Cassation appeal in bribery and influence trading case dismissed for failing to challenge the statutory incrimination of the acts

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din data de 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 327 din 21.07.2017 a Tribunalului Timiş a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., în sensul excluderii faptei de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi s-a dispus condamnarea acestuia la pedepsele de:

- 4 ani si 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 1an şi 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare), respectiv pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 54 şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a fi executată de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau conside rată executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reţinerii de 24 ore, începând cu data de 17.10.2016 ora 21:50 până la 18.10.2016 ora 2150 şi duratei măsurii arestării preventive începând cu 18.10.2016 până la 10.02.2017, precum şi a măsurii preventive a arestului la domiciliu, începând cu 10.02.2017 şi până la data de 10.03.2017.

În baza art. 399 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., art. 215<SUP>1</SUP> alin. (8) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., prin încheierea din 08.03.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 375 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de inculpata B., privind aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei şi aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi s-a dispus condamnarea acesteia la următoarele pedepse:

- 2 ani si 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenta prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare), respectiv pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 54 şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă care se execută de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată executată.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani şi s-a impus respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen., precum şi obligaţia de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituţii comunitare şi respectiv, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în locaţii, puncte de lucru aparţinând de SC C. SA Timişoara şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 289 alin. (3) şi art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi B. a sumei de 5.600 Euro echivalent în lei la data executării, precum şi confiscarea de la inculpata B. a sumei de 400 euro echivalent în lei la data executării.

În baza art. 249 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. proc. pen., art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate prin ordonanţa procurorului din data de 04.11.2016 prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra terenului în suprafaţă de 3.000 mp înscris în CF. nr.&nbsp;x Teregova, judeţul Caras-Severin, cu nr. cadastral x, sub B3, categoria de folosinţă păşune şi a terenului intravilan în suprafaţă de 2.100 mp (din acte) şi 2.137 mp (din măsurători) înscris în CF. nr.&nbsp;x Cârcea, judeţul Dolj, cu nr. cadastral provizoriu x, bunuri aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei confiscate de 5.600 euro echivalent în lei la data executării şi a cuantumului cheltuielilor judiciare faţă de inculpatul A.

În baza art. 255 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului şi restituirea bunurilor a căror valoare depăşeşte valoarea sumei confiscate de 5.600 euro echivalent în lei la data executării şi a cuantumului cheltuielilor judiciare faţă de inculpatul A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 327 din 21.07.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 327 din 21.07.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată în parte, numai în ceea ce priveşte măsurile de siguranţă şi măsura asiguratorie şi judecând:

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 5.600 de euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data executării.

S-a înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpata B. a sumei de 400 de euro în echivalent în lei la data executării.

S-a înlăturat dispoziţia privind ridicarea sechestrului şi restituirea bunurilor către inculpatul A.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat A. la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 360 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu.

Împotriva hotărârii instanţei de apel inculpatul A. a formulat, la data de 1 martie 2018, cerere de recurs în casaţie.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

" inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În temeiul art. 448 alin. (2) pct. 2 lit. a) şi b) C. proc. pen. a solicitat, în principal, admiterea recursului şi achitarea sa, iar, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau de apel.

S-a solicitat şi suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea recursului în casaţie.

În esenţă, s-a arătat că, în mod greşit, a fost trimis în judecată şi condamnat pentru două infracţiuni aflate în concurs pe care nu le-a săvârşit şi ale căror elemente constitutive nu sunt întrunite.

De asemenea, a susţinut că în fata Curţii de Apel Alba Iulia a arătat faptul că nu s-au avut în vedere aspectele pe care a înţeles să le învedereze şi s-a considerat în mod greşit, fără probe certe şi concludente, că s-ar face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv infracţiunea de luare de mită şi trafic de influenţă.

Totodată, a arătat că, din probele administrate în cauză, a rezultat, fără echivoc, că nu a acţionat cu intenţia de a comite vreo infracţiune, desfăşurându-şi activitatea doar în calitate de organ de cercetare penală astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Mai mult, a arătat că din probatoriu, respectiv din interceptările audio ambientale se conturează concluzia că singura preocupare a sa era de a îndeplini sarcinile de serviciu, şi nu cea susţinută de instanţa de fond.

De aceea, a arătat că s-a încălcat principiul in dubio pro reo, şi s-a încercat sub orice forma menţinerea sentinţei Tribunalului Timiş şi condamnarea sa, deşi s-au folosit numai prezumţii pentru a se interpreta probele de la dosarul cauzei, în sensul acuzării sale. Deopotrivă, a arătat că organul de urmărire penală şi colaboratorul au provocat întreaga stare de fapt, pentru a-l putea acuza pe nedrept pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie.

Concluzionând, a arătat că ambele instanţe nu au exercitat rolul activ în vederea aflării adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele care reprezintă două elemente esenţiale ale silogismului judiciar în consens cu hotărârea C.E.D.O. Boldea vs. României şi cu Recomandarea R(94)12 a Comitetului de Miniştrii ai statelor membre.

Prin Încheierea din camera de consiliu din data de 02 mai 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A/2017 din data de 13 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 13 iunie 2018.

Totodată, s-a dispus citarea părţilor şi emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpaţi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Referitor la cererea privind suspendarea executării hotărârii recurate, s-a constată că aceasta este neîntemeiată în raport de natura infracţiunii săvârşite şi motivele de recurs în casaţie invocate.

Pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2018, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, acordându-se termen la data de 27 iunie 2018.

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2018, apărătorul ales al recurentului inculpat a arătat că nu mai susţine cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1), art. 115 alin. (1), art. 103 alin. (3), art. 138 alin. (1) lit. g), art. 148 şi art. 150 C. proc. pen., cerere care, fusese depusă la dosar la data de 12 iunie 2018.

La termenul de faţă, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea inculpatului; în subsidiar, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau de apel, apreciind că în speţă este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

" inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Totodată, s-a solicitat şi suspendarea executării hotărârii.

Analizând, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, sectia penală, atât în raport cu susţinerile apărătorului ales dar şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

În acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de,,recurs în casaţie", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.

Cu alte cuvinte, scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, sectia penală, din perspectiva cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, inculpatul a arătat că, în mod greşit, a fost trimis în judecată şi condamnat pentru două infracţiuni, respectiv, infracţiunea de luare de mită şi trafic de influenţă pe care nu le-a săvârşit şi ale căror elemente constitutive nu sunt întrunite.

Raportat de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurentul inculpat, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, se poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea constituie infracţiuni.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, inculpatul invocând în realitate, greşita interpretare a materialului probator de către instanţa de fond şi de apel şi solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Prin urmare, în speţa de faţă acţiunile inculpatului A. de a pretinde, în perioada septembrie - octombrie 2016, suma de 15.000 de euro de la martorul D., din care a primit 12.600 euro, pentru a obţine o situaţie favorabilă martorului în dosarul penal în care inculpatul efectuează cercetări în calitate de agent de poliţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.

Totodată, fapta inculpatului A. de a pretinde, în perioada septembrie - octombrie 2016, de la martorul D. suma de 15.000 de euro, din care a primit 12.600 de euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra procurorului de caz, E., din cadrul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timişoara, pentru a-l ajuta pe martor să obţină o situaţie favorabilă în dosarul în care este cercetat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Totodată, Înalta Curte constată că inculpatul A., pe calea recursului în casaţie a reiterat apărări susţinute şi în faţa instanţei de apel care au fost analizate şi asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat prin decizia recurată.

Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii reiterată de inculpat Înalta Curte constată că, potrivit art. 411 C. proc. pen., completul care judecată recursul în casaţie poate suspenda motivat executarea hotărârii printr-o încheiere ulterioară admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie, dar, numai până la soluţionarea pe fond a cererii de recurs în casaţie.

Avându-se în vedere soluţia pronunţată asupra cererii de recurs în casaţie, analizarea cererii de suspendare a executări hotărârii nu se mai justifică în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, sectia penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat B., în sumă de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1095/A din 13 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, sectia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimatul inculpat B., în sumă de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2018.