Calculated statutory penalty limits for recidivist aggravated theft in simplified proceedings: application order of penalty reduction and recidivism aggravation.

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 393 din data de 31. V.2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., fapta din perioada 27.10.2016-31.10.2016 (persoană vătămată A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (persoană vătămată A.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe timpul executării pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt (persoană vătămată C.).

În baza art. 43 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepsele aplicate în cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 1 an interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 718 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. şi la art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni şi 718 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an, de la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., care se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. instanţa de fond a dedus, din pedeapsa stabilită, durata reţinerii şi arestului preventiv în cauză, de la 19.12.2016 la 20.12.2016 şi de la 11.05.2017 la zi, iar în baza art. 399 alin. (1) C. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A menţinut măsura de siguranţă aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011.

A luat act că persoanele vătămate A. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, avocat D. fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond - analizând actele şi lucrările dosarului - a reţinut că, prin rechizitoriul emis la data de 19.01.2017, în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, înregistrat sub nr. 2467/299/17, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului B., sub aspectul săvârşirii unui concurs de infracţiuni, o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. şi o infracţiune de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen.

Cu privire la prima faptă de furt, în fapt, în perioada dintre 27.10.2016 - 31.10.2016, inculpatul a pătruns în domiciliul persoanei vătămate A., situat în Bucureşti, str. x, nr. 28, bloc Corp B, ap. 2, sector 1, folosind o cheie potrivită, de unde a sustras din dulap o haină de piele de culoare roşie ce conţinea suma de 1.480 lei şi o cuvertură de pat cu două feţe de pernă aflate în ambalajul original, nefolosite. Inculpatul dat cuvertura de pat şi cele două feţe de pernă mamei sale, în schimbul unei datorii de 20 lei, iar geaca de piele a vândut-o în Zona Aleea Zăbrăuţi pentru o doză de heroină.

Pentru a se reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile persoanei vătămate, care a reclamat că, în data de 31.10.2016, dorind să ia o sumă de bani din geaca de piele roşie din şifonier, a observat că lipsea, aflând, ulterior, de la socrul ei, că inculpatul i-a făcut cadou mamei sale lenjeria ce îi lipsea . Această declaraţie se coroborează cu declaraţiile oferite de martorul E., care locuieşte în acelaşi domiciliu cu partea vătămată şi într-o curte comună cu inculpatul şi care a arătat că, în cursul lunii octombrie a fost întrebat de fiul său, F., soţul persoanei vătămate, dacă i-a luat o geacă de piele roşie care îi lipseşte din locuinţă, împreună cu o sumă de 1500 lei ce se afla în buzunar. Verificând locuinţa martorului pentru a vedea dacă acolo se află vreunul din lucrurile ce îi lipseau, martorul F. a descoperit pe scaun lenjeria de pat pe care a recunoscut-o ca fiind a părţii vătămate, fapt arătat şi în declaraţia sa . Martorul E. a precizat că lenjeria i-a fost dată soţiei sale, mamei inculpatului, de către acesta, spunându-i că a cumpărat-o de la o persoană necunoscută (declaraţie martor, f. 40-43 d.u.p.).

Susţinerile martorului se coroborează cu declaraţia martorului G., care a învederat că în urmă cu câteva luni, fiul său, B., a venit acasă şi i-a dat o lenjerie de pat în schimbul unei datorii de 20 de lei. Întrebându-l de unde are lenjeria, acesta i-a răspuns că este a lui. În aceeaşi zi, persoana vătămată, nora sa, a venit şi i-a spus că îi lipseşte o geacă de piele roşie din casă şi o lenjerie de pat, pe care a identificat-o ca fiind cea pe care i-o dăduse inculpatul martorei. Confruntându-l pe fiul său cu această situaţie, acesta a recunoscut că a luat lenjeria din casa persoanei vătămate, precum şi o geacă de piele de culoare roşie.

De asemenea, cu ocazia audierii sale, inculpatul a arătat că în seara zilei de 28.10.2016, în jurul orei 10:30, a pătruns în domiciliul persoanei vătămate A., folosind o cheie ce se potrivea cu lacătul uşii, de unde a sustras o geacă din piele de culoare roşie, din şifonier, şi o lenjerie de pat ce se afla în husa originală, fiind nefolosită. A declarat că după aproximativ 2-3 zile i-a dat mamei sale pilota, iar geaca de piele a vândut-o în zona Aleea Zăbrăuţi, în schimbul unei doze de heroină, unei persoane necunoscute (declaraţie suspect, filele 35-37 d.u.p.).

Toate aceste mijloace de probă demonstrează, în opinia instanţei, cu certitudine, fapta săvârşită de inculpatul B., la data de 28.10.2016.

Cu privire la cea de-a doua faptă de furt, în data de 19.12.2016, în jurul orelor 12:00, aflându-se în incinta Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti, inculpatul a pătruns în cabinetul medical al persoanei vătămate C., care îl consultase anterior, de unde a sustras o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare. Persoana vătămată a realizat lipsa pungii imediat, astfel că a apelat la doi poliţişti locali, aflaţi întâmplător în spital, care l-au reţinut pe inculpat până la venirea organelor de poliţie. Bunurile sustrase au fost returnate persoanei vătămate.

Pentru a se reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere declaraţia martorului H., potrivit căruia, în ziua de 19.12.2016, în jurul orei 11:50, se afla cu un coleg de al său la Spitalul Floreasca, deoarece acestuia din urmă i se făcuse rău în timpul serviciului. În timp ce aştepta consultarea colegului său, o asistentă medicală le-a cerut ajutorul, spunându-i că i-a fost furată o pungă cu cadouri, astfel că l-a reţinut pe individul ce deţinea această pungă. A stabilit că persoana respectivă se numeşte B., după care a raportat evenimentul dispeceratului, fiind, astfel, sesizată Secţia 1 Poliţie . Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate C., care a arătat că l-a consultat pe inculpat în data de 19.12.2016, iar, la ieşirea din tură, a observat că îi lipseşte o plasă cu bunuri alimentare ce îi aparţinea, aflată într-o cameră alăturată, neasigurată cu vreun sistem de încuiere. Bănuind că cel care a sustras plasa este ultimul pacient consultat, a pornit în căutarea lui, şi l-a observat pe holurile spitalului, având asupra sa punga menţionată, astfel că le-a cerut ajutorul celor doi poliţişti locali, ce se aflau întâmplător pe holul spitalului .

De asemenea, probele mai sus menţionate se coroborează cu declaraţia inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, menţionând că a văzut cabinetul medical deschis şi a hotărât să pătrundă în interior, după care a luat de pe masă o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare.

În drept, cu privire la cererea reprezentantului Ministerului Public, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi a art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., fapta din perioada de 27.10.2016-31.10.2016, instanţa de fond a admis-o, cu motivarea că forma calificată a infracţiunii este dată de împrejurarea că pentru pătrunderea în domiciliul persoanei vătămate, inculpatul s-a folosit de o cheie care se potrivea încuietorii, luată de la mama sa şi pătruns prin violarea domiciliului persoanei vătămate, astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, potrivit art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum si incidenţa circumstanţelor atenuante sau agravante.

În ceea ce priveşte gravitatea infracţiunilor săvârşite şi modul de comitere, instanţa de fond a reţinut că aceasta prezintă un grad de pericol social redus, raportat la circumstanţele factuale şi la valoarea bunurilor sustrase.

Referitor la antecedentele penale ale inculpatului, instanţa a constatat că acesta este recidivist, fiind condamnat în repetate rânduri pentru săvârşirea unor infracţiuni de natura celei pentru care a fost trimis în judecată, fapt ce relevă o perseverenţă infracţională a inculpatului. În acelaşi timp, analizând conduita sa după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, se reţine că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei.

Din analiza fişei de cazier a inculpatului, instanţa a reţinut că inculpatul are antecedente penale. Prin sentinţa penală nr. 182 din 23.03.2000 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5067 din 14.02.2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, s-a stabilit in sarcina inculpatului o pedeapsă 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 239 din 22.03.2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1271 din 13.08.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, cu care se afla în concurs, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Referitor la latura civilă, instanţa a luat act că persoanele vătămate A. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi inculpatul B.

Prin apelul său Ministerul Public a criticat sentinţa pentru următoarele:

1. în mod greşit instanţa de fond a omis să dispună confiscarea sumei de 1.480 lei sustrasă de către inculpat în perioada 27.10.2010 - 31.10.2010 de la persoana vătămată A. având în vedere că aceasta nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză deşi a fost legal citată.

2. în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt simplu, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea ari. 41 alin. (1) C. pen. în Infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. apreciind că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de legiuitor pentru reţinerea variantei agravante privind violarea de sediu profesional pentru fapta din 19.12.2010.

Prin decizia penală nr. 1030/A din 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptei (din 19.12.2016, persoană vătămată C.) din infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni (o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (1) C. pen. s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 6 luni şi 718 zile închisoare.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1480 lei.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins, ca nefundat, apelul declarat de către inculpatul B.

S-a dedus din durata pedepsei măsura reţinerii şi arestării preventive de la 19.12.2016 la 20.12.2016 şi de la 11.05.2017 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând motivele apelului Parchetului şi verificând probele administrate în cauză şi sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Sectorului I Bucureşti, a constatat şi a reţinut următoarele:

Sentinţa penală nr. 393 din data de 31 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017 este nelegală şi netemeinică.

În temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I Bucureşti, a desfiinţat - în parte - sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea cauzei.

În mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt simplu prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2), lit. b) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în cauză fiind întrunite condiţiile legale ale variantei agravante privind violarea de sediu profesional, în ceea ce priveşte fapta din data de 19 decembrie 2016, la acea dată, inculpatul se afla în incinta Spitalului Clinic de Urgenţă, situat pe Calea Floreasca nr. 8, sectorul 1, de unde a sustras o pungă în care se aflau mai multe produse alimentare, cu inscripţia "I.", care aparţineau persoanei vătămate C. şi se aflau în cabinetul medical al acesteia.

Din materialul probator, rezultă fără dubiu că inculpatul a pătruns într-un spaţiu ce era destinat exclusiv personalului medical.

Fapta inculpatului din data de 19 decembrie 2016 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt prin violare de sediu profesional şi rezultă din chiar actul de inculpare, recunoscut ca atare de inculpat, situaţie ce a fost reţinută de instanţa de fond, în procedură simplificată.

Astfel fiind, Curtea a făcut aplicaţia art. 386 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror şi l-a condamnat pe inculpat în temeiul noii încadrări juridice pentru fapta din data de 19 decembrie 2016, persoană vătămată C. şi anume art. 228 alin. 1-art. 229 alin. (2), lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o pedeapsă cu închisoarea, stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei, modul şi condiţiile concrete în care a fost comisă, urmările infracţiunii, precum şi în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului şi poziţia acestuia înainte în timpul şi după pronunţarea hotărârii.

Cel de-al doilea motiv al apelului Parchetului priveşte neconfiscarea de la inculpat a sumei de 1.480 lei.

Referitor la această sumă, s-a reţinut că inculpatul B. a sustras-o de la persoana vătămată A., care locuia în aceeaşi casă cu inculpatul, acesta pătrunzând cu ajutorul unei chei potrivite în camera în care locuia persoana vătămată şi de unde a sustras o geacă de culoare roşie, în buzunarul căreia se afla suma de 1.480 lei, o cuvertură de pat cu două feţe de pernă.

Aceste trei obiecte au fost recuperate, mai puţin suma de bani.

Persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, astfel că, nedispunându-se confiscarea sumei de 1.480 lei, în temeiul disp.art. 112 lit. e) C. pen., instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală.

Prin urmare, Curtea, făcând aplicaţia textului de lege mai sus menţionat a dispus confiscarea în folosul statului, a sumei de 1.480 lei.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute, în situaţia în care nu contravin prezentei decizii.

Sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel şi de către inculpat, însă acesta nu l-a motivat în scris, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 412 pct. 4 C. proc. pen., însă, Curtea a analizat din oficiu cauza şi în ceea ce priveşte celelalte elemente de fapt şi de drept şi nu a constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, neimpunându-se o altă individualizare a pedepsei, cu excepţia dispoziţiilor prezentei.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În dezvoltarea motivului de recurs, procurorul sub aspectul admisibilităţii recursului în casaţie a arătat că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie potrivit dispoziţiilor art. 434 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) C. proc. pen., astfel cum acestea au fot modificate ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) şi ale art. 439 alin. (41) teza a doua din C. proc. pen. (publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18.12. 2017).

Decizia penală atacată a fost pronunţată la data de 24.07.2017, fiind comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 18.01.2018. Dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., forma în vigoare la data pronunţării deciziei penale nr. 1030/24.07.2017, prevedeau faptul că nu pot fi atacate cu recurs în casaţie soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.

La data de 18.12.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 potrivit căreia dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. f) din C. proc. pen. sunt neconstituţionale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Ca atare, de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 651 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) şi ale art. 439 alin. (41) teza a doua din C. proc. pen., respectiv de la data de 18.12.2017, calea de atac a recursului în casaţie a devenit admisibilă şi în cazul soluţiilor pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.

A apreciat că este admisibil recursul în casaţie şi pentru deciziile comunicate după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale a României, indiferent dacă pronunţarea deciziei s-a făcut înainte sau după această dată.

Având în vedere aceste considerente, a apreciat că este admisibil recursul în casaţie cu privire la decizia penală nr. 1030 din 24.07.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Decizia penală nr. 1030 din 24.07.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 18.01.2017, astfel încât recursul în casaţie este declarat în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Recursul în casaţie este declarat de procuror şi se întemeiază pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Procurorul a menţionat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul B. a fost condamnat în apel la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din data de 19.12.2016).

Infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. este sancţionată de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

În cauză, au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., având în vedere recunoaşterea inculpatului şi aplicarea procedurii simplificate, iar ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul închisorii, noile limite de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani 8 luni.

De asemenea, inculpatul a comis infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 182 din 28.03.2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 5067 din 14.12.2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care se consideră executată la data de 25.05.2005. Pentru această pedeapsă nu a intervenit reabilitarea având în vedere faptul că inculpatul a comis o nouă infracţiune la data de 28.12.2008, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 683 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011.

Astfel, ca urmare a stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, pedeapsa care urmează a fi aplicată fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

În sarcina inculpatului a fost reţinută şi starea de recidivă postcondamnatorie - având în vedere pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011, fiind aplicat în mod corect tratamentul sancţionator prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. pen., dispoziţii care nu influenţează limitele de pedeapsă.

Ca atare, limitele de pedeapsă între care instanţa putea să aplice o pedeapsă inculpatului care a săvârşit infracţiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutrie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. erau închisoarea de la 2 la 7 ani.

Instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare. Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Având în vedere cele arătate anterior, procurorul a solicitat a se dispune înlăturarea greşitei aplicări a legii, astfel:

În temeiul art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. să se dispună condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare

(fapta din data de 19.12.2016).

În temeiul art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., să se dispună contopirea celor două pedepse, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care să se adauge un spor de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (1) C. pen. să se dispună adăugarea la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 8 luni şi 718 zile închisoare.

Pentru aceste considerente, procurorul a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 din noul C. proc. pen. admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei penale nr. 1030/A din 24 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. şi aplicarea unei pedepse în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., până la data de 28 iunie 2018.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele 12-14, magistratul asistent a menţionat că decizia penală nr. 1030/A din 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 18.01.2018; către persoana vătămată C. la data de 19.01.2018; către persoana vătămată A. la data de 23.02.2018; către inculpatul B. la data de 2.03.2018.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 19 februarie 2018.

Împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 2.02.2018.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost comunicată la data de 5.05.2018 inculpatului B., iar la data de 10.05.2018 persoanelor vătămate C. şi A..

În cauză, până la depunerea raportului nu s-au depus concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18.06.2018.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 28 iunie 2018.

Magistratul asistent a mai arătat că la data de 18.06.2018 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1030/A din data de 24.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală), precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie este indicat ca şi caz de casaţie, cel prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatul B. fiind condamnat în apel la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, prev. de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a mai susţinut că pedeapsa de 1 an şi 6 luni la care a fost condamnat inculpatul în apel, este sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

În concluzie, magistratul asistent a precizat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este depusă în termenul prevăzut de lege.

Faţă de motivele invocate, a considerat că sunt îndeplinite cerinţele de formă prevăzute de art. 437 C. proc. pen., motivele cererii de recurs în casaţie, încadrându-se în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă de Cameră de Consiliu din 28 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, completul, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

A trimis cauza Completului C 9, în vederea judecării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu citarea părţilor, pentru termenul din 6 septembrie 2018.

Pentru a se reţine astfel, completul, deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, în baza actelor dosarului, a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 393 din data de 31.05.2017 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., fapta din perioada 27.10.2016-31.10.2016 (persoană vătămată A.).

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b), cu) aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (persoană vătămată A.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe timpul executării pedepsei principale.

În baza art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt (persoană vătămată C.).

În baza art. 43 alin. (2) rap. la art. 38 alin. (1) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepsele aplicate în cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, de 1 an interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011 şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 718 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. şi la art. 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni şi 718 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, de la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită mai sus pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. instanţa de fond a dedus, din pedeapsa stabilită, durata reţinerii şi arestului preventiv în cauză, de la 19.12.2016 la 20.12.2016 şi de la 11.05.2017 la zi, iar în baza art. 399 alin. (1) C. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A menţinut măsura de siguranţă aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la data de 08.07.2011.

A luat act că persoanele vătămate A. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, avocat D. fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin decizia penală nr. 1030/A din 24.07.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror.

A schimbat încadrarea juridică a faptei (din 19.12.2016, persoană vătămată C.) din infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

A contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 6 luni (o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (1) C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 683/22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani, 6 luni şi 718 zile închisoare.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.480 lei.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul B..

A dedus din durata pedepsei măsura reţinerii şi arestării preventive de la 19.12.2016 la 20.12.2016 şi de la 11.05.2017 la zi.

A obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017) a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 2.02.2018.

În termenul prevăzut de dispoziţiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect recursul în casaţie declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.06.2018, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 28 iunie 2018.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., instanţa dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În prezenta cauză, cererea de recurs în casaţie respectă dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol şi nici dispoziţiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Cererea a fost formulată în termenul legal şi îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 alin. (1) şi art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen. (este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele procurorului, precum şi organul din care face parte), decizia atacată (decizia penală nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală), precum şi semnătura persoanei care a exercitat recursul în casaţie.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie este indicat ca şi caz de casaţie, cel prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatul B. fiind condamnat în apel la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, prev. de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a mai susţinut că pedeapsa de 1 an şi 6 luni la care a fost condamnat inculpatul în apel, este sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu citarea părţilor, pentru termenul din 6 septembrie 2018.

La termenul de astăzi, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat faptul că intimata persoană vătămată A. a depus la dosar o cerere prin care arată că nu se poate prezenta şi prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Ca urmare a dispoziţiei instanţei, avocat J. a luat legătura cu intimatul inculpat B.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că susţine recursul în casaţie, astfel cum a fost motivat în scris de către procurorul redactor, apreciind că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât a aplicat inculpatului B. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea de furt calificat săvârşită în data de 19.12.2016.

A mai arătat că, în maniera corectă în care a fost încadrată infracţiunea de furt calificat, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, în condiţiile în care judecata s-a făcut în baza procedurii simplificate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost încălcate, în ceea ce priveşte pedeapsa ce s-a stabilit.

Astfel, pentru infracţiunea de furt calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 2 la 7 ani închisoare, iar după aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare. Ulterior, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, limitele de pedeapsă devin de la 2 la 7 ani închisoare, situaţie în care, pentru infracţiunea de furt calificat trebuia stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38 şi art. 39 C. pen., contopind cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi aplicând sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, de 8 luni închisoare, rezulta o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsă la care urma să se adauge restul rămas neexecutat de 718 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, în final, inculpatul trebuind să execute o pedeapsă de 2 ani, 8 luni şi 718 zile închisoare.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., având cuvântul, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respingerea recursului în casaţie formulat de parchet, ca nefondat, apreciind că în mod corect instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru fapta de furt calificat comisă în data de 19.12.2016.

A mai susţinut că, deşi limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită sunt de la 2 la 7 ani închisoare, la stabilirea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limita inferioară fiind astfel de 1 an şi 4 luni închisoare.

În opinia apărării, în mod corect s-au aplicat dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., motiv pentru care, a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat de parchet, ca nefondat.

Intimatul inculpat B., în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorul, depunând la dosar un bilet de ieşire din spital din 13 iunie 2018.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazul recursului în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul declarat de parchet ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. că " Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

În contextul concret al cauzei, instanţa de apel, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi post executorie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din data de 19.12. 2016).

Or, infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen. este sancţionată de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 79 din C. pen. mecanismul de aplicare a pedepsei atunci când apare concursul între cauze de atenuare au de agravare, stabilind în mod concret ordinea aplicării prevederilor menţionate, astfel:

"(1) Când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă.

(3) Când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc, conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2)."

Înalta Curte consideră că în cauză trebuie făcută aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din C. proc. pen., în stabilirea pedepsei aplicabile inculpatului B..

Aşa cum rezultă din cauză, au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., având în vedere recunoaşterea inculpatului şi aplicarea procedurii simplificate, iar ca urmare a reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul închisorii, noile limite de pedeapsă sunt de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni.

Inculpatul a comis infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 182/28.03.2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 5067/14.12.2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă care se consideră executată la data de 25.05.2005. Pentru această pedeapsă nu a intervenit reabilitarea, având în vedere faptul că inculpatul a comis o nouă infracţiune la data de 28.12.2008, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 683 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011.

Astfel, ca urmare a stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate, pedeapsa care urmează a fi aplicată fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

Tot, în sarcina inculpatul a fost reţinută şi starea de recidivă postcondamnatorie, având în vedere pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 683 din 22 iunie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 07.07.2011, fiind aplicat în mod corect tratamentul sancţionator prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. pen., dispoziţii care nu influenţează limitele de pedeapsă.

În consecinţă, limitele de pedeapsă între care instanţa putea să aplice o pedeapsă inculpatului B. care a săvârşit infracţiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi a art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. erau închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aşadar, instanţa de apel a aplicat inculpatului B. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, sub limita prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, deci o pedeapsă nelegală, în alte limite decât cele mai sus menţionate.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră ca fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru infracţiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie şi în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare este nelegală, fiind sub minimul legal ce trebuia aplicat de 2 ani închisoare, ca urmare a ordinii statuate în art. 79 alin. (3) din C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Va casa decizia recurată şi rejudecând:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Va desfiinţa în parte sentinţa apelată.

Va reţine cauza spre rejudecare şi, în fond.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, respectiv:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) (fapta din 19.12.2016, persoană vătămată C.);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. (persoană vătămată A.).

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (persoană vătămată C.) de la 1 an şi 6 luni la 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. va contopi pedeapsa menţionată mai sus cu pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cea de a doua pedeapsă aplicată, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen. va dispune adăugarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare a restului de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 8.07.2011, inculpatul având de executat, în final 2 ani, 8 luni şi 718 zile închisoare.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1030/A din data de 24 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Casează decizia recurată şi rejudecând:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 393 din 31.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată.

Reţine cauza spre rejudecare şi, în fond.

Descotopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, respectiv:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 228 alin. 1-229 alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) (fapta din 19.12.2016, persoană vătămată C.);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen. (persoană vătămată A.).

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (persoană vătămată C.) de la 1 an şi 6 luni la 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. contopeşte pedeapsa menţionată mai sus cu pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (1) şi (5) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cea de a doua pedeapsă aplicată, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) teza a II-a C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen. dispune adăugarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare a restului de 718 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 683 din 22.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 8.07.2011, inculpatul având de executat, în final 2 ani, 8 luni şi 718 zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2018.