Withdrawal of appeal accepted; inadmissibility ruling on annulment motions stands, appellant liable for costs.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 481/A din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 (564/2017), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 825/A/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosar nr. x/2010.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere următoarele:

La data de 20.02.2017, condamnatul A. a formulat o cerere de "contestaţie în anulare" împotriva Deciziei penale nr. 825/A/10.06.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Ulterior, la data de 17.03.2017, acesta a mai formulat o cerere având aceIaşi obiect, împotriva aceleiaşi decizii penale, cauza fiind înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2/2017.

Constatând că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost înregistrate două dosare, ambele având ca obiect contestaţia în anulare formulată de către condamnatul A., cu privire la Decizia penală nr. 825/A/2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a pus în discuţie reunirea acestora.

În baza art. 43 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Curtea a dispus reunirea cauzei înregistrată sub nr. x/2/2017 la cauza nr. x1/2/2017, ambele aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, C17 A, apreciind necesară reunirea, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare din perspectiva dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă şi că motivele de contestaţie prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. pen. au fost invocate pur formal de contestator, contestaţia fiind inadmisibilă pe acest temei, cu atât mai mult cu cât persoana condamnată nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal, ci a invocat în concret nelegala sa condamnare, solicitând reaprecierea probatoriului administrat şi achitarea sa, întrucât fapta nu există.

S-a arătat că, odată ce instanţa a analizat actele şi lucrările dosarului şi a apreciat asupra vinovăţiei inculpatului, pronunţând o hotărâre de condamnare intrată în puterea de lucru judecat, contestaţia în anulare nu poate fi admisă decât pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege. Unul dintre elementele principiului preeminenţei dreptului este dat de securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi rediscutată.

În aceste condiţii, s-a susţinut că nemulţumirea contestatorului faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel nu poate constitui un temei al admiterii contestaţiei în anulare întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, motivele invocate de acesta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen., astfel încât cererile formulate, apărând ca fiind inadmisibile, au fost respinse ca atare.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Înaintea termenului de judecată din data de 05.09.2017, apelantul condamnat a transmis la dosar o cerere de retragere a apelului declarat.

Înalta Curte, examinând dispoziţiile C. proc. pen., constată că acesta nu prevede explicit principiul oficialităţii procesului penal, însă prevede obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale în cadrul principiilor generale, care includ, în realitate, aspecte ce ţin de principiul oficialităţii.

Înalta Curte reţine că, deşi în procesul penal nu se aplică principiul disponibilităţii, ca în procesele civile, cu titlu de excepţie, însă, în privinţa cererilor formulate de către părţi, prin care acestea îşi exercită dreptul de a declara o cale de atac, trebuie recunoscut şi dreptul lor de a-şi retrage acea cale de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 415 C. proc. pen., care prevăd că "Până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special...".

Prin urmare, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut de către condamnatul A., personal, până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă expresă a acestuia, în sensul retragerii apelului declarat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 de lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 481/A din 28 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 de lei, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 septembrie 2017.

Procesat de GGC - GV