Tax evasion conviction affirmed on grounds of limited cassation review prohibiting factual re-examination of fictitious accounting entries and statutory damage thresholds

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 164 din 03 noiembrie 2016 a Tribunalului Sălaj, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este vechiul C. proc. pen., calificând dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. în 41 alin. (2) vechiul C. pen., respectiv art. 48 alin. (1) C. pen. în 26 vechiul C. pen.

Pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe timp de 1 an.

În baza art. 81 vechiul C. pen. s-a suspendat condiţionat exercitarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen.

S-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 16 pct. 1 lit. h) C. proc. pen. rap la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul.

A fost obligat inculpatul la 458.141 RON majorări de întârziere şi la 74.482 RON penalităţi de întârziere, începând cu data scadenţei debitului şi până la data la care debitul a fost achitat.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanţa din data de 29.03.2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului deţinut de inculpatul A., înscris în CF x1 ind Zalău şi autoturismul marca x, an de fabricaţie 2003, de culoare verde, seria saşiu x9 cu nr. de înmatriculare x2, până la concurenţa sumei de 532.623 RON.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, astfel cum au fost indicate în dispozitivul sentinţei.

II. Prin Decizia penală nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 164 din 3 noiembrie 2016 a Tribunalului Sălaj, pe care a desfiinţat-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., omisiunea aplicării sancţiunii administrative faţă de inculpatul B., precum şi în privinţa laturii civile şi a măsurii sechestrului asigurator şi judecând:

A condamnat pe inculpatul A., căsătorit, studii postliceale, administrator al S.C. C. S.R.L., fără antecedente penale la:

- 1 an închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe timp de 1 an, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) vechiul C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen.

În baza art. 81 vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

A atras atenţia asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen.

A atras atenţia asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţă privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., fără ocupaţie, cu antecedente penale, pentru infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 10 alin. (1) din Legea 241/2005 rap.la art. 91 lit. c) vechiul C. pen. a aplicat inculpatului B. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON.

A constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 458.141 RON majorări de întârziere şi la 74.482 RON penalităţi de întârziere, începând cu data scadentei debitului şi până la data la care debitul a fost achitat, constatând că acestea au fost achitate.

A dispus ridicarea sechestrului asigurator luată prin ordonanţa din data de 29.03.2013 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj asupra imobilului deţinut de inculpatul A., înscris în CF x1 ind Zalău şi autoturismului marca x, an de fabricaţie 2003, de culoare verde, seria saşiu x9 cu nr. de înmatriculare x2, până la concurenţa sumei de 532.623 RON.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj împotriva aceleiaşi sentinţe.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Recurentul a invocat în susţinerea căii extraordinare de atac cazurile de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

1. În ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpat, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 428 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că în motivele scrise acesta a invocat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate infracţională sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa.

Examinând recursul în casaţie din perspectiva cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune. Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial, ş.a. ori situaţia dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive relativ la infracţiunea de evaziunea fiscală, întrucât inculpatul a achitat întreg prejudiciul cauzat Statului Român, aspect confirmat de ANAF prin adresa din 4 octombrie 2016 depusă la fila 314 vol. 2 instanţa de fond, şi însuşit de procuror, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun mod asupra solicitării de reţinere a art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, s-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi aplicarea art. 10 din aceeaşi lege, întrucât prejudiciul cauzat prin fapta imputată inculpatului nu se situează peste suma de 100.000 euro, la calculul acestuia neputând fi incluse majorările şi penalităţile de întârziere, dar nici cheltuielile reale, obligatorii pe care le-a putut face aşa-zisul evazionist în producerea produsului vândut, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 4011/12.12. 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, instanţa de apel a reţinut că, în perioada 2008 - 2010 de S.C. C. S.R.L. Zalău, inculpatul A. a înregistrat în contabilitatea societăţii în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, operaţiuni fictive privind achiziţii de produse de la S.C. D. S.R.L. Stâna, S.C. E. S.R.L. Hârlău, S.C. F. S.R.L. Hârlău, S.C. G. S.R.L. Hârlău, S.C. H. S.R.L. Hârlău, în perioada 2008 - 2010, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fapta având drept consecinţă producerea unui prejudiciu pentru bugetul de stat în cuantum de 498.521 RON din care 227.895 RON reprezintă impozit pe profit şi 270.626 RON reprezintă T.V.A., faptă ce întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de infracţiunii de evaziune fiscală corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpatului.

În ce priveşte critica privind faptul că prejudiciul a fost achitat, respectiv sumele cu care s-a constituit A.N.A.F. parte civilă, Înalta Curte constată că, deşi se menţionează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

În realitate, criticile sunt referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective, sub aspectul caracterului fictiv al înregistrărilor în contabilitate, iar nu la lipsa elementelor de tipicitate infracţională, acestea reprezentând chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora sau modalitatea de administrare a probelor nu pot face obiectul cenzurii.

2. În ce priveşte motivul de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, din perspectiva cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este întemeiat.

Critica apărării, în sensul că în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea inculpatului cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/20015, nu este întemeiată.

Potrivit textului de lege menţionat, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.

În cauză, s-a reţinut valoarea prejudiciului mai mare de 100.000 euro, având în vedere că la stabilirea cuantumului prejudiciului s-a avut în vedere contravaloarea impozitului pe profit şi T.V.A. de la plata cărora s-a sustras prin săvârşirea faptei deduse judecăţii, respectiv valoarea impozitului, de 496.548 RON, din care impozit pe profit în suma de 225.916 RON şi T.V.A., în sumă de 270.632 RON.

În legătură cu modul de calcul al prejudiciului, instanţa de apel a reţinut fictivitatea tuturor operaţiunilor şi a cheltuielilor înregistrate, nefiind avute în vedere obligaţiile fiscale accesorii şi cheltuielile reale care nu s-au dovedit ca fiind efectuate.

Reexaminarea fictivităţii sau realităţii operaţiunilor efectuate sau a prejudiciului reţinut nu pot fi supuse analizei în această cale de atac, dat fiind că aceste aspecte vizează netemeinicia hotărârii recurate şi nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedepsele aplicate inculpatului de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, sunt legale şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege.

Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din 7 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1619/A din data de 7 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - NN