Suspension of accessory driving prohibition alongside suspended imprisonment for drunk driving

Deliberând asupra apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi intimatul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 41 din data de 11 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, avocat în Baroul Vaslui, la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. pen. (infracţiune săvârşită la data de 12.02.2016, ora 22:20).

În baza art. 67, alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat A., cu datele de stare civilă mai sus menţionate, la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. pen.(infracţiune săvârşită la data de 13.02.2016, ora 00:20).

În baza art. 67, alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 39, alin. (1), lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1 an închisoare.

În baza art. 45, alin. (3),lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45, alin. (5) C. pen.cu referire la art. 45, alin. (3), lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale şi accesorii aplicate inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a hotărât că inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul DGASCP Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Pentru a fi pronunţată această soluţie, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, emis în dosarul nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului" prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Ca stare de fapt, în actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, şi la data de 13.02.2016,ora 00.20 pe străzile municipiului Vaslui (str. Ştefan cel Mare -Centru - Hotel Europa - Camera de Comerţ - str. N. Iorga - str. Donici - Poliţia mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km şi retur, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge).

În susţinerea acuzării, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică din 16.02.2016, emis de Serviciul de Medicină Legală Vaslui, declaraţii ale martorilor D., E. şi F., precum şi declaraţii ale inculpatului.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 02.03.2017, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor, precum şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Fiind prezent în faţa instanţei la primul termen de judecată, inculpatul A. a declarat că recunoaşte acuzaţia, aşa cum este formulată prin rechizitoriu şi doreşte ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura recunoaşterii învinuirii.

Totodată, inculpatul a solicitat, fiind încuviinţată, proba cu înscrisuri în circumstanţiere, respectiv diplomă de licenţă, certificat de absolvire cursuri postuniversitare, diplomă de master, atestat membru al Uniunii Naţionale a Practicienilor în insolvenţă, carnet de expert evaluator.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul -verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 13.02.2016, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică din 15.02.2016 şi raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, instanţa a reţinut că inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, şi la data de 13.02.2016, ora 00:20 pe străzile municipiului Vaslui (str. Ştefan cel Mare-Centru - Hotel Europa - Camera de Comerţ - str. N. Iorga - str. Donici - Poliţia mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km şi retur, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge).

Potrivit declaraţiei inculpatului A., coroborată cu declaraţia martorului D., a rezultat faptul că, în ziua de 12.02.2016, în intervalul orar 17:00-21:45, inculpatul a consumat aproximativ 2000 ml bere, după care a avut loc un incident în urma căruia inculpatul ar fi fost agresat.

În urma agresiunii, inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, în scopul de a se deplasa cu autoturismul personal către Poliţia Municipiului Vaslui pentru a formula plângere, sens în care, deşi consumase alcool, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, pe care l-a condus pe traseul str. Ştefan cel Mare - Centru - Hotel Europa - Camera de Comerţ - str. N. Iorga - str. Donici - Poliţia mun. Vaslui. La intrarea în parcarea unităţii de poliţie, inculpatul a acroşat un stâlp şi a avariat autoturismul în partea laterală stângă.

După ce a formulat plângere penală, fiind constituit, ulterior, dosarul penal nr. x/2016, având ca obiect infracţiunea de lovire sau alte violenţe, inculpatul a părăsit sediul Poliţiei şi, din nou, s-a urcat la volanul autoturismului aflat în parcare, pe care l-a condus pe străzile municipiului Vaslui pe acelaşi traseu pe care venise.

Acest fapt a fost perceput de lucrătorii de poliţie care au înregistrat plângerea şi, având în vedere starea de ebrietate în care se afla inculpatul, aceştia au anunţat prin staţie echipajul de serviciu. În jurul orei 00:20, la intersecţia străzilor Ştefan cel Mare şi Ana Ipătescu, în apropierea domiciliului inculpatului, acesta a fost oprit în trafic. Întrucât poliţiştii au constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, i-au solicitat să efectueze testul cu aparatul alcooltest, însă încercările repetate ale inculpatului nu au putut determina obţinerea unui rezultat având în vederea starea de ebrietate, precum şi leziunile pe care le prezenta în zona gurii. Ca urmare, inculpatul a fost invitat la Spitalul Judeţean Vaslui în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din concluziile buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 317-318/16.02.2016, emis de Serviciul de Medicină Legală Vaslui, a rezultat că valorile alcoolemiei erau de 1,35 g ‰ la ora 00:45 şi 1,20 g ‰ la ora 1:45.

Potrivit adresei din 22.12.2016 şi 10.01.2017, IML Iaşi a comunicat că, la data de 12.02.2016, ora 22:20, valoarea alcoolemiei era peste limita legală de 0,80 g ‰, iar la data de 13.02.2017, ora 0:20, valoarea alcoolemiei era de 1,45 g ‰.

În drept, s-a arătat că faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute mai sus de către instanţă, realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen.

S-a subliniat că infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este o infracţiune continuă, care se epuizează la momentul încetării activităţii infracţionale, fie prin voinţa infractorului, fie din motive independente de aceasta. În contextul în care inculpatul a condus autoturismul proprietate personală până la sediul unităţii de poliţie, unde a încetat activitatea infracţională, după care, ulterior demersurilor privind formularea şi înregistrarea plângerii penale, s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus sub influenţa alcoolului (alcoolemie peste limita legală), activitatea sa infracţională realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen., săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că există acţiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o concentraţie a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege, încălcând în acest fel dispoziţiile legale care reglementează regimul rutier. S-a precizat că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos, în speţă, punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, rezultă din însăşi materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere, pentru fiecare infracţiune în parte, criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în considerarea reţinerii în cauză a procedurii abreviate.

Astfel, instanţa a ţinut seama de modalitatea concretă în care au fost săvârşite faptele, precum şi de împrejurarea că prin acţiunea sa inculpatul a pus în evident pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, în contextul în care inculpatul a înţeles să se urce la volanul autoturismului proprietatea sa, pentru a-l conduce pe drumurile publice, pe o distanţă de aproximativ 3,5 km, cu alcoolemie de 1,45 g ‰, după ce a ingerat o cantitate semnificativă de băuturi alcoolice, în contextul în care, prin activitatea profesională desfăşurată cunoştea, în mod evident, în amănunt, dispoziţiile legale şi putea conştientiza semnificaţia şi consecinţele faptelor sale.

În ceea ce priveşte motivul invocat de către inculpat pentru a justifica faptele sale, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinut ca un criteriu favorabil de individualizare judiciară a pedepsei, în contextul în care inculpatul cunoştea foarte bine că exista posibilitatea de a apela serviciul de urgenţă 112, de a apela la serviciile unui taxi ori de a formula plângerea chiar şi a doua zi.

În realitate, inculpatul a manifestat dispreţ faţă de siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, săvârşind o nouă faptă de conducere sub influenţa alcoolului chiar şi după formularea plângerii şi în pofida împrejurării că avariase deja autoturismul, dată fiind starea în care se afla.

Instanţa a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei şi criteriile care ţin de persoana inculpatului şi care orientează instanţa spre aplicarea, pentru fiecare faptă, a unei pedepse spre limita minimă prevăzută de lege (redusă cu o treime), dând eficienţă şi dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, nu este cunoscut cu abateri similare de la nomele de circulaţie pe drumurile publice şi a avut o conduită pe parcursul procesului penal ce relevă conştientizarea gravităţii faptelor.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanţa a constatat că, raportat la alcoolemia ridicată, traseul parcurs, la perseverenţa demonstrată la data faptelor în ceea ce priveşte nesocotirea dispoziţiilor legale menite a proteja siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen. Totodată, instanţa a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 91, alin. (1), lit. c) C. pen., respectiv manifestarea de voinţă a inculpatului de a presta o muncă neremunerată în favoarea comunităţii, câtă vreme inculpatul este avocat, cunoaşte dispoziţiile legale şi el însuşi a solicitat a se dispune în cauză amânarea aplicării pedepsei, instituţie care presupune existenţa unui acord identic, nefiind necesar, în contextul dat, exprimarea acordului într-o altă formă.

Instanţa a apreciat ca nefondată solicitarea formulată de către inculpat de a se dispune în cauză amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C. pen., în condiţiile în care inculpatul, deşi este o persoană care, prin prisma activităţii profesionale desfăşurate, cunoaşte consecinţele unei astfel de acţiuni, cu bună-ştiinţă a încălcat normele referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, consumul de alcool afectându-i în mod evident abilităţile de a conduce în siguranţă autoturismul, în contextul în care avariase deja autoturismul personal, dată fiind starea în care se afla, şi totuşi a condus din nou autoturismul pe drumurile publice din municipiul Vaslui, cu o alcoolemie de 1,45 g ‰. Această atitudine a inculpatului demonstrează necesitatea aplicării imediate a unei pedepse, cât şi interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul, conform art. 66 lit. i) C. pen.

În temeiul art. 274, alin. (1) C. proc. pen., reţinând culpa procesuală a acestuia, instanţa l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi din cursul judecăţii, în cuantum total de 2.000 lei, ţinând seama de complexitatea cauzei, volumul actelor procedurale efectuate şi termenele acordate în cauză.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Analizând sentinţa apelată, atât din perspectiva criticilor formulate de către Ministerul Public şi inculpatul A., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită de către prima instanţă, care a reţinut că inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, şi la data de 13.02.2016, ora 00:20, pe străzile municipiului Vaslui (str. Ştefan cel Mare-Centru - Hotel Europa - Camera de Comerţ - str. N. Iorga - str. Donici - Poliţia mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km şi retur, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge), în drept faptele acestuia realizând conţinutul constitutiv a două infracţiuni de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt pe baza probelor administrate, respectiv procesul -verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 13.02.2016, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică din 15.02.2016, raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei şi declaraţia martorului D.

De altfel, se constată că inculpatul A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce determină soluţionarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată, în acord cu prima instanţă, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.

Cu privire la motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care priveşte nelegalitatea hotărârii atacate, având în vedere că instanţa de fond nu trebuia să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, Înalta Curte constată a fi întemeiat acest motiv, pentru motivele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Conform dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata, text din care rezultă legătura între pedeapsa accesorie şi pedeapsa principală privativa de libertate care trebuie sau ar trebui executată.

Înalta Curte constată că, spre deosebire de C. pen. anterior, care prevedea la art. 71 alin. (5) că, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii, actualul C. pen. nu mai prevede în mod expres acest lucru. Aşadar, dacă este suspendată pedeapsa principală, instanţa nu este obligată să suspende şi pedeapsa accesorie, ci, de la caz la caz, va aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei şi de cele personale ale inculpatului, dacă se impune sau nu şi suspendarea pedepsei accesorii.

În speţa de faţă, Înalta Curte, evaluând împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, datele personale care-l caracterizează pe inculpat şi gravitatea infracţiunii comise, precum şi urmările care s-ar fi putut produce, constată că nu este oportun a se dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), întrucât se impune a se asigura, atât conştientizarea inculpatului cu privire la gravitatea unor astfel de fapte, cât şi înlăturarea pericolului pe care acesta îl reprezintă pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Cu privire la motivul de apel invocat de către inculpat, care a arătat că, în mod greşit prima instanţă a apreciat că există două infracţiuni concurente, în opinia sa fiind vorba, însă, de o singură infracţiune, realizată în urma luării aceleiaşi rezoluţii infracţionale, Înalta Curte constată ca fiind nefondată această critică, în mod corect instanţa de fond apreciind că infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este o infracţiune continuă, care se epuizează la momentul încetării activităţii infracţionale, fie prin voinţa infractorului, fie din motive independente de aceasta. În contextul în care inculpatul a condus autoturismul proprietate personală până la sediul unităţii de poliţie, unde a încetat activitatea infracţională, după care, ulterior demersurilor privind formularea şi înregistrarea plângerii penale, s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus sub influenţa alcoolului (alcoolemie peste limita legală), activitatea sa infracţională realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336, alin. (1) C. pen., săvârşite în condiţiile concursului de infracţiuni.

Înalta Curte reţine că inculpatul a adoptat două rezoluţii infracţionale, una la momentul când s-a hotărât să se urce la volanul maşinii pentru a se deplasa la sediul poliţiei (la data de 12.02.2016, ora 22:20), iar a doua după trecerea unui interval de 2 ore, când s-a hotărât să se urce, iarăşi, la volanul maşinii, pentru a se deplasa spre casă (la data de 13.02.2016, ora 00:20). Prin urmare, existând două rezoluţii infracţionale, inculpatul a comis două infracţiuni aflate în concurs real, astfel că susţinerea sa în sensul că ar fi comis o singură infracţiune, întrucât a existat o singură rezoluţie infracţională este nefondată.

Cu privire la critica inculpatului, vizând faptul că pedeapsa aplicată este mult prea mare faţă de infracţiunea săvârşită, de consecinţele acestei infracţiuni şi de circumstanţele sale personale, Înalta Curte constată ca fiind nefondată şi această critică adusă hotărârii primei instanţe, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de lege.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 41 din 11.04.2017 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o va desfiinţa sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii.

Rejudecând în aceste limite, va înlătura dispoziţia de suspendare a executării pedepsei accesorii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I.Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 41 din 11 .04.2017 a Curţii de Apel Iaşi pe care o desfiinţează sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii.

Rejudecând în aceste limite

Înlătură dispoziţia de suspendare a executării pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 septembrie 2017.