Cassation appeal dismissed: appellate termination of proceedings for instigation to embezzlement upheld due to expired statute of limitations and defendant's waiver of continuation.

Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 210 din 09.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2012 s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de spălare a banilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. din infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Văzând prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României precum şi Decizia nr. 21 din 06.10.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 829 din 13.11.2014, Decizia nr. 265 din 06.05.2014 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 20.05.2014, art. 477 C. proc. pen., precum şi prevederile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei:

În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată prin art. 112 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. şi văzând prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată prin art. 112 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. şi văzând prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. cercetat sub aspectul săvârşirii instigării la infracţiunea de delapidare prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 (art. 47 C. pen. raportat la art. 295 C. pen.).

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin această hotărâre sunt concurente cu fapta pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) închisoare prin sentinţa penală nr. 126 din 03.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1289 din 02.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi cu fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicate prin sentinţa penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 126 din 03.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1289 din 02.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 lit. d) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 42 C. pen. din 1969 (3 acte materiale).

În baza art. 38 C. pen., art. 40 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale anterior menţionate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate prin sentinţă, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare [4+1/3(4+2+1)].

În baza art. 45 alin. (2) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. k) (dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani a cărei executare începe conform art. 68 lit. c) C. pen. (după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate).

Conform art. 45 alin. (4) C. pen. s-a computat din durata pedepsei complementare partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor şi anume de la 19.11.2014 (data liberării condiţionate a inculpatului prin decizia penală nr. 392/19.11.2011 pronunţată de Tribunalul Ilfov) la zi.

În baza art. 45 alin. (6) C. pen. a fost menţinută măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatul A. a sumei de 50.000 euro, consemnată la B. cu recipisa de consemnare nr. x seria x nr. x şi chitanţa nr. x seria x nr. x, precum si suma de 20.000 euro depusă la C. cu Ordinul de încasare din data de x.2009, măsură dispusă în baza art. 118 lit. b) C. pen. din 1969 prin sentinţa penală nr. 671 din 02.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen., art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. (a căror executare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară), pedeapsă accesorie ce se va executa conform prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen. (din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată).

Conform art. 40 alin. (3) C. pen., art. 72 C. pen., art. 404 C. proc. pen. s-a computat prevenţia inculpatului pentru următoarele perioade: de la 09.09.2010 la 16.09.2010, de la 20.04.2011 la 21.04.2011, de la 29.04.2011 la 16.06.2011, de la 21.06.2012 la 01.05.2013, de la 25.01.2014 la 19.11.2014.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată raportat la art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în lei a sumei de 7.289.406 USD, sumă supusă procesului de spălare a banilor şi conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului instituită (în vederea confiscării) de procuror prin Ordonanţa din 04.09.2012 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului:

- Teren intravilan şi arabil situat în localitatea x, judeţul Giurgiu, în suprafaţă de 1905,30 mp şi construcţia existentă pe acesta compusă din 4 camere, dependinţe şi anexe (cu suprafaţa de 190,81 mp), cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x;

- Apartament situat în localitatea Iaşi, şos. x, compus din 2 camere şi dependinţe (suprafaţă 61,57 mp), boxă subsol (suprafaţă 6,2 mp), încăpere din pod locuinţă (suprafaţă 10,88 mp) şi cotă indiviză de 10,8% din suprafaţa de folosinţă comună (suprafaţă 29,68 mp), numere cadastrale x şi y, înscris în cartea funciară x.

În baza art. 397 C. proc. pen., în raport de soluţia de achitare a inculpatului A. cercetat sub aspectul săvârşirii instigării la infracţiunea de delapidare, având ca temei dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă cererea Ministerului Public având ca obiect confiscarea de la inculpat a sumei de 137.403.630.106 ROL (echivalentul a 5.529.321 USD la data prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii), sumă reţinută prin actul de sesizare a instanţei ca reprezentând beneficiul nelegal obţinut urmare instigării comise.

Văzând prevederile art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată rap. la art. 112 lit. e) C. pen., dar şi art. 1121 alin. (2) lit. a) C. pen. (art. 1182 alin. (2) lit. a) C. pen. din 1969), precum şi Decizia nr. 356/2014 a Curţii Constituţionale, art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Ministerului Public având ca obiect confiscarea de la S.C. D. S.A. şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa procurorului din 04.09.2012 vizând următoarele imobile:

- Bucureşti

- imobilul compus din subsol tehnic (cotă indiviză 82,36%, respectiv 307,01 mp), parter (format din cameră portar, două holuri, wc, spaţiu tehnic, cameră instalaţii, hol, casa scării, lifturi, 124,25 mp), mezanin (casa scării şi lifturi, 30,18 mp), etajul 1 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 277,70 mp), etajul 2 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 338,91 mp), etajul 3 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 266,88 mp), etajul 4 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 274,42 mp), etajul 5 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 267,41 mp), etajul 6 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 252,85 mp), etajul 7 (format din birouri şi anexă, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 189,35 mp), etajul 8 (format din bucătărie, sală de mese şi anexe, casa scării, lifturi, terasă şi balcoane, 245,95 mp), situat la adresa din strada x, bl. 6, bl. B3A, sect. 4 (având numere cadastrale a, b, c, d, e, f, g, h, i, j şi cartea funciară nr. x);

- teren intravilan (cotă indiviză de 82,43% din terenul în suprafaţă de 502,26 mp) aferent construcţiei situate la adresa din strada x, bl. 6, bl. B3A, sector 4 (având număr cadastral x şi cartea funciară nr. x);

- Bacău, judeţul Bacău

- teren intravilan în suprafaţă de 1733 mp. şi 2 construcţii (construcţii de locuinţă 273 mp şi construcţii anexă 50 mp), situat la adresa din strada x;

- Roman, judeţul Neamţ

- teren intravilan în suprafaţă de 4220 mp. şi o construcţie (destinaţie de grădiniţă 834 mp), situat la adresa din b-dul x;

- apartament nr. 44 (compus din 4 camere şi dependinţe, 80,10 mp), situat la adresa din str. x;

- spaţiu comercial nr. 3 (compus din sală de consumaţie, separeu, hol magazie şi grup social, 218 mp), scări acces (32 mp), teren indiviziune în folosinţă (109 mp), situat la adresa din str. x;

- Comuna x, judeţul Tulcea

- teren intravilan (suprafaţă 39.393,68 mp), având următoarele construcţii: construcţii administrative şi social culturale (restaurant 421,35 mp, bazin înot 360 mp, popicărie 648 mp, discotecă 178,28 mp, turn observare 14,95 mp, E. 1482,43 mp) şi construcţii anexă (magazie 12,93 mp, magazie 73 mp, uzină 225 mp, beci 13 mp, rezervor combustibil 137,50 mp, magazie 22,42 mp, instalaţie solară 250 mp, magazie 53,10 mp, magazie 18 mp, gheţărie 176 mp, duşuri 18 mp, magazie 84 mp);

- Sulina, judeţul Tulcea

- teren intravilan (suprafaţă 14278,47 mp), având următoarele construcţii: construcţii administrative şi social culturale (hotel şi restaurant 2045,76 mp) şi construcţii anexă (post trafo 31,93 mp), situat la adresa din str. x;

- Vaslui, judeţul Vaslui

- imobil (compus din 6 camere, un hol şi dependinţe, 198 mp), situat la adresa din str. x, nr. 102, bl. 91, sc. A, mezanin, sp. adm. nr. 5;

- teren cotă indiviză (22 mp), situat la adresa din str. x;

- Corbeanca, judeţul Ilfov

- teren forestier (suprafaţă 4000 mp);

- imobilul compus din construcţie tip cabană din lemn (parter şi mansardă, 4 camere şi dependinţe, 190 mp) şi teren în suprafaţă de 585,82 mp (curţi-construcţii 85,95 mp, pădure 425,52 mp, drum 78,35 mp).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată comb. cu art. 112 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la S.C. D. S.A. şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa procurorului din 04.09.2012 asupra următoarelor bunuri:

- Bucureşti

- teren intravilan (579,78 mp) şi construcţia ce se află pe acesta (349,49 mp): apartament 1 (compus din subsol şi parter), apartament 2 etaj 1 (compus din 4 camere, baie, bucătărie, cămară, două balcoane, la mansardă două camere şi debara, pivniţă la subsol), apartament 3 etaj 2 (compus din 4 camere, hol, baie, bucătărie, două balcoane, trei terase, două camere în turn, la mansardă două camere, debara, pivniţă la subsol) situate la adresa din str. x;

- Ploieşti, judeţul Prahova

- subsol (compus din 27 încăperi, 212,5 mp), situat la adresa din str. x;

- parter (compus din 10 încăperi, 146,28 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 1 (compus din 14 încăperi, 223,96 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 3 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 4 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 5 (compus din 18 încăperi, 222,94 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 6 (compus din 20 încăperi, 235,87 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 7 (compus din 15 încăperi, 227,16 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 8 (compus din 17 încăperi, 241,11 mp), situat la adresa din str. x;

- etajul 9 (compus din 5 încăperi, 71,49 mp), situat la adresa din str. x, et. 9;

- spaţiu comercial (27,8 mp), situat la adresa din str. x;

- teren (suprafaţă 483 mp) aferent blocului 45F3 situat la adresa din str. x;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 33 din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 118 alin. (6) C. pen., s-a dispus confiscarea şi menţinerea măsurii asigurătorii instituite prin Ordonanţa procurorului din 04.09.2012 (poprire) asupra sumelor de bani datorate cu titlu de chirie S.C. D. S.A. de următoarele persoane juridice:

S.C. F. S.A. pentru spaţiul situat în Ploieşti, judeţul Prahova;

G. S.A. pentru spaţiile situate în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. H. S.A. pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. I. SRL pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. J. S.R.L. pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. K. S.R.L. pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. L. S.R.L. pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova;

S.C. M. S.R.L. pentru spaţiul situat în Ploieşti, str. x, judeţul Prahova.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 20.000 de lei reprezintă cuantumul cheltuielilor ocazionate de efectuarea urmăririi penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte instigarea la infracţiunea de delapidare, în esenţă, că, din conţinutul considerentelor Sentinţei penale nr. 423 din 20.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, Deciziei penale nr. 164/18.06.2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi Deciziei penale nr. 2908 din 04.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală (dosarul F.N.I.), reiese că prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii a fost cauzată nu de riscurile inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci de activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea, printre care inculpatul N., martor în această cauză, condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi de delapidare.

Referitor la infracţiunea de delapidare, avându-se în vedere concluziile expertizei contabile şi ale notei de constatare încheiată de inspectorii din cadrul Ministerului Finanţelor, s-a reţinut că la data de 10.12.1999, în carnetul de investitor nr. x al condamnatului N. au fost subscrise 1.758.468 unităţi de fond, pentru suma de 117.289.348.700 lei vechi, corespunzătoare unei valori a unităţii de fond de 66.700 lei/unitate de fond, din care un număr de 1.683.498 unităţi de fond nu se regăsesc ca fiind încasate.

Până la data de 17.04.2000, toate unităţile de fond de pe acest carnet au fost răscumpărate, inclusiv cele 1.683.498 unităţi de fond subscrise şi neplătite, care au fost răscumpărate la valoarea majorată a unităţii de fond, producându-se o pagubă în patrimoniul Fondului Naţional de Investiţii în cuantum de 112.289.316.546 lei vechi, la care s-a adăugat diferenţa de 25.114.313.560 lei vechi, rezultată de creşterea în timp, nereală, a valorii unităţii de fond, sumă de care a beneficiat, în mod direct şi nemijlocit, condamnatul N.

Prin urmare, raportat la infracţiunea de delapidare, s-a reţinut, prin hotărârea definitivă, că pagubele produse de condamnatul N. Fondului Naţional de Investiţii au fost cauzate, pe de o parte, de subscrierea de unităţi de fond neachitate şi, ulterior, răscumpărate, precum şi de răscumpărarea de unităţi de fond (inclusiv a celor neachitate), la valori majorate artificial.

Instanţa de fond a observat, în continuare, că, din conţinutul actelor de urmărire penală, reiese că sumele de bani răscumpărare de pe carnetul de investitor nr. 40.102.000.484 (urmare a săvârşirii infracţiunii de delapidare de către condamnatul N.) au fost utilizate de inculpat pentru achiziţionarea de imobile, retrageri de numerar sau pentru activităţile curente ale societăţilor comerciale aflate în coordonarea acestora.

Astfel, la data de 16.12.1999, suma de 7.400.067.750 lei vechi, reprezentând contravaloarea unui număr de 108.585 unităţi de fond răscumpărate (înscrise la poziţia 142 din fişa analitică a carnetului de investitor) a fost virată, în chiar ziua răscumpărării unităţilor, în contul inculpatului de la C. - Sector V, Bucureşti, iar, în aceeaşi zi, din contul inculpatului s-au făcut două plăţi, reprezentând "finanţare firmă", către O. (6 mld. lei vechi, prin OP nr. 41) şi către "P. (1.343.775.000 lei vechi, prin OP nr. 40).

La data de 22.12.1999, a fost răscumpărat un număr de 146.735 unităţi de fond, în valoare de 9.999.990.250 lei vechi (valoare unitară 68.150 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. 143 din fişa analitică a carnetului x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului, de la "Q." S.A., valoare 10.000.000.000 lei vechi, fără să fi fost identificaţi beneficiarii operaţiunilor efectuate cu sumele din acest cont.

La data de 22.12.1999, a fost răscumpărat un număr de 40.352 unităţi de fond, în valoare de 2.749.988.800 lei vechi (valoare unitară 68.150 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. 145 din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului, de la "Q." S.A., valoare 2.750.000.000 lei vechi, fără să fi fost identificaţi beneficiarii operaţiunilor efectuate cu sumele din acest cont.

La data de 01.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 260.545 unităţi de fond, în valoare de 20.004.645.100 lei vechi (valoare unitară 76.780 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţiile nr. x din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti al S.C. "O." S.A. (la care, la acea dată, acţionar majoritar, cu 93%, era inculpatul), cu O.P. nr. x, valoare de 20.000.000.000 lei vechi, iar, la aceeaşi dată, din acest cont s-a făcut un virament, de aceeaşi valoare, în contul inculpatului de la aceeaşi bancă, ulterior, în perioada 23.02.2000-22.03.2000, din contul inculpatului făcându-se plăţi către societăţi comerciale controlate de inculpat şi către persoane fizice.

La data de 02.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 260.425 unităţi de fond, în valoare de 19.995.431.500 lei vechi (valoare unitară 76.780 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţiile nr. 159-161 din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la S. al S.C. "O." S.A. (la care, la momentul respectiv, acţionar majoritar, cu 93%, era inculpatul), cu O.P. nr. x, în valoare de 20.000.000.000 lei vechi.

La data de 24.02.2000, a fost răscumpărat un număr de 795.205 unităţi de fond, în valoare de 65.000.056.700 lei vechi (valoare unitară 81.740 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. 162 din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti, cu OP nr. 880, în valoare de 65.000.000.000 lei vechi, iar, ulterior, în perioada 23.02.2000-22.03.2000, din acest cont s-au făcut plăţi inclusiv către S.C. "T." S.R.L., cu titlu de creditare societate comercială, compensată, ulterior, prin transferul proprietăţii unor imobile între această societate comercială şi S.C. "D." S.A., şi, de asemenea, au fost achiziţionate două imobile în Bucureşti, B-dul x şi Str. x din Sectorul III.

La data de 01.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 603.545 unităţi de fond, în valoare de 50.377.901.150 lei vechi (valoare unitară 83.470 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţiile nr. 164-170 din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al S.C. "O." S.A. de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti, cu O.P. nr. x, în valoare 50.000.066.891 lei, iar, pe data de 07.03.2000, din contul S.C. "O." S.A. (controlată, în perioada respectivă, de inculpat, acţionar majoritar 93%) s-a efectuat o plată în sumă de 50.000.000.000 lei vechi către Banca de Investiţii şi Dezvoltare (la care acţionar majoritar, cu 99,75% din pachetul de acţiuni, era inculpatul).

La data de 03.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 599.943 unităţi de fond, în valoare de 50.077.242.210 lei vechi (valoare unitară 83.470 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. x din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti al S.C. "O." S.A. (în perioada respectivă, controlată de inculpat, acţionar majoritar 93%), cu O.P. nr. x, valoare 50.000.066.891 lei vechi, iar, pe data de 07.03.2000, din contul bancar s-a făcut o plată de 50.000.000.000 lei vechi către B.I.D. (la care acţionar majoritar, cu 99,75% din pachetul de acţiuni, era inculpatul).

La data de 16.03.2000, martorul N. a răscumpărat de pe carnetul de investitor nr. x unităţi de fond F.N.I. în valoare de 10.019.019.750 lei vechi, din care suma de 10.000.086.622 lei vechi a fost virată de către S.C. "U." S.A. - F.N.I., în contul inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti, cu care acesta a achiziţionat două imobile în satul x, judeţul Ilfov, nr. cadastral x.

La data de 28.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 110.559 unităţi de fond, în valoare de 10.022.173.350 lei vechi (valoare unitară 90.650 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. 177 din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la R. - Sucursala Municipiului Bucureşti, cu O.P. nr. x, valoare 10.000.006.271 lei vechi, iar, în perioada 23.02.2000-04.04.2000, din acest cont bancar s-au făcut plăţi către societăţi comerciale controlate de inculpat.

La data de 29.03.2000, a fost răscumpărat un număr de 22.101 unităţi de fond, în valoare de 2.003.455.650 lei vechi (valoare unitară 90.650 lei vechi), aşa cum se prezintă la poziţia nr. x din fişa analitică a carnetului de investitor nr. x, contravaloarea acestora fiind virată în contul x al inculpatului de la C. - Sector V, Bucureşti, cu O.P. nr. x, în valoare 2.000.041.045 lei vechi, iar, pe aceeaşi dată, din acest cont bancar s-a făcut o plată în sumă de 2.000.000.000 lei vechi, reprezentând "transfer disponibil clienţi, conform contract", către S.C. "O." S.A. (controlată, la data respectivă, de inculpat, acţionar majoritar 93%).

Instanţa de fond a constatat că procurorul a prezentat, în rechizitoriu, aceleaşi elemente ale situaţiei de fapt atât pentru infracţiunea de instigare la delapidare, cât şi pentru infracţiunea de spălarea banilor în ceea ce priveşte convenţia de creditare autentificată sub nr. x din 24.06.1998, în baza căreia inculpatul urma să acorde S.C. "O." S.A., cu titlu de împrumut, diferite sume de bani, pentru desfăşurarea activităţii curente, iar creditul acordat de inculpat, în valoare de 91.850.381.683 lei vechi (constatat la data de 02.02.2000 de Consiliul de Administraţie al S.C. "O." S.A.), provine, în realitate, nu din creditări succesive realizate în timp, ci dintr-o creditare realizată în luna ianuarie a anului 2000, având la bază manopere frauduloase realizate prin intermediul folosirii carnetului de investitor nr. x, ulterior, în vederea compensării acesteia, în patrimoniul inculpatului fiind transferate un număr de 15 imobile, deşi această activitate infracţională nu este în concordanţă cu ceea ce s-a reţinut, ca situaţie de fapt, la momentul calificării de către procuror a încadrării juridice a faptei penale ca fiind instigare la delapidare. Aşadar, s-a observat că situaţia de fapt prezentată constituie componenta faptei penale reţinută şi calificată de instanţă ca fiind infracţiunea de spălarea banilor provenind din infracţiunea de înşelăciune, neavând legătură cu instigarea la infracţiunea de delapidare. Acuzarea, în susţinerea calificării ca infracţiune de instigare la delapidare, a mai invocat faptul că inculpatul a dat un mandat de reprezentare martorului N., pentru ca acesta să-i administreze banii. Instanţa de fond a arătat că, pentru existenţa instigării, ca formă a participaţiei penale, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, printre care efectuarea unor activităţi de determinare din partea instigatorului faţă de instigat, care presupun o operaţiune de transplantare, de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală. Mijloacele instigatorului prin care se obţine determinarea instigatului pot fi dintre cele mai diverse, de la rugăminţi, îndrumări, promisiuni, oferiri de cadouri, până la constrângerea instigatului.

În plus, s-a reţinut că, de esenţa determinării este situarea în timp a acestei activităţi, şi anume anterior luării hotărârii de a săvârşi fapta de către autor. Ca atare, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată susţinerea procurorului, în sensul că acţiunea inculpatului de tăinuire a sumelor de bani delapidate de către condamnatul N. (după prăbuşirea F.N.I. şi până în luna aprilie 2003), şi, ulterior, de favorizare a acestuia, deşi cunoştea faptul că acesta a fost condamnat, se constituie în tot atâtea argumente în reţinerea vinovăţiei inculpatului sub aspectul instigării la infracţiunea de delapidare. Astfel, s-a constatat că împrejurarea, de necontestat, referitoare la faptul că sumele de bani delapidate de condamnatul N. au ajuns în conturile inculpatului, iar acesta, în încercarea de a le ascunde, disimula originea frauduloasă, de care avea cunoştinţă, prin multiple inginerii financiare care avut drept scop introducerea ilegală a dreptului produs al infracţiunii principale (comisă de condamnatul N.) într-un alt drept cu aspect legal, "spălându-se", astfel, primul drept de caracterul său ilicit, se constituie în fapta de spălare a banilor provenind din infracţiunea principală de delapidare, neputând constitui argument în susţinerea acţiunii de determinare, ca o condiţie pentru reţinerea instigării, iar, în ceea ce priveşte favorizarea condamnatului N. de către inculpat, a reţinut, din fişa de cazier, că inculpatul a fost condamnat definitiv, într-o altă cauză, pentru comiterea acestei infracţiuni.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut că, de esenţa determinării este situarea acesteia anterior adoptării rezoluţiei infracţionale de către autor, ori, în această cauză, ambele acţiuni, de pretinsă tăinuire (în realitate, fiind vorba de spălare de bani) şi de favorizare, sunt situate în timp ulterior momentului comiterii faptei penale de către autorul infracţiunii de delapidare, condamnatul N..

Referitor la activitatea de determinare a instigatului, cu excepţia mandatului de reprezentare dat martorului N., pentru ca acesta să administreze banii inculpatului (1995), acuzarea nu a descris, nu a prezentat nicio altă activitate anterioară momentului luării hotărârii infracţionale de către martorul N. şi care să fi constituit mobilul luării acestei hotărâri de către autorul infracţiunii de delapidare.

În acord cu procurorul de caz, instanţa a reţinut că, din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpat şi condamnatul N., în perioada anilor 2009-2010, coroborate cu celelalte probe, printre care rapoarte de expertiză contabilă, note de constatare întocmite de inspectori din cadrul Ministerului Finanţelor, declaraţiile martorului N. şi ale inculpatului, reiese că adevăratul beneficiar al sumelor de bani delapidate de condamnatul N. este inculpatul.

Procurorul a afirmat că aceste convorbiri telefonice atestă, în acelaşi timp, promisiunile inculpatului către martorul N., pe parcursul săvârşirii infracţiunii de delapidare, că-l va ajuta să se sustragă eventualelor cercetări penale şi că va ascunde sumele obţinute din fraudarea F.N.I. Dincolo de caracterul întemeiat sau neîntemeiat al acestei afirmaţii, bazată pe deducţia şi interpretarea conţinutului convorbirilor telefonice de către procuror, instanţa de fond a observat că respectivele convorbiri telefonice ar putea atesta promisiunile făcute de inculpat pe parcursul săvârşirii de către martorul N. a infracţiunii de delapidare, şi nu anterior adoptării rezoluţiei infracţionale de către autorul delapidării şi fundamental în luarea acestei hotărâri. Or, instanţa a subliniat că acuzarea trebuia să prezinte acţiunile de determinare, mijloacele prin care inculpatul a reuşit să-l convingă pe martorul N. să săvârşească fapta penală (îndemnuri, rugăminţi, promisiuni etc.), momentul punerii în practică, al realizării acţiunilor de determinare, care să fie situate în timp anterior adoptării hotărârii infracţionale de către autorul infracţiunii de delapidare, ceea ce nu s-a realizat.

Martorii audiaţi nemijlocit de către instanţa de judecată, şi anume N. (06.01.2014), V. (11.11.2013), W. (11.11.2013), X. (28.04.2014), Y. (15.09.2014), Z. (15.09.2014), AA. (26.09.20014), BB. (24.10.2014) şi CC. (24.10.2014), precum şi martorii audiaţi în cursul urmăririi penale nu au adus elemente de fapt de natură a crea posibilitatea reţinerii activităţii de determinare, de instigare în sarcina inculpatului şi plasării acestei activităţi într-un moment situat anterior adoptării deciziei infracţionale de către autorul delapidării.

Ori, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar în situaţia în care instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel că, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, pentru lipsa de probe.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a reţinut că valoarea prejudiciului produs urmare a comiterii infracţiunii de delapidare de către autorul N. a fost stabilit prin Sentinţa penala nr. 423/20.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penala, în Dosarul nr. x/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 2.098 din 04.06.2009 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care inculpatul N. a fost condamnat inclusiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215, alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) din vechiul C. pen., comisă pe întreaga perioadă de funcţionare a F.N.I., cu obligarea inculpatului N. în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi cu părţile responsabile civilmente S.C. "O." S.A., S.C. "U." S.A., S.C. DD., Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi AVAS din cauza respectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, Ministerul Public şi apelantul intimat inculpat A.

Prin decizia penală nr. 243/A din 21.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 210/9.02.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din dosarul nr. x/2012, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi, rejudecând pe fond:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 4 luni închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 4 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, şi de 4 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, aplicate în această cauză, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 126 din 03.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2011, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1.289/R din 20.06.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani, aplicate prin sentinţa penală nr. 671/F din 2.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969, raportat la art. 2151, alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969, de art. 23, lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de art. 23, lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, în infracţiunile prevăzute de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificat prin Legea nr. 187/2012, art. 79 alin. (3) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., s-a adăugat sporul de 3 ani pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) lit. b) şi lit. k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis, ca pedeapsă accesorie, aceleaşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. k) C. pen.

A fost respinsă solicitarea Ministerului Public de contopire a pedepsei închisorii aplicată în această cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 126 din 03.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1.289/R din 20.06.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 671/F din 2.10.2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 264 din 24.01.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 107 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat a sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanţa din data de 04.09.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din dosarul nr. x/2012, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 04.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. x/2012, până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul intimat inculpat A. şi de apelantul-petent S.C. "D." S.A., prin administrator unic EE., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a luat act că apelantul-intimat-inculpat este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului Ministerului Public au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., a fost obligat apelantul intimat inculpat la plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, de la termenele de judecată din datele de 15.04.2015 şi 25.05.2016, în sumă de câte 65 lei, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Apelantul petent a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în ceea ce priveşte instigarea la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în esenţă, că apelantul intimat inculpat a solicitat încetarea procesului penal, ca efect al prescripţiei răspunderii penale.

De asemenea, curtea de apel a constatat că apelantul intimat inculpat, arestat în executare în altă cauză, nu a dorit să se prezinte în faţa instanţei, solicitând să fie judecat în lipsă.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa de apel a reţinut că pentru infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 25 din vechiul C. pen., raportat la art. 2151 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., pedeapsa era cuprinsă între 10 ani închisoare şi 20 ani închisoare, în timp ce art. 47 din noul C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen. şi art. 309 din noul C. pen. prevede pedeapsa între 3 ani închisoare şi 10 ani şi 6 luni închisoare, în limitele majorate.

De asemenea, s-a observat că, raportat la limitele speciale, pedeapsa rezultantă este în minimul special de 10 ani închisoare şi în maximul special de 20 ani închisoare, potrivit regulilor prevăzute de art. 33, lit. a) din vechiul C. pen., raportat la art. 34, alin. (1), lit. b) din vechiul C. pen., în timp ce, potrivit art. 38, alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b) din noul C. pen., este în minimul special de 4 ani închisoare şi în maximul special de 13 ani şi 10 luni închisoare. Ca atare, s-a constatat că noua lege penală este mai favorabilă inculpatului.

În plus, s-a subliniat că, în mod eronat, instanţa de fond a avut în vedere, la stabilirea legii penale mai favorabile, criteriile generale de individualizare, care implică atitudinea subiectivă, de apreciere, a judecătorului. Or, alegerea legii penale mai favorabile inculpatului constituie o operaţiune juridică strict obiectivă, doar în baza criteriilor avute în vedere de legiuitor, şi nu a elementelor de adaptare la situaţia concretă a inculpatului de către judecător.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 47 din noul C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., art. 309 din noul C. pen. şi art. 5 din noul C. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, iar apelantul intimat inculpat nu a solicitat continuarea procesului penal.

Astfel, a reţinut că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 16 de ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din noul C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) din noul C. pen., care curge din luna martie 2000, după cum s-a reţinut prin rechizitoriu, astfel că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit în luna martie 2016.

Referitor la măsura de siguranţă a confiscării speciale, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 107 alin. (2) şi alin. (3) din noul C. pen., conform cărora măsurile de siguranţă pot fi luate faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală şi independent de aplicarea unei pedepse.

Ca atare, instanţa de apel a dispus confiscarea specială de la inculpat nu numai a sumei de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R., supusă procesului de spălarea banilor, după cum a procedat instanţa de fond, dar şi a sumei de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.), reţinută ca beneficiu nelegal în urma infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, comisă, în forma autoratului, de condamnatul definitiv N.. Aceste sume urmează să fie actualizate, în procedura punerii în executare.

În vederea aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, curtea de apel a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanţa din data de 04.09.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din Dosarul nr. x/2012, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 04.09.2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în Dosarul nr. x/2012, până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R.

Fără a face confuzie între măsura de siguranţă a confiscării speciale şi măsurile asigurătorii, care constituie modalitatea şi mijlocul procedural de a asigura executarea, printre altele, a măsurii asigurătorii, curtea de apel a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a înlăturat din ordonanţa procurorului din data de 04.09.2012, din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012, o serie de imobile, pe motiv că nu s-a făcut dovada că au fost dobândite cu bani proveniţi din comiterea infracţiunii de spălarea banilor de către inculpat. Astfel, s-a reţinut că instanţa de fond deşi a validat circuitul financiar fraudulos reţinut prin rechizitoriu, a scos de sub sechestrul asigurător imobilele respective. De exemplu, în cazul imobilelor "FF.", din comuna Crişan, jud. Tulcea, şi imobilul "GG.", din oraşul Sulina, jud. Tulcea, instanţa de fond a reţinut că au fost dobândite cu bani proveniţi din suma încasată în plus de S.C. "U." S.A., în baza contractului de administrare a Fondului Naţional de Investiţii, pentru activitatea de administrare realizată în luna mai a anului 1999, precum şi cu bani proveniţi din răscumpărările de unităţi de fond de pe carnetul de investitor al S.C. "O." S.A., pe care aceasta le-a încasat nejustificat, astfel că se contrazice în motivare. De asemenea, imobilele din satul Petreşti, comuna Corbeanca, judeţul Ilfov, constând în teren în suprafaţă de 3.000 m.p., corp pădure, şi în construcţie tip cabană, au fost cumpărate de inculpat cu preţul însumat de 4.249.960.000 lei vechi, care este parte din valoarea de 139.159.589.178 lei vechi încasată în plus de martorul N. de pe carnetul de investitor nr. x şi reţinută ca prejudiciu material la condamnarea definitivă a acestuia, apoi inculpatul le-a vândut, prin mandatarul special HH., pe data de 15.06.2000, către S.C. "O." S.A., care, la rândul său, le-a vândut către S.C. "O." S.A., actual S.C. "D." S.A.

Împotriva deciziei penale nr. 243/A din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2012, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, recurentul a menţionat că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, fără a-i acorda posibilitatea să solicite, în baza art. 18 C. proc. pen., continuarea procesului penal.

În acest sens, a precizat că instanţa de fond, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pentru infracţiunea de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 215^1 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969, iar curtea de apel a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., încetarea procesului penal pentru infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 309 C. pen. şi art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În plus, recurentul a apreciat că, în mod nelegal, instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 107 alin. (2) şi alin. (3) C. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R., sume ce se presupunea de către organul de urmărire penală ca au fost produsul infracţiunii de instigare la delapidare.

La data de 13 aprilie 2018, inculpatul A. a transmis o completare a cererii de recurs în casaţie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esenţă, a menţionat că această completare a recursului în casaţie vizează latura civilă a procesului penal, soluţionată cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. de către instanţa de apel prin decizia recurată.

De asemenea, a susţinut că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969 şi, potrivit dispoziţiilor acestui act normativ, prescripţia răspunderii penale este împlinită pentru săvârşirea ambelor infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată (instigare la delapidare şi spălare de bani).

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 12 iunie 2018, cererea de recurs în casaţie a fost admisă în principiu numai în ceea ce priveşte motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte a reţinut că, în raport de motivele concrete invocate de recurent, care a criticat soluţia de încetare a procesului penal dispusă cu privire la infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, pentru că nu i s-a acordat posibilitatea de a solicita continuarea procesului penal, recursul în casaţie este admisibil pentru motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.

Cât priveşte referirea la greşita confiscare dispusă de către instanţa de apel cu privire la sumele de 137.403.630.106 lei vechi (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la cursul B.N.R., sume ce ar reprezenta produsul infracţiunii de instigare la delapidare, s-a constatat că nu poate constitui un motiv distinct de recurs în casaţie, deoarece nu se circumscrie cazului prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen., invocat de recurent, dar nici vreunuia dintre celelalte cazuri prev. de art. 438 C. proc. pen.

Referitor la cererea de completare a recursului în casaţie formulată la 13 aprilie 2018, Înalta Curte a constatat că nu a fost depusă cu respectarea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În consecinţă, s-a reţinut că invocarea motivelor şi cazurilor de recurs în casaţie cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, face ca, sub acest aspect, cererea de recurs în casaţie să fie inadmisibilă, termenul introducerii cererii constituind o condiţie de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta priveşte situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv: lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte observă că, prin decizia penală nr. 243/A din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a constatat, în temeiul art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi art. 309 C. pen.

În legătură cu această soluţie, apărătorul ales al recurentului a susţinut, în esenţă, că este nelegală, întrucât nu i s-a dat posibilitatea inculpatului A. să-şi exprime poziţia procesuală, respectiv să solicite continuarea procesului penal.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 18 C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

De asemenea, conform art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)- d), instanţa de judecată pronunţă achitarea, iar dacă se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

Aşadar, prin solicitarea continuării procesului penal, inculpatul urmăreşte ca instanţa, în baza probelor administrate, să constate, după caz, că fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea ori că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate. În toate aceste ipoteze, luând act de cererea inculpatului de continuarea procesului penal, instanţa, în urma coroborării probelor administrate, dispune soluţia achitării, iar nu soluţia încetării procesului penal.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile anterior menţionate reglementează posibilitatea persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni de a solicita efectuarea unei analize asupra fondului acuzaţiei penale.

Pe de altă parte, în situaţia în care se constată ca fiind împlinit termenul de prescripţie, iar inculpatul nu solicită, în mod expres, continuarea procesului penal, instanţa pronunţă încetarea procesului.

În cauza dedusă judecăţii, se observă că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, poziţia procesuală a acestuia fiind în sensul de a se constata împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi, pe care de consecinţă, de a se pronunţa o soluţie de încetare a procesului penal.

În acest sens, se observă că, prin concluziile scrise depuse de apărătorul ales al inculpatului A., avocat II. (împuternicire avocaţială seria x/2015 aflată la dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti), la data de 13.09.2016, s-a solicitat încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. De asemenea, s-a solicitat instanţei să ia act că inculpatul nu doreşte continuarea procesului penal pentru infracţiunea anterior menţionată.

Totodată, Înalta Curte reţine că apărătorul ales al inculpatului A., avocat II., a solicitat atât prin concluziile scrise depuse la data de 01.02.2017, cât şi la termenul din 18.01.2017, când s-a dat cuvântul în dezbaterea apelului, încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la delapidare.

Ca atare, având în vedere manifestarea expresă de voinţă a inculpatului, exprimată prin intermediul apărătorului ales, respectiv că nu solicită continuarea procesului penal, ci încetarea procesului, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a constatat împlinirea termenului de prescripţie, fără a analiza fondul acuzaţiei penale.

Analizând, în continuare, susţinerile apărării, în sensul că inculpatul nu a fost prezent în faţa curţii de apel la judecarea dosarului nr. x/2012, pentru a-şi manifesta, personal, poziţia procesuală, Înalta Curte observă că inculpatul a fost citat pentru fiecare termen de judecată, însă a ales să nu se prezinte. De asemenea, ulterior termenului din 14.09.2016, când s-a constatat lipsa de procedură cu inculpatul A. (întrucât nu a fost citat la Penitenciarul Rahova), acesta a fost citat pentru fiecare termen de judecată la locul de deţinere, însă a formulat cereri de judecare a cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen. . Cu toate acestea, inculpatul a fost reprezentat la aproape toate termenele de judecată acordate în cauză (cu excepţia termenelor din 15.04.2015 şi 27.04.2016, când, de altfel, cauza s-a amânat pentru lipsa avocatului inculpatului), de apărătorul său ales, avocat II., cu împuternicire avocaţială seria x/2015 (aflată la dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti).

Mai mult, instanţa de apel, la termenul din 27.04.2015, a pus în vedere apărătorului ales a inculpatului (prin încheierea pronunţată la acea dată, având în vedere că avocatul a lipsit la acel termen) să precizeze dacă acesta doreşte continuarea procesului penal în raport de infracţiunea de instigare la delapidare, iar la termenul din 22.06.2016 a pus în vedere apărătorului ales al inculpatului să aducă la cunoştinţa acestuia că este necesară prezenţa sa, în vederea audierii.

Urmare acestor dispoziţii ales instanţei, apărătorul ales al inculpatului a depus, la data de 13.09.2016, atât o cerere prin care a solicitat ca inculpatul să fie judecat în lipsă, potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere starea precară de sănătate a acestuia (în dovedirea căreia a ataşat înscrisuri medicale - filele 22-65 vol. II dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti), cât şi concluzii scrise, referitor la poziţia procesuală a inculpatului (prin care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi să se ia act că nu se solicită continuarea procesului penal - fila 66 vol. II dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti).

Înalta Curte constată că, potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu.

Aşadar, una dintre excepţiile de la regula potrivit căreia judecata cauzei are loc în prezenţa inculpatului aflat în stare de arest este aceea în care inculpatul solicită, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul ales. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cauza dedusă judecăţii, inculpatul A. nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel în perioada în care se afla în stare de libertate, deşi a fost legal citat, iar, ulterior, când se afla în stare de deţinere, a solicitat, în mod expres, să fie judecat în lipsă la termenele din 12.10.2016, 24.11.2016, 27.12.2016 şi 18.01.2017 (când au avut loc dezbaterile), exercitându-şi, astfel, un drept prevăzut de lege. Mai mult, aşa cum s-a subliniat în cele ce preced, cu excepţia termenelor din 15.04.2015 şi 27.04.2016, inculpatul a fost reprezentat de apărătorul ales al acestuia.

Or, potrivit art. 92 alin. (7) C. proc. pen., în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului, să îl asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să formuleze plângeri, cereri, memorii, excepţii şi obiecţiuni.

De altfel, şi în jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat, implicit, dreptul apărătorului ales de a solicita să se constate împlinirea termenului de prescripţie. În acest sens, în decizia nr. 389/A/2015 din 29 octombrie 2015, s-a reţinut că, "în conformitate cu dispoziţiile art. 18 C. proc. pen., toţi inculpaţii, prin apărătorii aleşi, şi-au manifestat opţiunea de a nu solicita continuarea procesului penal.", iar în decizia 3032 din 25 noiembrie 2014 s-a constatat că, "apărarea inculpatului a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale".

Prin urmare, contrar celor susţinute de apărare, inculpatul a avut posibilitatea să îşi exprime, personal, poziţia procesuală, fiind citat pentru fiecare termen de judecată (deci având cunoştinţă de existenţa procesului penal), dar a ales să îşi exercite drepturile procesuale care îi confereau dreptul de a nu participa la soluţionarea cauzei, însă de a fi reprezentat de apărătorul ales (art. 364 alin. (4) C. proc. pen., art. 92 alin. (7) C. proc. pen.).

În aceste condiţii, constatând că în cauză nu a existat o solicitare a inculpatului de continuare a procesului penal, Înalta Curte conchide că, în mod legal, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 243/A din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 iunie 2018.