Cassation appeal in tax evasion case rejected, upholding conviction and civil liability for clandestine commercial activity

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1425 din 12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (faptele din 19.02.2014-01.04.2015).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

În baza art. 397 alin. (1) şi art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. x, nr. 17, sector 5 şi au fost obligaţi inculpaţii B., A. şi C., în solidar, la plata sumei de 754.810 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa din data de 01.04.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile (construcţii, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparţinând inculpaţilor B., A. şi C., astfel:

- în privinţa inculpatei C., asupra: apartamentului nr. 14 înscris în cartea funciară nr. x a Mun. Bucureşti, sector 3, compus din 2 camere şi dependinţe cu o suprafaţă utilă totală de 55,41 mp + cota indiviză de 2,41% din părţile şi dependinţele + 0,89 mp din ALA dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din 02.11.2009 emis de BNP D., situat în Bucureşti, Sector 3, str. Liviu Rebreanu; terenului intravilan reprezentând parcare exterioară PE57, îmscris în cartea funciara nr. x a Mun. Bucureşti, Sector 3, în suprafaţă de 11,76 mp dobândit în baza contractului de vânzare- cumpărare nr. x din 02.11.2009 emis de BNP D. situat în Bucureşri, Sector 3, Str. Liviu Rebreanu (proces-verbal aplicare sechestru - f. 161-166 vol. 17 dup);

- în privinţa inculpatului A., asupra apartamentului nr. 42 înscris în cartea funciară nr. y (provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. y) a municipiului Bucureşti, Sector 3 compus din 2 camere şi dependinţe, precum şi cota indiviză din părţile comune ale blocului în suprafaţă utilă de 52,53 mp dobândit în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 26.01.2010 emis de BNP E., situat în Bucureşti, Sector 3, str. x, nr. 8, sc. A, et. 10 (proces-verbal aplicare sechestru);

- în privinţa inculpatului B., asupra imobilului situat în Mun. Alba Iulia, str. Lumea Nouă, înscris în cartea funciară nr. z - nr. top cadastral: constând în arător, în suprafaţă de 690 mp, având nr. cadastral x, deţinut cu titlu de proprietar de către B. împreună cu soţia acestuia, F., fiind dobândit de către inculpat prin contractul de vânzare- cumparare nr. x/2007, cota actuală 1/1 (proces-verbal aplicare sechestru), toate până la concurenţa sumei de 754.810 lei şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a popririi instituită prin ordonanţa din data de 07.03.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015 asupra sumei de 17.900 lei, depusă la G. - Agenţia Alexandria pe seama şi la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform recipisei de consemnare nr. x şi chitanţei nr. x, ambele din 26.07.2016, în vederea achitării prejudiciului cauzat părţii civile, astfel cum a fost stabilit prin hotărâre, până la concurenţa sumei de 754.810 lei şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 3.900 lei, 280 USD şi 100 Euro ridicate de la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului A. depuse la G. - Agenţia Compozitorilor pe seama şi la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalu Bucureşti, conform recipiselor de consemnare nr. x, nr. z şi nr. y şi chitanţelor nr. x, nr. z şi nr. y, toate din 28.04.2015, în vederea achitării prejudiciului cauzat părţii civile, astfel cum a fost stabilit prin prezenta, până la concurenţa sumei de 754.810 lei şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act de faptul că inculpatului A. i-au fost restituite următoarele bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a celei privind autoturismul: tableta marca "H." de culoare neagră S/N şi încărcător, aflată în aceeaşi stare ca la momentul ridicării de către organele de poliţie; laptop de culoare alba marca "I." serial no: J., aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; hard disk marca "x" de culoare neagră PN: x, aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; hard disk marca "x" aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; memory card x. A00LF, aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; memory stick de culoare neagră inscripţionat "K.", aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; token L. Part. No. x, aflat în aceeaşi stare ca în momentul ridicării de către organelle de poliţie; card bancar L. pe numele A. seria x; card bancar M. pe numele A. seria x; card bancar N. pe numele O. seria x; card bancar P. pe numele Q. seria x; card bancar R. seria x; patru tichete L. pe care sunt înscrise coduri IBAN.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul A. articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte, accesorii şi parfumuri găsite la percheziţia domiciliară efectuată în cauză la adresa de domiciliu a inculpatului şi la percheziţia autoturismului S., cu excepţia celor folosite în cauzele disjunse, iar în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 3.500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 09.01.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 10.01.2017, sub nr. x/3/2017, a fost trimis în judecată printre alţii, inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2), din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, împreună cu inculpaţii B. şi C., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent, au obţinut venituri în cuantum total de 2,654,853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-au declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei TVA de plata), şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

La termenul de judecată din data de 02.05.2017, Tribunalul Bucureşti a luat act de poziţia inculpatului A. de a urma procedura de drept comun, nedorind să beneficieze de dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., declaraţiile date de acesta fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii B., A. şi C., în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent, au obţinut venituri în cuantum total de 2,654,853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-au declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit ţi 338.448,00 lei TVA de plată), şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

Veniturile în cuantum total de 2,654,853.30 lei au fost realizate de către inculpaţii B., A. şi C. prin comercializare de bunuri (articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, accesorii) prin intermediul paginilor de internet x şi y.

Livrarea bunurilor astfel comercializate a fost realizată de către inculpaţii B., A. şi C. prin intermediul societăţilor T. şi U. S.R.L., fiind încheiate în acest sens contractul de transport nr. x din 14.02.2014, încheiat între S.C. T. şi S.C. W. S.R.L., contractul de transport din 13.11.2014, încheiat între S.C. T. S.A. şi S.C. V. S.R.L., contractul de transport intern şi extern de colete nr. x din 14.02.2014 încheiat între S.C. U. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., contractul de transport intern şi extern de colete nr. x din 15.07.2014 încheiat intre S.C. U. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L.

Valoarea rambursurilor aferente bunurilor comercializate de către inculpaţii B., A. şi C., prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., a fost încasată în numerar, în cazul livrărilor efectuate prin intermediul S.C. T., iar contravaloarea bunurilor livrate prin intermediul S.C. U. S.R.L. a fost virată în conturile inculpatului A. şi ale martorilor X. şi O..

A. S.C. W. S.R.L.

- Contractul de transport intern şi extern de colete nr. x din 14.02.2014 figurează încheiat intre S.C. U. S.R.L., reprezentată de Y. - Division Manager, în calitate de Furnizor şi S.C. W. S.R.L. - reprezentată de Z. - administrator, în calitate de Expeditor/Client. Adresa menţionată pentru Expeditor/Client în contract este: str. x, nr. 8, sector 2, Bucureşti.

Conform informaţiilor furnizate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, S.C. W. S.R.L., CUI x, x are, începând din data de 01.10.2010, sediul social stabilit la adresa din str. x, nr. 20, sector 5, Bucureşti.

În fişa de client întocmită pentru S.C. W. S.R.L. de firma de curierat pe data de 14.02.2014, adresa de corespondenţă este imperus_ro@yahoo.com, iar persoana de contact este Z.. În cuprinsul fişei de client a fost indicat drept număr de telefon pentru contact, numărul: 0724xxxxxx. Prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, s-a stabilit că numărul de telefon 0724xxxxxx este utilizat de către inculpatul A. S-a reţinut că relevantă în acest sens este următoarea discuţie ce a fost interceptată, înregistrată şi redată în cauză:

În ziua de 03.03.2015, la ora 00:53:33 A. aflat la numărul 0724xxxxxx (abonament, Q., Str. x, Nr. 64, Sector 3, Bucureşti, CNP: x), localizat în zona str. x, nr. 2, sc. I, sector 3, Bucureşti a legătura cu un doamna aflată la postul telefonic 031/4xxxxxx cu care a avut o discuţie.

În raportul de constatare criminalistică nr. x din 20.07.2015, specialiştii criminalişti au concluzionat faptul că semnăturile realizate prin copiere electronică la rubricile "Semnătură şi ştampilă client" şi cele aferente impresiunilor de ştampilă ce au dispuse central menţiunile "W. S.R.L." de pe fotocopia documentului intitulat "GLS Oferta Preţ pentru colete şi trimiteri Express" nr. SQ275/14.02.2014 emis de către U. pentru S.C. W. S.R.L. şi semnăturile realizate prin copiere electronică la rubricile "Expeditor" şi "SC W. S.R.L." de pe fotocopia contractului de transport intern şi extern de colete nr. x din 14.02.2014 încheiat între S.C. U. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., reproduc imaginile unor semnături ce au fost executate de A..

Contul bancar menţionată pentru Expeditor/Client în Contractul de transport intern şi extern de colete nr. x din 14.02.2014 are codul IBAN x, fiind deschis la P. SA.

În baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 6460/UP din data de 01.07.2015 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost obţinute date cu privire la titularul contului, persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, precum şi rulajul contului bancar având codul IBAN x, ocazie cu care s-a constatat că acest cont aparţine inculpatului A.

În cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat în cauză, s-a arătat că, prin centralizarea informaţiilor cuprinse în extrasul pentru contul deschis la P. S.A. pe numele A., s-a arătat că în perioada februarie 2014 - octombrie 2014 (ultima luna în care apar încasări în contul menţionat) în numele S.C. W. S.R.L. a fost încasată în sistem ramburs de la S.C. U. S.R.L. suma de 504.812,00 lei.

Expertul desemnat a precizat că nu au fost depuse la dosarul cauzei facturile întocmite pentru clienţii cărora le-au fost trimise mărfurile. Conform declaraţiilor concordante ale inculpaţilor B., A. şi C., pentru bunurile comercializate de către aceştia nu au fost întocmite facturi fiscale de livrare. Pe awb-urile aflate la dosarul cauzei la expeditor a fost trecută firma S.C. W. S.R.L., astfel încât să nu poată fi identificată identitatea reală a expeditorului.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, cu privire la situaţia încăsarilor de la S.C. U. S.R.L. în contul P. S.A. deschis pe numele A., s-a constatat că în perioada 25.02.2014-22.10.2014, S.C. U. S.R.L. a efectuat un număr de 93 plăţi în valoare totală de 456.954.70 lei în contul P. S.A. deschis pe numele A.. În cuprinsul aceluiaşi proces-verbal, cu privire la situaţia rambursurilor compensate de S.C. U. S.R.L. cu facturi emise către S.C. W. S.R.L., s-a stabilit că în perioada 14.04.2014-13.10.2014 au fost efectuate un număr de 15 compensări în valoare totală de 47.857,30 lei.

- Contractul de transport nr. x din data de 14.02.2014 figurează încheiat între S.C. T. S.R.L. reprezentată de administrator AA., în calitate de Transportator şi S.C. W. S.R.L., reprezentantă de Z. - administrator - în calitate de Beneficiar. Adresa înscrisă în contract este str. x. nr. 20, sector 5, Bucureşti. Adresa din "str. x, nr. 8, sector 2" este menţionată ca fiind adresa punctului de lucru. Conform informaţiilor furnizate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, S.C. W. S.R.L., CUI x, are, începând din data de 01.10.2010, sediul social stabilit la adresa din str. x, nr. 20, sector 5, Bucuresti şi nu are puncte de lucru declarate. Numărul de telefon indicat în cuprinsul acestui contract este 0724.221.484, număr de telefon ce este folosit de către inculpatul A., aşa cum a reieşit din interceptările efectuate în cauză. Adresa de e-mail indicată în contract pentru corespondenţă este x.

În raportul de constatare criminalistică nr. x din 20.07.2015 specialiştii criminalişti au concluzionat faptul că semnătura realizată prin copiere electronică la rubrica "Z., Administrator" de pe fotocopia contractului de transport nr. x din 14.02.2014 încheiat între S.C. T. S.A. şi S.C. W. S.R.L. şi semnătura realizată prin copiere electronică la rubrica "Beneficiar" de pe fotocopia anexei nr. 3 la contractul de transport nr. x din 14.02.2014, reproduc imaginile unor semnături ce au fost executate de A.

Contul societăţii indicat în contract, respectiv x este deschis la P. S.A.

Aşa cum s-a arătat anterior, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 6460/UP din data de 01.07.2015 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost obţinute date cu privire la titularul contului, persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, precum şi rulajul contului bancar având codul IBAN x, ocazie cu care s-a constatat că acest cont aparţine inculpatului A.

În urma verificărilor efectuate, expertul desemnat a constatat că nu fost făcute transferuri bancare de către S.C. T. S.R.L. în contul bancar de mai sus.

Ca urmare a derulării contractului de transport nr. x din data de 14.02.2014, în perioada februarie - noiembrie 2014 în numele S.C. W. S.R.L. a fost încasată în sistem ramburs de la S.C. T. S.R.L. suma de 1.136.752,50 lei.

În cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat în cauză s-a concluzionat că, în perioada februarie - noiembrie 2014, în numele S.C. W. S.R.L. a fost încasată de la firmele de curierat suma de 1.641.564,50 lei. Expertul desemnat a precizat că nu au fost depuse la dosarul cauzei facturile întocmite pentru clienţii cărora le-a fost trimisa marfă. Conform declaraţiilor concordante ale inculpaţilor B., A. şi C., pentru bunurile comercializate de către aceştia nu au fost întocmite facturi fiscale de livrare. Expertul desemnat a mai precizat că pe awb-urile aflate la dosarul cauzei apare la expeditor numele societatii S.C. W. S.R.L., astfel încât să nu poată fi identificată identitatea reală a expeditorului.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit, cu privire la situaţia încasărilor ramburs efectuate de S.C. W. S.R.L. prin societatea de curierat T. S.R.L., s-a stabilit că au fost efectuate un număr de 6218 operaţiuni ramburs în perioada 19.02.2014-02.12.2014 în valoare totală de 1.136.752,50 lei.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că datele de identificare ale S.C. W. S.R.L. au fost folosite doar în vederea ascunderii activităţii comerciale desfăşurate de către de către inculpaţii B., A. şi C..

S.C. W. S.R.L., având CUI x şi înregistrată în Registrul Comerţului sub numărul x are ca domeniu principal declarat: "alte activitati de servicii privind tehnologia informatiei".

În cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat s-a arătat că, la data de 08.08.2012, S.C. W. S.R.L. a fost declarată inactivă de A.N.A.F. Sector 5 prin decizia nr. 295149 din 14.06.2012, decizie ce a fost publicată pe data de 14.09.2012.

S.C. W. S.R.L. are ca asociat unic şi administrator pe numitul Z., funcţie în care a fost numit la data de 28.07.2010.

Martorul Z. a arătat că la solicitarea unei persoane pe care o cunoaşte sub numele de "B." a decis să se asocieze cu acesta în cadrul S.C. W. S.R.L., semnând în acest sens o serie de înscrisuri. Martorul a arătat că, la un moment dat, i-a fost solicitată de către "B." o sumă de bani pentru activitatea societăţii, pe care nu o avea, şi că, de la acel moment, nu a mai fost contactat ulterior de către "B.". Martorul Z. a precizat că niciodată nu a avut în posesie actele de înfiinţate şi funcţionare, acte contabile şi ştampilele ale S.C. W. S.R.L., că nu a semnat nici un fel de document în numele S.C. W. S.R.L. cu vreo societate de curierat şi că nu a auzit de paginile de internet x sau y, nu s-a ocupat de comercializarea de produse pe internet şi nu cunoaşte persoane care se ocupă cu astfel de activităţi.

B. S.C. V. S.R.L.

- Contractul nr. x din data de 15.07.2014 figurează încheiat între S.C. U. S.R.L., reprezentată de Y. - Division Manager, în calitate de Furnizor şi S.C. V. S.R.L. - reprezentată de BB., administrator - în calitate de Expeditor/Client. Sediul S.C. V. S.R.L. menţionat în contract este în str. x, nr. 48, sector 2, Bucureşti. Adresa de e-mail din contract este x, iar contul bancar indicat a fost x deschis la P. S.A.

Conform informaţiilor puse la dispoziţie de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, S.C. V. S.R.L. are ca asociat unic şi administrator pe numitul CC., funcţie în care a fost numit la data de 10.01.2014, iar sediul social al societăţii a fost declarat, începând cu data de 18.02.2014, la adresa din Bucureşti, str. x, nr. 4, bl. 3, scara A, et. 6, apt. 27;

În fişa de client întocmită de furnizor pentru clientul S.C. V. S.R.L. a fost menţionată adresa din str. x, nr. 48, sector 2, Bucuresti, iar contul bancar indicat are cod IBAN x şi este deschis la P. SA. Persoana de contact desemnată de la care se ridicau coletele şi pentru problemele financiare a fost BB., fiind menţionat pentru acesta numărul de telefon 0734xxxxxx.

În baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 6461/UP din data de 01.07.2015 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost obţinute date cu privire la titularul contului, persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, precum şi rulajul contului bancar având codul IBAN x, ocazie cu care s-a constatat că acest cont aparţine martorului X., vărul inculpatului B..

Martorul X. a arătat că a deschis un cont la P., pe care l-a folosit în interes personal o perioadă, apoi, la solicitarea inculpatului B., i-a remis acestuia cardul ataşat acestui cont, fără a mai avea vreo legătură cu operaţiunile derulate de vărul său, despre care nu cunoştea detalii. Niciodată nu a primit extrase ale contului său deschis la P., întrucât nu a solicitat acest lucru. Martorul nu a cunoscut că B. sau asociaţii lui au folosit datele contului său deschis la P. în momentul în care au încheiat contracte de transport cu T. S.A. şi S.C. U. S.R.L., contracte în care s-a menţionat că respectivul cont ar aparţine S.C. V. S.R.L.

În cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat s-a arătat că suma transferata de către S.C. U. S.R.L. în contul deschis pe numele X. la S.C. P. S.A. ca urmare a sumelor încasate în numele S.C. V. S.R.L. în perioada 22.10.2014 - 13.02.2015, este de 322.604,96 lei,.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, cu privire la situaţia încăsarilor de la S.C. U. S.R.L. în contul P. S.A. deschis pe numele X. s-a constatat că în perioada 20.10.2014-13.02.2015, S.C. U. S.R.L. a efectuat un număr de 41 plăţi în valoare totală de 322.604,96 lei în contul P. S.A. deschis pe numele X.

S.C. U. S.R.L. a pus la dispoziţie adresa din data de 12.02.2015, prin care CC. - în calitate de administrator - a cerut schimbarea contului în care urmau să fie transferate sumele din rambursuri, noul cont începand cu data de 16.02.2015 fiind x deschis la P. SA. În această adresă sediul social indicat este situat în str. x, nr. 4, sector 2, Bucuresti.

În baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 6463/UP din data de 01.07.2015 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost obţinute date cu privire la titularul contului, persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, precum şi rulajul contului bancar, având codul IBAN x, ocazie cu care s-a constatat că acest cont aparţine martorei O., iubita inculpatului A. Martora O. a arătat că a deschis un cont la P. la solicitarea inculpatului A. şi că i-a remis acestuia cardul ataşat acestui cont.

În cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat în cauză, prin analiza extrasului de bancă, s-a stabilit că suma încasată de la S.C. U. S.R.L. prin contul deschis pe numele O. în perioada 01.02.2014 - 01.04.2015 este de 64.822,12 lei.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, cu privire la situaţia încasărilor de la S.C. U. S.R.L. în contul P. S.A. deschis pe numele O. s-a constatat că, în perioada 16.02.2015-01.04.2015, S.C. U. S.R.L. a efectuat un număr de 18 plăţi în valoare totală de 64.822 lei în contul P. S.A. deschis pe numele O. Expertul desemnat a mai arătat că, din studierea documentelor contabile puse la dispoziţie de S.C. U. S.R.L., reiese că în perioada 01.02.2014 - 08.04.2015 au fost operate compensări în valoare totală de 53.110,92 lei.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, cu privire la situaţia rambursurilor compensate de S.C. U. S.R.L. cu facturi emise către S.C. V. S.R.L., s-a constat că în perioada 17.10.2014 - 17.03.2015 au fost efectuate un număr de 13 compensări în valoare totală de 49.795,92 lei.

Prin centralizarea informaţiilor, în cuprinsul raportului de expertiză contabil-financiară efectuat s-a arătat că suma încasată în sistem ramburs de la S.C. U. S.R.L. în perioada 01.02.2014 - 01.04.2015 cerută în obiectiv prin conturile deschise la P. S.A. este de 387.427,08 lei. Adăugând valoarea compensărilor efectuate prin scăderea debitelor la facturile emise, a rezultat că încasările în numele S.C. V. S.R.L. din această perioadă în conturile persoanelor fizice O. şi X. au fost de 437.223,00 lei.

- Contractul nr. x din data de 13.11.2014 figurează încheiat între S.C. T. S.R.L. - reprezentată de DD. - director general, în calitate de transportator şi S.C. V. S.R.L. - reprezentată de CC. - administrator, în calitate de beneficiar. Adresa înscrisă în contract pentru beneficiar este: sos. x, nr. 4, bl. 3, sc. A, et. 6, ap. 27, sector 2, Bucureşti, cu punct de lucru în str. x, nr. 18, sector 2, Bucuresti. Contul menţionat în preambulul contractului este x, deschis la P. SA. E-mail-ul de corespondenţă este x.

- Aşa cum s-a arătat, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 6461/UP din data de 01.07.2015 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost obţinute date cu privire la titularul contului, persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni pe cont, precum şi rulajul contului bancar având codul IBAN x, ocazie cu care s-a constatat că acest cont aparţine martorului X., vărul inculpatului B. De asemenea, cum s-a arătat, din declaraţia martorului X. a reieşit că martorul a deschis un cont la P. pe care l-a folosit în interes personal o perioadă, apoi, la solicitarea inculpatului B., i-a remis acestuia cardul ataşat acestui cont.

În urma verificărilor efectuate a reieşit că nu au fost făcute transferuri bancare de la S.C. T. S.R.L. în contul deschis pe numele X..

Din examinarea raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză şi a anexelor acestui raport, s-a reţinut că în perioada noiembrie 2014 - martie 2015 în numele S.C. V. S.R.L. a fost încasată de la S.C. T. S.R.L. suma de 576.065,80 lei.

Conform procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală în baza anexelor raportului de expertiză financiar contabilă întocmit în cauză, cu privire la situaţia încasărilor ramburs efectuate de S.C. V. S.R.L. prin societatea de curierat T. S.R.L., s-a constat că au fost efectuate un număr de 2044 operaţiuni ramburs în perioada 18.11.2014-04.02.2015 în valoare totală de 385.546,80 lei, iar în perioada 05.02.2015-31.03.2015 au fost efectuate un număr de 1129 operaţiuni ramburs în valoare totală de 190.519 lei.

În cuprinsul raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză s-a concluzionat că, prin centralizarea datelor obţinute, a rezultaat că în perioada 01.02.2014 - 01.04.2015 a fost încasată de către firmele de curierat în numele S.C. V. S.R.L. suma de 1.013.288,80 lei.

Prin centralizarea datelor analizate, expertul desemnat a stabilit că, în perioada 01.02.2014-01.04.2015, în numele S.C. W. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L., a fost încasată de la T. S.R.L. şi de la U. S.R.L. suma totală de 2,654,853.30 lei. Expertul desemnat a precizat că nu au fost puse la dosarul cauzei facturile întocmite pentru clienţii cărora le-au fost trimise mărfurile. Conform declaraţiilor concordante ale inculpaţilor B., A. şi C., pentru bunurile comercializate de către aceştia nu au fost întocmite facturi fiscale de livrare. Expertul desemnat a mai precizat că pe awb-urile aflate la dosarul cauzei, la expeditor apare denumirea firmei S.C. V. S.R.L., astfel încât să nu poată fi identificată identitatea reală a expeditorului.

Cu privire la S.C. V. S.R.L., din informaţiile puse la dispoziţie de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a reieşit că societatea are atribuit codul unic de înregistrare x şi este înregistrată la Registrul Comeţului sub numărul x. Societatea are sediul social stabilit la adresa din Bucureşti, Şoseaua x, nr. 4, bloc 3, scara A, etaj 6, apt. 27, sector 2, iar de la data de 28.02.2014 figura în evidenţa Registrului Comerţului în calitate de asociat unic numitul CC., persoană ce a fost numită administrator al societăţii în cauză de la data de 10.01.2014.

Martorul CC. a arătat că a acceptat să preia societatea V. S.R.L. la solicitarea a doi bărbaţi pe care îi cunoştea sub numele de EE. şi FF., în schimbul sumei de 500 de lei, din care a primit efectiv doar suma de 50 de lei. Martorul a precizat că nu a încheiat contracte de transport cu T. S.A. şi GLS S.A. în numele S.C. V. S.R.L. sau în vreo altă calitate şi nu a împuternicit nicio persoană să facă acest lucru, arătând totodată că nu cunoaşte în ce condiţii s-au încheiat contractele de transport cu cele două societăţi de profil în numele V. S.R.L. sau cine a reprezentat societatea la momentul încheierii acestora. De asemenea, fiindu-i prezentate documentele întocmite în numele său cu cele două societăţi de transport menţionate anterior, martorul a arătat că semnăturile aferente numelui său nu au fost executate de el şi nu cunoaşte cine a semnat în numele său. Martorul a mai arătat că nu îi cunoaşte pe numiţii A., B. şi C. şi nu a avut nicio implicare în activitatea acestora de comercializare produse pe internet şi că până la momentul audierii nu a auzit de site-urile x sau y şi nu s-a ocupat de comercializarea de produse pe internet. Martorul a susţinut că nu a avut în posesie vreodată actele de înfiinţate şi funcţionare, acte contabile şi ştampilele S.C. V. S.R.L.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză a fost identificată o procură autentificată la data de 21.02.2014 sub numărul 412 de către Societatea Profesională Notarială "GG. şi HH.", prin care CC., în calitate de administrator al S.C. V. S.R.L., CUI x, l-a împuternicit pe inculpatul B., , ca în numele său şi pentru sine să reprezinte societatea în toate operaţiunile legate de contul deschis la P. SA. De asemenea, au fost identificate şi ridicate şi înscrisuri ce aveau legătură cu cauza, precum şi ştampila S.C. II. S.R.L. (la adresa din Bucureşti, şos. x, nr. 233, Sector 2, unde îşi desfăşurau activitatea cei trei inculpaţi) şi ştampila S.C. W. S.R.L. (cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la inculpatul A.).

În cuprinsul raportului de expertiză financiar-contabilă s-a arătat că, din analiza fiselor cuprinzând veniturile declarate la administraţiile financiare pentru C., A. şi B., a rezultat că în perioada 2013 - 2015 nu au fost declarate venituri provenind din activităţi comerciale sau din dividende.

De asemenea, în cuprinsul raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză s-a arătat că suma ce trebuia achitată bugetului de stat, în perioada 01.02.2014 - 01.04.2015, de către inculpaţii C., A. şi B., ca urmare a desfăşurării unei activităţi economice cu caracter de continuitate, este în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei TVA de plata), sumă ce constituie prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În raport de dispoziţiile legale aplicabile şi având în vedere veniturile realizate, expertul desemnat a arătat că inculpaţii C., A. şi B. au depăşit pragul de 220.000 de lei în luna aprilie 2014 şi trebuia să devină plătitori de TVA începând cu data de 01 iunie 2014. Expertul desemnat a mai arătat că la calculul taxelor datorate bugetului de stat până la înregistrarea ca plătitor de TVA conform art. 153 a fost calculată TVA colectată prin aplicarea procentului de 24% la valoarea plăţilor efectuate pentru facturile Facebook/Google, iar după data la care deveneau platitori de TVA a fost aplicată taxarea inversă.

La stabilirea sumei ce trebuia achitată de către inculpaţi bugetului de stat, expertul desemnat a avut în vedere cheltuielile de curierat efectuate de către inculpaţi cu S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L., pentru livarera produselor comercializate (275.865,34 lei), precum şi cheltuielile efectuate în favoarea reprezentanţilor site-urilor Facebook şi Google (411.262,82 lei).

Expertul desemnat a mai arătat că, facturile fiscale emise de către furnizorii Facebook şi Google au fost întocmite pentru: S.C. JJ. S.R.L., cu sediul în sos. x, nr. 73, bl. 5, sc. 4, ap. 134, sector 4, Bucuresti, cont nr. 190664994309308 şi Cont 277907492415966 - fără indicarea denumirii vreunei societăţi/client.

Din examinarea listei facturilor Facebook/Google emise în valută/lei s-a reţinut că, în perioada 18.02.2014-31.03.2014, facturile fiscale întocmite de către Facebook şi Google în calitate de furnizori au ca obiect promovarea site-urilor x şi y, au fost emise pentru clientul S.C. JJ. S.R.L. sau pentru contul x şi au fost achitate din conturile inculpatului A. şi ale martorilor X. şi O.

Aşa cum s-a mai arătat, din declaraţia martorului KK., administrator al S.C. JJ. S.R.L., a reieşit că, în luna august a anului 2013, i-a pus la dispoziţie inculpatului B., contul său de Paypal, la care era ataşat cardul S.C. JJ. S.R.L., pentru a efectua plăţi în favoarea furnizorului Facebook. Martorul a apreciat că toate facturile fiscale emise pentru promovarea site-urilor x şi y figurează ca fiind emise în numele S.C. JJ. S.R.L., deoarece Facebook ataşează automat datele deţinute cu privire la un client pentru toate facturile fiscale emise pentru clientul în cauză.

S-a reţinut că toate aceste mijloace de probă, coroborate cu declaraţiile martorilor LL., MM. şi X. şi ale suspectului NN., precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate în cauză, dovedesc fără putinţă de tăgadă săvârşirea faptelor de către inculpaţi, astfel cum au fost acestea reţinute prin actul de sesizare.

De altfel, inculpaţii, fiind audiaţi în faza de cercetare judecătorească, nu au negat săvârşirea faptelor, recunoscând modalitatea de comercializare a produselor, ci doar au contestat pe de o parte modalitatea de calcul a prejudiciului, invocând faptul că ar fi trebuit luate în calcul cheltuielile efectuate cu achiziţia mărfurilor, inclusiv adaosul practicat de 10-20 % şi că din totalul veniturilor obţinute, inculpatului B. îi revenea 50 %, iar inculpaţilor A. şi C. câte 25 % fiecare, iar pe de altă parte intenţia în săvârşirea faptelor, ei neavând cunoştinţă de faptul că ar fi trebuit să se înregistreze în scop de TVA.

Contrar apărării, tribunalul a reţinut că din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că sunt întrunite - atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv - elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de "evaziune fiscală", prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, acesta poate fi orice persoană care, având calitatea de contribuabil (persoană care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, conform definiţiei normative a art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005), săvârşeşte, cu intenţie, acţiuni sau omisiuni în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Din materialul probator administrat a rezultat că în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii B., A. şi C., în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent, au obţinut venituri în cuantum total de 2,654,853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri prin intermediul paginilor de internet www.imperus.ro şi www.vogati.ro) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-au declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., şi a numelor Z., CC. şi BB.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, aceasta constă în "ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile".

Sub aspectul conţinutului constitutiv obiectiv, din analiza textului incriminator rezultă faptul că terminologia folosită de lege (ascundere, sursă impozabilă etc.) este una extrem de largă, legiuitorul urmărind astfel includerea în sfera normei de incriminare a numeroaselor fapte penale concrete de "evaziune fiscală" care se pot ivi în realitatea obiectivă, în care se încadrează - sub aspect obiectiv şi subiectiv - şi faptele având ca obiect "obţinerea în mod clandestin a unor venituri impozabile, în urma comercializării "la negru" a unor bunuri".

Elementul material al "ascunderii" veniturilor astfel obţinute se poate realiza atât sub forma "ascunderii fizice", cât şi sub forma "ascunderii juridice" a acestora - cu precizarea că în prezenta cauză forma de ascundere a sursei/veniturilor impozabile a constituit-o cea "juridică".

"Ascunderea juridică" a veniturilor sus-menţionate s-a realizat prin: desfăşurarea actelor de comerţ respective în mod clandestin şi fără respectarea dispoziţiilor legii (inculpaţii nefiind autorizaţi să desfăşoare activităţi economice cu caracter independent), nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor astfel obţinute, livrarea bunurilor comercializate de către inculpatul B. în baza unor contracte încheiate cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. II. S.R.L. şi S.C. OO. S.R.L., respective S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L. şi ale numelor PP. şi QQ., respectiv a numelor Z., CC. şi BB.

Conform art. 41 lit. a) din Legea nr. 571/2003 ( C. fisc. în vigoare la momentul săvârşirii faptelor) "categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 46." Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea 571/2003, sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii. Cota de impozit conform art. 43 alin. (1) este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse.

În ceea ce priveşte TVA-ul, înainte de primirea facturilor de la Facebook/Google era necesar ca inculpaţii să se înscrie în scop de TVA conform art. 153<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003. După aceasta înregistrare, existau următoarele obligaţii:

&#61607; să taxeze serviciul primit în România la o baza de impozitare formată din aplicarea cursului valutar în vigoare la data emiterii facturii de către de la prestator asupra sumei în valută înscrisă de catre prestator în factura emisă;

&#61607; să achite efectiv bugetului de stat suma TVA rezultată din aplicarea cotei de TVA de 24% asupra bazei de impozitare calculate conform punctului 1;

&#61607; să evidenţieze factura primită în jurnalul pentru cumpărări întocmit pentru luna taxării serviciului.

&#61607; să raporteze fiscal operaţiunea prin formularul cod (390 VIES) denumit "Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare". Raportarea serviciului achiziţionat se efectuează cu simbolul S care reprezintă "achizitii intracomunitare de servicii" prevăzute la art. 133 alin. (2) din C. fisc., efectuate de persoane impozabile din România care au obligaţia plăţii taxei în baza art. 150 alin. (2), de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate. Pentru aceste servicii, exigibilitatea de taxă intervine la data emiterii facturii de către firmele din EU în calitate de prestator.

Pentru înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA potrivit art. 152 alin. (1) din C. fisc., plafonul este de 65.000 euro. Echivalentul în lei al plafonului de 65.000 euro este 220.000 lei.

Conform art. 152 alin. (6) din C. fisc., trebuia să se solicite înregistrarea în scopuri de TVA în primele zece zile ale lunii următoare celei în care s-a atins plafonul:

"(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153."

După înregistrarea persoanei în scop de TVA conform art. 153, la primirea facturilor pentru care beneficiarul este obligat la plata TVA se aplică taxarea inversă, astfel încât TVA deductibilă este egală cu TVA colectată.

În raport de dispoziţiile legale mai sus prezentate, în mod judicios a reţinut expertul că inculpaţii C., A. şi B. au depăşit pragul de 220.000 de lei în luna aprilie 2014 şi aveau obligaţia să depună cererea de înregistrare în scop de TVA conform art. 153 până la data de 10 mai 2014 şi trebuiau să devină plătitori de TVA începând cu data de 1 iunie 2014.

Pe de altă parte, conform alin. (1) al art. 81 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. (în vigoare la momentul săvârşirii faptelor), prin care se reglementează obligaţia privind depunerea Declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit: "Contribuabilii, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi să depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului."

Din verificările efectuate de către specialiştii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor detaşati la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a rezultat că în situaţiile fiscale privind veniturile realizate de către inculpaţi nu figurează declararea de venituri din activităţi independente către organele fiscale - Declaratia 220 (Declaraţia privind venitul estimat anual) şi Declaraţia 200 (Declaraţia privind venitul realizat anual).

Tribunalul a constatat că este întrunită latura obiectivă a elementului material a infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Urmarea imediată a constat în cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei TVA de plata), între acest rezultat şi elementele materiale existând o certă legătură de cauzalitate.

În această privinţă, instanţa a înlăturat ca nefondate apărările inculpaţilor referitoare la modalitatea de calcul a prejudiciului, respectiv faptul că ar fi trebuit luate în calcul cheltuielile efectuate cu achiziţia mărfurilor, inclusiv adaosul practicat de 10-20 % şi că din totalul veniturilor obţinute, inculpatului B. îi revenea 50 %, iar inculpaţilor A. şi C. câte 25 % fiecare.

În acest sens, instanţa a reţinut ca întemeiate argumentele expertului desemnat, concluziile cuprinse în raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală coroborându-se cu celelalte mijloace administrate în cauză şi fiind în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile, precitate. În privinţa calculului prejudiciului, în mod corect s-a raportat expertul la sumele indicate în cuprinsul raportul de expertiză, luând în calcul totodată şi cheltuielile de curierat efectuate de către inculpaţi cu S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L., pentru livarera produselor comercializate, precum şi cheltuielile efectuate în favoarea reprezentanţilor site-urilor&nbsp;x şi y.

Contrar apărării, instanţa a reţinut că expertul nu trebuia să ia în calcul cheltuielile presupus a fi efectuate de inculpaţi cu achiziţia mărfii şi nici să se raporteze la adaosul practicat de inculpaţi. A mai reţinut instanţa de fond şi faptul că ulterior dispunerii expertizei financiar-contabile, însă înainte de finalizarea acesteia, inculpatul B. a depus la dosarul cauzei mai multe facturi şi chitanţe în cuprinsul cărora la rubrica furnizor este trecută denumirea următoarelor societăţi comerciale: S.C. RR. S.R.L., S.C. SS. S.R.L., S.C. TT. S.R.L., S.C. UU.SRL, S.C. VV. S.R.L., S.C. WW. S.R.L., S.C. XX. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., S.C. BBB. S.R.L., S.C. CCC. S.R.L., S.C. DDD. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L., S.C. FFF. S.R.L., S.C. GGG. S.R.L., S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. III. S.R.L., ce figurează emise în perioada 01.01.2013 - 31.03.2015, prin care se atestă achiziţionarea de către inculpaţii C., A. şi B. a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, produse ce ar fi fost ulterior comercializate prin intermediul celor două site-uri.

Expertul desemnat a arătat că numai facturile fiscale întocmite în numele S.C. XX. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. ar putea fi deductibile fiscal, în măsura în care se va stabili în baza cercetărilor efectuate că au avut la bază operaţiuni reale.

Cu privire la facturile fiscale întocmite în numele S.C. RR. S.R.L., S.C. SS. S.R.L., S.C. TT. S.R.L., S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L., S.C. WW. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., S.C. BBB. S.R.L., S.C. CCC. S.R.L., S.C. DDD. S.R.L., S.C. FFF. S.R.L., S.C. GGG. S.R.L. şi S.C. III. S.R.L., expertul desemnat a precizat că nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi deductibile fiscal.

În concret, în cuprinsul raportului de expertiză financiar-contabilă, cu privire la aceste aspecte s-au arătat următoarele:

"La dosarul cauzei nu au fost depuse facturile pe baza carora s-a achiziţionat marfa comercializată de S.C. II. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. W. S.R.L. şi S.C. V. S.R.L.

Au fost depuse facturile pe baza cărora au fost cumpărate mărfurile de către inculpaţii B., A. şi C.

Valoarea totală a acestora este de 1.828.750,73 lei inclusiv TVA.

În urma verificării datelor înscrise pe facturile furnizorilor cu informaţiile obţinute de la O.N.R.C pentru aceste firme, a rezultat ca numai 3 din cei 17 furnizori au trecută adresa şi datele de identificare corecte, respectiv XX. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L. şi HHH. S.R.L. Restul de 14 firme fie nu au adresa completă, fie au denumirea eronată (S.C. JJJ. S.R.L. în loc de S.C. YY. S.R.L.), fie au altă stradă/sector în adresa înscrisă pe facturi (SC UU. S.R.L.). Datorită faptului că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 155<SUP>19 </SUP>lit. d) din Legea nr. 571/2003 cu modificările ulterioare privind identificarea furnizorilor ("denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile"), facturile acestor furnizori nu constituie documente justificative şi sumele nu constituie cheltuieli deductibile.

S-a constatat că nu au fost respectate prevederile art. 155<SUP>19 </SUP>lit. f) din Legea nr. 571/2003 cu modificările ulterioare, în sensul că în multe cazuri pe facturile primite de la furnizori nu a fost trecută adresa completă a clienţilor. De asemenea, nu au fost completate datele din caseta "delegat".

Art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare stabileşte că:

"Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: [...] f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor."

Având în vedere faptul că facturile celor 14 furnizori nu au toate elementele constitutive pentru a putea fi deductibile fiscal, sumele care au fost luate în considerare la stabilirea impozitului datorat şi a TVA de plată în prima variantă sunt cele provenind de la cei 3 furnizori care au avut trecute corect toate datele de identificare, respectiv S.C. XX. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. Astfel, din valoarea de 1.828.750,73 lei inclusiv TVA a tuturor facturilor depuse la dosarul cauzei, există documente pentru cheltuieli deductibile fiscal în valoare de 320.544,00 lei.

În cazul în care în urma cercetărilor organului de cercetare penală privind realitatea desfăşurării operaţiunilor economice cu cele trei societăţi enunţate se constata că facturile depuse la dosarul cauzei nu reprezintă tranzacţii reale - ca urmare a faptului că nu sunt înregistrate în evidenţele contabile ale acestor societăţi - în cea de a doua variantă sumele datorate bugetului de stat au fost calculate considerând că toate facturile de achiziţii sunt nedeductibile."

Fiind efectuate verificări la S.C. RR. S.R.L., S.C. SS. S.R.L., S.C. TT. S.R.L., S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L., S.C. WW. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., S.C. BBB. S.R.L., S.C. CCC. S.R.L., S.C. DDD. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L., S.C. FFF. S.R.L., S.C. GGG. S.R.L., S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. III. S.R.L., reprezentanţii acestor societăţi au negat că ar fi avut relaţii comerciale cu inculpaţii B., A. şi C. Totodată, aceştia au comunicat că în evidenţele contabile ale acestor societăţi nu au fost înregistrate facturile şi chitanţele prezentate de inculpatul B. organelor de cercetare penală, precizând că nu au fost emise de acestea.

Procedându-se la efectuarea de verificări la sediul social declarat al S.C. XX. S.R.L., CUI&nbsp;x situat la adresa din municipiul Craiova, str. x, nr. 4, judeţul Dolj, s-a constatat că la adresa în cauză nu locuieşte nicio persoană de aproximativ 6 ani şi nu se cunoaşte proprietarul de fapt şi nici dacă la adresa respectivă funcţionează vreo societate comercială.

Cu privire la o parte din facturile fiscale prezentate de către inculpatul B. pentru a justifica achiziţia bunurilor ce au fost comercializate prin intermediul paginilor de internet www.imperus.ro şi www.vogati.ro s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice, ocazie cu care s-a constatat că o parte din facturile fiscale prezentate au fost scrise de către inculpata C., iar o parte din aceste facturi fiscale au fost scrise de o singură persoană, deşi ele figurează întocmite în numele unor societăţi comerciale diferite.

Concluziile raportului de constatare tehnico criminalistică nr.&nbsp;x din 19.08.2016 relevante pentru cauză sunt următoarele:

- scrisul conţinut în Facturile şi chitanţele fiscale emise de S.C. SS. S.R.L., pe numele C., seria x, numerele: x/03.03.2014, x/14.03.2014, x/20.03.2014, x/28.03.2014, x/03.04.2014, x/11.04.2014, x/16.04.2014, x/25.04.2014, x/30.04.2014, x/06.05.2014, x/15.05.2014, x/19.05.2014, x/21.05.2014, x/29.05.2014, x/05.06.2014, x/12.06.2014, x/19.06.2014, x/20.06.2014, x/26.06.2014 şi x/02.07.2014, a fost executat de C.;

- semnăturile de la rubricile "Casier," de pe chitanţele fiscale şi semnăturile de la rubricile "Semnătura şi ştampila furnizorului" de pe facturile fiscale emise de S.C. SS. S.R.L. numerele:&nbsp;x (cu excepţia semnăturii furnizorului de pe Factura nr. y, ale cărei trasee au continuitatea alterată prin ruperea marginii filei), z, au fost executate de C.;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. WW. S.R.L., pe numele B., seria KKK., numerele: x/03.03.2014, x/05.03.2014, x/11.03.2014, x/14.03.2014, x/19.03.2014, x/21.03.2014, x/24.03.2014, x/03.04.2014, x/08.04.2014, x/10.04.2014, x/12.04.2014, x/15.04.2014, x/18.04.2014, x/21.04.2014, x/24.04.2014, x/29.04.2014, x/30.04.2014, x/04.03.2013, x/12.03.2013, x/20.03.2013, x/22.03.2013, x/28.03.2013, x/03.04.2013, x/10.04.2013, x/15.04.2013, x/17.04.2013, x/19.04.2013, precum şi scrisul din chitanţele fiscale emise de S.C. WW. S.R.L., pe numele B., seria KKK., numerele: x/03.03.2014, x/05.03.2014, x/11.03.2014, x/14.03.2014, x/19.03.2014, x/21.03.2014, x/24.03.2014, x/03.04.2014, x/08.04.2014, x/10.04.2014, x/12.04.2014, x/15.04.2014, x/18.04.2014, x/21.04.2014, x/24.04.2014, x/29.04.2014, x/30.04.2014, x/04.03.2013, x/12.03.2013, x/20.03.2013, x/22.03.2013, x/28.03.2013, x/03.04.2013, x/10.04.2013, x/15.04.2013, x/17.04.2013, x/19.04.2013, a fost executat de C.;

- semnătura casierului de pe chitanţa fiscală nr. x/24.03.2014 şi semnăturile de primire de pe facturile fiscale numerele: x/03.03.2014, x/05.03.2014, x/11.03.2014, x/14.03.2014, x/19.03.2014, x/21.03.2014, x/24.03.2014, x/03.04.2014, x/08.04.2014, x/10.04.2014, x/12.04.2014, x/15.04.2014, x/18.04.2014, x/21.04.2014, x/24.04.2014, x/30.04.2014, x/12.03.2013, x/20.03.2013, x/22.03.2013, x/28.03.2013, x/03.04.2013, x/10.04.2013, x/15.04.2013, x/17.04.2013, x/19.04.2013, toate din seria KKK., emise de S.C. WW. S.R.L., pe numele B., au fost executate de C.;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L., pe numele C., din seria LLL., numerele: x/13.02.2015, x/13.03.2015, x/18.03.2015, x/17.12.2014, x/18.02.2014, x/19.12.2014, precum şi scrisul în chitanţele fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L., pe numele C., din seria LLL., numerele: x/13.02.2015, x/13.03.2015, x/18.03.2015, x/17.12.2014, x/18.12.2014, x/19.12.2014, a fost executat de C.;

- scrisul conţinut în facturile şi chitanţele fiscale emise de S.C. TT. S.R.L. pe numele B., din seria MMM., numerele: x/23.04.2013, x/06.05.2013 şi x/10.05.2013, facturile fiscale emise de S.C. XX. S.R.L., pe numele B., din seria NNN., numerele: x/28.05.2014, x/09.07.2014, x/21.10.2013, x/16.10.2013, x/29.11.2013, x/04.12.2013, x/18.12.2013, chitanţele fiscale emise de S.C. XX. S.R.L., pe numele B., din seria NNN., numerele: x/28.05.2014, x/09.07.2014, x/21.10.2014, x/16.10.2013, x/29.11.2013, x/04.12.2013, x/18.12.2013, scrisul conţinut în facturile şi chitanţele fiscale emise de S.C. DDD. S.R.L. pe numele B., din seria OOO., numerele: x/04.02.2014, x/06.03.2014, x/11.06.2014, x/02.09.2014, x/04.11.2014, x/18.12.2014 şi x/22.12.2014, nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. RR. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria PPP., numerele: x/29.05.2014, x/20.11.2014, x/11.06.2014, x/19.11.2014, x/20.11.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. RR. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria PPP., numerele: x/29.05.2014, x/20.11.2014, x/11.06.2014, x/19.11.2014, x/20.11.2014, facturile fiscale emise de S.C. ZZ. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria ZZ., numerele: x/22.02.2014, x/18.07.2014, x/20.02.2014, x/10.04.2014, x/16.05.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. ZZ. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria ZZ., numerele: x/22.02.2014, x/18.07.2014, x/20.02.2014, x/10.04.2014, x/16.05.2014, facturile fiscale emise de S.C. III. S.R.L., pe numele A., din seria QQQ., numerele: x10.03.2014, x/26.08.2014, x/10.09.2014, x/04.12.2014, x/08.12.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. III. S.R.L., pe numele A., din seria QQQ., numerele: x/10.03.2014, x/26.08.2014, x/10.09.2014, x/04.12.2014, x/08.12.2014, nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A. sau A., din seria RRR., numerele: x/27.05.2014, x/22.08.2014, x/18.11.2014, x/05.12.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A. sau A., din seria RRR., numerele: x/27.05.2014, x/22.08.2014, x/18.11.2014, x/05.12.2014, facturile fiscale emise de S.C. BBB. S.R.L., pe numele B., din seria SSS., numerele: x/05.09.2013, x/08.11.2013, x/19.11.2013, chitanţele fiscale emise de S.C. BBB. S.R.L., pe numele B., din seria SSS., numerele: x/05.09.2013, x/08.11.2013, x/19.11.2013, nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. RR. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria PPP., numerele: x/23.04.2014, x/26.09.2014, x/15.05.2014, x/23.08.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. RR. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria PPP., numerele: x/23.04.2014, x/26.09.2014, x/15.05.2014, x/23.08.2014, facturile fiscale emise de S.C. ZZ. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria ZZ., numerele: x/02.12.2014, x/24.08.2013, x/21.08.2013, x/25.09.2013, x/30.10.2013, chitanţele fiscale emise de S.C. ZZ. S.R.L., pe numele A. sau B., din seria ZZ., numerele: x/02.12.2014, x/24.08.2013, x/21.08.2013, x/25.09.2013, x/30.10.2013, precum şi în facturile fiscale nr. x/26.03.2015 şi x/31.10.2014 şi chitanţele fiscale nr. x/26.03.2014 şi x/31.10.214, emise de S.C. III. S.R.L., pe numele A., din seria QQQ., nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în facturile şi chitanţele fiscale emise de S.C. CCC. S.R.L., pe numele B., din seria TTT., numerele: x/10.12.2013, x/09.12.2013, x/06.12.2013, x/16.12.2013, x/13.12.2013, precum şi în Factura şi Chitanţa Fiscale emise de S.C. TT. S.R.L. pe numele B., din seria MMM., nr. x/07.05.2013, nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A., din seria RRR., numerele: x/05.11.2014, x/28.11.2014, chitanţele fiscale emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A., din seria RRR., numerele: x/05.11.2014, x/28.11.2014, facturile fiscale emise de S.C. BBB. S.R.L., pe&nbsp;numele B., din seria SSS., numerele: x/20.08.2013 şi x/22.10.2013, chitanţele fiscale emise de S.C. BBB. S.R.L., pe numele B., din seria SSS., numerele: x/20.08.2013 şi x/22.10.2013, nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- scrisul conţinut în factura fiscală nr. x/12.11.2014 şi Chitanţa Fiscală nr. x/12.11.2014, ambele din seria RRR., emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A., precum şi scrisul conţinut în Factura Fiscală nr. x/05.11.2013 şi Chitanţa Fiscală nr. x/05.11.2013, ambele din seria SSS., emise de S.C. BBB. S.R.L., pe numele B., nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

- Scrisul conţinut în factura fiscală nr. x/21.10.2014 şi Chitanţa Fiscală nr. x/21.10.2014, ambele din seria RRR., emise de S.C. GGG. S.R.L., pe numele A., precum şi scrisul din Factura Fiscală nr. x/03.12.2013 şi Chitanţa Fiscală nr. x/03.12.2013, ambele din seria SSS., emise de S.C. BBB. S.R.L., pe numele B., nu a fost executat de C., B. sau A., însă a fost executat de o aceeaşi persoană;

A fost întocmit şi raportul de constatare criminalistică nr. 347.814 din 23.09.2016, concluziile relevante pentru prezenta cauză fiind următoarele:

- scrisul conţinut în facturile fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L. pe numele C., seria LLL., numerele: x/11.02.2015, x/19.02.2015, x/07.11.2014, x/10.11.2014, x/13.11.2014, x/18.11.2014, x/21.11.2014, x/25.11.2014, x/27.11.2014, x/02.12.2014, x/05.12.2014, x/09.12.2014, x/12.12.2014, x/15.12.2014, precum şi în chitanţele fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L. pe numele C. seria LLL., numerele: x/11.02.2015, x/19.02.2015, x/07.11.2014, x/10.11.2014, x/13.11.2014, x/18.11.2014, x/21.11.2014, x/25.11.2014, x/27.11.2014, x/02.12.2014, x/05.12.2014, x/09.12.2014, x/12.12.2014, şi x/15.12.2014 a fost executat de C.;

- semnăturile furnizorului de pe facturile fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L. pe numele C., seria LLL., numerele: x/11.02.2015, x/19.02.2015, x/07.11.2014, x/10.11.2014, x/13.11.2014, x/18.11.2014, x/21.11.2014, x/25.11.2014, x/27.11.2014, x/02.12.2014, x/05.12.2014, x/09.12.2014, x/12.12.2014, x/15.12.2014, precum şi în chitanţele fiscale emise de S.C. JJJ. S.R.L. pe numele C. seria LLL., numerele: x/11.02.2015, x/19.02.2015, x/07.11.2014, x/10.11.2014, x/13.11.2014, x/18.11.2014, x/21.11.2014, x/25.11.2014, x/27.11.2014, x/02.12.2014, x/05.12.2014, x/09.12.2014, x/12.12.2014, şi x/15.12.2014 au fost executate de o aceeaşi persoană;

Din cele prezentate, s-a constatat că o parte din facturile fiscale prezentate de către inculpatul B. pentru a justifica achiziţia bunurilor ce au fost comercializate prin intermediul paginilor de internet www.imperus.ro şi www.vogati.ro, înscrisuri ce figurează emise în anul 2013 pentru clientul B., au fost scrise de către inculpata C., în condiţiile în care, conform declaraţiilor concordante ale inculpaţilor, C. şi B. s-au cunoscut la începutul anului 2014.

La momentul audierii în calitate de suspecţi, C., B. şi A. au precizat că nu au primit facturi fiscale sau chitanţe la momentul achiziţionării bunurilor pe care le-au comercializat prin intermediul site-urilorx şi y. Ulterior dispunerii expertizei financiar-contabile şi după ce au fost depuse la dosarul cauzei o serie de facturi fiscale de achiziţie şi chitanţe de către inculpatul B., C., B. şi A. şi-au modificat declaraţiile date iniţial cu privire la aceste aspecte, arătând că au primit facturi fiscale şi chitanţe la momentul achiziţionării bunurilor, acestea fiind rătăcite până la momentul dispunerii expertizei financiar-contabile în cauză.

Fiind audiat în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul B. a declarat că de fiecare dată achiziţiile de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte au fost efectuate pe bază de documente justificative, dovadă fiind facturile aflate la dosar, în privinţa cărora nu ştia să fi fost completate de inculpata C.

Declaraţia inculpatului B. a fost contrazisă de probele aflate la dosar, îndeosebi de rapoartele de constatare tehnico criminalistică întocmite în cauză, dar şi de declaraţiile inculpatei C.

Astfel, fiind reaudiată în faza de urmărire penală, inculpata C. a declarat că, în vara anului 2015, a completat o serie de facturi fiscale la îndemnul lui UUU., care i-a adus aceste tipizate, care erau completate doar la rubrica furnizorului şi erau ştampilate. Această declaraţie a fost menţinută de inculpată şi în faza cercetării judecătoreşti. Inculpata a mai declarat că, după ce a completat aceste facturi fiscal, i le-a remis lui UUU., care i-a spus că vor fi avute în vedere la expertiza contabilă dispusă pentru diminuarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Având în vedere prezentate, s-a constatat, contrar aspectelor învederate de apărare, că facturile fiscale şi chitanţele depuse de către inculpatul B. la dosarul cauzei, pe care figurează în calitate de furnizori următoarele societăţi comerciale: S.C. RR. S.R.L., S.C. SS. S.R.L., S.C. TT. S.R.L., S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L., S.C. WW. S.R.L., S.C. XX. S.R.L., S.C. YY. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., S.C. BBB. S.R.L., S.C. CCC. S.R.L., S.C. DDD. S.R.L., S.C. EEE. S.R.L., S.C. FFF. S.R.L., S.C. GGG. S.R.L., S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. III. S.R.L., ce figurează emise în perioada 01.01.2013 - 31.03.2015, prin care se atestă achiziţionarea de către inculpaţii C., A. şi B. a unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, produse ce ar fi fost ulterior comercializate prin intermediul celor două site-uri, nu conţin date corespunzătoare realităţii, fiind întocmite pro causa, în vederea diminuării prejudiciului cauzat bugetului de stat, motiv pentru care respectivele cheltuieli nu pot fi luate în considerare la calculul prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În privinţa aspectelor învederate de apărare privind calcularea TVA şi impozitului pe venit doar asupra adaosului comercial practicat, cu scăderea tuturor cheltuielilor cu achiziţia mărfurilor (aspecte susţinute şi de opinia fiscală depusă la dosar), instanţa de fond a reţinut caracterul vădit neîntemeiat al acestora.

A mai reţinut instanţa de fond şi dispoziţiile art. 6 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, potrivit cu care orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitate şi antrenează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Altfel spus, prin aceste dispoziţii se urmăreşte corectitudinea şi buna funcţionare a operatorilor economici, aşa încât între circulaţia mărfurilor în economie şi valoarea acestora trebuie să existe echilibru şi care se reflectă în evidenţierile din contabilitate. Ca atare, prin normele menţionate se urmăreşte controlul efectiv al bunurilor care circulă în economie, iar încălcarea acestora are valenţe sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală, cheltuielile efectuate nefiind luate în considerare la efectuarea calculului prejudiciului.

S-a reţinut că împrejurarea că inculpaţii au achiziţionat bunurile necesare desfăşurării activităţii comerciale din VVV., fără vreun document justificativ, nu corespunde dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991.

Instanţa de fond a făcut trimitere şi la dispoziţiile art. 21 alin. (4) din C. fisc., potrivit cărora următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor. Potrivit acestor dispoziţii legale, cheltuielile sunt deductibile doar dacă sunt însoţite fie de documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie de alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, aprobate de persoana care autorizează efectuarea acestor cheltuieli.

Or, în condiţiile în care inculpaţii nu s-au înregistrat ca plătitori de TVA şi nici nu au declarat operaţiunile comerciale realizate la organele fiscale competente, neavând documente justificative/sau orice alte documente care să ateste achiziţia mărfurilor, este evident că nu pot avea dreptul la deducerea cheltuielilor efectuate cu marfa. În acelaşi sens, în lipsa documentelor justificative/sau a oricăror altor documente care să ateste achiziţia mărfurilor, este inadmisibilă luarea în considerare la calculul prejudiciului datorat bugetului de stat a adaosului practicat. De altfel, inculpaţii nici nu au oferit amănunte referitoare la preţul plătit pentru achiziţia mărfurilor, pentru a se putea calcula adaosul practicat. Referirea martorilor la acest adaos practicat nu poate în niciun caz înlocui un document justificativ care trebuie să ateste acest adaos.

Instanţa de fond a mai făcut trimitere la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005, conform cărora "în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se poate stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală".

Din dispoziţiile legale precitate, instanţa de fond a reţinut că determinarea sumelor datorate bugetului general consolidat prin estimare este posibilă doar în cazul în care contribuabilul deţine evidenţe contabile, însă acestea nu pot permite efectuarea calculului.

Or, nu aceasta este situaţia în cauză, unde inculpaţii nu s-au înregistrat în scop de TVA, nu au deţinut documente justificative, nu au deţinut evidenţe contabile şi nu au declarat operaţiunile efectuate la organele fiscale competente.

Pentru aceste considerente, Tribunalul a reţinut ca fiind corect calculul efectuat de expertul desemnat asupra sumelor de bani datorate bugetului de stat de către inculpaţi, şi anume 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei Tva de plata).

În privinţa solicitării inculpaţilor în sensul ca prejudiciul să fie repartizat inculpatului B. 50 %, iar inculpaţilor A. şi C. câte 25 % fiecare, instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1370 C. civ., care reglementează răspunderea solidară a autorilor faptei.

Având în vedere că valoarea prejudiciului stabilit în sarcina inculpaţilor B., A. şi C. este în cuantum de 593.934,00 lei, s-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) ale art. 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (luând în considerare valoarea 1 euro = 4,4450 lei, indicată ca medie anuală pentru 2015, rezultă un prejudiciu în cuantum de 133.618,44 euro).

Sub aspectul laturii subiective, contrar apărării, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţia directă de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, aceasta rezultând din modul de operare "ascuns" practicat de aceştia, astfel cum s-a arătat. Pe de altă parte, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale aplicabile sunt clare, previzibile şi accesibile, astfel că necunoaşterea lor nu poate constitui temei pentru exonerarea lor de răspundere penală.

Instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor B., A. şi C., constând în aceea că, în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent, au obţinut venituri în cuantum total de 2,654,853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-au declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei Tva de plata), şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2), din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 74 C. pen., instanţa de fond a avut în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorilor, care este evaluată după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura şi gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecinţe ale infracţiunilor; motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa de fond a mai apreciat că faptele inculpaţilor prezintă un grad relativ scăzut de pericol social, având în vedere nu atât importanţa valorilor sociale protejate prin normele de incriminare, cât cuantumul relativ redus al prejudiciului cauzat bugetului de stat (593.934,00 lei pentru fapta reţinută în sarcina inculpaţilor B., A. şi C.), persoana inculpaţilor (integraţi social, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale), conduita inculpaţilor după săvârşirea faptelor (acoperirea parţială a prejudiciului), conduita inculpaţilor în cursul procesului penal (recunoaştere implicită a săvârşirii faptelor). Deşi prejudiciul poate fi considerat unul mare, acesta se situează la limita prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pericolul social al faptei dat de cuantumul prejudiciului fiind determinat corespunzător de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

A apreciat instanţa de fond că aplicarea unor pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege reprezintă o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârşirii de infracţiuni, cât şi îndreptarea comportamentului inculpaţilor şi reinserţia acestora în societate.

Aşadar, în privinţa inculpatului A., în baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (faptele din 19.02.2014-01.04.2015), cu aplicarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În privinţa laturii civile, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr.&nbsp;x din data de 29.12.2016, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 860.810 lei, la care urmează a se calcula obligaţiile fiscale accesorii.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul B. a achitat o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, depunând suma de 53.000 lei conform chitanţei seria&nbsp;x nr.&nbsp;x din data de 09.12.2016.

De asemenea, inculpatul A. a achitat o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, depunând suma de 3.000 lei conform chitanţei seria&nbsp;x nr.&nbsp;x din data de 20.12.2016.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B. a mai achitat încă o parte din prejudiciul cauzat bugetului de stat, depunând suma de 50.000 lei conform chitanţei seria&nbsp;x nr.&nbsp;x din data de 26.05.2017.

Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaţilor, făcând şi aplicarea principiului reparării integrale şi solidare a pagubei, tribunalul, în baza art. 397 alin. (1) şi art. 25 C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. x, nr. 17, sector 5 şi a obligat inculpaţii B., A. şi C., în solidar, la plata sumei de 754.810 lei către partea civilă (restul rămas neachitat din totalul prejudiciului cauzat), cu titlu de despăgubiri civile, la care se vor adaugă obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

Întrucât, în cursul urmăririi, prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit în integralitate, prin ordonanţa din data de 01.04.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile (construcţii, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparţinând inculpaţilor B., A. şi C.

Împotriva sentinţei penale nr. 1425 din 12.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a formulat apel, printre alţii, inculpatul A.

Motivele de apel formulate de apelantul inculpat A. a avut în vedere următoarele:

- hotărârea este complet nemotivată, fiind doar un "copy-paste" al rechizitoriului;

Cu privire la această critică, inculpatul a arătat că instanţa de fond i-a respins toate cererile şi excepţiile ridicate în procedura de cameră preliminară, vizând modul de calcul al prejudiciului şi încadrarea juridică a faptelor, iar în fond a fost respinsă proba cu expertiza tehnică contabilă, cu motivarea instanţei că se poate calcula prejudiciul în raport de apărările formulate, fără ca mai apoi să se procedeze astfel.

- hotărârea a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare;

Proba cu expertiza tehnică financiar-contabilă a fost respinsă de instanţa de fond, pe considerentul că nu ar fi necesară şi utilă cauzei, fără să fie motivată, menţionându-se că instanţa ar putea face aceste calcule, după care s-au acceptat concluziile raportului de expertiză contabilă.

- faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă;

Referitor la această critică, inculpatul a învederat dispoziţiile sentinţei penale nr. 39/2013 a Tribunalului Sălaj, rămasă definitivă prin decizia nr. 219/A/2013 a Curţii de Apel Cluj şi decizia nr. 1 453/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a menţionat faptul că încă de la înfiinţarea firmei nu s-a înregistrat fiscal, nu şi-a declarat veniturile TVA la depăşirea plafonului, dar nici veniturile obţinute din vânzarea mai multor bunuri în vederea impozitării, împrejurări care, în opinia sa, nu intră în sfera infracţiunii de evaziune fiscală. A concluzionat inculpatul că în cauză nu s-a stabilit cu certitudine dacă era sau nu plătitor de TVA, motiv pentru care nu poate fi subiect activ al infracţiunii menţionate, în condiţiile în care nu există un raport de inspecţie fiscală, astfel că nu are calitatea de contribuabil, nu au fost dovedite scopul şi vinovăţia de care este acuzat. În acest sens, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta reţinută nu este prevăzută de legea penală.

- prejudiciul a fost stabilit greşit, cu încadrarea eronată a faptelor. A precizat faptul că prejudiciul trebuia stabilit pentru fiecare în parte şi astfel conducea la o altă încadrare juridică a faptelor, cu posibilitatea recunoaşterii şi judecarea în procedura simplificată. Pentru a se putea stabili cuantumul prejudiciului, acesta trebuie să fie cert, concret ori, în cauză, acesta nu există raportat la faptele concrete imputate şi dispoziţiile legale reţinute.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate.

Instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă mare în raport cu situaţia de fapt reţinută, cu conduita sa înainte şi după comiterea faptei. Este la primul contact cu legea penală şi a solicitat să presteze o muncă în folosul comunităţii.

Instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a constatat că faptele au fost comise de inculpaţi cu vinovăţie şi constituie infracţiuni. Astfel, din probele administrate şi analizate de prima instanţă în hotărârea atacată, ale cărei considerente au fost însuşite de instanţa de apel, a rezultat că:

Faptele inculpaţilor A. şi C., constând în aceea că, în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, împreună cu inculpatul B., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent, au obţinut venituri în cuantum total de 2,654,853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-au declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei TVA de plată), şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală", prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De altfel, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor în materialitatea lor, nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, ci doar valoarea prejudiciului produs. Astfel, inculpatul B. a precizat în mod expres ca recunoaşte faptele, dar nu este de acord cu valoarea prejudiciului, iar inculpaţii A. şi C. au recunoscut faptele şi, deşi au precizat la începutul declaraţiilor că nu au ştiut că faptele lor constituie infracţiuni, din cuprinsul acestora a rezultat cu claritate că au vorbit cu contabili care le-au comunicat aceste obligaţii. Chiar prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii atacate:

"De altfel, inculpaţii, fiind audiaţi în faza de cercetare judecătorească, nu au negat săvârşirea faptelor, recunoscând modalitatea de comercializare a produselor, ci doar au contestat pe de o parte modalitatea de calcul a prejudiciului, invocând faptul că ar fi trebuit luate în calcul cheltuielile fectuate cu achiziţia mărfurilor, inclusiv adaosul practicat de 10-20 % şi că din totalul veniturilor obţinute, inculpatului B. îi revenea 50 %, iar inculpaţilor A. şi C. câte 25 % fiecare, iar pe de altă parte intenţia în săvârşirea faptelor, ei neavând cunoştinţă de faptul că ar fi trebuit să se înregistreze în scop de TVA." În raport de aceste elemente, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în mod greşit prima instanţă nu a aplicat inculpaţilor dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. care impun doare recunoaşterea faptelor. Astfel, inculpaţii au recunoscut comiterea elementului material specific infracţiunii de evaziune fiscală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., chiar în ipoteza contestării valorii prejudiciului (care nu este inclus în noţiunea de "fapte"), fiind în acest caz doar un element de care depinde încadrarea juridică a faptei (în forma de bază sau agravată), permisă de art. 377 alin. (4) C. proc. pen. şi în cazul procedurii aplicabile recunoaşterii învinuirii.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în cauză a fost dovedită "ascunderea juridică" (ca element material al infracţiunii de evaziune fiscală) a veniturilor obţinute prin activitatea inculpaţilor prin: desfăşurarea actelor de comerţ respective în mod clandestin şi fără respectarea dispoziţiilor legii (inculpaţii nefiind autorizaţi să desfăşoare activităţi economice cu caracter independent), nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor astfel obţinute, livrarea bunurilor comercializate de către inculpatul B. în baza unor contracte încheiate cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. II. S.R.L. şi S.C. OO. S.R.L., respective S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L. şi ale numelor PP. şi QQ., respectiv a numelor Z., CC. şi BB..

Prevederile art. 74 C. pen. stabilesc criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii şi cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă funcţia represivă şi cea de prevenţie generală şi specială, astfel încât inculpatul să înţeleagă şi să resimtă direct consecinţele actului său social şi să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în raport de circumstanţele faptei: prin acte repetate de executare, cu implicarea a trei persoane care au acţionat în scopul obţinerii de venituri suplimentare, a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat bugetului de stat, dar pentru recuperarea căruia a fost instituit sechestru asigurator asupra bunurilor inculpaţilor, care au achitat deja o parte din prejudiciu (în raport de care instanţa a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuate prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.), fapta prezintă un grad relativ scăzut de pericol social, având în vedere nu atât importanţa valorilor sociale protejate prin normele de incriminare, cât modalitatea simplă de comitere (în raport de care instanţa de apel a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.), de cuantumul relativ redus al prejudiciului cauzat bugetului de stat (593.934,00 lei pentru fapta reţinută în sarcina inculpaţilor B., A. şi C.), persoana inculpaţilor (integraţi social, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale), conduita inculpaţilor după săvârşirea faptelor (acoperirea parţială a prejudiciului), conduita inculpaţilor în cursul procesului penal (recunoaşterea săvârşirii faptelor). Deşi prejudiciul poate fi considerat unul mare, acesta se situează la limita prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pericolul social al faptei dat de cuantumul prejudiciului fiind determinat corespunzător de limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere şi că este o infracţiune economică, comisă fără violenţă, scopul principal urmărit la acest moment fiind nu acela al privării de libertate a inculpaţilor pe o perioadă cât mai mare de timp, ci al recuperării cât mai rapide a prejudiciului.

În raport de aceste elemente, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate către minimul special stabilit ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. a), b) C. pen., care să corespundă gravităţii faptei şi periculozităţii sociale a inculpatului, având în vedere limitele de pedeapsă foarte ridicate, care impun un minim special de 7 ani închisoare în cazul infracţiunii prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Curtea de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen., care prevăd posibilitatea aplicării acestei instituţii juridice în cazul unor pedepse de cel mult 3 ani închisoare, în condiţiile în care minimul care poate fi aplicat inculpatului ca urmare a reducerii în mod succesiv a limitelor cu o treime ca urmare a prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi cu încă o treime ca efect al circumstanţelor atenuate, depăşeşte plafonul maxim de 3 ani închisoare impus de normele legale, a consatat că inculpatul nu are vocaţie legală la aplicarea suspendării sub supraveghere, singura posibilitate legală fiind aceea a executării pedepsei în regim închis.

Deşi în concepţia CEDO, între garanţiile implicite ale dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţie, se înscrie şi obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile (hotărârile Hadjianastassiou c. Greciei, Buzescu c. României, Albina c. României), instanţa europeană a statuat (hotărârile Ruiz Torija şi Hiro Balani împotriva Spaniei) că obligaţia de motivare nu trebuie înţeleasă în sensul că instanţele ar fi obligate să răspundă la fiecare argument al părţilor procesului, întinderea obligaţiei de motivare a hotărârilor variind în funcţie de natura acestora.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că prima instanţă si-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de a motiva hotărârea, mai ales în condiţiile în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, înlăturând motivat apărările inculpatului şi aspectele contestate cu privire la cuantumul prejudiciului produs, astfel că nu se impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pre rejudecare din această cauză. De altfel, dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. nici nu prevăd printre motivele de trimitere spre rejudecare a cauzei nemotivarea hotărârii, fiind avute în vedere cazurile de nulitate absolută, nu şi cele de nulitate relativă.

Cu privire la prejudiciul produs, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu pot fi avute în vedere cheltuielile efectuate cu achiziţionarea mărfii în raport de art. 21 alin. (4) din C. fisc., potrivit cărora următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.

Conform acestor dispoziţii legale, cheltuielile sunt deductibile doar dacă sunt însoţite fie de documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achiziţionate, fie de alte documente, cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, aprobate de persoana care autorizează efectuarea acestor cheltuieli.

Or, în condiţiile în care inculpatul nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA şi nici nu a declarat operaţiunile comerciale realizate la organele fiscale competente, neavând documente justificative/sau orice alte documente care să ateste achiziţia mărfurilor, este evident că nu poate avea dreptul la deducerea chetuielilor efectuate cu marfa, impozitul pe profit fiind calculat în raport de veniturile obtinute, dar nedeclarate ca urmare a omisiunii intentionate a incupatului. De altfel, inculpatul nici nu a oferit amănunte referitoare la preţul plătit pentru achiziţia mărfurilor, pentru a se putea calcula adaosul practicat. Referirea martorilor la acest adaos practicat nu poate în niciun caz înlocui un document justificativ care trebuie să ateste acest adaos.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, în condiţiile în care inculpatul, în mod intenţionat, a omis să se înregistreze ca plătitor TVA tocmai în scopul de a nu plăti aceasta taxa, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile cu privire la deducerea TVA-ului, aplicabile doar persoanelor care au respectat dispoziţiile legale. Inculpatului îi revine la acest moment obligaţia de a plăti TVA, pe care ar fi avut-o daca s-ar fi înregistrat ca plătitor TVA, fără a beneficia, însă, de dreptul de a fi dedusă aceasta taxă. Inculpatul nu este în aceeaşi situaţie cu un contribuabil de buna-credinţă întrucât, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de înregistrare ca plătitor TVA, de declarare a veniturilor obţinute şi de întocmire a unei evidenţe contabile, organele fiscale se aflau în imposibilitate de a stabili care au fost sumele care pot fi deduse.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut solidaritatea inculpaţilor B., A. şi C. cu privire la obligaţia acestora de a achita prejudiciul produs prin activitatea infracţională la care au fost coautori (cea comisa în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015).

Cu privire la sumele deja achitate de inculpat, instanţa de apel a dispus obligarea acestuia şi la plata accesoriilor aferente creanţei deja achitate, între momentul scadenţei şi cel al achitării, întrucât până la momentul achitării, au continuat să curgă penalităţile aferente acesteia, astfel că se impune admiterea apelului formulat de A.N.A.F. sub acest aspect.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 1762/A din 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, printre altele, au fost admise apelurile declarate de către inculpaţii B., A. şi C. şi de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei penale nr. 1425 din 12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul cu nr. x/2017, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) raportat la art. 76 C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comercială/persoană ce realizează venituri din activităţi independente cu caracter de continuitate).

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză reţinerea şi arestul la domiciliu de la data de 01.04.2015 la data de 26.06.2015.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., A. şi C. către partea civilă A.N.A.F. la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului în cuantum de 106.000 lei, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la data la care aceste sume de bani au fost achitate de către inculpat.

Au fost obligaţi inculpaţii B., A. şi C., în solidar, la plata sumei de 593.934 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 1425 din 12.07.2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul cu nr. x/2017

Împotriva deciziei penale nr. 1762/A din 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi nu a fost dovedită nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective) şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin încheierea nr. 124/RC din data de 12 aprilie 2018, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu numai în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., referitor la soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, însă numai sub aspectul laturii obiective.

Cu privire la motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esenţă, criticile au vizat următoarele aspecte:

S-a arătat că acuzaţia adusă recurentului şi celorlalţi coinculpaţi constă în aceea că nu s-au înregistrat fiscal la începerea activităţii, nu s-au declarat ca plătitori de TVA la depăşirea plafonului, nu au declarat organelor fiscale veniturile obţinute din vânzarea mai multor bunuri, ca fiind venituri obţinute din activităţi independente, în vederea impozitării, însă aceste împrejurări nu intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a susţinut că efectuarea de acte de comerţ în mod clandestin, respectiv neînregistrarea fiscală, nu poate fi echivalentă cu ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile şi nu poate realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. S-a menţionat că efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute de Codul comercial sau alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege constituie activităţi comerciale ilicite conform art. 1 din Legea nr. 12/1990 şi atrag răspunderea contravenţională ori penală conform acelor prevederi.

Legea penală nu intervine în raporturile de drept material şi procedural fiscal pentru a stabili dacă o anumită persoană fizică sau juridică datorează sau nu taxe sau impozite la bugetul de stat, ci doar sancţionează conduita antisocială a acesteia, de sustragere de la plata taxelor şi impozitelor deja stabilite ca fiind datorate, după ce persoana în cauză a dobândit calitatea de contribuabil, în condiţiile expres prevăzute de Codul de procedură fiscală: fie pe baza propriei declaraţii de impunere (în situaţiile prevăzute de C. fisc.), fie printr-o decizie de impunere, ca urmare a unui raport de inspecţie fiscală (act administrativ-fiscal, ce poate fi contestat în justiţie, potrivit Codului de procedură fiscală), devenind astfel subiect de drept în cadrul unui raport juridic de drept fiscal.

S-a arătat că infracţiunea are ca situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute, conform Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.. Este deci vorba de un subiect activ calificat de lege, ca "persoană impozabilă" sau "contribuabil", aşa încât conduita antisocială a făptuitorului trebuie analizată cu necesitate, prin prisma existenţei (sau inexistenţei) unei "obligaţii fiscale", stabilită în prealabil, în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală (legea în vigoare la momentul faptelor).

În raport de aceste considerente, recurentul a apreciat că nu a avut calitatea de contribuabil, adică de persoană care datorează taxe şi impozite, nefiind subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală.

A fost invocată practică judiciară, respectiv sentinţa penală nr. 351/S a Tribunalului Braşov din data de 16 decembrie 2011, ramasă definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea căilor de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Criticile privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală sunt analizate, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, în esenţă, s-a reţinut că, în perioada 19.02.2014 - 01.04.2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A., împreună cu inculpaţii B. şi C. (toţi în calitate de persoane fizice neautorizate/neînregistrate fiscal să efectueze activităţi economice cu caracter independent), a obţinut venituri în cuantum total de 2.654.853.30 lei, în urma efectuării unor activităţi comerciale (vânzare de bunuri) cu caracter de continuitate, venituri pe care nu le-a declarat organelor fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 593.934,00 lei (reprezentând 255.486,00 lei impozit venit şi 338.448,00 lei TVA de plată), şi, în vederea ascunderii veniturilor astfel realizate, au fost încheiate contracte cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

Construcţia juridică a apărării porneşte de la premisa că subiectul activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 din Legea nr. 241/2005 este doar contribuabilul, calitate ce trebuie stabilită în prealabil de organele fiscale. În lipsa acestei calităţi nu ar fi îndeplinită nici situaţia premisă, pentru că nu ar exista o obligaţie legală de a plăti taxe sau impozite pentru o anumită activitate prestată ori pentru bunuri deţinute. Sintetizând, apărarea apreciază că infracţiunea de evaziune fiscală ar putea fi comisă doar de acele persoana care desfăşoară legal activităţi pentru care datorează impozite şi taxe bugetului consolidat al statului.

În primul rând, o atare interpretare nu corespunde scopului incriminării, obiectul juridic fiind reprezentat de relaţiile sociale privitoare la stabilirea exactă a stării de fapt fiscale şi colectarea corectă la bugetul de stat a tuturor taxelor, imopozitelor şi contribuţiilor stabilite de lege.

Apoi, subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, în oricare din variantele sale prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, nu este limitat la persoana contribuabilului aşa cum este, spre exemplu, în cazul infracţiunilor prev. de art. 3 şi art. 8 din aceeaşi lege. Textul nu impune o calitate specială pentru subiectul activ, acesta putând fi orice persoană care desfăşoară legal sau clandestin, activităţi în baza cărora datorează datorează taxe şi impozite bugetului de stat.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în "ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile". Terminologia folosită ("ascundere", "sursă impozabilă") este una foarte largă, legiuitorul urmărind includerea în sfera normei de incriminare a numeroaselor fapte penale concrete de "evaziune fiscală" care se pot ivi în realitatea obiectivă, în care se încadrează şi faptele având ca obiect obţinerea în mod clandestin a unor venituri impozabile, în urma comercializării "la negru" a unor bunuri. Elementul material al ascunderii veniturilor astfel obţinute se poate realiza atât sub forma ascunderii fizice, cât şi sub forma ascunderii juridice a acestora.

În speţă, ascunderea sursei/veniturilor impozabile a constituit-o cea juridică, care s-a realizat prin desfăşurarea actelor de comerţ în mod clandestin, fără respectarea legii (inculpaţii nefiind autorizaţi să desfăşoare activităţi economice cu caracter independent), nedeclararea la organul fiscal competent a veniturilor astfel obţinute, livrarea bunurilor comercializate în baza unor contracte încheiate cu firmele de transport S.C. T. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. prin folosirea datelor de identificare ale S.C. II. S.R.L. şi S.C. OO. S.R.L., respectiv S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L. şi ale numelor PP. şi QQ., respectiv a numelor Z., CC. şi BB., astfel că, şi în ipoteza în care organele fiscale ar fi vrut să verifice aceste tranzacţii, ar fi constatat că acestea au avut loc între anumite societăţi comerciale, nu între inculpaţi şi cumpărătorii bunurilor.

Susţinerea recurentului, în sensul că lipseşte situaţia premisă constând în existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate, nu este întemeiată, întrucât încălcarea flagrantă a legii prin desfăşurarea de acte de comerţ în mod clandestin nu îl exonerează de aceste obligaţii.

Conform art. 41 lit. a) din Legea nr. 571/2003 ( C. fisc. în vigoare la momentul săvârşirii faptelor) "categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 46." Potrivit art. 46 din Legea nr. 571/2003, sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de către persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.

Cota de impozit, conform art. 43 alin. (1) din Legea 571/2003, este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse. Pentru înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA, plafonul este de 65.000 euro, echivalentul în lei al acestui plafon fiind reprezentat de suma de 220.000 lei, conform art. 152 alin. (1) din C. fisc.

În cuprinsul art. 152 alin. (6) din C. fisc. se prevede că trebuie să se solicite înregistrarea în scopuri de TVA în primele zece zile ale lunii următoare celei în care s-a atins plafonul:

"(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153."

În cauză s-a stabilit că inculpatul A. a depăşit pragul de 220.000 de lei în luna aprilie 2014, astfel încât avea obligaţia să depună cererea de înregistrare în scop de TVA, conform art. 153 din C. fisc., până la data de 10 mai 2014 şi trebuia să devină plătitor de TVA începând cu data de 01 iunie 2014.

Sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. (în vigoare la momentul săvârşirii faptelor), prin care se reglementează obligaţia depunerii Declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit:,,Contribuabilii, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi să depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului."

Raportând fapta concretă a inculpatului A. la conduita prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că există concordanţă deplină între fapta comisă de acesta, astfel cum a reţinută de instanţa de apel şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare, fiind, aşadar, îndeplinite condiţiile de tipicitate ce caracterizează infracţiunea anterior menţionată.

Jurisprudenţa invocată în susţinerea recursului în casaţie nu este incidentă în cauză, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă nu a fost ascunsă. Astfel, Înalta Curte a decis că "în cazul în care o persoană fizică nu se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoare adăugată în legătură cu transferul proprietăţilor imobiliare, evaziunea fiscală există numai atunci când bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă a fost ascunsă, nu şi atunci când organele fiscale competente cunoşteau sursa impozabilă sau taxabilă, întrucât persoana a înregistrat proprietăţile imobiliare la cartea funciară, precum şi la administraţia financiară şi a plătit impozitele aferente transferului proprietăţilor imobiliare, realizat prin procedura notarială" (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 3907 din 28 noiembrie 2012). De asemenea, prin decizia penală nr. 3203 din 21 octombrie 2013 a aceleiaşi instanţe, s-a statuat că omisiunea plăţii unor taxe legale datorate dacă bunul sau sursa nu a fost ascunsă, atrage doar obligaţia fiscală de plată a taxei respective şi nu o răspundere penală.

Or, nu aceasta este situaţia în speţă, întrucât, întregul complex de activităţi desfăşurate în mod clandestin a condus la ascunderea sursei impozabile, tocmai în scopul sustragerii de la plata impozitelor către stat.

Prin urmare, fapta reţinută în sarcina inculpatului A., astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1762/A din 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1762/A din 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 mai 2018.