Tax evasion and forgery by a lawyer: statute of limitations and insufficient evidence for obstruction and document theft

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus condamnarea inculpatei A., fost avocat în cadrul Baroului Cluj, de cetăţenie română, cu studii superioare, necăsătorită, fără antecedente penale, cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 6 luni închisoare (punctul 1).

- evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată (punctul 1);

- sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 4 luni închisoare (punctul 2);

- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somata de 3 ori, documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, - la pedeapsa de 8 luni închisoare (punctul 4);

- sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 4 luni închisoare (punctul 3);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 5 luni închisoare (punctul 3).

În baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (punctul 1).

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată de o pedeapsă rezultată de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 74 din 27.06.2013 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. (1969) a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 74 din 27.06.2013 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în componentele acesteia, respectiv: 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. (1969); 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. (1969).

În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) din C. pen. (1969) au fost contopite toate pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) si c) din C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) din C. pen. (1969) şi art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969).

Potrivit art. 81 şi art. 82 din C. pen. (1969) a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, respectiv 30.06.2014.

Potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969) pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

Au fost anulate următoarele acte false întocmite de inculpata A.:

- dovezile privind plata unor cheltuieli de judecată pe baza chitanţelor false prezentate de inculpată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Cluj;

- chitanţele nr. x din 27.02.2008 şi nr. x din 11.09.2008 emise pentru sumele de 4000 lei, respectiv 6700 lei;

- diferite variante ale chitanţei nr. x din 31.08.2007 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 29.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.02.2008 falsificată;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 02.07.2008;

- copii ale chitanţei falsificate nr. x din 07.02.2008 - vol. I u.p.;

- copia filei 8 falsificată din registrul de evidenţă al contractelor de asistenţă juridică depusă de inculpată - vol. II u.p.

O fost obligată pe inculpata A. să plătească părţii civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj suma de 146.103 lei despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, începând cu data de 27.05.2011 şi până la achitarea debitului.

Au fost respinse cererile de constituire de parte civilă formulate de: B., Asociaţia Composesoratul Mănăştur şi C.

A fost obligată inculpata A. să plătească statului suma de 7.500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, sub nr. x/33/2011 a fost trimisă în judecată inculpata A. pentru comiterea infracţiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea artr. 41 alin. (2) C. pen. (1969); evaziune fiscală prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), evaziune fiscală prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

S-a reţinut în sarcina inculpatei că aceasta, în calitatea de avocat în cadrul Baroului Cluj în perioada 2005-2009 cu scopul de a încasa de mai multe ori suma trecută ca onorariu în diferite chitanţe cu regim special, emise de aceasta, în repetate rânduri, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit, a semnat şi a depus în diferite dosare aflate pe rolul mai multor instanţe judecătoreşti, între diverse părţi, mai multe chitanţe, ordine de plată, care aveau numere de ordine identice, însă cu conţinut diferit, că în perioada 2004-2008 cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat în sumă de 43.717 lei, cu ştiinţă, a tipărit şi a pus în circulaţie chitanţe, formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, respectiv a omis în parte evidenţierea în actele contabile a veniturilor realizate şi a dispus stornarea neîntemeiată a unor facturi încasate, că inculpata în aceeaşi calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj în luna martie 2009 pentru a ascunde o parte din faptele săvârşite, din volumul II al dosarului nr. x/2003 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj de la filele 178 şi 179 a sustras chitanţa x din 31 august 2007 emisă de aceasta, respectiv chitanţa nr. x din 08.02.2008 emisă tot de inculpată, că în perioada octombrie - noiembrie 2009 prin invitaţiile nr. x din 20.10.2009, nr. x din 06.11.2009, şi nr. x din 18.11.2009, deşi a fost somată de trei ori să se prezinte la sediul ANAF - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Cluj-Napoca -activitatea de Inspecţie Fiscală, aceasta a refuzat în mod nejustificat prezentarea documentelor legale în scopul verificărilor financiare, că inculpata în dosar nr. x/2009 al Tribunalului Cluj în care s-a ridicat excepţia înscrierii în fals a registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică ce-i aparţine, la data de 18.11.2009, după ce a ridicat de la instanţa originalul registrului, în vederea efectuării unei copii, nu a mai restituit acest registru instanţei, cu scopul sustragerii documentului care urma să fie trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea efectuării cercetărilor faţă de inculpată şi că în cursul lunii noiembrie 2009 în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj a depus o copie certificată de aceasta a filei 8 din registrul de evidenţa a contractelor de asistenţă juridică din care rezultă în mod necorespunzător realităţii că la nr. 89 figurează un contract de asistenţă juridică încheiat cu numiţii D.

şi E. la data de 12.12.2008, respectiv la data de 18.11.2009 ora 23:43 inculpata a depus la Tribunalul Cluj o copie legalizată a aceleiaşi file 8 din registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică pe anul 2008 din care rezultă în mod necorespunzător că la data de 12.12.2008 ar fi încheiat contractul de asistenţă juridică cu nr. 89, în realitate în registrul pus la dispoziţia organelor de control fiscal rezultă că, contractul cu nr. x din data de 22.12.2008 a fost încheiat cu numita F. şi nu cu E. şi D.

S-au constituit părţi civile în cauză A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca cu suma de 149.097 lei despăgubiri civile, la care s-au adăugat accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) potrivit art. 119 şi urmt. din O.G. nr. 92/2003, începând cu data de 25 mai 2011.

Ulterior, la termenul de judecată din 23 iunie 2011 partea civilă A.N.A.F - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Napoca a făcut o precizare la constituirea de parte civilă, în sensul că, a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 146.103 lei despăgubiri civile, la care s-a adăugat accesorii (dobânzi şi penalităţi), calculate începând cu data de 27 mai 2011 şi până la achitarea debitului.

În motivarea cererii de constituire de parte civilă s-a arătat că a fost finalizat raportul de inspecţie fiscală pe baza documentelor prezentate de inculpata A. şi ţinând seama de conţinutul rechizitoriului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj întocmit în dosarul nr. x/2009, a fost stabilit prejudiciul suferit de bugetul de stat ca urmare a infracţiunilor comise de inculpată pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

S-au mai constituit părţi civile în cauză C., cu suma de 100.000 lei daune materiale şi 500.000 lei daune morale, B. cu suma de 538.984 lei despăgubiri civile şi Asociaţia Composesoratului Mănăştur cu suma de 32.131 lei despăgubiri civile.

C. în motivarea cererii de constituire de parte civilă a arătat că în baza hotărârii judecătoreşti favorabile fostei sale soţii, ce constituiau titluri executorii purtând asupra unor sume ce se găseau în chitanţe emise în fals de către inculpata A. în calitatea de avocat al creditoarei, s-a procedat la executarea silită împotriva sa prin poprirea salariului, singura sursă de venit, prin emiterea şi anexarea în dosarul execuţional, cu titlu de cheltuieli de executare a unor chitanţe ce cuprindeau sume reprezentând onorarii avocaţiale într-un cuantum ce concura debitului iniţial, ajungându-se astfel la sume exagerate de rambursat.

În motivarea petitului referitor la daunele morale C. a arătat că suma de 500.000 lei reprezintă suferinţa psihică cauzată în cadrul raporturilor cu colegii săi de muncă şi părinţii, care având cunoştinţă de problemele sale financiare, au înţeles să-l susţină moral, fie să respingă orice contact cu partea civilă, fiind privit ca o paria a sistemului, fiindu-i afectată imaginea la locul de muncă, pe fondul unui consum fizic şi psihic epuizant.

B. în motivarea cererii de constituire de parte civilă a arătat că inculpata a depus chitanţe cu acelaşi număr, însă cu sume şi părţi diferite, la care s-a solicitat să fie obligat, însă partea civilă a descoperit aceste falsuri, iar inculpata nu a mai cerut obligarea sa la plata sumelor consemnate în chitanţele respective.

Asociaţia Composesoratul Mănăştur în susţinerea cererii de constituire de parte civilă a arătat că suma de 32.131 lei reprezintă cheltuielile de judecată la care a fost obligat să le plătească în dosarele civile în care era parte asociaţia, iar inculpata era reprezentantul părţii adverse.

Inculpata A. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Din probele administrate în cauză s-au reţinut următoarele:

1. Inculpata A. este avocat în cadrul Baroului Cluj din anul 1997, iar în perioada 2005 - 2009 pentru a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat, a luat hotărârea de a emite chitanţe cu regim special de încasare a onorariului perceput de la clienţi, folosind acelaşi număr de ordine pentru sumele încasate de la mai mulţi clienţi.

Pentru a evita descoperirea activităţii sale infracţionale, inculpata depunea aceste chitanţe în dosare diferite de pe rolul mai multor instanţe şi de la diferite nivele, mizând pe faptul că nici părţile şi nici judecătorii, cu atât mai puţin organele de control fiscal, nu ar fi constatat că efectuează încasarea multiplă sau invocarea multiplă a aceloraşi chitanţe.

Astfel, inculpata pe baza chitanţelor depuse pretindea instanţelor obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată, în timp ce în evidenţa sa contabilă chitanţa depusă în mai multe dosare apărea o singură dată şi era luată în considerare ca atare la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat.

Depunerea unor chitanţe cu regim special purtând acelaşi număr în mai multe dosare cu părţi diferite a fost sesizată de părţile civile B., C. şi Asociaţia Composesoratul Mănăştur prin reprezentantul G., care au informat organele de control fiscal.

În urma acestor sesizări, în perioada 3 aprilie 2009 - 16 aprilie 2009 organele de control din cadrul ANAF - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice au efectuat un control privind verificarea veniturilor înregistrate de inculpata A. în perioada 2004 - 2008.

Organele de control fiscal au constatat că inculpata a întocmit chitanţe neînregistrate în contabilitate, pe care le-a introdus în circuitul civil, ca documente justificative în dosarele unde acorda asistenţă juridică, în vederea recuperării cheltuielilor de judecată.

S-a descoperit cu această ocazie că inculpata a întocmit chitanţe cu vicii de formă şi conţinut, care aveau acelaşi număr, însă celelalte componente cum ar fi: numele beneficiarului, data şi sumele încasate, au fost diferite, cu posibilitatea introducerii lor în circuitul civil, în toate variantele astfel emise.

Organele de control fiscal au găsit chitanţe false întocmite de inculpată, care în contabilitate erau înregistrate cu sume minime de ordinul zecilor de lei, iar în dosarele Curţii de Apel Cluj unde au fost depuse chitanţele respective erau consemnate sume de mii de lei.

Totodată, s-a constatat că inculpata a stornat în mod nejustificat facturi şi chitanţe aferente, denaturând veniturile, fără nicio bază legală, în mod repetat, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat.

Din procesul verbal de inspecţie fiscală nr. x din 16 aprilie 2009 a rezultat că, în perioada 2004 - 2008 inculpata A. prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în valoare de 43.717 lei, din care suma de 25.181 lei reprezenta impozit pe venit, iar suma de 18.538 lei TVA.

a. Din probele de la dosar a rezultat că, inculpata A. a folosit chitanţa fiscală nr. x din 31.08.2007 emisă pentru D. pentru suma de 2.380 lei reprezentând onorariu în dosarele nr: x/2003 al Curţii de Apel Cluj; x/1/2007 şi x/1/2007 al Î.C.C.J.; x/211/2007, x/211/2007, x/211/2006, x/117/2006 ale Judecătoriei Cluj - Napoca, în condiţiile în care dosarele aveau obiecte şi părţi diferite.

b. Chitanţele nr. x din 25.10.2005 şi x din 25.10.2005 emise pentru clienţii D. şi E. pentru sumele de 1000 şi 600 RON au fost folosite, atât în dosarul nr. x/2003 de la Curtea de Apel Cluj, cât şi în dosarul nr. x/2005 aflat la Judecătoria Cluj-Napoca.

c . Inculpata A. a folosit chitanţele: nr. x din 8.02.2008 emisă pentru un onorariu de 2.000 lei încasat de la clienta D., nr. x din 09.06.2008 emisă pentru un onorariu de 4.000 de lei de la aceeaşi clientă şi nr. x din 09.06.2008 emisă pentru un onorariu de 4000 de lei încasat de la E. în dosarul nr. x/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca în care a obţinut pe baza acestor chitanţe, în urma adoptării deciziei civile nr. 1111/R din 16.10.2008 a Tribunalului Cluj obligarea Composesoratului Mănăştur la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Aceeaşi chitanţă nr. 07064268/8.02.2008 a fost însă depusă de inculpata A. şi în dosarele nr. x/211/2007 şi x/211/2007 ale Judecătoriei Cluj-Napoca, dosarul nr. x/211/2007 al Tribunalului Cluj, dar şi în dosarul nr. x/2003 la Curtea de Apel Cluj. Mai mult decât atât, aceeaşi chitanţă a fost folosită şi în dosarul nr. x/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca cu o altă dată a emiterii şi anume 27.08.2008 atestând de această dată încasarea sumei de 7.000 RON de la numita H. de către inculpata A. cu titlu de onorariu.

De asemenea, chitanţa nr. x din 09.06.2008 a fost folosită şi în dosarele nr: x/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv nr. x/117/2003 al Curţii de Apel Cluj, în acest ultim dosar chitanţa depusă într-o variantă ce reprezintă "onorar de avocat" în timp ce într-o altă variantă apare emisă pentru 40 lei, reprezentând "plata facturii nr. x din 09.06.2008". Aceeaşi chitanţă depusă în dosarul nr. x/211/2007 a fost emisă pentru "redactare susţinere recurs" în timp ce în dosarul nr. x/211/2007 a reprezentat "redactare susţinere recurs în dosarul 16.853/211/2007" .

Chitanţa nr. 0764302/09.06.2008 a fost folosită de inculpata A. şi în dosarul nr. x/211/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca unde reprezenta "redactare susţinere recurs contestaţie la executare 16.853/211/2007" în timp ce în dosarul nr. x/211/2007 era emisă pentru "redactare susţinere recurs"

d. Inculpata A. a folosit chitanţa nr. x din 8.02.2008 în trei dosare ale Judecătoriei Cluj-Napoca cu nr: x/211/2007, x/211/2006 şi x/211/2008, în timp ce în primele două dosare chitanţa atesta faptul că inculpata a încasat fie "2.000 RON" fie "2.000 lei" de la E. în ultimul dosar atesta încasarea unui onorar avocat în sumă de 7.000 RON de la H.

e. Inculpata A. a depus ordinul de plată nr. 6 din 10.09.2007 din care rezultă că E. i-a achitat suma de 1200 lei cu titlu de onorariu de avocat, atât în dosarul nr. x/211/2006 conexat la dosarul nr. x/211/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cât şi în dosarul nr. x/1/2007 de la Î.C.C.J. însă a modificat numărul 6 în 7 prin suprascriere .

f. În mod asemănător inculpata A. a folosit ordinul de plată nr. 2 din 20.12.2006 emis de E. pentru suma de 1.200 lei reprezentând onorariu avocat, atât în dosarul nr. x/211/2006, cât şi în dosarul nr. x/2003.

g. Inculpata A., după ce a depus în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti chitanţa cu nr. x din 09.09.2008 cu scopul de a obliga partea civilă C. la plata unor onorarii de avocat, în dosarele execuţionale nr. x, y, z/2008 ale Biroului executorului judecătoresc Gonţ din Bucureşti, a depus chitanţele nr. x din 09.06.2008 emisă pentru suma de 5.000 lei, nr. x din 09.06.2008 emisă pentru suma de 4.000 lei şi nr. x din 02.07.2008 emisă pentru suma de 1.050 lei .

Aşa cum s-a arătat mai sus, ultimele trei chitanţe sunt antedatate şi emise în fals de inculpata A. pentru a obţine executarea silită a persoanei vătămate în condiţiile în care chitanţa cu nr. x, adică un număr mai mic decât cel al chitanţelor falsificate, aparent emise în iunie - iulie 2008, a fost emisă abia la data de 9 septembrie 2008.

În urma folosirii chitanţelor false de mai sus, executorii judecătoreşti au înfiinţat poprire asupra salariului persoanei vătămate C.

h. Chitanţa nr. x din 27.02.2008 emisă pentru suma de 4.000 lei a fost depusă de inculpata A., atât în dosarul nr. x/2007 al ÎCCJ, respectiv în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, cât şi în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Mureş. Mai mult decât atât, această chitanţă nu a fost evidenţiată în contabilitatea cabinetului de avocat A., iar în dosarul Curţii de Apel Mureş a fost depusă cu data de 11.09.2008 pentru suma de 6.700 lei .

i. Inculpata A. a folosit chitanţa x din 29.08.2008 emisă pentru suma de 7000 lei, atât în dosarul nr. x/2005 al Curţii de Apel Cluj, cât şi în dosarul nr. x/2007 aflat pe rolul ICCJ .

Pentru a îngreuna şi mai mult corelarea acestor chitanţe, răspândite în mai multe dosare, cu registrul de evidenţă a veniturilor, inculpata în majoritatea cazurilor a emis împuterniciri avocaţiale fără număr (f. 22-32, 47,49, 51-58, 79, 85, 125, 136, 173, 202-205, 211-215, 226, 241, 252, 253, 266, 267, 279, 282, 284, 285, 288, 299, 307, 310, 312, 317, 318, 319, 321 - 325, 327, toate din voi. III), iar pe chitanţe nu a indicat numărul contractului de asistenţă juridică şi nici numărul dosarului în care au fost folosite.

Astfel, în cazul împuternicirilor avocaţiale emise în 03.10.2008, 30.05.2008, 29.08.2008, 19.06.2008, 03.06.2008, 18.04.2008, 14.02.2008, 02.06.2008,, 27.05.2008, august 2008 04.07.2008 04.03.2008 09.06.2008 10.09.2008, 2008 septembrie 2008, 22.03.2008, 11.03.2008, 01.10.2006, 24.07.2006, 27.03.2008, 30.05.2008, 12.12.2008, 14.12.2008, 15.07.2008, 22.09.2008, 08.11.2006, 27.08.2008, 04.11.2008, 03.10.2008, 19.06.2008, 22.09.2008, 22.11.2006, 22.11.2006, 19.02.2008, 09.05.2008, 30.07.2008, inculpata nu a indicat nici numărul împuternicirii nici numărul contractului de asistenţă juridică şi în unele cazuri, nici măcar data împuternicirii, rezumându-se la luna sau anul emiterii. Mai mult, au fost identificate şi împuterniciri avocaţiale emise de inculpată nedatate, iar pe câteva în loc de dată scrie"Cluj-Napoca" .

În câteva cazuri şi numărul chitanţelor care trebuie să conţină 7 caractere au fost incomplete (dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, nr. x/117/2006 al Curţii de Apel Mureş).

Astfel, inculpata a emis chitanţa nr. x din 07.04.2008 şi nr. x din 17.04.2008, chitanţa nr. x din 09.06.2008 reprezentând onorariu avocaţial a fost emisă pentru 10 lei încasaţi de la I. şi cu acelaşi nr. şi dată a fost emisă o chitanţă pentru aceeaşi clientă, dar pentru suma de 1.000 lei reprezentând "onorar cerere suspendare executare HCL nr. 188/2008.

Aşa cum a rezultat din nota de constatare întocmită de Garda Financiară - Secţia Cluj la 08.01.2009 inculpata A. a emis chitanţe, fără a respecta ordinea cronologică a datei emiterii lor, prin urmare chitanţa nr. x a fost emisă în data de 29.08.2008, iar chitanţa nr. x a fost emisă în data de 07.02.2008; chitanţa nr. x a fost emisă în data de 29.05.2008, chitanţa nr. x a fost emisă în data de 27.08.2008; chitanţa nr. x a fost emisă în data de 09.09.2008, chitanţa x a fost emisă în data de 27.02.2008 .

În urma controlului efectuat de organele de inspecţie fiscală care au ţinut cont şi de cheltuielile aferente veniturilor brute încasate s-a constatat că, în anul 2004 inculpata s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 8.158 lei, reprezentând impozit pe venit prin faptul că, inculpata în calitate de contribuabil a declarat că, a încasat suma de 53.496 lei (44.564 lei prin chitanţă şi 8.932 prin bancă), iar organele de control au stabilit pe baza registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică suma totală de 76.290 lei (compusă din 52.290 lei RON + 6000 euro) din care au scăzut, respectiv au adăugat sumele încasate în 2005, respectiv în 2003, ajungând la venitul de 74.340 lei.

Pentru anul 2005 a fost reţinut un impozit pe venit suplimentar în sumă de 1.102 lei, raportat la diferenţa de venit impozabil în sumă de 6.885 lei, constatat de către organele de control şi care se datorează neevidenţierii unor venituri din onorarii de succes, respectiv din neemiterea unei facturi în sumă de 4.950 lei clientului J.

Pentru anul 2006 organele de inspecţie fiscală au constatat că inculpata s-a sustras de la plata impozitului pe venit în sumă de 2.551 lei şi de la plata TVA în sumă de 2658 lei, datorită faptului că a stornat în mod nejustificat un număr de 4 facturi şi a emis noi chitanţe cu alte numere cu semnul minus, fără a anula chitanţele iniţiale.

La verificarea evidenţei contabile pentru anul 2007 organele de control au găsit 6 chitanţe în care inculpata nu a trecut ce reprezintă banii încasaţi, iar mai multe facturi cuprinse în plaja de numere aferente anului 2007 au fost folosite şi pentru anul 2006, fapt din care rezultă că, inculpata a încălcat regimul de utilizare a documentelor cu regim special care interzice emiterea de facturi pentru anul 2006 dintr-un facturier care a fost folosit anterior şi după emiterea acestora pentru anul 2007.

Totodată organele de control au constatat că 5 facturi au fost rezervate pentru utilizare ulterioară fiind încălcat astfel principiul consecutivităţii în timp a numerelor pentru documente cu regim special. Tot cu ocazia controlului s-a constatat că, chitanţa nr. x din 31.08.2007 nu a fost cuprinsă în plaja de numere aferentă anului 2007 şi deşi a fost emisă pentru încasarea sumei de 2.380 lei şi folosită cel puţin în dosarul nr. x/2003 al Curţii de Apel Cluj, nu a fost înregistrată în contabilitate .

Organele de control ţinând cont însă şi de anumite cheltuieli care au fost efectuate de inculpata A. în 2007, dar nu au fost scăzute din venituri, au stabilit că aceasta în anul 2007 s-a sustras de la plata impozitului şi TVA în sumă de 862 lei, respectiv în sumă de 1.024 lei.

Referitor la anul 2008 organele de control au constatat că inculpata A. a încasat cu titlu de "onorar avocat" suma de 108.650 lei de la numita H. cu toate că în 30 de contracte de asistentă juridică încheiate cu aceasta la onorariu fix s-a trecut doar suma de 400 lei şi 150 de euro, precizându-se însă că onorariul de succes este de 124.350 lei.

Deşi suma încasată de 108.650 lei a fost identică cu suma facturată, nu s-a putut verifica pentru care factură s-a făcut încasarea pentru că inculpata nici de această dată nu a respectat modul de completare al documentelor contabile şi în chitanţe nu a specificat factura aferentă. Pe unele chitanţe a specificat numărul contractului de asistenţă juridică la care a făcut referire dar la verificarea contractului specificat în registrul de evidenţa contractelor de asistenţă juridică s-au constatat neconcordanţe. De exemplu, chitanţa nr. x din 18.04.2008 emisă pentru K. a reprezentat contravaloare contractului de asistenţă juridică nr. 15/2008, iar în registrul de evidenţă la nr. contractului 15 a fost evidenţiat un contract încheiat cu H. pentru onorariu de succes.

Organele de control au constatat că, în registrul jurnal de încasări şi plăţi nu au fost evidenţiate plăţi efectuate către H., dar ulterior discuţiilor purtate cu inculpata A. în timpul controlului aceasta a prezentat dispoziţii de plată către casierie cu sume pe care le stornează. Aceste stornări ar fi fost în sumă de 93.032 lei.

Aceste documente de stornare, nu au avut calitatea de documente justificative, deoarece nu au fost consemnate în evidenţa contabilă în momentul efectuării operaţiunii economico-financiare, aşa cum se prevede în O.M.F. nr. 1040/2004 lit. B) art. 13 respectiv contravin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii unde s-a arătat că "orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Totodată, organele de control au confirmat că, inculpata A. a emis chitanţa nr. x din 8.02.2008 în mai multe dosare trecând pe aceasta sume şi clienţi diferiţi. Astfel, această chitanţă a fost emisă în unele dosare pentru D. pentru suma de 2.000 lei, în alte dosare a fost emisă pentru aceeaşi clientă cu suma de 4.000 lei, iar în alte dosare a fost emisă pentru H. pentru suma de 7.000 lei. În mod asemănător organele de control au constatat că, chitanţa nr. x din 09.06.2008 folosită în instanţă pentru suma de 4.000 lei încasată de la clienta D. a fost trecută în contabilitate cu suma de 40 de lei scrisă în sumă absolută şi în litere de către contribuabil .

Pe baza constatărilor de mai sus vizând diferenţele de venit din chitanţele emise şi cele trecute în contabilitate, respectiv pe baza stornării inacceptabile din punct de vedere legal, organele de control au stabilit că, inculpata A. s-a sustras de la plata impozitului pe venit în sumă de 12.508 lei şi a TVA în sumă de 14.854 lei pentru anul 2008.

Rezultatele procesului-verbal de control încheiat de reprezentanţii ANAF referitor la stornarea nejustificată a unor încasări au fost în concordanţă cu declaraţiile numiţilor L. şi H. Martora L., mama numitei H., care a reprezentat-o pe aceasta din urmă în relaţiile cu inculpata A. cât timp H. era în SUA, a arătat că, a fost asigurată de inculpată că, există prevederi legale care îi permit ca după ce încasează onorariu şi emite chitanţa, să restituie clientului acele sume de bani, care nu au fost încuviinţate de instanţă. Martora a relatat că, din când în când semna câte un "ordin de restituire" dar nu ştie dacă acestea au fost depuse sau nu la dosarele de instanţă, arătând însă că i se restituia doar o parte din sumele plătite avocatei, restul fiind folosite de aceasta pentru cazare, transport şi alte cheltuieli.

De asemenea, H. a arătat în declaraţiile sale că, inculpata A. i-a spus că există un sistem de stornare a onorariilor, în sensul că, vor face un contract provizoriu prin care stabileau o sumă ca onorariu ce ar fi fost plătită, urmând ca inculpata să restituie o parte din această sumă şi să reţină doar sumele încuviinţate de instanţă, cu titlu de onorariu . în cazul proceselor pierdute numita H. a arătat că urma să plătească o sumă minimă, fără a preciza care era cuantumul acesteia.

Pe de altă parte, însă aceeaşi H. a arătat că, nu s-a pus problema plăţii unui onorariu de succes în discuţiile purtate de aceasta cu inculpata .

Din aceste probe a rezultat clar intenţia inculpatei de a prezenta în instanţă cu ocazia judecării unor cauze diferite, chitanţe care reflectau o anumită sumă de bani, dar din care o parte era restituită clientei H., fără ca aceste stornări să fie evidenţiate în contabilitate până la efectuarea controlului fiscal.

2. În cursul judecării cauzei nr. x/117/2003 de către Curtea de Apel Cluj persoana vătămată B. a sesizat că la pag. 178, 179 şi 180 erau depuse de inculpata A. în calitate de avocat al părţii adverse chitanţele nr. x din 31.08.2007 în valoare de 2.380 RON sumă încasată cu titlu de onorariu de la D. respectiv chitanţele cu nr. x din 8.02.2008 în valoare de 4.000 RON şi nr. x din 09.06.2008 în valoare de 4.000 RON.

Având în vedere că, inculpata A. a solicitat instanţei de judecată obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată persoanei vătămate B. a solicitat instanţei să nu mai accepte aceste chitanţe la plată a doua oară, deoarece au fost depuse spre decontare şi în alte dosare. Faţă de această solicitare inculpata A. în data de 11.03.2009 a depus o cerere prin care a solicitat plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei aferente chitanţelor nr. x din 21.06.2006, x din 29.09.2006 şi x din 10.10.2006 arătând că acestea se află la filele nr. 178, 180, vol. II la dosar.

Inculpata A. nu a cunoscut însă faptul că în data de 24.02.2009 după filele 178, 179, 180 au fost efectuate copii. În data de 12.03.2009 la verificarea dosarului de către grefier M. s-a constatat că filele 178, 179 lipseau de tot din dosar, sens în care a fost încheiată o notă de constatare la 12.03.2009.

Prin sustragerea filelor 178, 179, 180 la care se aflau chitanţele care au fost folosite de inculpată şi în alte dosare, respectiv înlocuirea acestora cu alte chitanţe, inculpata A. urmărea ascunderea actelor materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de aceasta.

Din probele administrate a rezultat că, două dintre chitanţele "de înlocuire" de mai sus şi anume nr. x din 29.09.2006 şi nr. x din 21.06.2006 au fost folosite de inculpata A. şi în dosarul nr. x/2006 conexat la dosarul nr. x/211/2007 unde pe baza acestor chitanţe a avut loc compensarea cheltuielilor de judecată ale Asociaţiei "Composesoratul Mănăştur" cu cheltuielile numiţilor A., E. şi D. (f.30-31, vol. I).

În mod asemănător, din dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Mureş, la data de 21.09.2009 persoana vătămată C. a constatat că filele 165 şi 252 reprezentând chitanţa nr. x din 07.04.2008, şi nr. x din 11.09.2008, au dispărut de la dosar. Copii certificate ale acestor chitanţe însă, au fost predate anterior de către instanţă la cererea persoanei vătămate şi mai mult decât atât, în încheierea din 19.09.2008 Curtea de Apel Tg. Mureş a făcut vorbire despre existenţa acestor chitanţe la dosar .

3. În cursul anului 2009 Asociaţia "Composesoratul Mănăştur" a depus o cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 851/C. civ./l 1.03.2009 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca şi a deciziei civile nr. 831/R din 16.06.2009 pronunţată de Tribunalul Cluj arătând printre motive că, inculpata A. în calitate de mandatară a părţilor adverse D. şi E. de fapt nu a avut împuternicire din partea acestora şi ca aceştia au invocat un contract de asistenţă juridică cu nr. 89 din 12.12.2008 inexistent, în urma acestui demers la Tribunalul Cluj s-a format dosarul nr. x/2009.

În întâmpinarea formulată la 19.10.2009 inculpata A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, iar prin "întâmpinarea precizată" depusă pentru termenul din data de 18.11.2009 a depus la dosar fila nr. 8 în copie din Registrul de evidenţă al contractelor de asistenţă juridică din anul 2008 a avocatului A. din care rezultă că, în data de 17.12.2008 ar fi încheiat un contract de asistenţă juridică cu nr. x cu numiţii D. şi E.

Având în vedere că, această copie din registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică pe anul 2008 prezenta urme de falsificare, modificare prin suprascriere, instanţa de apel a solicitat inculpatei să prezinte în faţa sa acest registru în original.

La termenul din 18.11.2009 inculpata A. a depus în faţa instanţei registrul sus amintit în original, precum şi contractul nr. x din 17.12.2008. Reprezentanta revizuentei a învederat instanţei că, acesta este falsificat, a declarat că defăima acest înscris, a solicitat înscrierea în fals şi trimiterea înscrisului la procuror. Instanţa prin încheierea din 18.11.2009 adoptată în dosarul nr. x/2009 a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea înscrierii în fals de către procuror.

Faţă de cele de mai sus, inculpata A. a solicitat instanţei să-i restituie registrul în original pentru efectuarea unei copii, cerere ce a fost admisă, cu condiţia restituirii originalului în 5 minute, la dosar .

Inculpata A. după ce a primit de la instanţă registrul în vederea efectuării copiilor solicitate, nu a mai restituit registrul în original, în termenul fixat şi nici până la terminarea dezbaterilor, motiv pentru care instanţa de judecată, a sesizat parchetul pe baza încheierii din 18.11.2009 prin care a suspendat şi soluţionarea cauzei.

În noaptea de 18.11.2009 la ora 23:42 inculpata A. a trimis prin fax încă o dată o copie de pe fila nr. 8 din registru la instanţă arătând că este vorba despre copia legalizată a filei nr. 8 din registru.

În cursul urmăririi penale notarul public N. a comunicat copia filei de registru legalizată de aceasta în data de 18.11.2009 filă pe care la poziţia nr. x apare contractul nr. x din 17.12.2008 încheiat cu D. şi E.

În realitate, acest contract nu a existat, deoarece în registrul prezentat în luna aprilie 2009 în original organelor fiscale de inculpată şi de pe care s-au făcut copii la poziţia nr. 89 apare contractul nr. x din 22.12.2008 încheiat cu F.

Având în vedere această inadvertenţă între registrul prezentat în aprilie 2009 şi cel prezentat la instanţă în 2009 din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, fila din registru a fost depusă în copie în repetate rânduri de inculpata A. în noiembrie 2009, cu scopul de a obţine respingerea cererii de revizuire formulată de persoana vătămată Composesoratul Mănăştur, este falsificată de aceasta.

Motivul pentru care inculpata A. a sustras registrul în original de la instanţă a fost intenţia acesteia de a ascunde exemplarul care prezenta urme vizibile de falsificare pentru ca acesta să nu poată fi examinat de către organele de urmărire penală.

În luna octombrie 2009 organele de control fiscal au fost sesizate de către persoana vătămată C., care a adus la cunoştinţa acestora că, două chitanţe cu nr. x din 07.04.2008 şi nr. x din 11.09.2008 emise de inculpata A. în calitate de avocat pentru sumele de 4.000 lei, respectiv 6.700 lei, nu au fost înregistrate la venituri şi nu au fost prezentate organelor de control.

Pe baza acestei sesizări reprezentanţii Serviciului Inspecţie Fiscală Persoane Fizice din cadrul ANAF Cluj-Napoca au intenţionat să verifice aspectele respective şi au încercat să o contacteze pe inculpată.

Având în vedere că, aceasta nu a răspuns la apeluri telefonice, mesaje scrise, respectiv înştiinţarea nr. x din 19.10.2009, organele de control în conformitate de prevederile art. 49 şi 50 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., au trimis inculpatei A. - 3 somaţii, în datele de 23.10.2009, 10.11.2009 şi 18.11.2009 prin poştă, cu confirmare de primire.

Deşi inculpata A. avea obligaţia de a se prezenta în 5 zile la aceste somaţii, nu a prezentat documentele solicitate, nu s-a prezentat la sediul organului de control şi nici nu a luat legătura cu acesta.

Mai mult, inculpata A. nu a prezentat documentele solicitate organelor de control fiscal, nici după ce în data de 21.09.2010 i-a fost adusă la cunoştinţă că, în data de 13.09.2010 a fost începută urmărirea penală faţă de ea, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta documente legale în scopul împiedicării verificărilor fiscale.

În cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond inculpata A. a negat săvârşirea tuturor faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

Starea de fapt prezentată în detaliu mai sus a rezultat din probele si mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, respectiv: plângerea persoanei vătămate B. din 12.03.2009; cererea numitei O. către Curtea de Apel Cluj; plângerea persoanei vătămate B. din 15.04.2009; copia chitanţei nr. x din 25.10.2005 şi nr. x din 25.10.2005 emise de inculpata A.; nota de constatare din 12.03.2009 încheiată de grefiera M.; plângerile depuse de reprezentanţii Asociaţia "Composesoratul Mănăştur" din 17.03.2009 şi 04.06.2009; dovezile privind plata unor cheltuieli de judecată pe baza chitanţelor false prezentate de inculpata A. în dosarul nr. x/2007 a Tribunalul Cluj; copiile ordinelor de plată nr. 6 şi 7 din 10.09.2007; plângerea depusă de reprezentanţii Asociaţiei "Composesoratul Mănăştur" din 09.04.2009; sesizarea Asociaţiei "Composesoratul Mănăştur" către CSM din 04.06.2010; plângerile penale depuse de C.; sesizarea formulată de C. către garda Financiară Cluj; copia chitanţelor falsificate x din 27.02.2008 şi nr. x din 11.09.2008 emise pentru suma de 4.000 respectiv 6.700 lei; copia certificată a chitanţelor nr. x din 07.04.2008 (4.000 lei); copia certificată a chitanţelor x din 11.09.2008 (6700 lei); copia încheierii nr. x/117/2006 din 19.09.2008 a Curţii de Apel Tg. Mureş; diferite variante ale chitanţei nr. x din 31.08.2007 falsificată; diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată; diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată; diferite variante ale chitanţei nr. x din 29.08.2008 falsificată;diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.02.2008 falsificată; copia chitanţei nr. x din 29.05.2008 (24.000 lei); copia chitanţei nr. x din 09.09.2008; copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008; copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008; copia chitanţei falsificate nr. x din 02.07.2008; copii ale chitanţelor falsificate nr. x din 07.02.2008; copia chitanţei nr. x din 29.05.2008; copiile chitanţei nr. x din 29.08.2008; cererile de executare silită depuse împotriva persoanei vătămate C.; copia chitanţei nr. x din 31.08.2007; copiile chitanţelor nr. x din 27.08.2008; x din 27.08.2008; x din 29.08.2008; x din 09.06.2008; nr. x din 07.04.2008; nr. x din 17.04.2008; (Vol. I d.u.p.).

Plângerea formulată de A.N.A.F. din 04.05.2009; procesul-verbal de control din 16.04.2009 întocmit de ANAF şi documentaţia întocmită cu ocazia controlului; nota de constatare din 08.01.2009 întocmită de Garda Financiară Cluj; sesizările persoanei vătămate Asociaţia "Composesoratul Mănăştur" către DGFP Cluj; sesizarea formulată de Tribunalul Cluj cu nr. x/117/2009; încheierea din 18.10.2009 adoptată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj; copia cererii de repunere pe rol formulată de inculpată în dosarul nr. x/2009; copia filei 8 falsificată, din registrul de evidentă a contractelor de asistenţă juridică depusă de inculpată; copia cererii de revizuire formulată de Asociaţia "Composesoratul Mănăştur"; copia întâmpinării formulată de inculpată în dosarul nr. x/2009; copia întâmpinării precizate formulată de inculpată în dosarul nr. x/2009; sesizarea ANAF din 01.03.2010 cu documentaţia aferentă; copiile documentelor la care face referire inculpata în declaraţiile sale; declaraţia martorei L.; declaraţia făptuitoarei H.; declaraţia numitului G. - reprezentant al părţii vătămate Asociaţia "Composesoratul Mănăştur"; opis privind chitanţele şi instrumentele de plată din dosarele în care este parte Asociaţia "Composesoratul Mănăştur" care se regăsesc şi în alte dosare; declaraţiile părţii vătămate B.; declaraţiile persoanei vătămate C.; copia registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică 2008 aparţinând cabinetului de avocat A. depusă de inculpată în variantă certificată la data de 16.12.2008 la IGPR DIF Bucureşti; adresa SC P. SRL din 22.03.2010; documente depuse de H. la care a făcut referire în declaraţiile sale; declaraţiile inculpatei A. . Vol. II d.u.p.

Adresa nr. x/117/2003 a Curţii de Apel Cluj din 01.04.2009 şi copiile chitanţelor emise de inculpată sub numerele: nr. x din 31.08.2007; din 25.10.2005; din 29.09.2006, din 21.06.2006, din 08.02.2008; copia sent. civile nr. x din 07.11.2008 adoptată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2003; adresa nr. x/33/2007 din 03.02.2010 a Curţii de Apel Cluj; adresa nr. x/211/2005 din 5.02.2010 a Curţii de Apel Cluj; copii ale unor împuterniciri avocaţiale emise de inculpată pe care nu este trecut nici nr. împuternicirii şi nici nr. contractului de asistenţă juridică (f.22-32, 47, 49, 5158, 79, 85, 125, 136,173, 202-205, 211-215, 226, 241, 252, 253, 266, 267, 279, 282, 284, 285, 288, 299, 307, 310, 312, 317, 318, 319, 321 - 325, 327); adresa nr. x/197/2007 din 19.03.2010 a Judecătoriei Braşov şi copia chitanţei nr. x din 27.02.2008 emisă de inculpată; adresa Tribunalului Cluj din 8.02.2010; adresele Curţii de Apel Cluj din 22.02.2010; copia unor file din dosarul de executare nr. x/2008 al BEJ Q.; copia dosarelor de executare nr. x, z, y/2008 al BEJ R. şi S.; adresa Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti din 18.02.2010; adresa Tribunalului Bucureşti din data de 8.04.2010; adresa Curţii de Apel Tg. Mureş din 24.02.2010; adresa Curţii de Apel Bucureşti din 16.03.2010; f. 1-150, vol. IV; f. 1-69, vol. V; f. 1-164, vol. VI; f. 1-133, vol. VII; f. 1-106, - documentaţia întocmită cu ocazia controlului organelor de inspecţie fiscală; încadrarea juridică a faptelor;, declaraţia inculpatei, declaraţia părţii civile B., declaraţia părţii civile C., declaraţia reprezentantului Asociaţiei Composesoratului Mănăştur, declaraţiile martorilor L., H. (f. 95), T., M., U., E., V., W., X., Y., Z. (Vol. I instanţă fond)., raport de expertiză contabilă, concluziile expertului desemnat şi a expertului asistent, răspunsul ANAF la expertiza contabilă, răspunsul la obiecţiunile formulate de inculpată, declaraţie martor AA., (Vol. II instanţă fond), raport de expertiză criminalistică, fişă cazier judiciar, adresă Baroul Cluj, adresa Companiei naţionale de Poştă referitoare la somaţiile trimise inculpatei,(Vol. III instanţă fond).

Inculpata A., aşa cum s-a arătat în detaliu mai sus, nu a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 inculpata a arătat că, nu a cauzat un prejudiciu bugetului de stat ci dimpotrivă aşa cum a rezultat din concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, inculpata pentru perioada 2004 - 2008 a declarat organelor fiscale venituri mai mari decât cele realizate, că a existat un contract de asistenţă juridică pentru suma de 6000 lei încheiat cu S.C. BB., însă aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor V. şi T. această sumă nu a fost încasată de inculpată.

Cu privire la efectuarea unor stornări, martorii X., Z., CC. şi W. au arătat că, acestea au fost reale şi au corespuns restituirii unor sume.

La fel, au fost audiate martorele L. şi H. cliente ale inculpatei care au confirmat stornările efectuate şi că acestea sunt corecte.

Susţinerile inculpatei referitoare la infracţiunea prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, nu au fost întemeiate.

Din declaraţia martorei L. a rezultat că, pentru fiecare proces achita inculpatei A. cu titlu de onorariu suma de câte 4.000 lei, sumă care ulterior, parte din aceasta a fost restituită, existând acte în acest sens. Suma totală restituită de inculpată a fost de cca. 20.000 lei. Anterior să fie angajată inculpata în calitate de avocat au fost pornite mai multe dosare de executare silită împotriva lui C. O parte din aceste sume au fost recuperate prin executare silită. De fiecare dată când martora achita o sumă de bani cu titlu de onorariu, inculpata îi elibera chitanţă pentru suma încasată sau restituită.

Potrivit declaraţiei martorului T. colaborarea cu inculpata a fost bună până în momentul în care unii dintre debitori, în momentul în care a solicitat executarea silită în vederea recuperării bunurilor predate în leasing, au formulat contestaţii la executare şi implicit suspendarea executării, suspendare care a fost admisă, iar proprietarul firmei S.C. DD. a renunţat la colaborarea cu inculpata, angajând un alt avocat din Bucureşti. Contractele încheiate cu inculpata au fost pe fiecare fază procesuală, respectiv instanţă de fond şi recurs, iar aceasta s-a achitat de sarcinile asumate prin contract. Contractul era negociat cu reprezentantul firmei din Viena, după care martorul trimitea prin fax originalul contractului, iar după restituirea acestuia, plătea onorariul cuvenit inculpatei şi transmitea prin fax chitanţa privind suma achitată. Nu au rămas onorarii neachitate inculpatei, întrucât acestea erau plătite la data încheierii contractelor, .

Martorul U. căruia i s-a prezentat în instanţă un proces verbal încheiat la data de 8.11.2006 a recunoscut semnătura sa pe acesta, în care s-a consemnat că, inculpata i-ar fi restituit suma de 4.000 lei achitată acesteia, cu titlu de onorariu avocaţial, .

Potrivit declaraţiei martorului E. inculpata i-a solicitat la un moment dat copii după ordinele de plată, iar acesta din greşeală a trecut pe cele două ordine de plată acelaşi nr. 6, iar după sesizarea acestei erori, a modificat la unul dintre acestea, în sensul că a trecut nr. 7, iar sumele achitate corespundeau unor dosare separate. Pentru suma de 3.400 lei reţinută în rechizitoriu ca fiind achitată fără factură, martorul a prezentat factura din care rezultă că s-a încheiat un asemenea act care atestă plata sumei .

Martora V. a arătat că în calitatea de lichidator judiciar, a colaborat cu inculpata, în sensul că a fost angajată pentru anumite prestaţii avocaţiale în favoarea societăţilor pe care le avea în lichidare şi că de cele mai multe ori onorariile avocaţiale erau achitate prin virament bancar, însă când erau sume mai mici acestea erau achitate şi numerar şi că de fiecare dată inculpata emitea chitanţe privind suma încasată.

Din declaraţia martorei W. a rezultat că în cursul anului 2004 a angajat-o pe inculpata A. în vederea demarării unui proces civil pentru stabilirea succesiunii după fiica sa EE., însă în timpul procesului a aflat că fiica sa anterior decesului a formulat o cerere de restituire a unor terenuri în baza Legii nr. 18/1991, sens în care inculpata i-a restituit suma de 5.900 lei achitată acesteia cu titlu de onorariu, iar ulterior această sumă a fost împărţită pentru două dosare, respectiv 1000 lei pentru dosarul privind legea fondului funciar, iar 4.900 lei au rămas pentru dosarul privind masa succesorală.

Potrivit declaraţiei martorei X. în anul 2006 a angajat-o pe inculpata A. să demareze un proces civil, sens în care i-a predat acesteia mai multe acte şi s-a stabilit onorariu pe care l-a achitat şi pentru care s-a întocmit chitanţa, însă procesul nu a fost demarat, întrucât inculpata avea probleme de sănătate. Prezentându-i-se martorei un proces verbal încheiat la 15 septembrie 2006 pe care şi-a recunoscut semnătura şi în care s-a consemnat restituirea sumei de 1200 lei, cu titlu de onorariu avocaţial.

Din declaraţia martorei Y. a rezultat că pentru clienta X. s-a reziliat contractul de asistenţă juridică, întrucât inculpata era internată în spital în aceea perioadă, iar suma stabilită cu titlu de onorariu nu a mai fost achitată .

Potrivit declaraţiei martorului Z., acesta a încheiat un contract de asistenţă juridică cu inculpata în baza căruia i-a achitat cu titlu de onorariu suma de 1l700 lei pentru care s-a emis chitanţă, însă având şi alte procese, a convenit cu inculpata să-i restituie suma de 1l500 lei pentru a susţine alte cauze, iar la sfârşitul procesului angajat cu inculpata, i-a achitat acesteia diferenţa de 1l500 lei .

Din expertiza contabilă efectuată în cauză, respectiv răspunsul la obiectivul nr. 4, s-a reţinut că, operaţiunea de stornare este prevăzută de Codul fiscal la art. 159, iar facturile stornate privind sumele restituite sunt evidenţiate corect în registrul jurnal de încasări şi plăţi a contribuabilului cu profesie liberală verificat de ANAF Cluj .

Din răspunsul ANAF -Cluj la obiectivul nr. 4 din expertiza contabilă a rezultat că, facturile şi chitanţele care au fost puse în circuit şi au produs efecte, chiar dacă sunt stornate corect din punct de vedere formal, nu pot fi considerate documente justificative. Aceste aspecte au fost prevăzute în Codul de procedură fiscală art. 94 şi că inspecţia fiscală a avut ca obiectiv verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.

Raportul de inspecţie fiscală, precum şi deciziile referitoare la modificarea bazei de impunere au avut la bază documentele prezentate de inculpata A., precum şi cele puse la dispoziţia organelor fiscale de către terţi.

Documentele de stornare întocmite de inculpată, nu au avut calitatea de documente justificative, deoarece nu au fost consemnate în evidenţa contabilă, în momentul efectuării operaţiunii economico-financiară, aşa cum prevede Ordinul MF nr. 1040/2004 lit. b) art. 13 şi contravin dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 potrivit cărora "orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".

Pe de altă parte, legalitatea stornărilor în contabilitate nu se face prin audierea de martori, aşa cum în mod neîntemeiat a susţinut inculpata ci prin acte legale, înregistrate în mod corect în contabilitate potrivit dispoziţiilor legale menţionate mai sus.

Corespunde adevărului că, din declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus şi concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că, stornările efectuate de inculpată au fost corecte şi că aceasta a declarat venituri în perioada 2004 - 2008 mai mari decât cele realizate, că nu ar datora nicio sumă de bani bugetului de stat, cu titlu de impozit sau TVA, ci dimpotrivă aceasta ar avea de recuperat la data de 31 decembrie 2008 suma de 162 lei TVA .

În cauză nu s-a ţinut seama de declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, şi nici de expertiza contabilă efectuată în cauză, întrucât inculpata a fost trimisă în judecată pentru întocmirea de chitanţe multiple cu acelaşi număr, însă cu părţi şi sume diferite, depuse în mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor din România, sens în care inculpata a înregistrat în contabilitate o singură chitanţă, deşi a încasat sumele înscrise în chitanţele cu acelaşi număr de mai multe ori şi chiar pentru chitanţele înregistrate în contabilitate, a efectuat stornări, cu scopul vădit de a se sustrage obligaţiilor fiscale faţă de stat.

Prin decizia nr. 331/2005 a Curţii Constituţionale s-a tranşat spinoasa problemă a contestării valorii de probă a proceselor verbale întocmite de către organele de constatare. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituia dispoziţiile art. 90 alin. (2) vechiul C. proc. pen. în prezent art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. privind procesul verbal ca mijloc de probă, având următorul cuprins "de asemenea, sunt mijloace de probă procesele verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea a constatat că, aceasta este neîntemeiată şi a fost respinsă.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, în condiţiile legii procesele verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot constitui mijloace de probă de natură să nu aducă nici o atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi în condiţiile art. 100 C. proc. pen.

Procesele verbale şi actele de constatare prevăzute în art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. au fost întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenţei acestora stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicate în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege.

Având în vedere că, raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF - bDirecţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca constituie mijloc de probă potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. şi că prin acest raport s-a stabilit prejudiciul cauzat bugetului de stat prin manoperele ilegale efectuate de inculpată prin faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, s-a ţinut seama de acest raport de inspecţie fiscală şi au fost înlăturate declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, precum şi raportul de expertiză contabilă, referitor la prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 inculpata a arătat că, pentru a exista această infracţiune este necesar refuzul la trei somaţii de a prezenta actele pentru control, însă inculpata a arătat că a avut o convenţie verbală cu factorul poştal FF. pentru ca acesta să-i lase inculpatei corespondenţa în cutia poştală, iar în cauză nu rezultă cu certitudine că aceasta a primit cele trei somaţii.

Nici aceste susţineri nu au fost întemeiate, deoarece din confirmările de primire a somaţiilor cu nr. x din 23.10.2009, nr. x (cod de bare şters) şi trecut nr. x din 10.11.2009 şi x din 26.11.2009 a rezultat că, inculpata a primit cele trei somaţii prin care i s-a solicitat să prezinte organelor financiare actele contabile pentru control.

Mai mult, în faza de judecată s-a efectuat o expertiză criminalistică din concluziile căreia a rezultat că semnătura de la poziţia confirm primirea existentă pe dovezile de comunicare a scrisorilor recomandate cu nr. x din 23.10.2009, respectiv nr. x (cod de bare şters) şi trecut cu nr. x din 10.11.2009 au fost executate de către inculpata A.

S-a efectuat o expertiză criminalistică cu privire la două somaţii, întrucât doar acestea au fost depuse în original însă exista la dosarul de urmărire penală şi confirmarea de primire a somaţiei cu nr. x din 26.11.2009 (în copie), fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) inculpata a arătat că, perioada de emitere a chitanţelor a fost 2005 - 2008 şi nu 2005 - 2009, deoarece ultimele chitanţe pretins false au fost emise în anul 2008 şi că emiterea unor chitanţe cu acelaşi număr s-ar datora disjungerii unor dosare şi nu a faptului că inculpata ar fi emis chitanţe cu acelaşi număr, înregistrate pe rolul mai mult instanţe din România.

Tot neîntemeiate au fost şi aceste susţineri, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că, inculpata a emis chitanţe cu acelaşi număr, însă cu părţi şi sume diferite, depuse în mai multe dosare care se aflau pe rolul instanţelor de judecată.

Cu privire la infracţiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. (1969) inculpata a arătat că dosarul din care se pretinde că a sustras chitanţele se afla pe rolul Curţii de Apel Cluj, însă aceste chitanţe au fost depuse în dosarul care iniţial s-a aflat pe rolul Tribunalului Cluj.

Aceasta a însemnat că grefiera sesizată cu sustragerea chitanţelor nu avea de unde să ştie daca au existat sau nu la dosarul Tribunalului Cluj. Aceasta a primit un dosar, având sarcina de a numerota documentele depuse la Curtea de Apel Cluj, dar cu siguranţă nu avea de unde să ştie şi nu a verificat ce se afla la filele 178-180 din dosarul Tribunalului Cluj. Martora M. fiind sesizată că au dispărut unele file, nu a făcut decât să constate lipsa celor două file de la dosar, însă nu cunoaşte împrejurările în care acestea au dispărut.

Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus a rezultat că, persoana vătămată B. a sesizat că, din dosarul nr. x/2003 al Curţii de Apel Cluj lipsesc filele 178, 179 şi 180 depuse de inculpata A. în calitate de avocat al părţii adverse, respectiv chitanţele nr. x din 31.08.2007 în valoare de 2.380 lei sumă încasată cu titlu de onorariu de la D., respectiv chitanţele nr. x din 08.02.2008 în valoare de 4.000 lei şi nr. x din 09.06.2008 în valoare de 4.000 lei.

Întrucât inculpata A. a solicitat instanţei obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, persoana vătămată B. a solicitat instanţei să nu accepte aceste chitanţe la plată, deoarece au fost depuse spre decontare şi în alte dosare.

Faţă de această cerere inculpata A., în data de 11.03.2009 a depus o cerere prin care a solicitat plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei aferente chitanţelor cu nr. x din 21.06.2006, nr. x din 29.09.2006 şi nr. x din 10.10.2006, arătând că acestea se află la filele nr. 178, 180, vol. II la dosar.

Inculpata nu a cunoscut însă faptul că la data de 24.02.2009 după filele 178-179 şi 180 au fost efectuate copii, iar la data de 12.03.2009 la verificarea dosarului de către grefiera M. s-a constatat că filele 178 şi 179 lipseau de la dosar, sens în care s-a încheiat o notă de constatare .

Prin sustragerea filelor 178, 179, şi 180 la care se aflau chitanţele folosite de inculpată şi în alte dosare, respectiv înlocuirea acestora cu alte chitanţe, inculpata A. urmărea ascunderea actelor materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de aceasta.

Referitor la infracţiunea de sustragere de înscrisuri din dosar nr. x/2009 având ca obiect revizuire, inculpata a arătat că, la data de 18.11.2009 a depus la instanţă registrul contractelor de asistenţă juridică în original şi contractul de asistenţă juridică cu nr. x din 17.12.2008 încheiat cu D. şi E. şi întrucât reprezentanta revizuientului s-a înscris în fals contra acestui registru, instanţa a dispus suspendarea cauzei până al soluţionarea înscrierii în fals şi trimiterea registrului la procuror. Inculpata a solicitat să i se restituie registrul pentru efectuarea unor copii, cerere admisă de instanţă cu condiţia restituirii în scurt timp, însă aceasta nu a restituit registrul, ci a depus doar o copie legalizată a filei 8 din registru, motive pentru care apreciază că nu poate fi acuzată de comiterea infracţiunii de sustragere de înscrisuri.

Nici aceste susţineri nu au fost întemeiate, deoarece în cursul anului 2009 Asociaţia Composesoratului Mănăştur a depus o cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 851 din 11 martie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a deciziei nr. x din 16 iunie 2009 a Tribunalului Cluj arătând că inculpata A. în calitate de mandatară a părţilor adverse, respectiv D. şi E. nu a fost împuternicită de aceştia să-i reprezinte în cauză şi că a fost invocat un contract de asistenţă juridică cu nr. x din 12.12.2008, care nu există.

În cauză s-a format dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj, iar în întâmpinarea depusă de inculpata A. la data de 19.10.2009 s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 18.11.2008 inculpata a depus la dosar fila 8 o copie din registrul de asistenţă juridică din anul 2008 din care a rezultat că la data de 17. 12.2008 ar fi încheiat un contract de asistenţă juridică având nr. x cu numiţii D. şi E., însă în realitate acest contract nu există, deoarece în registrul prezentat în luna aprilie 2008 în original organelor fiscale de inculpată la poziţia 89 figurează contractul încheiat la data de 22.12.2008 cu F.

În concluzie inculpata a solicitat achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimisă în judecată, iar în subsidiar, aceasta a solicitat să se reţină circumstanţe atenuante în favoarea sa, întrucât anterior comiterii faptelor nu avea antecedente penale, are studii superioare şi că are în îngrijire pe mama sa, în vârstă şi bolnavă.

În drept, faptele comise de inculpata A., avocat în cadrul Baroului Cluj, care în perioada 2005 - 2009 cu scopul de a încasa de mai multe ori suma trecută ca onorariu în diferite chitanţe cu regim special, emise de ea, în repetate rânduri, dar pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit, a semnat şi a depus, în diferite dosare, aflate pe rolul mai multor instanţe judecătoreşti, între diverse părţi, mai multe chitanţe, ordine de plată, care aveau numere de ordine identice, dar conţinutul lor era modificat, astfel cum au fost descrise la punctul 1, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

2. Faptele inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Cluj, care în perioada 2004 - 2008, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat în sumă totală de 43.717 lei, a omis în parte evidenţierea în actele contabile a veniturilor realizate şi a dispus stornarea neîntemeiată a unor facturi încasate, aşa cum au fost descrise la punctul 2 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969).

3. Fapta inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Cluj care în cursul lunii martie 2009, pentru a ascunde o parte din faptele săvârşite sus arătate, din vol. II al dosarului nr. x/2003 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj de la filele 178 şi 179, a sustras chitanţa nr. 3105/31.08.2007 emisă de ea, respectiv chitanţa nr. x din 8.02.2008 emisă de asemenea de ea, aşa cum a fost descrisă la punctul 2, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) din C. pen. (1969).

4. Fapta inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Cluj, care în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2009 prin invitaţiile nr. x din 20.10.2009, nr. x din 6.11.2009 şi nr. x din 18.11.2009, deşi a fost somată de trei ori să prezinte la sediul ANAF - DGFP Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice II, a refuzat în mod nejustificat prezentarea documentelor legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale, aşa cum a fost descrisă la punctul 4, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

5. Fapta inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Cluj, care în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj în care s-a ridicat excepţia înscrierii în fals a registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică ce-i aparţine, în data de 18.11.2009, după ce a ridicat de la instanţă originalul registrului de evidenţă în vederea efectuării unei copii, nu a mai restituit acest registru instanţei, cu scopul sustragerii documentului care urma să fie trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea efectuării de cercetări faţă de aceasta, aşa cum a fost descrisă la punctul 3, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. (1) din C. pen. (1969)

6. Faptele inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Cluj, care printr-o întâmpinare formulată în luna noiembrie 2009 în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj a depus o copie certificată de ea a filei 8 din registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică ce-i aparţine din care a rezultat în mod necorespunzător realităţii că la nr. 89 figura un contract de asistenţă juridică încheiat cu numiţii D. şi E. în data de 12.12.2008, respectiv care în data de 18.11.2009 la ora 23:43 a depus la Tribunalul Cluj o copie legalizată a aceleiaşi file 8 din registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică 2008 din care a rezultat în mod necorespunzător adevărului că în data de 12.12.2008 ar fi încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 89, iar în realitate din registrul pus la dispoziţia organelor de control fiscal de inculpată a rezultat că a încheiat contractul nr. 89 în data de 22.12.2008 cu numita F. şi nu cu numiţii E. şi D., aşa cum au fost descrise la punctul 3, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Cu privire la legea penală mai favorabilă ce urma să fie aplicată inculpatei, s-au reţinut următoarele:

Dispoziţiile vechiul C. pen. îi erau mai favorabile inculpatei, raportat la faptul că, aceasta a fost trimisă în judecată pentru mai multe infracţiuni în concurs, iar legea nouă prevedea un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, după ce s-a aplicat pedeapsa cea mai mare, ceea ce nu prevedea legea veghe .

La fel şi modalitatea de executare a pedepsei a fost mai favorabilă inculpatei în baza legii vechi, cu atât mai mult, cu cât aceasta a fost condamnată anterior pentru fapte similare, în concurs cu prezentele infracţiuni, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit art. 81 şi art. 82 C. pen. (1969).

Solicitarea inculpatei de reţinere în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. (1969) referitoare la conduita anterioară săvârşirii infracţiunii, nu a fost întemeiată.

Corespunde adevărului că inculpata nu avea antecedente penale la data comiterii faptelor, avea studii superioare, studii care erau obligatorii pentru executarea profesiei de avocat şi care nu puteau fi considerate circumstanţe atenuante, însă raportat la multitudinea faptelor comise de inculpată şi modalitatea săvârşirii acestora, prezentate în detaliu mai sus şi care au condus la îngreunarea urmăririi penale şi a judecăţii, s-a apreciat că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, cu aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Având în vedere că, inculpata avea în îngrijire pe mama sa, în vârstă şi bolnavă, că aceasta se face vinovată de infracţiunile reţinute în sarcina acesteia, mai puţin infracţiunea prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnată la pedeapsa închisorii orientată spre limita minimă prevăzută de lege, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, care a fost în măsură să contribuie la reeducarea sa, sens în care în baza art. 396 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 6 luni închisoare (punctul 1).

- evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată (punctul 1);

- sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 4 luni închisoare (punctul 2);

- refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somata de 3 ori, documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, - la pedeapsa de 8 luni închisoare (punctul 4);

- sustragere de înscrisuri, prev. de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 4 luni închisoare (punctul 3);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (1969), cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) - la pedeapsa de 5 luni închisoare (punctul 3).

Referitor la infracţiunea de tipărire şi punere în circulaţie de chitanţe şi formulare tipizate, cu regim special, falsificate prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, s-au reţinut următoarele:

Din considerentele expertizei contabile efectuate în cauză a rezultat că, începând cu data de 01.01.2007 nu intră în categoria formulare tipizate, cu regim special utilizate în domeniul fiscal facturile şi chitanţele, iar ordinele de plată nu au fost considerate niciodată formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal.

Acest fapt a fost împărtăşit şi de către ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin răspunsul la obiectivul 8 din expertiza contabilă, în sensul că, începând cu data de 01.01.2007 facturile şi chitanţele nu fac parte din categoria documentelor cu regim special, iar ordinele de plată nu au fost considerate niciodată formulare tipizate .

Având în vedere că, începând cu data de 01.01.2007 facturile şi chitanţele folosite în domeniul fiscal, nu au fost considerate formulare tipizate, cu regim special şi că majoritatea chitanţelor false au fost emise de inculpată după această dată, doar două dintre chitanţe reţinute ca fiind false, au fost emise anterior, astfel în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (punctul 1).

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză au fost concurente cu infracţiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată de o pedeapsă rezultată de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 74 din 27.06.2013 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. x din 30.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. (1969) a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 74 din 27.06.2013 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr. x din 30.06.2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în componentele acesteia, respectiv: 4 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C.pen. (1969); 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) din C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 teza I C.pen. (1969).

În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) din C. pen. (1969) au fost contopite toate pedepsele în pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) si c) din C. pen. (1969) pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executata.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) din C. pen. (1969) şi art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969).

Potrivit art. 81 şi art. 82 din C. pen. (1969) a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, care începea să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, respectiv 30.06.2014.

Potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969) pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. (1969).

Au fost anulate următoarele acte false întocmite de inculpata A.:

- dovezile privind plata unor cheltuieli de judecată pe baza chitanţelor false prezentate de inculpată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Cluj;

- chitanţele nr. x din 27.02.2008 şi nr. x din 11.09.2008 emise pentru sumele de 4.000 lei, respectiv 6.700 lei;

- diferite variante ale chitanţei nr. x din 31.08.2007 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 29.08.2008 falsificată, diferite variante ale chitanţei nr. x din 27.02.2008 falsificată;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 09.06.2008;

- copia chitanţei falsificate nr. x din 02.07.2008;

- copii ale chitanţei falsificate nr. x din 07.02.2008 - vol. I u.p.;

- copia filei 8 falsificată din registrul de evidenţă al contractelor de asistenţă juridică depusă de inculpată - vol. II u.p.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-au reţinut următoarele:

Aşa cum s-a arătat în detaliu mai sus, nu s-a mai ţinut seama de expertiza contabilă efectuată în cauză la soluţionarea laturii civile privind pe ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca deoarece experţii contabili au ţinut seama doar de actele contabile înregistrate de inculpată în contabilitate şi nu de faptul că, aceasta a emis chitanţe multiple cu acelaşi număr, cu părţi şi sume diferite, depuse în mai multe dosare de pe rolul instanţelor din România, despre care echipa de experţi contabili nu aveau cunoştinţă.

Mai mult, inculpata şi pentru sumele înregistrate în contabilitate a efectuat stornări cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat şi pentru aceste sume.

Pe de altă parte, din declaraţia martorei H. - fosta soţie a părţii civile C. a rezultat că, la sfârşitul proceselor, potrivit chitanţelor iniţiale care erau întocmite pentru încasarea onorariului, fostul său soţ era obligat la plata cheltuielilor de judecată, deşi o parte din această sumă era restituită.

Partea civilă C. a formulat contestaţie la executare în mai multe dosare, însă toate acestea au fost respinse, pe motiv că sumele la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli de judecată, au fost corect stabilite la judecata în fond.

Împotriva lui C. s-au pornit mai multe cereri de executare silită, însă acestea nu au avut nicio finalitate, întrucât C. nu deţinea bunuri mobile sau imobile în proprietate.

Martora a mai arătat că la sfârşitul proceselor în funcţie de cheltuielile de judecară pe care le stabilea instanţa achita inculpatei diferenţa de sumă, pentru care se elibera factură sau chitanţă, .

Aşa cum s-a arătat mai sus, în motivarea criticilor formulate de inculpată cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 reţinută în sarcina sa, raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF - Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Cluj-Napoca a fost probă legală potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 331/2005 şi art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. fiind întocmit de organele abilitate, care au competenţa prevăzută de lege şi care au ţinut seama de multiplele chitanţe emise de inculpată cu acelaşi număr, depuse pe rolul mai multor instanţe şi că inculpata prin probele propuse şi administrate în faza de judecată, nu a fost în măsură să răstoarne acest mijloc de probă, astfel în baza art. 397 C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj suma de 146 103 lei despăgubiri civile, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi de întârziere, începând cu data de 27.05.2011 şi până la achitarea debitului.

Cererile de constituire de parte civilă formulate de B., Asociaţia Composesoratului Mănăştur şi C. au fost respinse pentru motivele ce s-au arătat în continuare.

Inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sustragere de înscrisuri, nedepunerea de acte contabile la solicitarea organelor de control fiscal, care au fost infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, precum şi evaziune fiscală, unde prejudiciul a fost cauzat statului şi nu părţilor civile .

Referitor la daunele materiale solicitate de părţile civile, acestea nu au făcut dovada unor cheltuieli prin depunerea la dosar a unor chitanţe, bonuri sau tichete referitoare la eventuale costuri de transport, sens în care aceste pretenţii au fost respinse, cu atât mai mult cu cât părţile civile din prezenta cauză au avut calitatea de părţi în dosarele civile şi în funcţie de care dacă ar fi câştigat sau pierdut procesul, urma să încaseze sau să achite sume cu titlu de cheltuieli de judecată şi care nu au avut legătură cu obiectul prezentei cauze.

Cu privire la daunele morale, a fost de necontestat că între părţi au existat numeroase litigii, având calităţi, atât de reclamanţi, cât şi de pârâţi, fiind mai mult un război de uzură, în care părţile nu au avut înţelepciunea de a gestiona aceste neînţelegeri pe cale amiabilă şi înlăturarea de la bun început a numeroaselor conflicte dintre acestea.

În prezenta cauză, având în vedere vechimea şi acuitatea conflictului existent între părţi, s-a apreciat că, condamnarea penală a inculpatei a constituit un temei pentru părţile civile de reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea, neimpunându-se acordarea unor sume de bani în acest sens.

Argumentele prezentate mai sus au reprezentat o justificare şi o motivare de ordin moral a respingerii pretenţiilor civile formulate în cauză, iar dincolo de aceste împrejurări de fapt, au existat şi considerente de ordin juridic, care au făcut imposibilă formularea unei acţiuni civile în sensul acordării de daune morale în cazul unor infracţiuni de pericol, cum sunt cele din prezenta cauză, practica judiciară fiind aproape unanimă că nu a existat raport de cauzalitate între comiterea unor astfel de infracţiuni şi pricinuirea unor suferinţe psihice persoanei vătămate de comiterea acestora.

Acest gen de infracţiuni au făcut parte din categoria celor care afectează normala desfăşurare a ordinii sociale şi a raporturilor interumane, nefiind sub nicio formă asimilate celor care aduc atingere vieţii, integrităţii, libertăţii sau demnităţii persoanei de natură a fi recompensate moral.

Având în vedere că infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauză nu au fost de natură, în principiu, să aducă prejudicii părţilor civile, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, cererile de constituire de parte civilă formulate de: B., Asociaţia Composesoratul Mănăştur şi C. au fost respinse, ca nefiind întemeiate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpata A. a plătit statului suma de 7500 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel partea civilă Asociaţia Composesoratul Mănăştur şi inculpata A..

Motivele de apel au fost pe larg expuse în practicaua care este parte integrantă a acestei hotărâri, fapt pentru care nu vor fi reluate în considerente.

Analizând sentinţa penală atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada 2005-2009, cu scopul de a încasa de mai multe ori suma trecută ca onorariu în diferite chitanţe cu regim special, emise de inculpată, în repetate rânduri, pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi depuse în diferite dosare aflate pe rolul mai multor instanţe judecătoreşti (pct. 1 Rechizitoriu), inculpata a solicitat constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale la 1 aprilie 2016.

Parchetul a susţinut în concluziile orale că ultimul act al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comis în cursul anului 2009, motiv pentru care în cauză nu s-a împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale.

Înalta Curte constată că din descrierea faptelor realizată în actul de sesizare a instanţei rezultă că în perioada 2004-2008, inculpata a folosit aceleaşi chitanţe în mai multe dosare, chitanţe care atestau în mod nereal plata unor cheltuieli de judecată. De altfel, în descrierea situaţiei de fapt se arată că din nota de constatare a Gărzii Financiare - Secţia Cluj, întocmită la 8 ianuarie 2009 reiese:

" că inculpata a emis chitanţe fără a respecta ordinea cronologică".

Or, dacă nota Gărzii Financiare este din 8 ianuarie 2009 rezultă că aceste chitanţe la care se face referire puteau fi utilizate de inculpată cel mai târziu în anul 2008, perioada 2004-2008 fiind cea indicată şi în descrierea în concret a faptelor.

Întrucât data de 9 septembrie 2009 este ultima dată menţionată în o chitanţă falsificată, rezultă că pe 9 martie 2016 s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru această infracţiune continuată.

2. Referitor la infracţiunea evaziune fiscală prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a reţinut că inculpata A. cu ştiinţă a tipărit şi a pus în circulaţie chitanţe, formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal falsificate, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat în sumă totală de 43.717 lei şi, de asemenea, a omis în parte evidenţierea în actele contabile a veniturilor realizate şi a dispus stornarea neîntemeiată a unor facturi încasate.

Inculpata a solicitat achitarea, arătând că a fost condamnată şi obligată la polata unui prejudiciu pentru care nu a fost trimisă în judecată, în sensul că deşi a fost judecată pentru un prejudiciu în cuantum de 43.000 lei, aşa cum rezultă din procesul verbal de control din 16 aprilie 2009 întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în final a fost condamnată pentru un prejudiciu de patru ori mai mare, fără ca acesta să fie consecinţa unor penalităţi sau majorări de întârziere.

Înalta Curte constată că în faza de urmărire penală Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 61.690 lei.

În faţa primei instanţei partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 149.097 lei, din care 38.968 lei impozit pe venit, 23.831 lei dobânzi datorate pentru neplata impozitului pe venit calculate până la 24 mai 2011, 5.847 lei penalităţi de întârziere până la 24 mai 2011 şi 39.071 lei TVA.

În mod corect a arătat prima instanţă că cele constatate de organele de inspecţie fiscală, au fost confirmate de martorele L. şi H., în sensul că, deşi inculpata a prezentat dispoziţii de plată cu sume stornate, acestea nu au fost introduse în contabilitate anterior controlului fiscal şi nu au avut calitatea de documente justificative.

De asemenea, în mod corect prima instanţă a arătat că din coroborarea întregului probatoriu rezultă că cele stabilite în raportul de inspecţie fiscală întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca sunt întemeiate chiar dacă nu se coroborează cu declaraţiile unora din martorii audiaţi, facturile stornate neavând calitatea de documente justificative, întrucât nu au fost consemnate în evidenţa contabilă. Legalitatea stornărilor este decisă de organele judiciare, în urma analizei probelor administrate în cauză şi nu exclusiv din conţinutul declaraţiilor martorilor.

3. În ceea ce priveşte infracţiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., constând în dispariţia filelor 178, 179 şi 180 din dosarul nr. x/2003 al Curţii de Apel Cluj, deşi prima instanţă a stabilit că la aceste file se aflau chitanţele privind plata cheltuielilor de judecată care au fost utilizate şi în alte dosare, Înalta Curte constată că este o presupunere rezonabilă aceea că inculpata avea interesul ca aceste file să dispară, însă constată că nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpata este autoarea acestei sustrageri. De aceea, în baza dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

4. Aceeaşi soluţie se impune şi în raport de infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, deşi a fost somată de mai multe ori să se prezinte la sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice II, inculpata a refuzat nejustificat prezentarea documentelor în scopul împiedicării verificărilor financiar, fiscale.

Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca instanţa să constate că au fost efectuate trei somaţii, iar inculpata a refuzat să se prezinte în faţa autorităţilor competente.

Înalta Curte constată că declaraţiile martorului FF., factor poştal privind faptul dacă primirea somaţiilor a fost semnată de inculpată sau dacă a avut o înţelegere cu aceasta să-i lase la cutia poştală documentele primite, nu poate conduce la o concluzie certă că inculpata a primit cele trei somaţii. Expertiza criminalistică efectuată în cauză, de asemenea, nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunii, deoarece ea se referă doar la două din aceste înscrisuri, cel de-al treilea fiind depus în copie. De aceea Înalta Curte apreciază că, în cauză nu sunt suficiente probe care să contureze îndeplinirea elementelor constitutive pentru această infracţiune şi, în raport de dispoziţiile art. 16 lit. c) din C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatei.

5. Cu privire la infracţiunea de sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la 18 noiembrie 2009, după ce a ridicat de la instanţă originalul registrului de evidenţă în vederea efectuării unei copii, nu a mai restituit registrul instanţei, Înalta Curte constată că nu există nici un dubiu, că fapta îndeplineşte toate condiţiile de tipicitate ale acestei infracţiuni, motiv pentru care soluţia de condamnare a primei instanţe este corectă.

6. Şi cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. reţinută în sarcina inculpatei, constând în aceea că aceasta ar fi prezentat în faţa Tribunalului Cluj, în cadrul unui dosar civil o copie a filei 8 din registrul de evidenţă a contractelor pe anul 2008, din care ar rezulta în mod necorespunzător realităţii că la poziţia 89 figurează un contract de asistenţă juridică încheiat cu mama şi fratele său, în timp ce la fila 8 din registrul pus la dispoziţia organelor de control fiscal la poziţia 89 apare înscris un contract de asistenţă încheiat cu o altă persoană se constată că faptele au fost probate dincolo de orice dubiu, instanţa neputând fi ţinută de simpla afirmaţie a inculpatei că nu a fost probată existenţa infracţiunii.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Asociaţia Composesoratul Mănăştur, Înalta Curte constată că în raport de infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată apelanta nu putea exercita acţiunea civilă, ca atare soluţia primei instanţe este corectă.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2011.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (1969) în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. (1969), aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din martie 2009 - punctul 3, fila 16 rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapte din octombrie - noiembrie 2009 - punctul 4, fila 17 rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale (fapte din perioada 2005-2008 - punctul 1, fila 16 rechizitoriu).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), va contopi pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapte din perioada 2004-2008 - punctul 2, fila 16 rechizitoriu), 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din 18.11.2009 - punctul 5, fila 17 rechizitoriu), 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapte din noiembrie 2009 - punctul 6, fila 17 rechizitoriu), stabilite prin sentinţa penală apelată, cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. (1969), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (1969).

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 81 C. pen. (1969), va suspenda condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care se va calcula de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, respectiv 30 iunie 2014.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

Va înlătura dispoziţia din sentinţa penală apelată privind anularea diferitelor variante ale chitanţei nr. x din 31.08.2007.

Va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi obligă inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 61.690 lei reprezentând impozit pe venit şi T.V.A. (43.717 lei) şi majorări de întârziere calculate până la data de 14 aprilie 2009 (17.973 lei), la care se va adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu data de 15 aprilie 2009 până la achitarea debitului, care se va calcula conform art. 173 - art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Asociaţia Composesoratul Mănăştur împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta parte civilă Asociaţia Composesoratul Mănăştur la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpata A. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 04 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2011.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (1969) în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. (1969), aplicate inculpatei prin sentinţa penală nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din martie 2009 - punctul 3, fila 16 rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapte din octombrie - noiembrie 2009 - punctul 4, fila 17 rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale (fapte din perioada 2005-2008 - punctul 1, fila 16 rechizitoriu).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969) aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapte din perioada 2004-2008 - punctul 2, fila 16 rechizitoriu), 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din 18.11.2009 - punctul 5, fila 17 rechizitoriu), 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (fapte din noiembrie 2009 -punctul 6, fila 17 rechizitoriu), stabilite prin sentinţa penală apelată, cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, definitivă prin decizia penală nr. 207 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. (1969), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 81 C. pen. (1969), suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 74 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, respectiv 30 iunie 2014.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969).

Înlătură dispoziţia din sentinţa penală apelată privind anularea diferitelor variante ale chitanţei nr. x din 31.08.2007.

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi obligă inculpata A. la plata către aceasta a sumei de 61.690 lei reprezentând impozit pe venit şi T.V.A. (43.717 lei) şi majorări de întârziere calculate până la data de 14 aprilie 2009 (17.973 lei), la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere începând cu data de 15 aprilie 2009 până la achitarea debitului, care se calculează conform art. 173 - art. 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Asociaţia Composesoratul Mănăştur împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelanta parte civilă Asociaţia Composesoratul Mănăştur la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpata A. rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2016.