Consumer protection: Decisive legal issue of whether a promise to pay constitutes an "offer" or "gift" under the new Penal Code, affecting the criminalization of voter bribery in a referendum and the validity of the organized criminal group charge.

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 175 din 04.02.2016 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia I penală, în dosarul nr. x/2013, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă, ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu de către instanţă.

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor inculpatului A. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 şi infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1), (6) C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 864 C. pen. din 1969, art. 83 C. pen. din 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 125 din 21.03.2012 a Judecătoriei Zalău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 751/R din 15.05.2012 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă care a fost contopită cu fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză rezultând o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită - 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare împreună cu pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a luat faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că, la data de 29 iulie 2012 a avut loc referendumul pentru demiterea Preşedintelui României.

Inculpatul B., reprezentant al KK. Bucureşti, a organizat o acţiune de mobilizare a electoratului la nivelul judeţului Cluj prin persuadarea alegătorilor în exercitarea dreptului la vot în schimbul unor foloase materiale constând în bani, mâncare şi băutură.

Pentru a realiza activitatea infracţională, inculpatul B. a apelat la sprijinul inculpaţilor C., D., F., G. pe care i-a adus în acest scop din Bucureşti, precum şi la inculpatul A., cunoscut în mediul interlop local din Cluj Napoca, cu sprijinul cărora a contactat lideri ai unor comunităţi de etnie rromă, populate de persoane lipsite de resurse financiare, pe care să-i capaciteze în exercitarea dreptului la vot în contra unor sume de bani.

Potrivit legii, pentru validarea referendumului era necesar ca un procent de peste 50% din numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente să se prezinte la urne şi să-şi exercite dreptul constituţional de a vota.

Activităţile inculpaţilor au avut ca rezultat mobilizarea la vot a persoanelor din comunităţile rome din zona Pata Rât, cărora le-au fost promise mâncare şi băutură, iar liderilor acestora li s-au promis sume de bani, precum şi a comunităţii rrome din comuna Floreşti, judeţul Cluj, persoanele din această comunitate fiind duse la votare în municipiul Câmpia Turzii, ca urmare a oferirii unor sume de bani.

Pentru deplasare la vot au fost folosite autocare ale societăţii H. SRL Cluj Napoca.

În data de 28 iulie 2012 inculpatul B. a dispus inculpaţilor C., D., F. şi G. să se deplaseze în Cluj Napoca unde aveau o misiune clară de mobilizare a alegătorilor la vot prin promiterea de foloase materiale puse la dispoziţie chiar de el.

În acest sens, inculpatul B. le-a cerut celor patru ca, odată ajunşi la Cluj, să ia legătura cu inculpatul A., cu care i-a făcut legătura martorul I.

În jurul orei 07:30 în dimineaţa de 29 iulie 2012 inculpaţii C., D., F. şi G. au ajuns în Cluj Napoca şi l-au găsit pe A. la locuinţa acestuia şi au stabilit să se vadă mai târziu, în jurul orei 10:30, la Restaurantul J. pentru a discuta concret acţiunile ce urmau a fi întreprinse.

În cadrul acestei întâlniri cei patru inculpaţi i-au solicitat inculpatului A. contactarea cunoştinţelor sale din mediul pe care-l frecventează pentru a mobiliza la vot alegători, activitate pentru care i s-au promis sume de bani ce urmau a fi remise la finele zilei. Acţiunile solicitate inculpatului A. erau stabilite pe două paliere: pe de o parte să mobilizeze alegătorii să se deplaseze la vot unde să aplice ştampila pe varianta cu răspunsul DA, iar pe de altă parte, să pregătească în localităţi de pe raza judeţelor Cluj, Alba, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Arad, Timiş, echipe de câte 3-5 băieţi, interlopi, care să fie pregătiţi să intervină, la nevoie, în locaţiile unde se solicită sprijin.

În timp ce se aflau la restaurant, inculpatul A. a contactat amici de-ai săi cărora le-a cerut să mobilizeze alegători la vot şi să ofere sprijin unor lideri politici locali în acest sens. Totodată, A. le-a comunicat acestora numere de telefon ale persoanelor pe care să le contacteze şi de la care vor afla amănunte cu privire la activităţile ce le vor fi solicitate în cursul zilei.

Prima instanţă a reţinut că din actele dosarului rezultă fără echivoc faptul că numerele de telefon ale liderilor politici liberali au fost furnizate inculpatului A. de către inculpatul C., iar ultimului, de către inculpatul B..

La ora 12:25 inculpatul B. a ajuns la sediul K. Cluj, unde a petrecut aproape întreaga zi, ajungând în Cluj Napoca cu un elicopter al societăţii L. SA.

Inculpatului A. i s-a cerut să contacteze lideri ai comunităţii rrome din Pata Rât, cărora li s-au promis sume de bani pentru mobilizarea la vot a locuitorilor din această comunitate, iar alegătorilor li s-au promis mâncare şi băutură. Pentru punerea în aplicare a celor stabilite, inculpatul A. a fost solicitat să se deplaseze la sediul K. din municipiul Cluj Napoca de unde, la indicaţiile punctuale ale inculpatului B., transmise prin intermediul inculpaţilor C. şi D. a coordonat, telefonic, activitate de mobilizare a votanţilor prin persuadarea lor prin intermediul inculpatului E.

La ora 13:31 inculpatul A. l-a contactat pe inculpatul E. căruia i-a cerut o întâlnire la staţia M. din Cluj Napoca str. x nr. 140:

La întâlnirea de la M. inculpatul A. s-a deplasat împreună cu inculpaţii C., F., G., precum şi cu martorul N., folosit de A. ca şofer. Aceştia s-au întâlnit cu inculpatul E., iar la discuţii au asistat şi martorii O. şi P., lideri şi ei în comunitatea rromă Pata Rât, persoane care-l însoţeau pe E. În discuţiile purtate, inculpatului E. i s-a cerut să mobilizeze alegătorii din acea comunitate prin oferirea de mici şi bere la finalul votului, precum şi punerea la dispoziţie a unor autocare pentru transportul acestora la secţia de votare.

Inculpaţii F. şi G. au remis martorilor O. şi P. suma de câte 100 lei pentru combustibilul ce urmau să-l consume în cadrul deplasărilor.

De la staţia M. inculpaţii C., A., F. şi G. s-au deplasat la sediul K. Cluj, unde se aflau şi martorii Q. şi R., membrii K. Cluj care au coordonat autocarele pentru transportul alegătorilor, de la firma de transport H. SRL Cluj Napoca ce a pus la dispoziţie un număr de 4 şoferi cu autobuze. Aceştia au fost contactaţi şi trimişi în curse de către martorul R., plata contravalorii curselor fiind de 930 lei.

În jurul orei 17:30 în cartierul Pata Rât a ajuns un autocar al firmei H. condus de martorul S. care a îmbarcat un număr de aproximativ 45 persoane pe care le-a transportat la Secţia de votare nr. x din cartierul Someşeni, judeţul Cluj. După exercitarea dreptului la vot, aceştia au fost transportaţi înapoi la domiciliile lor.

După cum rezultă din declaraţiile martorilor O., P., T., în vederea determinării lor în a vota în data de 29 iulie 2012 au fost abordaţi de inculpatul E. care le-a promis în schimbul votului că vor primi la finele zilei mici şi bere. De asemenea, în cursul zilei de 29 iulie 2012, martorii O. şi P. au transmis comunităţii rome să se adune în vederea deplasării la vot, precizându-le că va sosi un autocar care-i va transporta la secţia de votare.

Seara, după ora 20:00, după ce alegătorii s-au întors în cartier, inculpatul E. l-a contactat pe inculpatul A. căruia i-a comunicat că a reuşit să mobilizeze alegători şi din comunităţile din Apahida, dar şi din Bonţida şi i-a amintit că au făcut o promisiune rromilor care aşteptau micii şi berea.

Martora U. a declarat că, fiind în autocar, i-a auzit pe oameni vorbind că li s-au promis mici şi bere când se vor întoarce de la vot.

Martorul T. a declarat că, la după-amiază, în ziua referendumului, în cadrul comunităţii de rromi, a sosit un tânăr cu o V. sau W., argintie cu număr de Bucureşti, care însoţea două autocare ale firmei H. şi care a spus că rromii ce doresc să voteze să se urce în autocare, că vor fi duşi la secţii. Acesta a spus că este de la X. şi că dacă vor ieşi ei urmare a acestei votări va fi bine pentru comunitate, se vor zbate mai mult pentru rromi şi a mai promis mici şi bere.

În aceeaşi seară, potrivit susţinerilor inculpatului A., la rândul său, şi el şi-a primit partea de bani promisă, respectiv suma de 6000-7000 lei. Banii proveneau de la inculpatul B. şi i-au fost daţi în mână de inculpatul D..

În data de 30 iulie 2012, ora 19:28, inculpatul A. l-a apelat pe inculpatul B., instanţa reţinând că discuţia dintre cei doi cuprinde sinteza faptelor infracţionale comise de aceştia în ziua anterioară, respectiv mobilizarea alegătorilor la vot prin oferirea unor sume de bani, apelarea la alte persoane, lideri de comunităţi rome pentru realizarea mobilizării, remiterea unei părţi din bani de către inculpatul B. prin intermediul inculpatului D. şi implicarea în aceleaşi fapte a inculpatului C.

Pe baza desfăşurării evenimentelor, a modului în care inculpaţii în cauză au luat şi au păstrat legătura, prima instanţă a concluzionat că cel care a comandat şi a finanţat acţiunea de mobilizare la vot prin promisiuni de foloase materiale a fost inculpatul B., iar cei care l-au ajutat în acest scop au fost inculpaţii C. şi D., sarcinile fiind comunicate între ei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi inculpatul A.

Prin decizia nr. 608/A din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, de inculpaţii A., E. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 175 din 04 februarie 2016 a Judecătoriei Cluj Napoca, care a fost desfiinţată cu privire la latura penală în ceea ce priveşte pe aceşti inculpaţi şi rejudecând:

Cu privire la inculpatul A., au fost menţinute pedeapsa de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. şi cea de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea - aceea de 1 an închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, 6 luni închisoare, deci în total 1 an şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

În baza art. 96 alin. (5) C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 87/2012 şi art. 43 alin. (2) C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 125 din 21.03.2012 a Judecătoriei Zalău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 751/R din 15.05.2012 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă ce se va executa alături de cea de 1 an şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., urmând ca inculpatul A. să execute 2 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţa atacată care nu contravin deciziei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, referitor la faptele concrete pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, că, din analiza rechizitoriului din 04 decembrie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. x/2012, rezultă că inculpaţii au fost trimişi în judecată nu pentru că au promis bunuri votanţilor la referendumul din anul 2012, ci pentru că au oferit asemenea bunuri, în scopul de a determina potenţialii alegători să voteze. În acest sens, a subliniat că acest aspect rezultă şi din încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru că în 29 iulie 2012, împreună cu ceilalţi inculpaţi, a sprijinit pe inculpatul B. prin oferirea prin intermediul învinuitului E. alegătorilor din cadrul comunităţilor rrome din cartierul Pata Rât a unor foloase materiale în valoare totală de 1500 lei, în scopul de a-i determina să voteze în cadrul referendumului.

Aşadar, curtea de apel a reţinut că nu poate fi primit motivul de apel potrivit căruia inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru că au promis bunuri şi sume de bani alegătorilor, însă ar fi fost condamnaţi pentru o altă faptă, respectiv pentru că le-au oferit.

Prin urmare, având în vedere că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru că au oferit bunuri, s-a apreciat că este irelevant motivul de apel invocat potrivit căruia promisiunea ar reprezenta doar un act de tentativă nepedepsibil.

Analizând, în continuare, succesiunea de incriminări incidente în speţă şi survenite pe durata desfăşurării procesului penal de faţă, s-a observat că textele de incriminare corespondente din noul C. pen., incriminează într-o manieră diferită fapta de corupere a alegătorilor participanţi la un referendum prin raportarea la textele de incriminare ale infracţiunilor electorale, spre deosebire de reglementarea anterioară care le incrimina separat în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Curtea de apel a reţinut că această manieră diferită, prin sine însăşi, nu atrage concluzia că legiuitorul a intenţionat dezincriminarea acestor fapte. Dimpotrivă, intenţia legiuitorului, aşa cum aceasta rezultă din Expunerea de motive a noului C. pen., nu a fost aceea de dezincriminare a faptei de corupere a alegătorilor participanţi la referendum, ci doar aceea de regrupare a infracţiunilor electorale într-un titlu distinct al C. pen., pentru a asigura o mai mare stabilitate acestor texte, dar şi pentru a elimina paralelismele existente în prezent în reglementare.

Astfel, art. 386 alin. (1) C. pen. incriminează oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat, faptă ce se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Alineatul al doilea prevede că nu intră în categoria bunurilor prevăzute în alin. (1) cele cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice.

În continuare, art. 392 prevede că dispoziţiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.

Vechea reglementare, în forma existentă la data comiterii faptei, o reprezenta art. 54 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, potrivit căruia:

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Pedeapsa prevăzută la alin. (1) se aplică şi persoanei care votează fără a avea drept de vot ori alegatorului care votează de mai multe ori în ziua referendumului.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Art. 54 a fost abrogat de pct. 7 al art. 75 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în vigoare din data de 1 februarie 2014.

Aşadar, curtea de apel a observat, pe de o parte, că ambele norme penale succesive incriminează ca modalitate de comitere oferirea, iar oferirea, în sens propriu, înseamnă potrivit DEX, a propune cuiva (în semn de atenţie, de bunăvoinţă etc.) să primească un lucru necerut, şi doar în sens figurat înseamnă a înfăţişa, a arăta, a etala, a prezenta. Ca atare, s-a reţinut că sensul cuvântului invocat de apelanţi în sprijinul tezei dezincriminării nu este cel uzual, ci sensul figurat, deci teza invocată nu este validă.

Pe de altă parte, s-a subliniat că ambele incriminări conţin drept condiţie pentru existenţa infracţiunii acelaşi scop, ce constă în determinarea alegătorului să voteze sau să nu voteze.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că ambele incriminări conţin, sub aspectul laturii obiective, aceeaşi acţiune tipică, indicată de acelaşi verbum regens - oferirea, şi nu o altă acţiune specifică, precum şi acelaşi scop urmărit, element al laturii subiective a infracţiunii, constând în determinarea alegătorului de a vota sau a nu vota, aşadar, nu a intervenit o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii şi nici a formei de vinovăţie, calificată prin scop special.

Ca atare, s-a reţinut că o primă concluzie este aceea că noul C. pen. a asigurat continuitatea incriminării, deci fapta nu a fost dezincriminată. Pentru a fi dezincriminată în maniera invocată de apărare, conform art. 3 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. - ce interpretează legal art. 4 din C. pen., referitor la aplicarea legii de dezincriminare, s-a apreciat că este necesar ca fapta determinată, comisă sub imperiul legii vechi, să nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

În cazul infracţiunii de corupere a alegătorilor comise în cadrul referendumului nu a intervenit, însă, nicio modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii ori a formei de vinovăţie cu care aceasta trebuie comisă, ci s-a schimbat doar maniera de incriminare, toate infracţiunile electorale cuprinse în mai multe legi speciale, fiind grupate în noul C. pen.

Deci, în speţă, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Cea de-a doua concluzie reţinută de instanţa de apel este aceea a falsităţii tezei apărării inculpaţilor apelanţi, conform căreia doar printr-o analogie în defavoarea inculpatului se poate considera că este incriminată coruperea alegătorilor în cadrul referendumului. Astfel, s-a observat că analogia reprezintă o metodă de interpretare a normelor juridice, ce constă în soluţionarea unei situaţii pentru care nu există o dispoziţie legală care să o reglementeze în mod direct, fie prin aplicarea normei ce reglementează situaţia cea mai asemănătoare (analogia legis), fie prin aplicarea principiilor generale ale sistemului de drept (analogia iuris).

În speţă, s-a constatat că nu este incidentă analogia, deoarece există o dispoziţie legală ce incriminează expres fapta în art. 392 rap. la art. 387 C. pen.

Mai mult, s-a subliniat că analogia nu se confundă cu interpretarea extensivă prin care se ajunge la sancţionare unei modalităţi noi ale aceleiaşi fapte incriminate, ce nu contravine principiului legalităţii incriminării, dacă noua modalitate a faptei incriminate a fost avută în vedere de legiuitor în momentul incriminării ei. În speţă, s-a reţinut că nici măcar nu se pune problema sancţionării unei noi modalităţi de comitere, fiindcă legiuitorul a prevăzut expres incriminarea oferirii.

Curtea de Apel Cluj a mai reţinut că o altă critică invocată în sprijinul tezei dezincriminării este aceea că formularea scopului special prevăzut de art. 386 C. pen., respectiv determinarea cetăţeanului de a vota sau a nu vota o listă de candidaţi ori un anumit candidat, ar face inaplicabil în materia referendumului acest text. Or, instanţa de apel a constatat că această critică este formală, deoarece scopul special, strict legal, constă în finalitatea urmărită de autorul infracţiunii, astfel cum aceasta a fost descrisă de legiuitor, iar finalitate constă în simpla determinare a alegătorului de a vota sau nu.

Particularitatea că în cadrul scrutinului electoral obişnuit se votează o listă de candidaţi sau un candidat, iar în cadrul referendumului se votează răspunsul la o întrebare reprezintă o chestiune subsidiară scopului expres prevăzut de lege, care nu trebuie desprinsă pe cale de interpretare de către judecător, răspunsul fiind dat chiar de către legiuitor. Mai mult, finalitatea urmărită nu trebuie să fie atinsă.

În primul rând, potrivit art. 1 din Legea nr. 3/2000 în România suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.

Art. 2 alin. (1) defineşte referendumul naţional ca fiind forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la revizuirea Constituţiei, demiterea Preşedintelui României, şi problemele de interes naţional.

În concret, art. 9 din aceeaşi lege prevede că cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin "DA" sau "NU" la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: "Sunteţi de acord cu demiterea Preşedintelui Românieiş"

Aşadar, s-a subliniat că legiuitorul a prevăzut ce anume se votează în cadrul referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, neexistând nicio analogie în defavoarea inculpatului.

În al doilea rând, s-a constatat că incriminarea urmăreşte protecţia penală a libertăţii de exercitare a dreptului de a alege, protecţie asigurată primordial prin asigurarea că alegătorul hotărăşte, în mod liber - fără a fi influenţată prin corupere voinţa lui de a-şi exercita sau nu dreptul de a vota. De aceea, cade sub incidenţa incriminării fapta de corupere a alegătorului prin care se urmăreşte simpla determinare a acestuia de a participa sau nu la vot. În caz contrar, exercitarea dreptului de vot nu ar fi rezultatul voinţei alegătorului, ci al persoanei care îl corupe, în condiţiile în care exercitarea liberă a dreptului de a alege este esenţială pentru existenţa democraţiei, deoarece asigură exprimarea suverană a voinţei reale a corpului electoral.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că, întrucât fapta de coruperea alegătorilor nu a fost dezincriminată, este nefondat motivul de apel de apel potrivit căruia, pe baza analizei deciziilor nr. 12/2014 şi 10/2015 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelantul A. concluzionează că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 C. pen.

Astfel, decizia nr. 12/2014 a statuat, în esenţă, că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 din C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Cealaltă decizie invocată, decizia nr. 10/2015, a stabilit că doar dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen.

Aşadar, instanţa de apel a concluzionat că nu a intervenit dezincriminarea infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, şi a analizat în continuare dacă starea de fapt pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii a fost probată şi este suficientă pentru pronunţarea soluţiei de condamnare adoptată de către prima instanţă.

Examinând declaraţiile iniţiale date de către inculpaţi şi declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, inclusiv în apel, s-a observat că prima instanţă a stabilit în mod corespunzător starea de fapt, pe care Curtea şi-a însuşit-o, acestea susţinând soluţia de condamnare.

Referitor la iniţierea, constituirea şi aderarea la grupul infracţional, s-a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpatului A., E. şi a inculpatului F.

Astfel, inculpatul A. şi-a început declaraţia prin a arăta că, deşi are domiciliul în municipiul Zalău, de multă vreme locuieşte în Cluj-Napoca în chirie sau la alţi prieteni şi că este campion naţional la kickboxing.

În continuare, a precizat că în dimineaţa zilei de 29 iulie 2012 a fost sunat de un individ care i-a spus că are numărul de la un amic de-al inculpatului din Bucureşti şi că îi solicită o întâlnire chiar atunci în Cluj-Napoca pe strada unde se afla el atunci.

A precizat că au venit trei băieţi dintre care unul Y. care i-au cerut să-i ajute să contacteze pe prietenii inculpatului din Cluj şi din alte judeţe, care să fie pregătiţi în cazul în care vor fi scandaluri cu ocazia procesului de votare din Alba, Arad şi Bistriţa şi care să încerce să îndemne oamenii la vot.

Inculpatul a acceptat, spunând că va face acest lucru însă va trebui să fie plătit el şi prietenii lui, el cu 6.000 lei (RON), bani pe care i-a primit seara.

Referindu-se la municipiul Cluj-Napoca, inculpatul a declarat că a luat legătura cu un amic de etnie rromă care are legături între romii din Pata-Rât şi căruia i-a cerut să-i mobilizeze pe cât mai mulţi la vot că vor fi recompensaţi în sensul că vor primi mici, bere. Acelaşi Y. i-a spus că dacă fi necesar va trimite autocare.

Aşadar, Curtea de Apel a constatat că nu poate fi primită critica apelantului, însuşită şi de ceilalţi inculpaţi, potrivit căreia oferirea foloaselor materiale a avut loc ulterior închiderii urnelor, când încercarea de influenţare a alegătorilor nu mai era aptă să producă vreun rezultat.

Referitor la acest aspect, s-a observat că nu corespunde realităţii motivul de apel invocat de către inculpatul A., potrivit căruia în rechizitoriu i se reproşează doar o activitate de influenţare a inculpatului E.. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, din rechizitoriu rezultă că în sarcina inculpatului s-a reţinut că în data de 29 iulie 2012 a sprijinit pe inculpatul B. prin oferirea prin intermediul învinuitului E. alegătorilor din cadrul comunităţii rrome din Pata Rât de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze, deci apelantul nu a fost acuzat de o simplă influenţare a inculpatului E., astfel încât sentinţa să fie criticabilă prin reţinerea în cuprinsul acesteia a unei fapte pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată.

Inculpatul a mai spus că seara i-a dat acestui amic, E., 1.500 lei din cei 6.000 lei pe care i-a primit el.

Instanţa de apel a reţinut că această declaraţie este confirmată de inculpatul E. care a precizat că inculpatul A. "mi-a solicitat să îl ajut prin mobilizarea ţiganilor de la Pata-Rât pentru a merge la vot şi a vota pentru demiterea Preşedintelui" şi l-a pus în legătură cu O. şi P.; acestora inculpatul A. le-a spus că le dă la fiecare câte 100 lei pentru a transporta romii la vot, iar dacă reuşesc să adune mai multe persoane, va trimite un autocar; în plus le-a spus celor doi că după vot le va mai da şi alţi bani pentru a cumpăra bere şi mici pentru ţigani.

De asemenea, s-a constatat că această declaraţie se coroborează cu cea a martorului O. care a spus că inculpatul A. "mi-a cerut să mă deplasez la Pata Rât cu scopul de a-i mobiliza pe ţigani să meargă la vot. În schimbul acestui serviciu acesta mi-a spus că îmi dă suma de 100 lei pentru benzină, iar ulterior o altă sumă de bani al cărui cuantum nu l-a precizat şi din care urma să cumpăr mici şi bere pentru cei care au participat la vot. "Z." a precizat să voteze pentru demiterea Preşedintelui".

Inculpatul a mai declarat că însoţitorul inculpatului A., o persoană înaltă, cu barbă s-a interesat de numărul de rromi existenţi în zona Clujului, iar inculpatul i-a spus că în Pata-Rât sunt aproximativ 900 - 1000 persoane, în Apahida 900, iar în Cojocna 500 persoane.

Ulterior, inculpatul a identificat persoanele care îl însoţeau pe A. ca fiind inculpaţii G. şi C.

Inculpatul F., după ce a studiat materialul de urmărire penală s-a hotărât să dea o declaraţie în care a susţinut următoarele:

" am arătat tot ceea ce cunosc cu privire la ziua de 29 iulie 2012 atât în ceea ce priveşte contextul în care eu m-am deplasat la Cluj cât şi ceea ce s-a întâmplat la Cluj în acea zi". Inculpatul a dat declaraţia menţionând că nu a avut curajul să spună adevărul, deoarece s-a temut pentru siguranţa lui, cunoscând persoanele care sunt puse sub învinuire.

Inculpatul şi-a început declaraţia arătând că în cursul lunii iulie 2012 a aflat de la prietenul său E. că acesta a avut mai multe discuţii cu un anume C. care s-ar fi arătat disponibil să sponsorizeze activitatea sportivă desfăşurată la clubul primului, constând în lupte libere.

De la acelaşi prieten a aflat în seara de 28 iulie 2016 că acest C. l-a întrebat dacă doreşte să-i asigure protecţia fizică la Cluj, la sediul unui partid politic în ziua desfăşurării referendumului naţional, în schimbul unei sume de bani.

Inculpatul a continuat, arătând că în seara de 28 iulie 2012, împreună cu prietenul său AA., s-a întâlnit cu C. şi D., inculpaţii cu aceste prenume din dosar.

C. era persoana cu barbă care l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva din Cluj care să-i ajute pentru asigurarea pazei, iar acesta l-a recomandat pe inculpatul A.

În aceeaşi seară, s-au deplasat de la Bucureşti la Cluj D., AA. şi G. cu două autoturisme, unul BB., iar altul, un CC. albastru închis.

Inculpatul a confirmat că s-a deplasat în apropierea locuinţei inculpatului A., iar apoi toţi au plecat la sediul KK.

Inculpatul a arătat că în jurul prânzului s-a produs un fel de agitaţie la sediul partidului, ocazie cu care a aflat că urma să vină şeful, astfel apărând inculpatul B..

Acesta i-a chemat într-un birou şi le-a cerut lui D. şi C. să-i spună cine sunt restul celor prezenţi, după care le-a ţinut un fel de cuvântare în care le-a explicat cât de important este el şi cât de important este pentru inculpaţi să fie de acord să îl ajute, fiindcă este esenţial ca referendumul să fie câştigat.

Martorul a precizat că inculpatul B. "ne-a dat de înţeles că este în relaţii foarte apropiate cu preşedintele interimar la acea dată - DD. şi de asemenea am înţeles că ar fi fiul ministrului apărării".

Inculpatul F. a arătat că a intervenit şi i-a spus că ei s-au deplasat din Bucureşti în Cluj-Napoca pentru că trebuia să asigure protecţia sediului care urma să fie atacat, însă inculpatul B. i-a replicat zâmbind că vor face şi acest lucru "însă dacă dorim să încasăm onorarii duble sau triple, dacă avem în vedere să obţinem şi alte facilităţi în cazul în care îl vom ajuta, acestea se vor întâmpla, afirmând că are acces la resurse foarte importante de bani…, solicitându-ne să îl ajutăm, să mobilizăm oamenii să meargă la vot".

Ca atare, curtea de apel a reţinut că este nefondată susţinerea inculpatului apelant B. că, exceptând interceptările efectuate în cauză, nu există nicio declaraţie care să reprezinte probe din care să rezulte că el a plătit sau a promis sume de bani unor persoane pentru a merge la vot sau pentru a vota de mai multe ori şi că, de fapt, probele referitoare la mobilizarea unor persoane la vot denotă o eventuală iniţiativă personală în acest sens a inculpaţilor C. şi D., iniţiativă ce nu îi poate fi imputată lui.

În continuare, inculpatul F. i-a replicat inculpatului B. că ei sunt în dificultate, deoarece sunt din Bucureşti şi nu cunosc zonele din Cluj însă inculpatul B. "a insistat într-un mod foarte interesant pentru mine, fapt care m-a şi pus pe gânduri, dând de înţeles că acei oameni pe care i-am găsit ar putea să fie recompensaţi pentru faptul că merg la vot".

Izbindu-se de opoziţia iniţială a inculpaţilor care nu îl cunoşteau, excepţie făcând D. şi C., inculpatul B. le-a reproşat că nu doresc să câştige bani "deoarece el a aranjat totul că nu vom păţi nimic, doar trebuie să facem ceea ce ne spune el".

Curtea de apel a subliniat că, din declaraţia acestui inculpat, rezultă expres că propunerea iniţială a inculpatului B. a fost aceea ca inculpaţii să se deplaseze la anumite secţii de votare indicate de către el unde să agreseze membrii secţiilor de votare, în scopul de a crea o învălmăşeală sau un scandal, care să le permită introducerea în urnă a unor voturi suplimentare, propunere pe care inculpaţii au refuzat-o, cunoscând consecinţele unor asemenea acţiuni.

În continuare, inculpatul a relatat că C. i-a cerut lui şi inculpatului G. să-l însoţească pentru că vor fi plătiţi ca şi gărzi de corp; aceştia au şi mers în Floreşti, unde în sediul primăriei s-au întâlnit cu primarul localităţii, însoţit de B. şi C.

Au revenit în Cluj însă seara, la cererea lui C., s-au deplasat în aceeaşi localitate de unde au plecat în trei autocare pline cu rromi, şi s-au deplasat în Câmpia-Turzii pe autostrada Transilvania; pe autobuz o persoană i-a spus că li s-a promis câte 20 lei ca să meargă la vot.

Spre miezul nopţii, inculpatul a arătat că inculpatul B. în curtea sediului partidului a scos bani dintr-o borsetă şi i-a dat lui C., care apoi i-a dat lui şi lui G.

Totodată, inculpatul a precizat că inculpatul B. "în mod cert avea o atribuţie de coordonare în acea zi deoarece toţi cei aflaţi în sediul K. judeţul Cluj ascultau de el".

Instanţa de apel a reţinut că, din aceste declaraţii rezultă cu claritate că iniţiativa constituirii grupului a aparţinut inculpatului B., iar grupul avea drept scop expres precizat, determinarea unor persoane cu drept de vot de a vota.

De asemenea, curtea de apel a reţinut că, deşi inculpatul F. a revenit asupra acestei declaraţii în cursul judecării cauzei în primă instanţă, revenirea acestuia este nejustificată, în contextul în care declaraţia dată după prezentarea materialului de urmărire penală se coroborează integral cu declaraţiile menţionate ale celorlalţi inculpaţi.

În continuare, instanţa de apel a reţinut că susţinerea potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., în absenţa remiterii bunurilor anterior votării este nefondată, deoarece s-a probat că oferirea bunurilor a avut loc anterior.

Totodată, s-a observat că afirmaţia conform căreia nu există un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane precis determinate, constituit pentru a acţiona o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni este contrazisă de probele menţionate din care rezultă clar scopul deplasării inculpaţilor din Bucureşti în Cluj-Napoca, explicaţiile date inculpaţilor în acest sens de către inculpatul B. în momentul în care a ajuns la sediul K. şi scopul explicit al comiterii infracţiunii de coruperea alegătorilor, exercitării votului multiplu, dar şi cel al creării unor acte de dezordine în interiorul secţiilor de votare şi introducerea unor voturi în urne.

În acest sens, instanţa de apel a subliniat că existenţa în timp a grupului rezultă şi din înţelegerea inculpaţilor B. şi A. de a constitui o grupare care să le folosească în viitor, în acelaşi scop, respectiv o chestie pe termen lung, inculpatul A. fiind nemulţumit că de el şi prietenii lui este nevoie odată la patru ani .

Aşadar, s-a reţinut că, în speţă, nu sunt relevante nici măcar tangenţial considerentele din Decizia Completului nr. 10/2015 conform cărora dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen.

În schimb, s-a apreciat că sunt incidente considerentele conform cărora pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

În plus, s-a menţionat că săvârşirea faptelor rezultă nu doar din declaraţiile inculpaţilor, ci şi din conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice, aceste probe coroborându-se între ele.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul A., la un moment dat, în contextul promisiunii făcute inculpatului B. de a discuta cu alţi prieteni pentru a determina cetăţenii să meargă la vot, discutând cu numitul EE. îl determină pe acesta să meargă în cartier, în Păcii să-i spună numitului FF. să-i ia pe toţi bătrânii să-i trimită la vot "să voteze cu noi, cu GG., cu noi, că noi suntem cu GG.…să meargă la vot, să zică Da".

Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a reţinut că nu corespunde realităţii susţinerea acestuia că nu a acţionat cu intenţie, şi anume că nu a determinat pe nimeni să răspundă într-o anumită manieră la întrebarea din cadrul referendumului.

Într-o altă convorbire, discutând cu HH., l-a determinat pe acesta să meargă la pariuri pentru a le spune băieţilor de acolo "să se adune toţi şi să meargă fiecare să voteze, care au buletin de Cluj".

De asemenea, potrivit celor reţinute de curtea de apel, împrejurarea că inculpatul A. cunoştea consecinţele penale ale faptei sale rezultă din continuarea convorbirii în care după ce HH. îi spune cu DAş Bine. A. îi răspunde Da, că aşa mi-a zice şi mie judecătorul, DA!

Ca atare, instanţa a subliniat că nu poate fi primită susţinerea acestui apelant că în permanenţă a avut reprezentarea faptului că tot ceea ce face este legal şi nu ar intra sub incidenţa legii penale, aspect oricum irelevant în reţinerea vinovăţiei sale, fiindcă nu se poate prevala de necunoaşterea legii penale, însă relevant în circumstanţierea pedepsei.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul A. cunoştea exact care era miza mobilizării la vot, astfel cum rezultă din convorbirea cu II. de la ora 22:02 în care arată că "de azi dimineaţă de la 7 îs aici (la sediul K.) în Bistriţa ţi-am ridicat până la 30 % …peste tot…întreabă-i pe ăştia de aici".

Curtea de apel a mai constatat că periculozitatea constituirii grupului infracţional de către inculpatul B. rezultă din convorbirea de la fila 114 din vol. I (dup) în care acesta îi spune lui A. că intenţionează "să punem la punct o chestie pe termen lung, nu aşa de pe o zi pe alta", iar A. acceptă.

În plus, s-a menţionat că relevante asupra rolului inculpatului B. de coordonator al grupului mai sunt declaraţiile unui membru K. Cluj respectiv martorul JJ. care a arătat că la miezul nopţii a venit în Cluj cu procesele-verbale din teritoriu, pe care le-a dus la sediul partidului şi l-a contactat telefonic pe B., care se afla pe terasa localului LL.

Martorul a declarat că s-a dus, s-a întâlnit cu acesta şi au stat de vorbă, iar inculpatul B. era foarte nemulţumit de rezultatul obţinut ca prezenţă la vot şi m-a expediat.

Referitor la mobilizarea persoanelor aparţinând comunităţii din Pata Rât martorul T. care locuieşte fără forme legale în Pata-Rât, în cartierul Dallas a arătat că în cursul zilei de 21 iulie 2012 în ziua referendumului organizat pentru demiterea Preşedintelui României, în comunitate, după amiaza, a sosit un tânăr cu o maşină argintie cu număr de Bucureşti care însoţea două autocare ale firmei H. şi care a spus că rromii ce doresc să voteze să se urce în autocare; tânărul a spus că este de la X. şi că dacă vor ieşi ei, urmare a acestei votări va fi bine pentru comunitate şi a promis mici şi bere.

Instanţa de apel a reţinut, aşadar, că susţinerile potrivit cărora nu există probe din care să rezulte că alegătorilor li s-ar fi promis ceva şi că nicio persoană din comunitatea Pata Rât nu a primit asemenea bunuri este contrazisă, inclusiv de declaraţiile date de către martori în apel.

Astfel, martorul T., audiat în apel, şi-a amintit că tânărul care a sosit într-o după-masă înainte de referendumul din 2012 în comunitatea Pata-Rât a promis că după ce persoanele din comunitate vor vota se vor da mici şi bere, iar persoanele care vor să meargă cu maşina proprie vor primi banii de benzină.

Aşadar, s-a constatat că faptele comise de către inculpaţi pentru mobilizarea alegătorilor din comuna Floreşti prin oferirea unor sume de bani reies cu claritate din declaraţiile alegătorilor, dar şi ale inculpaţilor care au votat de mai multe ori.

Prin urmare, curtea de apel a reţinut că, din probele administrate rezultă că inculpaţii au oferit bani sau alte foloase în scopul de a determina alegătorii să voteze în cadrul referendumului privind demiterea Preşedintelui României din 29 iulie 2012, astfel cum aceştia au fost trimişi în judecată.

Susţinerea că nu este îndeplinită noua condiţie de incriminare referitoare la valoarea relevantă a bunurilor oferite, condiţie expresă prevăzută de art. 386 C. pen. a fost respinsă, deoarece suma de câte 50 lei de alegător oferită alegătorilor din Floreşti, precum şi bunurile în valoare de 1.500 lei au o valoare relevantă pentru persoanele lipsite de venituri şi au fost apte să le determine să se prezinte la referendum. Dovadă în acest sens sunt insistenţele acestor persoane pe lângă liderii comunităţii lor, de a li se da ce li s-a oferit.

În continuare, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că prima instanţă, în baza art. 15 al 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 86<SUP>4</SUP> C. pen. anterior, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa nr. 125 din 21.03.2012 a Judecătoriei Zalău rămasă definitivă prin decizia nr. 751/R din 15.05.2012 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă pe care a contopit-o cu fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, rezultând o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Apoi, în baza art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a stabilit pedeapsa cea mai grea - aceea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În primul rând, curtea de apel a reţinut că executarea pedepsei anterioare fiind suspendată sub supraveghere, nu condiţionat, norma tranzitorie incidentă este cuprinsă în dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 187/2012.

În al doilea rând, potrivit interpretării date prin Decizia nr. 11 din 5 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, publicată în M.Of. nr. 468 din 23 iunie 2016, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit C. pen. anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86<SUP>1</SUP> din C. pen. anterior şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen.

Urmând această interpretare obligatorie, survenită ulterior pronunţării sentinţei, s-a reţinut că pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă, raportat la pedeapsa anterioară de 1 an închisoare pronunţată prin sentinţa nr. 125 din 21.03.2012 a Judecătoriei Zalău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 751/R din 15.05.2012 a Curţii de Apel Cluj.

În speţă, dispoziţiile referitoare la recidivă, prevăd în art. 43 alin. (2) C. pen. că, atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

De asemenea, curtea de apel nu a primit solicitarea apelantului de a i se reţine circumstanţe atenuante, conform art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., implicaţiile faptelor sale neputând fi considerate nesemnificative, deoarece au adus atingere unei valori constituţionale, constând în libera exprimare şi exercitare a suveranităţii, prin referendum.

Împotriva deciziei penale nr. 608/A din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul apreciind că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, inculpatul a făcut o amplă prezentare a situaţiei de fapt şi a materialului probator administrat în cauză, efectuând o analiză proprie a probelor.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen., recurentul a susţinut că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, în condiţiile în care este vorba de o promisiune, care este dezincriminată în actualul C. pen. În acest sens, a susţinut că, în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că persoanelor din comunitatea de rromi din Pata Rât le-ar fi fost făcute anumite promisiuni, că în vederea efectuării acestui lucru ar fi luat legătura cu inculpatul E. şi martorii O. şi P., iar aceştia din urmă ar fi transmis comunităţii să se adune în vederea deplasării la vot (fără să se susţină nicăieri în actul de sesizare că li s-ar fi spus cum anume să voteze).

Recurentul a apreciat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, în condiţiile în care, inclusiv raportat la starea de fapt reţinută în hotărârile judecătoreşti, se vorbeşte de o promisiune, acţiune dezincriminată de legiuitor.

De asemenea, inculpatul a apreciat că noţiunile utilizate de legiuitor pentru a denumi actul de executare au o semnificaţie similară actelor de executare corespondente infracţiunii de dare de mită. Aşadar, promiterea de bani, bunuri sau alte foloase presupune ca bunurile promise să nu fie prezentate persoanei mituite electoral. Or, din rechizitoriu şi din declaraţiile de la dosar rezultă că persoanelor la care se face referire nu le-a fost înfăţişat nimic înainte de închiderea urnelor de votare, astfel că în mod cert este vorba de o promisiune, iar fapta nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, recurentul a formulat critici cu privire la inaplicabilitatea art. 392 C. pen. raportat la art. 386 C. pen. în ceea ce priveşte votul cu ocazia referendumului.

Astfel, acesta a susţinut că formularea scopului special prevăzut de art. 386 C. pen. (determinarea persoanei de a vota sau a nu vota o listă de candidaţi sau un anumit candidat) face textul inaplicabil în materia referendumului în reglementarea actuală, căci în acest caz este vorba despre determinarea votantului să răspundă într-o anumită modalitate la întrebarea pusă în cadrul referendumului sau să nu voteze în cadrul acestuia.

Recurentul a apreciat că doar prin analogie s-ar putea interpreta că scopul urmărit în cadrul referendumului este determinarea alegătorului să voteze într-o anumită modalitate sau să nu voteze în cadrul unui referendum. Or, având în vedere că această analogie este în defavoarea inculpatului, recurentul a susţinut că nu este permisă.

O altă critică formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. a vizat faptul că în mod greşit s-a apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 392 C. pen. raportat la art. 386 C. pen. poate fi săvârşită şi după momentul închiderii urnelor.

Inculpatul a susţinut că infracţiunea electorală se consumă la momentul oferirii ori la momentul remiterii banilor/bunurilor, dar este necesar ca oricare dintre modalităţile alternative prevăzute de textul de incriminare să aibă loc anterior momentului închiderii urnelor de votare, care în speţa de faţă a fost în data de 29.07.2012, la ora 23:00.

În opinia inculpatului, remiterea de bani, bunuri ori alte foloase după momentul închiderii urnelor nu este sancţionată de legea penală, întrucât raţiunea incriminării infracţiunii de corupere a alegătorilor este de a se sancţiona intervenţia în exerciţiul liber al dreptului de a vota (norma urmăreşte ca votul persoanei să reflecte voinţa politică reală a acestuia).

Prin urmare, infracţiunea poate fi comisă, cel mai târziu, până la închiderea urnelor, ulterior acestui moment scopul urmărit de autor neputând fi atins, astfel că raportat la datele din speţă nu este îndeplinită această condiţie. În acest sens, s-a solicitat să se observe că din întreg probatoriul administrat rezultă faptul că nicio persoană din comunitatea din Pata Rât nu a primit ceva anterior închiderii secţiilor de votare. S-a menţionat că, dacă a existat o remitere de mici şi bere, aceasta a avut loc după momentul închiderii urnelor de votare.

De asemenea, recurentul a mai susţinut că activitatea de promitere descrisă în rechizitoriu ar putea fi catalogată ca fiind un act de tentativă, care nu este incriminată.

Totodată, a subliniat că niciunei persoane din comunitatea Pata Rât nu i s-a precizat cum anume să voteze, în acest sens făcând ample trimiteri la declaraţiile martorilor şi inculpaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. s-a făcut trimitere la Decizia nr. 10/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, prin care s-a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi 6 din C. pen., în ipoteza în care odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.

Or, având în vedere că, în speţă, s-a făcut referire la faptul că s-ar fi constituit o anume grupare în vederea determinării populaţiei să meargă la vot cu ocazia referendumului prin promisiuni - acţiune dezincriminată - s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen.

Astfel, prin dezincriminarea infracţiunii de corupere a alegătorilor raportat la referendum în varianta promisiunii, nici asocierea/constituirea unui grup în vederea săvârşirii acestei fapte nu constituie infracţiune. Neexistând infracţiunea scop, nu există nici infracţiunea mijloc. Cu alte cuvinte, constituirea unei grupări în vederea promiterii unor foloase alegătorilor nu constituie vreo infracţiune prevăzută de legea penală.

În plus, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici celelalte condiţii prevăzute de textul de incriminare, în sensul că nu a existat o grupare din trei sau mai multe persoane (precis determinată), la care să fi aderat sau nu alte persoane sau care să fi fost sprijinită sau nu de alte persoane, care să fi acţionat coordonat, după reguli precis stabilite cu scopul de a comite infracţiuni şi care să fi acţionat pe o anumită perioadă de timp. În acest sens, s-a subliniat că nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional organizat atâta timp cât, în speţă, principala caracteristică a modului de acţionare era spontaneitatea, inculpatul şi celalalte persoane cu privire la care se presupune că făceau parte din grup nu se cunoşteau între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite dinainte.

Faţă de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie, defiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, achitarea de sub acuzaţiile pentru care a fost judecat, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 02 octombrie 2017, cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu numai în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problemele de drept invocate de recurent referitor la infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. şi art. 367 alin. (1), (6) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată recursul în casaţie este nefondat.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţei s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, www.scj.ro)

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

(...) verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) " (decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, www.scj.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, www.scj.ro).

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată corespund tiparului de incriminare al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Analizând motivele invocate de inculpatul A., Înalta Curte constată că, în concret, criticile aduse hotărârii recurate nu se circumscriu, decât în parte, cazului de casare invocat.

Astfel, se observă că susţinerile inculpatului în sensul că activitatea sa a constat doar în promisiunea unor bani sau bunuri, a căror remitere, dacă a existat, a avut loc după momentul închiderii urnelor de votare, respectiv că acesta şi celalalte persoane cu privire la care s-a reţinut că făceau parte din grupul infracţional nu se cunoşteau între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi determinate dinainte în cadrul grupului, pornesc de la contestarea situaţiei de fapt, solicitându-se o reapreciere a probatoriului cu consecinţa reţinerii unei alte baze factuale.

Or, aşa cum s-a menţionat anterior, aceste aspecte exced controlului instanţei de recurs în casaţie, reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator neputând fi circumscrise cazului de casare invocat, care permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanţei între starea de fapt reţinută de instanţa de apel şi conţinutul normei de incriminare stabilit la încadrarea juridică.

Prin urmare, nu pot fi cenzurate de Înalta Curte, în această cale extraordinară de atac, starea de fapt reţinută prin decizia recurată ori concordanţa acesteia cu probele administrate, limitarea obiectului recursului în casaţie la situaţiile de drept strict prevăzute de lege excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Examinând, în continuare, susţinerile recurentului care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (aspectele privind dezincriminarea infracţiunii şi inexistenţa faptei), Înalta Curte constată, în ceea ce priveşte infracţiunea de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, că la data săvârşirii acesteia de către inculpatul A. era în vigoare art. 54 din Legea nr. 3/2000, care prevedea că promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Dispoziţiile anterior menţionate au fost abrogate expres prin art. 75 pct. 7 din Legea nr. 187/2012, întrucât au fost preluate, cu unele modificări, de art. 392 C. pen. care incriminează faptele săvârşite în legătură cu un referendum, text ce trimite la dispoziţiile art. 386 alin. (1) C. pen. privind coruperea alegătorilor.

Astfel, potrivit art. 386 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de corupere a alegătorilor, oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar conform art. 392 C. pen., dispoziţiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.

În ceea ce priveşte art. 392 C. pen., pentru a evita paralelismele în reglementare, legiuitorul a folosit tehnica legislativă a normei incomplete, iar, pentru a-i întregi conţinutul, a făcut trimitere la norma de incriminare cuprinsă în art. 386 C. pen., extinzând incidenţa acesteia din urmă la faptele săvârşite cu prilejul unui referendum. Aşadar, dispoziţiile art. 392 C. pen. preiau conţinutul constitutiv (latura obiectivă şi latura subiectivă) al infracţiunii reglementate de art. 386 C. pen.

Prin urmare, se observă că, faţă de vechea reglementare, noul C. pen. nu menţine modalitatea "promisiunii", reduce maximul special al pedepsei principale a închisorii de la 5 ani la 3 ani şi introduce aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

Ca atare, având în vedere că legiuitorul nu a preluat, în noua reglementare, verbum regens al infracţiunii prevăzute de art. 54 din Legea nr. 3/2000 în întregul său, lipsind varianta promiterii, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, constă, potrivit C. pen., în oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase. Oferirea presupune ca banii, bunurile sau alte foloase să fie propuse, indicate alegătorului, în vederea îndeplinirii scopului descris în textul legal, iar darea presupune remiterea efectivă a acestora. Dacă oferta este urmată imediat de predarea, înmânarea efectivă a bunurilor, elementul material al infracţiunii va fi realizat sub forma dării.

De asemenea, se constată că oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase trebuie să se producă doar în scopul special de a determina exercitarea sau neexercitarea dreptului de vot în legătură cu aspectul pus în discuţie în cadrul referendumului. Prin urmare, scopul reprezintă un element care condiţionează existenţa infracţiunii de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, întreaga activitate infracţională a inculpatului trebuind să se circumscrie finalităţii urmărite de acesta. În acest sens, trebuie precizat totuşi, că obţinerea votului nu condiţionează săvârşirea infracţiunii. Cu alte cuvinte, activitatea infracţională va continua să fie sancţionată chiar dacă oferirea sumei de bani, a bunurilor sau a altor foloase nu a fost suficientă pentru a determina alegătorul să acţioneze în sensul dorit sau chiar dacă acesta, convins iniţial, a adoptat ulterior o altă conduită.

Totodată, Înalta Curte reţine că fapta poate fi comisă până cel mai târziu în ziua referendumului, până la închiderea urnelor, întrucât ulterior acestui moment scopul special urmărit de autor nu mai poate fi atins. În situaţia în care se reţine, însă, elementul material constând în oferire (caz în care bunurile sunt remise ulterior), banii, bunurile sau alte foloase pot fi predate efectiv inclusiv în ziua referendumului, după închiderea urnelor, întrucât fapta se consumă la momentul realizării elementului material, respectiv la momentul oferirii foloaselor, nu la momentul remiterii acestora.

În concluzie, infracţiunea de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum se consumă la momentul săvârşirii uneia dintre modalităţile alternative prevăzute de textul de incriminare, respectiv oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase, în scopul de a determina exercitarea sau neexercitarea dreptului de vot în legătură cu aspectul pus în discuţie în cadrul referendumului.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 608/A din 12 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. cu aplicarea art. 44 C. pen. reţinându-se în fapt, în esenţă, că, în data de 29 iulie 2012, împreună cu ceilalţi inculpaţi a sprijinit pe inculpatul B. prin oferirea, prin intermediul inculpatului E., alegătorilor din cadrul comunităţilor rrome din cartierul Pata Rât, a unor foloase materiale în valoare totală de 1500 lei, în scopul de a-i determina să voteze în cadrul referendumului.

Aşadar, contrar celor susţinute de apărare, activitatea concretă reţinută în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, confirmată de către instanţa de fond, dar şi de către instanţa de apel, a constat în oferirea, prin intermediul inculpatului E., unor foloase materiale alegătorilor în scopul de a-i determina să voteze în cadrul referendumului. Or, această faptă a fost şi este, în continuare, incriminată. De altfel, incriminarea faptei constând în oferirea de foloase materiale alegătorilor în scopul de a-i determinat să voteze nu a fost contestată de apărare. Recurentul a susţinut că a fost dezincriminată promiterea unor foloase alegătorilor în scopul de a-i determinat să voteze, aspect real, de altfel, însă, în cauză, aşa cum s-a menţionat anterior, elementul material al infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu a constat în promisiunea unor foloase, ci în oferirea acestora.

În realitate, inculpatul solicită reţinerea unei alte situaţii de fapt (respectiv că nu a oferit bunurile respective, ci doar le-a promis), analiză ce excede, aşa cum s-a menţionat anterior, examnului care poate fi făcut în cadrul recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind inexistenţa faptei, respectiv comiterea acesteia ulterior închiderii urnelor de vot, niciun folos nefiind remis anterior acelui moment, Înalta Curte subliniază că infracţiunea prevăzută de art. 392 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. se consumă la momentul săvârşirii uneia dintre modalităţile alternative prevăzute de textul de incriminare, respectiv oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase, în scopul de a determina exercitarea sau neexercitarea dreptului de vot în legătură cu aspectul pus în discuţie în cadrul referendumului.

Or, aşa cum s-a menţionat anterior, inculpatul a fost condamnat întrucât l-a sprijinit pe inculpatul B. prin oferirea de bani, bunuri sau alte foloase, alegătorilor, prin intermediul inculpatului E., modalitatea normativă a oferirii nepresupunând remiterea imediată a foloaselor. Mai mult, Înalta Curte subliniază, aşa cum, de altfel, a arătat şi în cele ce preced, că, în situaţia în care oferta ar fi fost urmată imediat de înmânarea efectivă a foloaselor, elementul material al infracţiunii ar fi fost realizat sub forma dării.

Ca atare, remiterea efectivă a foloaselor ulterior închiderii urnelor nu afectează existenţa infracţiunii, întrucât aceasta s-a consumat la momentul realizării elementului material, respectiv când au fost oferite acele bunuri.

De asemenea, în ceea ce priveşte scopul oferirii bunurilor, în condiţiile în care scopul este un element care condiţionează existenţa infracţiunii de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în mod expres că foloasele materiale în valoare totală de 1.500 lei au fost oferite alegătorilor din cadrul comunităţilor rrome din cartierul Pata Rât, în scopul de a-i determina să voteze în cadrul referendumului.

În consecinţă, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 392 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen.

Analizând, în continuare, criticile recurentului referitoare la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina acestuia, respectiv constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (6) C. pen., Înalta Curte constată că s-a susţinut, pe de-o parte, că această faptă nu este prevăzută de legea penală întrucât lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale (condiţia tipicităţii), infracţiunea care intră în scopul grupului fiind dezincriminată, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite nici celelalte condiţii prevăzute de textul de incriminare, în sensul că nu a existat o grupare din trei sau mai multe persoane (precis determinată), la care să fi aderat sau nu alte persoane sau care să fi fost sprijinită sau nu de alte persoane, care să fi acţionat coordonat, după reguli precis stabilite cu scopul de a comite infracţiuni şi care să fi acţionat pe o anumită perioadă de timp.

În legătură cu această faptă, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 608/A din 12 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul A. a fost condamnat şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1), (6) C. pen. cu aplic. art. 44 C. pen., toate cu aplicarea art. 5 C. pen., constând, în esenţă, în aceea că, la data de 29 iulie 2012, s-a asociat cu inculpaţii B., C., D., G., F., E. în vederea săvârşirii de infracţiuni în legătură cu referendumul, primind, prin interpuşi, de la inculpatul B. suma totală de 13.000 lei pentru activităţile infracţionale.

Conform dispoziţiilor art. 367 alin. (1) C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea, potrivit art. 367 alin. (6) C. pen., prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Totodată, prin decizia nr. 10/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen.

Procedând, aşadar, la analiza tipicităţii obiective a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat imputată recurentului A., astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, Înalta Curte constată, aşa cum, de altfel, a menţionat şi anterior, că nu a intervenit dezincriminarea infracţiunii de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, care a reprezentat scopul grupului infracţional organizat. Fără a mai relua argumentele anterior prezentate, referitor la incriminarea, în continuare, a infracţiunii de corupere a alegătorilor în legătură cu un referendum, Înalta Curte subliniază, totuşi, că infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. a fost săvârşită în modalitatea normativă a oferirii de foloase, nu a promisiunii, cum a susţinut în mod constant apărarea.

Prin urmare, având în vedere că infracţiunea care reprezintă scopul grupului, în speţă, coruperea alegătorilor în legătură cu un referendum, nu a fost dezincriminată, în cauză nu se aplică decizia nr. 10/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen.

De asemenea, în speţă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 367 alin. (6) C. pen., respectiv: grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din această perspectivă, sunt relevante constatările instanţei de apel cu privire la grupul infracţional organizat, în motivarea deciziei reţinându-se următoarele:

"Referitor la iniţierea, constituirea şi aderarea la grupul infracţional relevante sunt declaraţiile inculpatului A., E. şi a inculpatului F. (...)

Din aceste declaraţii rezultă cu claritate că iniţiativa constituirii grupului a aparţinut inculpatului B., iar grupul avea drept scop expres precizat, determinarea unor persoane cu drept de vot de a vota. (...)

Afirmaţia că nu există un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane precis determinate, constituit pentru a acţiona o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni este contrazisă de probele menţionate din care rezultă clar scopul deplasării inculpaţilor din Bucureşti în Cluj-Napoca, explicaţiile date inculpaţilor în acest sens de către inculpatul B. în momentul în care a ajuns la sediul K. şi scopul explicit al comiterii infracţiunii de coruperea alegătorilor, exercitării votului multiplu, dar şi cel al creării unor acte de dezordine în interiorul secţiilor de votare şi introducerea unor voturi în urne.

Existenţa în timp a grupului rezultă şi din înţelegerea inculpaţilor B. şi A. de a constitui o grupare care să le folosească în viitor, în acelaşi scop, respectiv o chestie pe termen lung, inculpatul A. fiind nemulţumit că de el şi prietenii lui este nevoie odată la patru ani."

În plus, se constată că în cuprinsul deciziei atacate sunt expuse acţiunile inculpatului A. de constituire a acestui grup infracţional organizat, fără să fie vorba despre o acuzaţie generică, iar fapta corespunde tiparului de incriminare a infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., reţinută de instanţa de apel ca lege penală mai favorabilă.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., astfel cum au fost stabilite de către instanţa de apel, corespund tipicităţii obiective a infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat (art. 48 C. pen. raportat la art. 386 alin. (1) C. pen. raportat la art. 392 C. pen. şi art. 367 alin. (1) şi 6 C. pen.), acestea fiind prevăzute de legea penală.

Drept urmare, criticile formulate în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt nefondate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 608/A din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul de A. împotriva deciziei penale nr. 608/A din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 ianuarie 2018.