Cassation scope limited to statutory penalty limits in organized minor trafficking and sexual exploitation cases

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122 din 29.01.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, printre altele, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., D., E., F., G. şi cu inculpaţii I., J., K., L.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii I., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima C., cu numiţii N. şi O. şi cu inculpaţii I., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii I., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată E., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima E. şi cu numiţii P. şi E.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B. şi cu numiţii G. şi Q.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art36) alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată F., în vârstă de 15 ani) la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima F., cu numiţii R. şi S. şi cu inculpaţii I., J., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani) la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima C., cu numiţii N. şi O. şi cu inculpatul J.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată D., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima D., cu numiţii T. şi U. şi cu inculpaţii I., K.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată E., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima E., cu numiţii P. şi E. şi cu inculpaţii I., K.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B. şi cu numiţii G. şi Q.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 15 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa principală finală fiind de 23 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., D., E., F., B., cu martora M., cu numiţii N., O., P., E., G., Q., R., S., T. şi U. şi cu inculpaţii I., J., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A..

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dispus scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului prin hotărâre a perioadei reţinerii şi arestării preventive a acestuia, respectiv, de la data de 28 octombrie 2014 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Totodată, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

A fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., D., E., F. şi cu inculpaţii A., J., K., L.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii A., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima C., cu numiţii N. şi O. şi cu inculpaţii A., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii A., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată D., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima D. şi cu numiţii T. şi U.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată F., în vârstă de 15 ani) la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima F., cu numiţii R. şi S. şi cu inculpaţii A., J., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată D., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima D., cu numiţii T. şi U. şi cu inculpaţii A., K.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată E., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima E., cu numiţii P. şi E. şi cu inculpaţii A., K.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 11 ani şi 2 luni închisoare, pedeapsa principală finală fiind de 17 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., D., E., F., cu martora M., cu numiţii N., O., P., E., R., S., T. şi U. şi cu inculpaţii A., J., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul I.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dispus scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului prin hotărâre a perioadei reţinerii şi arestării preventive a acestuia, respectiv, de la data de 28 octombrie 2014 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul I., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., F. şi cu inculpaţii A., I., K., L.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii A., I., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima C., cu numiţii N. şi O. şi cu inculpaţii A., I., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima B., cu martora M. şi cu inculpaţii A., I., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată F., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 8 închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima F., cu numiţii R. şi S. şi cu inculpaţii A., I., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cu referire la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima C., cu numiţii N. şi O. şi cu inculpatul A.) pentru o perioadă de 4 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 8 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa principală finală fiind de 16 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele B., C., F., cu martora M., cu numiţii N., O., R. şi S. şi cu inculpaţii A., I., K., L.) pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul J.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dispus scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului prin hotărâre a perioadei reţinerii şi arestării preventive a acestuia, respectiv, de la data de 28 octombrie 2014 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul J., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Totodată, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului K., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

A fost condamnat inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele C., D., E. şi F. şi cu inculpaţii A., I., J., L.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), (36) alin. (1) C. pen. (cu referire la persoana vătămată F., în vârstă de 15 ani), la pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima F., cu numiţii R. şi S. şi cu inculpaţii A., I., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. (cu referire la persoana vătămată D., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima D., cu numiţii T. şi U. şi cu inculpaţii A., I.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.;

- lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. (cu referire la persoana vătămată E., în vârstă de 14 ani), la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victima E., cu numiţii P. şi E. şi cu inculpaţii A., I.) pentru o perioadă de 3 ani, şi la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 65 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 4 ani şi 10 luni închisoare, pedeapsa principală finală fiind de 14 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (în acest din urmă caz individualizată în concret în interzicerea dreptului de a comunica cu victimele D., E., F., cu numiţii P., E., R., S., T. şi U. şi cu inculpaţii A., I., J., L.) pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. h), lit. n) C. pen. (astfel cum au fost anterior individualizate) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul K., în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, s-a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la fiecare dintre inculpaţii A., I., J. şi L. a sumei de câte 75 lei, obţinuţi prin traficarea persoanei vătămate minore B. (6 clienţi a câte 50 lei).

În temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la fiecare dintre inculpaţii A., I., J., L. şi K. a sumei de câte 40 lei, obţinuţi prin traficarea persoanei vătămate minore C. (4 clienţi a câte 50 lei).

În baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a confiscat:

- de la inculpatul A.: un telefon mobil marca Z şi un telefon mobil marca X, bunuri aflate în custodia Tribunalului Iaşi, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23 ianuarie 2015;

- de la inculpatul J.: un telefon mobil marca X, un HARD DISK marca V. cu capacitate 80 GB, un telefon mobil marca W., bunuri aflate în custodia Tribunalului Iaşi, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23 ianuarie 2015;

- de la inculpatul I.: un telefon mobil marca X. DUAL SIM, un telefon mobil marca V. C3300, un telefon marca V. X680, bunuri aflate în custodia Tribunalului Iaşi, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23 ianuarie 2015.

În baza art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către persoana vătămată B. a unui telefon X, a unei perechi de pantaloni de culoare închisă, a unei perechi de pantaloni trei sferturi de culoare mov, a unui tricou negru cu imprimeu galben şi a unei perechi de lenjerie intimă albă, bunuri aflate în custodia Tribunalului Iaşi, astfel cum rezultă din procesul verbal din data de 23 ianuarie 2015.

A fost admisă solicitarea fiecăreia dintre persoanele vătămate în cauză şi s-a dispus ca fiecare dintre acestea să fie înştiinţată cu privire la eliberarea inculpaţilor, după cum urmează:

- persoana vătămată B. - la momentul eliberării inculpaţilor A., I., J. şi L.;

- persoana vătămată C. - la momentul eliberării inculpaţilor A., I., J. şi L.;

- persoana vătămată D. - la momentul eliberării inculpaţilor A., I. şi K.;

- persoana vătămată E. - la momentul eliberării inculpaţilor A., I. şi K.;

- persoana vătămată F. - la momentul eliberării inculpaţilor A., I., J., K. şi L.;

- persoana vătămată B. - la momentul eliberării inculpatului A..

În baza art. 19 alin. (1) şi (3), art. 397 C. proc. pen., art. 1382, 1383, 1391 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii să despăgubească în solidar părţile civile minore după cum urmează:

- partea civilă B. cu suma de 24.000 euro cu titlu de daune morale, de către inculpaţii A., I., J. şi L., fiecare contribuind în mod egal la repararea prejudiciului, respectiv cu câte 6000 euro;

- partea civilă C. cu suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale, de către inculpaţii A., I., J., L., cu precizarea că, inculpaţii A. şi J., vor contribui cu câte 6.600 euro, iar inculpaţii L. şi I. cu câte 3400 euro (acesta din urmă fiind achitat pentru infracţiunea de viol);

- partea civilă D. cu suma de 12.000 euro cu titlu de daune morale, de către inculpaţii A., I., K., cu precizarea că, inculpatul A. va contribui cu suma de 3.000 euro, inculpatul I. cu suma de 6000 euro, inculpatul K. cu suma de 3.000 euro;

- partea civilă E. cu suma de 12.000 euro cu titlu de daune morale, de către inculpaţii A., I., K., cu precizarea că, inculpatul A. va contribui cu suma de 6.000 euro, inculpatul I. cu suma de 3000 euro, inculpatul K. cu suma de 3.000 euro;

- partea civilă F. cu suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale, de către inculpaţii A., I., J., K., L., cu precizarea că, inculpatul A. va contribui cu suma de 6.000 euro, inculpatul J. va contribui cu suma de 10.000 euro, iar inculpaţii I., K., L. vor contribui cu câte 3.000 euro.

În baza art. 19 alin. (1) şi (3), art. 397 C. proc. pen., art. 1381, 1391 C. civ., a fost obligat inculpatul A. să despăgubească partea civilă B. cu suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii în vederea reparării prejudiciilor cauzate părţilor civile asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi până la concurenţa sumei totale la care au fost obligaţi prin hotărâre.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii, a inculpaţilor:

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte, persoane vătămate B., în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani), lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (3 fapte, persoane vătămate: D., de 14 ani, E. de 14 ani şi B., în vârstă de 15 ani), viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru persoana vătămată F.) şi art. 38 alin. (1) C. pen. (5 fapte, persoane vătămate, E. de 14 ani, B. în vârstă de 15 ani, B., în vârstă de 15 ani, F. în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani), toate cu art. 38 alin. (1) C. pen.;

- I., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte, persoane vătămate B., în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani); lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte, persoane vătămate: D., de 14 ani, E. de 14 ani), viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru persoana vătămată F.) şi art. 38 alin. (1) C. pen. (4 fapte, persoane vătămate D., de 14 ani, F. în vârstă de 15 ani, B. în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- J., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte, persoane vătămate B., în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani), viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru persoana vătămată F.) şi art. 38 alin. (1) C. pen. (3 fapte, persoane vătămate F., în vârstă de 15 ani, B., în vârstă de 15 ani şi C., în vârstă de 16 ani), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- K., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (1 faptă, persoană vătămată C., în vârstă de 16 ani), lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte, persoane vătămate D. şi E., ambele în vârstă de 14 ani), viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), f) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru persoana vătămată F.) şi art. 38 alin. (1) C. pen. (1 faptă, persoană vătămată F. în vârstă de 15 ani), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, că inculpaţii A., I., K., J. şi L. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat cu scopul identificării, racolării, transportării şi determinării prin acte de violenţă sau prin înşelăciune a unor victime minore, provenind din familii extrem de sărace, cu un grad redus de instruire, să întreţină raporturi sexuale cu ei şi cu diferiţi clienţi, în beneficiul inculpaţilor.

În sarcina inculpatului A. s-a mai reţinut că:

- împreună cu coinculpaţii I., J. şi L. a racolat prin răpire, a transportat, a cazat şi a exploatat prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea vădită de vulnerabilitate, pe persoanele vătămate minore B., în vârstă de 14 ani, şi C., în vârstă de 16 ani, prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei în folosul lor;

- împreună cu coinculpaţii I. şi K. a lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele E., în vârstă de 13 ani, D., în vârstă de 14 ani, şi B., în vârstă de 15 ani;

- împreună cu I., J. şi K. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, în perioada august- septembrie 2014, a constrâns, prin violenţă, pe persoana vătămată minoră F., în vârstă de 15 ani, să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, împotriva voinţei ei, a constrâns persoanele vătămate E., în vârstă de 14 ani, B., în vârstă de 15 ani, B., în vârstă de 15 ani, şi C., în vârstă de 16 ani, să întreţină raporturi sexuale cu acesta, împotriva voinţei lor.

În sarcina inculpatului I., prin actul de sesizare a instanţei, s-a mai reţinut că:

- împreună cu coinculpaţii A., J. şi L. a racolat prin răpire, a transportat, a cazat şi a exploatat, prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea vădită de vulnerabilitate, pe persoanele vătămate minore B., în vârstă de 14 ani, şi C., în vârstă de 16 ani, prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei în folosul lor;

- împreună cu coinculpaţii A. şi K. a lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele E., în vârstă de 13 ani, şi D., în vârstă de 14 ani;

- împreună cu A., J. şi K. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, în perioada august- septembrie 2014, a constrâns, prin violenţă, persoana vătămată minoră F., în vârstă de 15 ani, să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, împotriva voinţei ei, şi a constrâns persoanele vătămate D., în vârstă de 14 ani, B., în vârstă de 15 ani, C., în vârstă de 16 ani, să întreţină raporturi sexuale cu acesta, împotriva voinţei lor.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a mai reţinut, în sarcina inculpatului J., că:

- împreună cu coinculpaţii A., I. şi L. a racolat prin răpire, a transportat, a cazat şi a exploatat, prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea vădită de vulnerabilitate, persoanele vătămate minore B., în vârstă de 14 ani, şi C., în vârstă de 16 ani, prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei în folosul lor;

- împreună cu A., I. şi K., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, în perioada august- septembrie 2014, a constrâns, prin violenţă, persoana vătămată minoră F., în vârstă de 15 ani, să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, împotriva voinţei ei, şi a constrâns persoanele vătămate B., în vârstă de 15 ani, C., în vârstă de 16 ani, să întreţină raporturi sexuale cu acesta, împotriva voinţei lor.

În sarcina inculpatului K., prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că:

- împreună cu coinculpaţii A., J. şi L. a racolat prin răpire, a transportat, a cazat şi a exploatat, prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea vădită de vulnerabilitate, pe persoana vătămată minoră C., în vârstă de 16 ani, prin obligarea acesteia la practicarea prostituţiei în folosul său;

- împreună cu coinculpaţii A. şi I. a lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele E., în vârstă de 13 ani şi D., în vârstă de 14 ani;

- împreună cu A., J. şi I., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, în perioada august- septembrie 2014, a constrâns, prin violenţă, persoana vătămată minoră F., în vârstă de 15 ani, să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, împotriva voinţei ei.

În procedura camerei preliminare, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi cu privire la cei cinci inculpaţi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen. Pe parcursul acestei proceduri, inculpaţii nu au formulat cereri sau excepţii asupra legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi nici judecătorul nu a invocat, din oficiu, astfel de aspecte, apreciind că ancheta penală a fost condusă de procuror în condiţiile art. 324 C. proc. pen., cu respectarea drepturilor angrenate în procedurile judiciare, iar actele efectuate de organele de poliţie judiciară au avut la bază delegări date de procuror în condiţiile art. 324 alin. (3) C. proc. pen.

În cursul judecăţii, instanţa a dispus depunerea referatelor de evaluare iniţială, fişelor de evaluare psihologică ale persoanelor vătămate minore B., C. de către Agenţia Naţională împotriva traficului de persoane - Centrul Regional Iaşi, fiind depuse cereri de constituire de parte civilă, prin avocat oficiu, de către fiecare dintre persoanele vătămate.

De asemenea, la termenul din data de 30 martie 2015, au fost audiaţi, după explicarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale şi procedurale, inculpaţii A., I., J., precum şi persoanele vătămate minore E. şi D., inculpaţii menţionaţi solicitând cu această ocazie, desfăşurarea judecăţii în procedura abreviată, cerere care a le-a fost respinsă, şi prevalându-se de dreptul la tăcere cu privire la prezentarea modului în care s-au petrecut faptele supuse analizei judiciare. La acelaşi termen i-au fost prezentate şi explicate inculpatului L. drepturile şi obligaţiile procesuale şi procedurale, acesta precizând că se prevalează de dreptul la tăcere.

A fost depusă adresa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi cu privire la consilierea sau nu a victimelor minore, fişa de evaluare psihologică a victimei minore B. (prin care se concluzionează că aceasta prezintă o stare de suferinţă psihică predominant sub forma unui sindrom de stres, cauzat de multiple evenimente de viaţă negative, culminând cu episodul de trafic), referatele de evaluare ale inculpaţilor A., J., I. şi L., înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatul A..

Totodată, au fost audiate victimele minore B., în prezenţa coordonatorului Centrului, C. şi F., în prezenţa unui psiholog, B., în prezenţa asistentului social al comunei Ruginoasa, cu asigurarea unui climat securizat şi netraumatizant. Prima audiere a victimei F. a fost întreruptă, întrucât dădea semne de disconfort major, ascultarea sa fiind continuată la următorul termen.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 381 alin. (7) C. proc. pen. cu privire la martora Y., iar, la ultimul termen de judecată, apărătorul inculpatului K. a depus copia rezervării biletului de avion pe numele acestuia, din care rezultă că acesta ar fi stat în ţară în perioada 14 septembrie 2014 - 24 septembrie 2014, precum şi copia biletului de avion din 14 septembrie 2014, când inculpatul ar fi ajuns în ţară din Londra.

În ceea ce priveşte persoanele vătămate minore E. şi D., în vârstă de 14 ani, s-a reţinut că acestea provin din familii sărace din satul Solca, comuna Oniceni, judeţul Neamţ, au abandonat cursurile şcolare, fiind absolvente a 8 clase. În vara anului 2014, după finalizarea anului şcolar, minorele au fost apelate de către inculpatul A. în repetate rânduri şi le-a comunicat, fiecăreia în parte, separat, că are gânduri serioase cu ele, că doreşte să fie împreună. Ele au acceptat să dialogheze cu inculpatul A. şi au tratat totul ca pe o joacă.

Victima D. a răspuns apelurilor telefonice venite din partea inculpatului, pe fondul vârstei fragede şi a lipsei de educaţie, având convingerea că A. îi este prieten, cu toate că nu-l cunoştea în mod direct. În cadrul numeroaselor convorbiri telefonice, victima i-a comunicat inculpatului că are 14 ani. Convorbirile telefonice au continuat până la finalul lunii septembrie 2014. În paralel, A. menţinea o strânsă legătură şi cu alte minore din localitatea Solca, printre care şi E.. Pe fondul nivelului redus de trai din respectiva localitate era perceput ca un tânăr cu un bun potenţial financiar.

În ziua de 20 septembrie 2014, persoana vătămată E. a fost apelată de către inculpatul A., care i-a comunicat că va ajunge în satul ei şi că vrea să o întâlnească, acesta solicitându-i să o aducă şi pe D., întrucât va veni cu o maşină cu mai mulţi prieteni şi doresc să stea de vorbă. În jurul orelor 22:30, persoanele vătămate l-au văzut pe inculpatul A. care venise cu o maşină de culoare închisă, fiind însoţit de către inculpaţii I. şi K. Întâlnirea a avut loc în strada principală a satului, iar minora E. s-a prezentat împreună cu minora D., acestea fiind vecine.

Inculpatul A. a insistat pe parcursul discuţiilor, care au durat aproximativ 10 minute, să urce în autoturism şi să se deplaseze până la magazin, care se afla în centru satului, pentru a cumpăra un suc. Odată urcate în autoturism, inculpatul K., care se afla la volan, s-a îndreptat iniţial spre această locaţie, pentru ca, la foarte scurt timp, să întoarcă spre ieşirea din sat. Fiind întrebat de victime spre ce loc se îndreaptă, inculpatul K. a precizat că merg până în satul Pietrosul tot pentru un suc. Ambele minore au acceptat iniţial să-i însoţească, însă, când au văzut că trec şi de locul unde se afla acel magazin şi că se îndreaptă spre municipiul Roman, au cerut să fie lăsate să coboare, chiar au încercat să coboare, dar nu au reuşit. Inculpaţii A. şi I. au stat cu cele două minore în partea din spate a maşinii şi le-au cerut să stea liniştite, deoarece nu se va întâmpla nimic rău şi că totul va fi bine, spunându-le că vor sta împreună câteva ore după care vor fi duse înapoi acasă.

În municipiul Roman au fost transportate la locuinţa inculpatului K., din strada x nr. 27, imobil pe care victima E. l-a recunoscut în fotografiile prezentate şi l-a descris în detaliu. Victima a apreciat că a ajuns acolo în jurul orelor 24:00, inculpaţii au adus băuturi alcoolice, iar, la un moment dat, inculpatul I. a luat-o pe minora D. şi a dus-o într-o cameră alăturată, unde a întreţinut un raport sexual împotriva voinţei acesteia. Victima D. a declarat în faţa instanţei că inculpatul a încercat să o lovească, dar nu a lovit-o, însă a obligat-o să întreţină raportul sexual cu acesta, prin ameninţări.

La rândul său, victima E. a fost preluată de către inculpatul A., care a dezbrăcat-o de haine şi, împotriva voinţei acesteia, a întreţinut cu ea un raport sexual normal. Victima a declarat că nu au fost exercitate asupra ei violenţe fizice pentru a accepta raportul sexual, însă, la acel moment, se afla sub autoritatea inculpatului şi a acceptat în final să întreţină raportul sexual tocmai în ideea că va fi lăsată ulterior să meargă acasă.

Ulterior, pe fondul refuzului victimei D. de a întreţine un raport sexual oral cu A., acesta a lovit-o cu palma peste faţă fapt ce a determinat apariţia unei hemoragii nazale (aspecte confirmate şi de către victima E.). Victimele au fost ţinute împotriva voinţei lor în locuinţa lui K.

La un moment dat, persoana vătămată D. a fost preluată de către I. şi dusă la locuinţa sa, aflată la mică distanţă, acesta încercând să-i creeze impresia victimei că s-a certat cu A., întrucât a lovit-o, că îi place de ea şi că doreşte să o apere de cei doi. Au stat acolo până când inculpaţii A. şi K., însoţiţi de către victima E. au venit la casa inculpatului I. şi i-au preluat, întorcându-se în locuinţa inculpatului K.

Din declaraţiile persoanelor vătămate date în cursul judecăţii, a rezultat că, după consumarea primului act sexual cu A., victima E. a fost preluată de către inculpatul K., care ar fi întreţinut cu ea un raport sexual normal protejat şi un act sexual anal, folosindu-se de şampon. Victima nu ar fi fost de acord nici de data aceasta să întreţină raportul sexual. Această faptă nu a format obiectul sesizării instanţei.

Ulterior, victimele au fost transportate în satul Solca, ajungând acasă în jurul orelor 06:00. Fiecăreia dintre cele două minore li s-a atras atenţia să nu spună nimănui nimic, fiind ameninţate că în caz contrar le va fi rău atât lor cât şi familiilor din care provin.

Minora E. a povestit, la data de 4 octombrie 2014, mamei sale despre agresiunea sexuală, ea a dorit să reclame fapta, dar văzând că părinţii nu iau atitudine, nu a făcut acest lucru.

Persoanele vătămată E. şi D. s-au constituit părţi civile în cauză, fiecare cu sumele de 10.000 euro daune morale pentru suferinţa pricinuită de violurile la care au fost supuse şi 6000 euro daune morale pentru suferinţa pricinuită de lipsirea lor de liberate. De asemenea, la termenul la care au fost audiate, persoanele vătămate au solicitat să fie înştiinţate cu privire la eliberarea inculpaţilor, în orice mod, din detenţie.

Legat de modalitatea de derulare a evenimentelor, s-a constatat că cele două persoane vătămate minore au reuşit să descrie modul desfăşurării agresiunilor sexuale la care au fost supuse, fapt confirmat de detaliile cuprinse în declaraţii. Pe parcursul audierii, persoanele vătămate D. şi E. au folosit un limbaj explicit în descrierea actelor sexuale la care au fost supuse. S-a reţinut că imposibilitatea victimelor de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa derivă atât din modalitatea de săvârşire a faptelor, prin inducere în eroare asupra destinaţiei în care merg, prin îngrădirea libertăţii de mişcare, de mai multe persoane împreună, prin constrângere morală şi fizică, dar şi din starea lor de vulnerabilitate speculată de inculpaţi şi alimentată pe întreaga perioadă în care au fost împreună, din împrejurarea că, în marea majoritate a timpului, inculpaţii vorbeau între ei în ţigăneşte, pentru a nu fi înţeleşi, alimentând starea de nesiguranţă, de frică şi incertitudine a victimelor. S-a constatat, de asemenea, că declaraţiile celor două victime se coroborează între ele. Astfel, victima E. a declarat pe întreg parcursul procesului penal că a văzut când minora D. a fost lovită în casa lui K. de către inculpatul I., iar ulterior şi de inculpatul A.. Mai mult, după ce au ajuns acasă şi au coborât din maşină, A. a lovit-o pe D. că a fost acasă la I..

S-a constatat, de asemenea, că victimele E. şi D. au fost contactate de către mama inculpatului K. care i-a propus ca, în schimbul unei sume de bani neprecizate, să îşi retragă plângerea formulată împotriva acestuia, înţelegere respinsă de către acestea. Susţinerile acestor persoane vătămate au fost dovedite şi prin procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor interceptate legal, din data de 28 octombrie 2014, purtate între inculpatul K. şi numita Z., care conturează inclusiv recunoaşterea inculpatului cu privire la implicarea în activitatea cercetată.

De altfel, inculpatul A. a încercat chiar intimidarea familiei victimei D.

Situaţia de fapt expusă anterior a fost confirmată de declaraţiile martorilor AA. şi T., tatăl victimei D., precum şi de procesele verbale de redare a convorbirilor din data de 21 septembrie 2014 (elocvente cu privire la violenţele exercitate de inculpaţi asupra victimelor, la încercările inculpatului A. de a o determina pe victima D. de a nu aduce la cunoştinţa organelor judiciare ce s-a întâmplat).

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului I., care, în noaptea de 20/21 septembrie 2014, prin exercitarea unor acte de violenţă fizică şi a unor constrângeri morale, exercitate inclusiv de ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, a obligat-o pe persoana vătămată D., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 08.08.2000), să suporte un raport sexual normal, cu penetrare intra-vaginală completă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 16 ani, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), f) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată D., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 08.08.2000) şi după întreţinerea prin constrângere a unui raport sexual complet, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen.

Faptele inculpaţilor A. şi K. care, în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată D., minoră în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului A., care, în noaptea de 20/21 septembrie 2014, prin exercitarea unor acte de violenţă fizică şi a unor constrângeri morale, exercitate inclusiv de ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, a obligat-o pe persoana vătămată E., minoră în vârstă de 14 ani, să suporte un raport sexual normal, cu penetrare intra-vaginală completă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 16 ani, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), f) C. pen.

Fapta inculpatului A., care, în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată E., minoră în vârstă de 14 ani, inclusiv după întreţinerea prin constrângere a unui raport sexual, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen.

Faptele inculpaţilor I. şi K., care, în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată E., minoră în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte persoana vătămată minoră B., s-a reţinut că aceasta provine dintr-o familie biparentală, condiţiile de locuit fiind precare, iar sursele financiare aproape inexistente. Pentru a reuşi racolarea victimei, inculpatul A. a obţinut numărul de telefon al acesteia şi a apelat-o în mod repetat, încă din primăvara anului 2014, solicitându-i să accepte o relaţie de prietenie şi să o determine să meargă la el în municipiul Roman. Minora l-a refuzat la început, luând totul ca o glumă, dar acesta a continuat să o sune. Pe parcursul numeroaselor convorbiri telefonice, inculpatul A., văzând vulnerabilitatea minorei şi conştientizând că ar putea să o racoleze foarte uşor, a obţinut de la aceasta detalii cu privire la identitate, ocupaţie, părinţi, situaţie familiară şi materială.

În ziua de 04 august 2014, persoana vătămată B. a fost sunată de mai multe ori de către inculpatul A., iar, seara, acesta i-a comunicat telefonic că se află în centrul comunei Alexandru Ioan Cuza şi doreşte să se întâlnească cu ea la strada principală. Victima a acceptat acest lucru, deplasându-se la şoseaua principală din localitate, unde A. o aştepta, fiind însoţit de un tânăr care s-a recomandat L., identificat de victimă ca fiind L. Cei doi ajunseseră cu un microbuz de culoare alb, condus de o persoană de sex masculin în vârstă aproximativ 50-55 ani. Inculpatul A. a stat de vorbă cu victima, a invitat-o la un suc şi i-a oferit, drept cadou, un telefon marca Nokia, având în vedere că a doua zi aceasta împlinea 15 ani. S-au deplasat pe jos spre localitatea Alexandru Ioan Cuza, iar, ulterior, înapoi spre satul Şcheia, pe o distanţă de circa 500-600 metri. La intrarea în satul Şcheia, acesta a încercat din nou să o determine să se urce în autovehicul, sub pretextul că se vor deplasa într-un sat apropiat, victima l-a refuzat, context în care acesta şi L. au prins-o de mâini şi au introdus-o forţat în partea din spate a microbuzului. Din localitate, microbuzul s-a deplasat în municipiul Roman, pe traseu minora a ţipat şi a bătut cu pumnii în caroserie în încercarea de a scăpa, însă nu a văzut traseul deoarece nu existau ferestre în partea din spate, şoferul şi celelalte două persoane s-au urcat în faţă.

Victima B. a fost dusă într-o casă a lui I. (într-o zonă în care a văzut doar case de ţigani, recunoscându-le după turnuleţe), unde se afla cumnata inculpatului I., copilul acesteia de câţiva anişori, ulterior venind şi inculpatul J. Victima i-a spus inculpatului I. că a fost luată cu forţa de către A., însă, a fost condusă în imobil şi i s-a spus că va pleca repede acasă. Cei patru inculpaţi au început să asculte muzică foarte tare, să bea, să vorbească urât, dar s-au arătat prietenoşi cu victima, I. i-a dat câteva obiecte de vestimentaţie. Faptul că uşa de acces a fost încuiată cu cheia, modul în care se comportau inculpaţii şi faptul că a mai fost abuzată sexual în respectiva casă au făcut ca victima să intre într-o stare de panică, fiind uşor de manipulat de către susnumiţi. Legat de acest ultim aspect, prima instanţă a menţionat faptul că, în luna iunie 2014, minora a susţinut că a fost abuzată sexual de către I. în locuinţa acestuia din strada x nr. 77, după ce iniţial fusese determinată telefonic de către A. să accepte să meargă în municipiul Roman pentru a se întâlni cu acesta din urmă, faptă care, însă, nu formează obiectul sesizării instanţei, dar contribuie la înţelegerea stării psihice în care a ajuns la momentul la care a conştientizat nu numai că se află în aceeaşi casă, dar şi că este posibil ca episodul traumatizant să se repete.

Revenind la faptele derulate în luna august 2014, la un moment dat, în timp ce se afla în casa inculpatului I., inculpaţii J., A. şi L. au luat-o pe victimă, s-au deplasat pe jos la un magazin de unde au cumpărat băuturi alcoolice şi au revenit la adresă unde au continuat petrecerea. În jurul orei 22:30 la imobil a apărut un autoturism negru, condus de un tânăr neidentificat. După ce A. a discutat cu acesta, a transmis victimei că o va transporta într-un alt sat, Sagna, unde se află şi alte fete. Victima a urcat în spate, inculpatul A. pe scaunul din dreapta faţă, iar, ulterior, s-au urcat L., cu J.. Fiind noapte, victima nu a recunoscut traseul, dar, a văzut la un moment dat un pod, iar, când a întrebat unde se află, i s-a spus că în Sagna şi că vor vorbi cu cineva. Călătoria a durat aproximativ 25 minute fiind coborâtă într-o localitate rurală, la strada principală şi introdusă într-un imobil cu etaj, loc în care se aflau "nişte ţigani (erau patru la număr) mult mai în vârstă, bătrâni, mari, înalţi, graşi, căsătoriţi…" care consumau băuturi alcoolice. Victimei i s-a spus să meargă în a doua cameră de la parter, unde să aştepte, timp în care inculpaţii şi persoanele existente în clădire au discutat în limba rromanes. Victima a descris interiorul casei şi persoanele existente acolo, precizând şi faptul că cele patru persoane au plătit inculpatului A. anumite sume de bani, fără a le putea preciza. La scurt timp, a fost luată de către unul dintre bărbaţii din casă şi condusă forţat la etaj (fiind chiar luată în braţe de respectiva persoană întrucât se împotrivea). A fost introdusă într-o cameră care nu era luminată, dar unde existau doar trei saltele de pat pe jos, încăpere în care, pe parcursul nopţii, a fost abuzată sexual atât de către primul bărbat, cât şi de celelalte trei persoane aflate în clădire. Ulterior, minora a fost condusă la parterul casei unde se aflau inculpaţii A., L. şi J., care discutau cu ceilalţi patru bărbaţi în limba rromanes.

Mai departe, a fost îmbarcată în acelaşi autoturism şi condusă la locuinţa lui I., unde i s-a spus că poate să doarmă într-o cameră din casă. Minora nu a putut să doarmă datorită stării de teamă şi ca urmare a traumei produse de agresori, însă pe parcursul nopţii a rămas în imobil. A doua zi dimineaţă, victima a fost preluată de către inculpatul I. care a condus-o în camera sa, unde a agresat-o fizic şi a ameninţat-o pentru a accepta să întreţină un raport sexual. Inculpatul a întreţinut cu victima un raport sexual complet, după care a părăsit încăperea încuind uşa de acces. La un interval de timp, în cameră a mers inculpatul J. care, la rândul său, a determinat-o prin violenţă pe victimă să întreţină un raport sexual normal, act care s-a consumat pe patul din cameră. În continuare, în cameră au mers pe rând inculpatul A. şi L. care, sub ameninţări şi prin aplicarea de lovituri, au determinat victima să accepte să întreţină câte un raport sexual normal.

Victima a susţinut că a rămas pe parcursul zilei în imobilul inculpatului I., care i-a oferit ceva de mâncare, dar victima a refuzat. A fost pusă de către acesta să taie iarba din curtea casei, astfel că victima a tăiat toată iarba din curtea respectivului imobil până în jurul orei 15:00. În cursul după amiezii, inculpaţii A. şi J. au plecat la bâlciul din oraş, iar victima a rămas cu inculpatul I. şi L., care, ulterior, au luat-o şi au mers la bâlci unde s-au întâlnit cu ceilalţi. La un moment dat, I. şi A. au condus-o pe victimă la un imobil amplasat la mică distanţă, care avea gardul şi poarta de culoare neagră, unde îi aştepta un bărbat de etnie rromă, care i-a înmânat o sumă de bani lui I. şi a preluat-o pe victimă, ulterior întreţinând cu aceasta un raport sexual.

După consumarea actului sexual, minora a fost scoasă din imobil şi preluată de I. şi A. care aşteptau în stradă. Victima se afla sub controlul acestora, care au reuşit să înlăture orice fel de opoziţie a acesteia. Mai departe, a fost condusă la un alt client care locuia la o casă alăturată care a achitat 50 lei lui I., după care a preluat-o, conducând-o în casă. Întrucât a văzut că persoana vătămată era supărată, respectivul client a întrebat-o ce are, iar minora i-a povestit cum a ajuns la locuinţa acestuia şi l-a rugat să-i împrumute telefonul pentru a o suna pe mama sa. I s-a dat un telefon mobil, iar victima a apelat-o pe mama sa, căreia i-a povestit pe scurt unde se află, precum şi faptul că a fost luată de A., că a fost violată şi i-a cerut să anunţe poliţia, apelul fiind efectuat în jurul orelor 23:50. Clientul nu a mai întreţinut raport sexual cu victima şi a lăsat-o să plece.

Victima a fost preluată de cei doi inculpaţi, iar în jurul orei 01:30, A., aflat în stare de panică, i-a spus că este căutată de mama sa şi poliţie. Acesta a apelat la inculpatul BB., fratele lui CC., cumnata lui I., care a transportat-o pe victimă spre localitatea Şcheia, comuna Alexandru Ioan Cuza, judeţul Iaşi, localitate situată la aproximativ 10 km de municipiul Roman. La intrarea în satul Şcheia, autoturismul taxi a fost oprit de organele de poliţie care au preluat-o pe victimă şi au încredinţat-o mamei sale. A doua zi, victima şi mama sa au primit telefoane de ameninţare de la inculpatul A. că dacă vor depune plângere la poliţei le va tăia şi le va da foc la casă. Toate aceste ameninţări au fost de natură să inducă o stare maximă de frică la adresa victimei şi a mamei sale, având în vedere locul izolat în care se află casa lor şi a ameninţărilor cu acte de violenţă.

Anterior, în seara zilei de 04 august 2014, A. a apelat-o telefonic, de la postul telefonic 0760xxxxxx, pe M., mama victimei, pe care a întrebat-o dacă ştie unde este fiica sa, menţionând că el nu ştie nimic, dar a ameninţat-o cu moartea dacă va reclama dispariţia acesteia. Aflându-se într-o situaţie de derută aceasta nu a întreprins alte activităţi decât de căutare în zona casei a fiicei sale, cu această ocazie apelând la martora DD. pentru a-i folosi telefonul. În urma apelului primit de la fiica sa, a apelat serviciul de urgenţă 112 şi a reclamat faptul că fiica sa este sechestrată în mun. Roman. Ulterior organele de poliţie au preluat cazul şi au apelat nr. de telefon 0760xxxxxx utilizat de A. căruia i-au solicitat detalii cu privire la incidentul sesizat. Pe fondul intervenţiei organelor de poliţie, acesta a permis victimei să plece de sub controlul său.

S-a reţinut că inculpaţii au obţinut de pe urma traficării victimei minore B. suma de 300 lei (este vorba de un număr de 6 bărbaţi care au achitat câte 50 de lei).

Persoana vătămată minoră s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000 de euro pentru suferinţele cauzate urmare a faptului că a fost violată şi cu 40.000 euro pentru suferinţele cauzate prin exploatarea sa.

Legat de modalitatea de derulare a evenimentelor în ceea ce o priveşte pe victima B., prima instanţă a constatat că, pentru a o determina să nu riposteze sau să materializeze intenţia de a anunţa organele judiciare, inculpatul A. i-a atras atenţia că unul dintre copiii unuia dintre cei aflaţi în conducerea locală a oraşului este un bun prieten, consumă împreună băuturi alcoolice, se vizitează reciproc, împrejurare care îi face intangibili, iar pentru a-i anihila orice reacţie ulterioară, inculpaţii I. şi A. au ameninţat-o cu violenţe îndreptate asupra membrilor familiei sale.

În baza ordonanţei emisă de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Iaşi, minora a fost prezentată la data de 06 august 2014 la I.M.L. Iaşi în vederea evaluării medico legale. Conform raportului de primă expertiză medico-legală din 13 august 2014, victima B. prezintă o deflorare mai veche de 5-7 zile, prezintă spermatozoizi în secreţia vaginală, care atestă consumarea unui raport sexual complet, cu intromisiune, în ultimele 48-72 ore şi nu prezintă semne de violenţă corporale.

Pentru stabilirea locurilor în care victima minoră B. a fost cazată şi exploatată sexual, s-a procedat la efectuarea unei recunoaşteri în teren, victima a indicat locul din care a fost răpită, cât şi imobilul din municipiul Roman în care a fost ţinută în perioada 04-06 august 2014. Persoana vătămată a recunoscut în teren imobilul amplasat la adresa strada Păcii nr. 77, care aparţine lui I., fiind identificat şi conducătorul autoturismului taxi, în persoana inculpatului BB.. Acesta a transportat-o pe victimă din municipiul Roman în comuna Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 05/06.08.2014, când organele de poliţie i-au solicitat telefonic lui A. să elibereze minora.

Din referatul de evaluare iniţială, întocmit de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane - Centru Regional Iaşi a rezultat că, în urma evenimentelor a avut hemoragii, a fost internată la Spitalul de Copii Sf. Maria. În fişa de evaluare psihologică a victimei minore B., s-a concluzionat că aceasta prezintă o stare de suferinţă psihică predominant sub forma unui sindrom de stres, cauzat de multiple evenimente de viaţă negative, culminând cu episodul de trafic.

De asemenea, din fişa de evaluare psihologică întocmită de către Centrul Diecezan Caritas Iaşi, unde a fost internată, a rezultat că minora prezintă carenţe afective, stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în sine, sentimente de vinovăţie, dar are capacitate de adaptare la condiţii noi de viaţă şi dorinţa de a lupta pentru viitorul ei; prezent la audierea victimei, coordonatorul Centrului Sf. Iosif Iaşi, unde minora a fost ulterior internată, EE., a precizat instanţei că minora B. prezintă o evoluţie pozitivă, a fost înscrisă din nou la şcoală.

În faţa instanţei, victima B. nu a mai recunoscut că a întreţinut raport sexual şi cu inculpatul L..

Situaţia de fapt expusă anterior a fost confirmată de martora minoră DD. (care a confirmat faptul că mama victimei ar fi vorbit de pe telefonul ei în căutările întreprinse pentru a o găsi pe B.), de martora M., mama victimei (care a precizat că fiica ei i-a spus că a fost violată, că aproximativ 10 bărbaţi au întreţinut, forţat, relaţii sexuale cu ea, în urma acestor evenimente, victima prezentând pe corp o serie de vânătăi), de martorii FF. şi GG., precum şi de procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate legal, purtate de inculpatul I..

În cursul urmăririi penale, a fost depusă fişa intervenţiei la eveniment, urmare a telefonului dat de martora M., din cuprinsul căreia rezultă că şoferul de taxi care a dus-o înapoi spre casă pe minora B. se numeşte BB.. Din procesul verbal de preluare de către poliţie a minorei B., rezultă că discuţiile cu inculpatul A. şi cu cei din grup au început în jurul orelor 24:00, iar predarea minorei s-a făcut la mai bine de trei ore după.

Din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, purtate între inculpatul A. şi martora M., pe telefonul dat în dar de inculpat victimei, a rezultat faptul că inculpatul a ameninţat familia B., încercând să acrediteze ideea că minora i-a fost dată în grijă de către mama acesteia.

Victima B. a participat la conducerea şi recunoaşterea în teren a locaţiilor din care a fost luată şi în care a fost dusă, indicând imobilul în care locuieşte inculpatul I. şi identificându-l pe acesta din fotografii judiciare.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A., I., J. şi L., care, în data de 05 august 2014, prin exercitarea unor acte de violenţă fizică şi a unor constrângeri morale, exercitate inclusiv de ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, au obligat-o pe persoana vătămată B., minoră în vârstă de 15 ani, împliniţi în chiar ziua agresiunii (născută la data de 05.08.1999), să suporte câte un raport sexual normal, cu penetrare intra-vaginală completă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 16 ani, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), f) C. pen.

Faptele inculpaţilor A., J. şi L., care au recrutat-o prin inducere în eroare, răpire, a transportat-o şi au exploatat-o pe persoana vătămată B., minoră în vârstă de 15 ani, împliniţi în chiar ziua agresiunii (născută la data de 05.08.1999), prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, de imposibilitatea de a se apăra (singură printre atâţia bărbaţi), dar în folosul lui şi a celorlalţi inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Fapta inculpatului I., care a recrutat-o prin inducere în eroare, răpire, a transportat-o, a cazat-o şi a exploatat-o pe persoana vătămată B., minoră în vârstă de 15 ani, împliniţi în chiar ziua agresiunii (născută la data de 05.08.1999), prin constrângere fizică şi psihică, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, de imposibilitatea de a se apăra (singură printre atâţia bărbaţi), dar în folosul lui şi a celorlalţi inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Referitor la persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani, s-a reţinut că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul A. în cursul anului 2012, acesta fiind prietenul unei verişoare, pe nume HH.. Minora nu a ţinut legătura cu inculpatul A., însă, îl considera ca fiind verişorul ei. Pe parcursul anului 2013, inculpatul A. o suna destul de des pentru a-i spune că doreşte o relaţie de prietenie cu ea. Victima i-a spus fratelui său, II., despre acest lucru, acesta transmiţând inculpatului să o lase în pace, fapt care s-a întâmplat în perioada următoare. Persoana vătămată nu a mai dialogat cu A. până în luna august 2014, respectiv până la data de 13 august 2014, când susnumitul a intrat în posesia numărului de telefon al victimei şi a apelat-o în cursul după amiezii, insistând să se întâlnească în satul Vulpăşeşti. Minora i-a comunicat că va veni în centrul satului, în zona unde se află troiţa şi o staţie pentru călători, urmând ca, ulterior, să se întâlnească cu prietenul său Stelea L..

La ora 21:23:12, A. a apelat-o şi i-a solicitat detalii cu privire la traseu, întrucât s-au rătăcit. Inculpatul A. s-a deplasat în localitatea Vulpăşeşti însoţit de J., BB., I., L., iar pentru transport a folosit o maşină de culoare roşie condusă de BB., toate persoanele fiind recunoscute după fotografie de către persoana vătămată.

Victima a dialogat o perioadă cu A. în faţa unui bar, în imediata apropiere a staţiei pentru călători, respectiva zonă fiind tranzitată de mai multe persoane din localitate. Pe parcursul discuţiilor, A., pentru a intimida victima, a deschis portbagajul autoturismului şi i-a arăta acesteia arsenalul cu care sunt dotaţi, respectiv două săbii şi mai multe topoare. În momentul în care victima i-a comunicat că pleacă acasă, A. a însoţit-o pe jos aproximativ 100 metri, în urma lor s-a pus în mişcare autoturismul în care se aflau cei cinci pasageri. Inculpatul a încercat să o determine să urce în autoturism sub pretextul că vrea să meargă cu ea la o cafea. Întrucât a fost refuzat, la un moment dat, acesta a prins de braţe persoana vătămată şi a imobilizat-o, iar imediat BB. a oprit autoturismul în dreptul lor, victima fiind urcată forţat în interior, după care şoferul a întors şi a plecat. Victima a susţinut că a încercat să apeleze de pe telefonul său mobil, marca LG, serviciul de urgenţă 112, dar A. i-a luat telefonul, l-a închis şi nu i l-a mai dat. Minora a realizat că răpirea sa a fost premeditată şi că toţi cei aflaţi în autoturism s-au înţeles între ei. În plus, persoanele din autoturism dialogau în limba rromanes pentru ca ea să nu înţeleagă ce vorbesc.

A fost transportată în municipiul Roman, unde inculpatul I. a coborât, urmând a se întâlni ulterior cu ceilalţi. Pe strada Nouă, minora a fost coborâtă din maşină, BB. a plecat cu autoturismul, aceasta rămânând cu J., L. şi A., interval în care agresorii au început să apeleze diverse persoane cărora le comunicau că au o fată care practică prostituţia, căutându-şi, astfel, clienţi. A. a chemat un taxi şi au fost transportaţi în satul Simioneşti, comuna Cordun, judeţul Neamţ, localitate situată la circa 10-15 km de municipiul Roman, unde au intrat într-un imobil compus din două corpuri de clădire, unul vechi cu două camere şi un corp de clădire aflat în construcţie, pus la dispoziţie de martorul KK., prezent în respectivul imobil. Din declaraţia victimei, a rezultat că s-au prezentat câţiva bărbaţi, care au refuzat să întreţină relaţii sexuale întrucât că nu le plăcea de ea. Ulterior, s-au mai prezentat alte persoane, dintre care victima l-a recunoscut pe martorul LL..

Au intrat în casa veche, împreună cu martorul KK. de 17 ani, care era gazda, victima fiind lăsată în paza acestuia şi a lui J., inculpaţii A. şi L. plecând şi, la un moment dat, revenind cu multe sticle cu băuturi alcoolice, precum şi cu suma de aproximativ 600 lei, care a fost împărţită între ei. Persoana vătămată a fost luată de către inculpatul A., dusă în a doua cameră a casei, unde a fost abuzată sexual de către acesta. După consumarea raportului sexual forţat, victima s-a îmbrăcat, însă, la scurt timp, a fost preluată de către J., care, împotriva voinţei acesteia, a întreţinut un raport sexual. Din declaraţia victimei, a rezultat că aceasta nu a fost agresată fizic pentru a fi determinată să accepte să întreţină raporturile sexuale, însă i s-a vorbit urât şi a mai văzut un cuţit, aspecte care au reuşit să-i imprime o stare de teamă, să înlăture orice împotrivire şi să colaboreze cu aceştia. Deşi A. i-a spus lui KK. că poate să întreţină şi el raport sexual cu victima, acesta a refuzat.

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, urmărind obţinerea unor beneficii materiale din exploatarea sexuală a victimei, A. şi J. au apelat telefonic mai multe persoane, potenţiali clienţi, pentru a veni la acea casă şi a beneficia contra cost de serviciile sexuale ale victimei, lucru înţeles de aceasta cu toate că inculpaţii vorbeau în limba rromanes. În jurul orei 24:00, la acea locaţie au apărut patru băieţi, care se cunoşteau cu KK., trei întreţinând raporturi sexuale cu ea, în schimbul unor sume de bani neprecizate. Cei trei clienţi i-au spus victimei că nu au treabă cu ea, ci cu A. şi J., care i-au chemat.

Victima a fost ţinută în acel imobil până a doua zi dimineaţă, când, în jurul orei 09:00, a fost scoasă din casă de către inculpaţii A. şi J., au urcat-o într-un autoturism marca Dacia de culoare gri şi s-au deplasat pe strada ţiganilor, mergând în curte la primul inculpat, iar, după ce cei doi au mai cumpărat băuturi alcoolice, au revenit la casa roşie. În acea seară au mai venit 2-3 băieţi, care, însă, nu au întreţinut relaţii sexuale cu victima întrucât erau prea beţi.

În aceeaşi zi inculpaţii A., J. şi KK. au mers împreună cu victima pe malul râului Siret, unde au făcut grătar. Seara, după ce s-a înnoptat, A., împreună cu J. şi KK. au dus-o, cu un autoturism tip dubă, de culoare albă, la un client, care locuia într-un imobil din municipiul Roman. Minora a descris imobilul ca fiind o casă cimentuită, doar cu parter. La solicitarea lui A., victima a mers în acea casă cu clientul şi a întreţinut cu acesta un raport sexual, timp în care inculpaţii au aşteptat în curtea casei. După consumarea actului sexual, victima a rămas în casă şi s-a îmbrăcat, iar clientul a ieşit în curte şi a discutat cu cei trei.

Persoana vătămată C. i-a comunicat lui A. că doreşte să plece acasă şi, întrucât era noaptea târziu, iar autobuzul care se deplasa pe traseul Roman-Vulpăşeşti plecase, inculpatul a acceptat să o transporte în localitatea de domiciliu. La scurt timp, urmare a apelului telefonic efectuat de inculpat, a venit un autoturism, care avea două portiere, în care au urcat toţi patru. Persoana vătămată a fost coborâtă în satul Vulpăşeşti, în dreptul troiţei, inculpatul A. ieşind din autoturism, înmânându-i 30 lei şi ameninţând-o cu violenţe asupra familiei în cazul în care va spune cuiva ce a păţit, asigurându-se, astfel, că victima nu va face publică activitatea infracţională şi faptul că a fost obligată să se prostitueze în folosul grupului.

S-a reţinut că inculpaţii au obţinut de pe urma traficării victimei minore C. suma de 200 lei (4 bărbaţi care au achitat câte 50 lei), sumă stabilită de către instanţă prin raportare la tariful perceput de aceştia în cazul victimei B..

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 40.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţa ce i-a fost cauzată urmare a violurilor la care a fost supusă, şi 40.000 euro daune morale pentru suferinţa cauzată urmare a exploatării sale.

Legat de modalitatea de derulare a evenimentelor în ceea ce o priveşte pe victima C., s-a arătat că, din declaraţia victimei, a rezultat motivul pentru care nu a putut fugi din imobilul unde a fost dusă, precum şi faptul că, la o zi după evenimente, inculpatul A., împreună cu alţi băieţi, s-au deplasat la locuinţa sa, la miez de noapte şi au întrebat de minoră, dar au fost alungaţi de către mama acesteia.

Persoana vătămată a recunoscut după fotografie pe MM., tatăl lui KK., care a fost prezent în imobil, de asemenea l-a recunoscut şi pe NN., proprietarul imobilului cu privire la care a afirmat, cu ocazia recunoaşterii efectuate în teren, că a fost prezent în imobil în noaptea de 13/14 august 2014.

Conform declaraţiei persoanei vătămate, ameninţările i-au creat o stare de teamă, astfel că aceasta nu a povestit nimănui ce a păţit, fiindu-i frică. Telefonul personal marca x care avea o carcasă de culoare gri, cu clapetă, a rămas în posesia lui A., în casa lui KK., unde a fost abuzată sexual, locaţie unde a rămas şi bluza victimei. De la inculpatul A. a primit un tricou alb cu care aceasta a fost îmbrăcată pe parcursul perioadei cât a fost sub controlul şi coordonarea acestuia. Persoana vătămată a afirmat că în seara zilei de 14 august 2014 A. şi J. s-au drogat şi aveau un comportament ciudat. În ziua de 22 octombrie 2014 a recunoscut imobilul din satul Simioneşti în care a fost exploatată sexual. Cu ocazia audierii, victima a solicitat tragerea la răspundere a persoanelor care au racolat-o, agresat-o sexual şi au exploatat-o.

Situaţia de fapt expusă anterior a fost confirmată de martorii OO., LL. şi GG., instanţa reţinând că martorul KK. a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, acesta recunoscând doar faptul că, în anul 2014, a locuit două săptămâni, în vară, în Simioneşti, dar declarând că inculpaţii nu au fost acolo.

Victima a participat la recunoaşterea în teren a imobilului în care a fost dusă, a recunoscut după fotografii judiciare pe cei care au venit şi au luat-o, ca şi pe o parte dintre clienţi. Din analiza proceselor verbale de redare a convorbirilor din data de 13 august 2014, a rezultat că inculpatul I. nu se afla cu ceilalţi membri ai grupului, ci într-o altă locaţie, cu o altă fată care nu formează obiectul cercetărilor din cauza de faţă.

Deşi, prin rechizitoriu, s-a reţinut faptul că la Vulpăşeşti a fost prezent şi inculpatul K., din declaraţiile victimei date pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, ca şi din vizionarea CD-ului care cuprinde înregistrarea audio video a momentului audierii victimei de către organul de urmărire penală, a rezultat incertitudinea acesteia cu privire la acest aspect, instanţa având în vedere şi înscrisurile depuse de apărătorul inculpatului cu privire la faptul că acesta din urmă s-a aflat în ţară în luna septembrie 2014. Ca atare, instanţa a apreciat că, în cauză nu se conturează, cu privire la persoana vătămată minoră C., nici o contribuţie a inculpatului K., prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată prin probe certe de vinovăţie. Prin urmare, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea alături de ceilalţi inculpaţi.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi J., care, în noaptea de 13/14 august 2014, prin exercitarea unor constrângeri morale, exercitate inclusiv de ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, au obligat-o pe persoana vătămată C., minoră în vârstă de 16 ani (născută la data de 26.03.1998), să suporte câte un raport sexual normal, cu penetrare intra-vaginală completă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I., deşi, prin rechizitoriu, s-a reţinut faptul că a obligat persoana vătămată C., să întreţină împotriva voinţei ei un raport sexual, din materialul probator administrat în cauză, din declaraţiile victimei din timpul urmăririi penale şi din faţa instanţei, precum şi din vizionarea CD-ului care cuprinde înregistrarea audio video a momentului audierii victimei de către organul de urmărire penală, a rezultat, astfel cum s-a reţinut în situaţia de fapt, că, acesta a coborât, după transportarea victimei din Vulpăşeşti, în Roman, urmând a se întâlni cu aceştia ulterior, lucru care nu s-a întâmplat. Mai mult, victima însăşi a precizat că nu a întreţinut relaţii sexuale cu acest inculpat. De altfel, din analiza proceselor verbale de redare a convorbirilor din data de 13 august 2014, a rezultat că, în jurul orelor 24:00, inculpatul I. nu se afla cu ceilalţi membri ai grupului, ci într-o altă locaţie, cu o altă fată, aspect care nu formează obiectul cercetărilor din cauza de faţă. Prin urmare, instanţa de fond nu a reţinut în sarcina acestuia nici o activitate infracţională de viol asupra victimei C., prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată prin probe certe de vinovăţie, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen. (persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani), întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea.

Prima instanţă a mai reţinut că faptele inculpaţilor A., I., L. şi J., care au recrutat-o prin inducere în eroare, răpire, au transportat-o şi au exploatat-o pe persoana vătămată C., minoră în vârstă de 16 ani (născută la data de 26.03.1998), prin constrângere psihică, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, de imposibilitatea de a se apăra (singură printre atâţia bărbaţi), dar în folosul lor şi a celuilalt inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Referitor la persoana vătămată F., în vârstă de 15 ani, s-a reţinut că aceasta locuieşte doar cu mama sa şi un frate bolnav într-o casă situată în municipiul Roman, în cartierul Nicolae Bălcescu, şi provine dintr-o familie cu o situaţie materială precară, tatăl său fiind decedat. Aceasta l-a cunoscut în anul 2014 pe inculpatul J., care la data respectivă era prietenul martorei Y.. Victima a fost abordată în luna august 2014 pe reţeaua de socializare facebook de către acest inculpat, care a încercat să o determine să accepte o relaţie de prietenie, minora conversând cu inculpatul atât prin intermediul acestei aplicaţii, cât şi telefonic, şi fiind de acord cu relaţia de prietenie. De această relaţie a profitat inculpatul J. şi a dus la capăt scopul grupului infracţional din care făcea parte.

În ziua de 18 septembrie 2014, minora a fost contactată telefonic de către inculpatul J., care i-a cerut să se întâlnească cu el în timpul zilei, în jurul orei 11:00, locul stabilit fiind gara Roman, aceasta acceptând întrucât avea încredere în inculpat, iar locul stabilit era unul public.

La ora stabilită victima a mers la locul de întâlnire, unde s-a prezentat inculpatul, care, l-a scurt timp, l-a apelat telefonic pe inculpatul K. Acesta a apărut cu un autoturism, descris de victimă ca fiind de culoare verde, având numere de Anglia şi a determinat-o pe victimă să urce, motivând că vor merge până în localitatea Simioneşti la locuinţa unui prieten de-al său, pe nume L., unde doreşte să stea de vorbă cu acesta, urmând a se întoarce cât mai repede înapoi în oraş. Minora a fost transportată la locuinţa lui L., loc în care se afla acesta şi inculpatul A., ulterior apărând şi inculpatul I. Timp de câteva ore inculpaţii au consumat băuturi alcoolice şi au ascultat muzică. Cu toate că i-a cerut inculpatului J. să o transporte înapoi în oraş, acesta a încercat să o convingă că o va face mai târziu. În jurul orei 19:00, inculpaţii şi victima s-au urcat în autoturismul condus de K., promiţându-i că o transportă acasă, însă, după parcurgerea unei distanţe, a fost coborâtă lângă o apă, loc împădurit, unde se afla în apropiere un teren de fotbal şi o clădire, loc care nu a fost identificat.

A fost coborâtă din autoturism, iar inculpatul J. i-a comunicat că a fost dusă în acel loc pentru a întreţine raporturi sexuale cu el şi ceilalţi inculpaţi. Minora a început să plângă şi să le ceară să o lase în pace. Întrucât victima s-a împotrivit, inculpatul A. i-a aplicat o palmă şi un pumn peste faţă, în zona ochiului stâng, după care a întreţinut un raport sexual cu aceasta. Ulterior, deşi victima s-a împotrivit în continuare, inculpaţii I., K. şi L. au întreţinut, în mod forţat, cu aceasta câte un raport sexual, după ce, în prealabil, au ameninţat-o cu acte de violenţă. Agresiunea sexuală a durat câteva ore, timp în care inculpaţii au avut mai multe raporturi sexuale cu victima, inclusiv inculpatul J.

După aceste evenimente, inculpaţii au transportat victima în municipiul Roman, în zona PP., ameninţând-o pentru a nu spune familiei ce a păţit şi pentru a nu reclama fapta la poliţie, fapte care, împreună cu loviturile primite în timpul agresiunii sexuale, au fost de natură să îi imprime minorei o stare de teamă, astfel că aceasta nu i-a spus nimic mamei sale, fiindu-i frică şi ruşine.

În zilele următoare, după comiterea violului, victima a fost contactată de către inculpatul J., pe de o parte, pentru a se convinge că atitudinea ei a fost una obedientă şi nu a reclamat faptele comise, iar, pe de altă parte, pentru a continua activitatea de satisfacere de către minoră a dorinţelor lui sexuale şi ale membrilor grupului.

Percepţia celorlalţi inculpaţi cu privire la minora F. a fost în sensul că se pot folosi de aceasta fără a exista riscul de a fi făcute publice agresiunile, întrucât ea se considera prietena inculpatului J. şi făcea ceea ce acesta îi cerea şi, în plus, nu avea putere să riposteze la solicitările prietenilor acestui inculpat, care, la momentul la care s-au derulat faptele în apropierea terenului de fotbal, a validat acţiunile agresive nu numai prin lipsa de intervenţie, dar şi prin exercitarea aceloraşi acţiuni violente.

Acesta a fost şi contextul în care inculpatul I. a determinat-o pe victimă să se întâlnească cu el în oraş, la un moment dat în luna septembrie 2014, întâlnirea având loc la PP., locaţie unde s-a prezentat şi inculpatul J. Cei doi inculpaţi i-au solicitat să-i însoţească în localitatea Moldoveni la un prieten al lor, persoană pe care victima o cunoştea. S-au deplasat circa jumătate de oră şi au ajuns într-o pădure lângă râul Moldova unde inculpaţii în mod forţat au întreţinut cu minora câte un raport sexual, iar, după consumarea agresiunii, aceştia au ameninţat-o să nu spună nimănui despre viol.

După circa două zile, inculpatul J. a apelat-o pe victimă în timp ce aceasta se afla la cursurile şcolare şi i-a transmis să se întâlnească la ora 13:00 în zona Gării, minora conformându-se. Inculpatul a preluat-o cu un taxi şi a transportat-o pe strada x din Roman, la un apartament, unde se afla inculpatul A. şi proprietarul apartamentului. Inculpatul J. i-a cerut să întreţină un raport sexual cu proprietarul apartamentului, însă întrucât minora nu a fost de acord, nici clientul nu a forţat-o să accepte. Acest fapt l-a determinat pe inculpatul A. să o abuzeze sexual pe victimă, întreţinând, împotriva voinţei acesteia, un raport sexual în respectiva casă, timp în care ceilalţi doi au ieşit afară în curte. După consumarea violului, inculpatul J. a chemat un taxi, a achitat 10 lei şi a cerut taximetristului să o transporte pe victimă acasă.

În perioada imediat următoare din luna septembrie 2014, victima a fost contactată telefonic de către inculpatul I. care i-a cerut să se prezinte în jurul orei 13:30 în zona PP. pentru a se întâlni, ameninţând-o că în caz de refuz va veni acasă la ea. Persoana vătămată F. s-a prezentat la ora şi locul indicat, fiind preluată de către inculpatul I. care i-a comunicat că îl va însoţi pentru a întreţine un raport sexual. Deşi victima nu a fost de acord, pe fondul stării de aservire, l-a urmat pe inculpat care a chemat un taxi, fiind apoi transportată pe malul râului Moldova, locul în care a fost violată anterior. Aici inculpatul I. a întreţinut cu victima, fără consimţământul acesteia, un raport sexual normal.

După trei zile de la acest viol, victima a fost contactată telefonic de către inculpatul I. care i-a solicitat să se prezinte la PP., minora acceptând acest lucru de frică. În acea locaţie s-a întâlnit cu inculpatul, care a condus-o în imobilul din strada x, unde se aflau deja inculpaţii J. şi K., precum şi proprietarul, în scurt timp apărând şi inculpatul A. Scopul pentru care victima a fost transportată în acel loc era ca aceasta să întreţină raporturi sexuale. Întrucât victima a refuzat şi a încercat să fugă din imobil, inculpatul A. a lovit-o cu palmele, după care a fost lăsată în pace.

Prima instanţă a reţinut că actele de agresiune sexuală asupra victimei au fost comise în mod repetat, aceasta fiind determinată prin ameninţări cu acte de violenţă să accepte să se prezinte în locurile indicate de membrii grupării.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferinţele cauzate de constrângerile repetate în scopul întreţinerii de relaţii sexuale cu inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză.

S-a reţinut că, la momentul audierii, victima i-a recunoscut pe inculpaţii A., J., I. şi K. după fotografiile prezentate. Întrucât minora folosea la data faptelor o cartelă sim QQ. aparţinând martorei Y., cu ajutorul telefonului personal a realizat o filmare de câteva secunde, în timp ce se afla în curtea casei lui L., înregistrare care a ajuns în posesia martorei Y. ce a predat-o organelor de cercetare penală. La vizualizarea filmării s-a constatat că în înregistrare apar inculpatul A. şi L. în timp ce dansează.

Deşi, pentru a scăpa de sub autoritatea inculpaţilor, minora şi-a schimbat numărul de telefon şi a încercat să se ferească de aceştia, inculpatul J. a căutat-o la şcoală, pentru a o găsi.

Situaţia de fapt expusă mai sus a rezultat şi din declaraţiile martorilor Y., RR. şi SS., care au arătat că inculpaţii A. şi L. i-au contactat pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu nişte fete, precum şi din procesele verbale de redare a convorbirilor din data de 19 septembrie 2014, din care reiese starea de supunere a victimei faţă de inculpaţi, cu referire în special la cei anterior menţionaţi.

Pe parcursul judecăţii, minora F. împreună cu mama sa au anunţat psihologul că nu intenţionează să beneficieze de consiliere şi că doresc să îşi retragă plângerea formulată împotriva inculpaţilor, iar la interpelarea instanţei, victima a negat că ar fi fost influenţată de ceva sau de cineva pentru a reveni asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală. S-a constatat, totodată, că declaraţia victimei dată nemijlocit în faţa instanţei este diferită de cea dată în faţa organului de urmărire penală. Starea de vulnerabilitate a victimei, care nu a participat la niciun program de consiliere, a fost sesizată de către organul judiciar pe parcursul audierii nemijlocite, acest aspect fiind de natură a îndreptăţi instanţa să creadă că victima a refuzat să mai reproducă parte dintre evenimente. În urma vizionării de către instanţă a înregistrării video-audio efectuată cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, tribunalul a apreciat veridică declaraţia dată în această etapă şi nu pe cea din cursul cercetării judecătoreşti.

S-a reţinut că, în drept, faptele inculpaţilor A., I., J., L. şi K., care, începând cu data de 18 septembrie 2014 şi ulterior, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, prin exercitarea de constrângeri fizice şi morale, inclusiv de către ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, au obligat-o pe persoana vătămată F., minoră în vârstă de 15 ani (născută la data de 30.12.1998), să întreţină cu fiecare mai multe raporturi sexuale, cu penetrare intra-vaginală completă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c), f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la persoana vătămată B., în vârstă de 15 ani, s-a reţinut că aceasta a fost contactată de inculpatul A. în luna noiembrie 2013, dată la care victima avea 14 ani şi locuia în satul Solca, comuna Oniceni, judeţul Neamţ. Iniţial inculpatul a contactat-o telefonic şi a menţinut o strânsă legătură prin acest mijloc de comunicare, cât şi prin intermediul aplicaţiei facebook, unde inculpatul avea contul "A.". Minora nu l-a cunoscut personal, ci doar din fotografiile postate de inculpat. Pe fondul vârstei fragede a victimei, inculpatul a reuşit să-i creeze impresia că o iubeşte, iar aceasta, la rândul său, s-a îndrăgostit de el. Inculpatul i-a precizat că are o situaţia financiară bună, deţine o maşină şi casă, are intenţia de a se căsători cu victima şi să plece împreună în Irlanda, aspecte au imprimat minorei ideea că relaţia cu acesta este o ocazie pentru a putea pleca din satul Solca şi să aibă o situaţie materială mai bună.

La sfârşitul lunii februarie 2014, victima s-a mutat din satul Solca în localitatea Barcana, din judeţul Bacău, iar, în aceeaşi perioadă, a efectuat o deplasare în satul Dumbrăviţa, comuna Ruginoasa, judeţul Iaşi, la bunici. În cadrul convorbirilor telefonice, inculpatul i-a solicitat să se întâlnească în gara Roman, întâlnirea având loc şi durând circa 10 minute, după care victima şi-a continuat traseul.

După circa 40 zile, victima a efectuat o altă deplasare cu aceeaşi destinaţie - Ruginoasa. În municipiul Roman a coborât pentru a se întâlni cu inculpatul A., urmând să-şi continue deplasarea cu un microbuz care pleca spre Ruginoasa la ora 15:00.

Întâlnirea a avut loc în jurul orei 13:00, iar inculpatul i-a solicitat să-l însoţească la locuinţa sa, sub pretextul că doreşte să o prezinte părinţilor săi şi că o va aduce la autogară pentru a pleca la ora stabilită. Minora a acceptat având încredere în inculpat, care a luat un taxi şi a condus-o la un bloc situat vis-a-vis de marketul PP. din municipiul Roman. Au urcat la etajul 3, prima uşă pe dreapta de la scări, locaţie în care se aflau trei băieţi şi o fată, care era beată şi dormea pe un pat. Victima a recunoscut pe doi din tineri ca fiind J. şi pe TT. Victima a discutat cu inculpatul până în jurul orei 14:45, interval în care au stat în aceeaşi cameră şi celelalte persoane. Victima s-a interesat de situaţia minorei aflată în apartament, inculpatul comunicându-i că este venită din seara precedentă şi că nu ştie ce este cu ea. La un moment dat, acea tânăra s-a trezit şi a afirmat că este iubita inculpatului, iar la scurt timp a plecat din apartament, împreună cu cei trei tineri.

Când i-a solicitat inculpatului să o conducă la autogară pentru a pleca, acesta a încercat să o determine să rămână, victima crezând că glumeşte, însă când a insistat şi a încercat să părăsească apartamentul, inculpatul a bruscat-o şi nu i-a dat voie să plece. Întrucât nu ştia unde se află, iar afară înnoptase, minora a intrat în panică şi a început să plângă, solicitând inculpatului să o lase să plece, dar acesta a bruscat-o şi a lovit-o cu palmele peste faţă pentru a o determina să-l asculte. Ulterior, inculpatul i-a solicitat să întreţină cu el un raport sexual, însă victima s-a opus, fiind din nou agresată fizic. Inculpatul a dezbrăcat-o de haine şi a întreţinut cu minora un raport sexual complet, fără consimţământul acesteia, care, însă, de teamă să nu fie bătută, nu s-a mai opus. După consumarea violului victima nu a sunat pe cineva sau la numărul de urgenţă 112 întrucât nu avea credit şi nici nu dorea să afle cineva de faptul că a fost abuzată sexual. Victima a solicitat telefonul inculpatului A. pentru a-l suna pe bunicul său, dar acesta a refuzat-o.

După consumarea raportului sexual, în apartament au venit J. cu TT. şi L. Inculpatul J. i-a solicitat victimei să întreţină şi cu el un raport sexual, însă aceasta a refuzat, fapt ce l-a determinat pe inculpatul A. să o lovească cu palmele, însă victima nu a cedat.

În jurul orelor 21:30-22:00, victima l-a auzit pe inculpatul A. vorbind la telefonul mobil cu diverse persoane cărora le spunea să vină la el pentru a întreţine raporturi sexuale cu ea. După circa 15 minute, în apartament au venit trei băieţi rromi, cu vârstele cuprinse între 16-32 ani. Inculpatul A. a scos-o pe victima B. din dormitor şi i-a spus că trebuie să întreţină raporturi sexuale cu acele persoane, precizând că au bani şi că vor plăti. Întrucât victima a refuzat să se prostitueze, inculpatul a lovit-o cu palma, i-a vorbit urât şi a încercat prin ameninţări să o determine să accepte. A intervenit inculpatul J., care i-a spus lui A. să o lase în pace dacă nu vrea.

Ca urmare a faptului că minora nu a ajuns la domiciliul bunicului său, familia acesteia a intrat în panică şi au început să o apeleze. A fost apelată în momentul în care era determinată prin violenţă să se prostitueze, victima l-a scos din buzunar, dar TT. i l-a luat, l-a închis şi nu i-a dat voie să vorbească cu bunicul său.

Tânăra care se afla în apartament, cu privire la care victima a precizat că avea circa 17 ani şi că exista o legătură între aceasta şi inculpatul A., a fost preluată de cei trei clienţi şi a plecat cu aceştia pentru a întreţine raporturi sexuale. În cursul nopţii, victima a rămas în apartament cu inculpaţii A. şi J., precum şi cu TT. Dimineaţa, inculpatul A. a fost apelat de către organele de poliţie care l-au chestionat cu privire la victima minora B., acesta a afirmat că nu o cunoaşte şi că nu ştie nimic despre aceasta. Ulterior, a intrat în panică şi a scos-o afară din apartament pe victimă, aceasta a ieşit, a mers şi a găsit un taxi care a transportat-o la gara Roman.

Minora nu a spus nimănui că a fost violată, însă membrii familiei cunoşteau că a fost ţinută sechestrată de către inculpatul A., întrucât fratele victimei a fost apelat de către martorul TT. care i-a comunicat că aceasta are probleme şi că este obligată să se prostitueze. Pe fondul informaţiilor furnizate, familia a apelat serviciul de urgenţă 112 şi a sesizat situaţia minorei. Ulterior, victima a povestit parţial mamei sale ce a păţit.

Victima B. a fost contactată ulterior de către inculpatul A., care i-a spus că îşi cere scuze şi că doreşte să fie împreună în încercarea de a o determina să nu reclame faptele organelor judiciare.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune morale urmare a suferinţei la care a fost supusă prin violarea şi sechestrarea sa.

Anumite aspecte din situaţia de fapt expusă anterior au fost confirmate de declaraţiile martorilor UU. şi TT., prima instanţă reţinând, totodată, că declaraţiile victimei date pe întreg parcursul procesului penal au fost constante, coerente.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, la sfârşitul lunii februarie 2014, prin exercitarea de constrângeri fizice şi psihice, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, a obligat-o pe persoana vătămată B., minoră în vârstă de 15 ani (născută la data de 16.02.1999), să suporte un raport sexual normal, cu penetrare intra-vaginală completă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. c) C. pen., iar fapta aceluiaşi incupat, care, în perioada menţionată, a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată B., minoră în vârstă de 15 ani, atât înainte, cât şi după întreţinerea prin constrângere a unui raport sexual, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen.

În legătură cu probatoriul administrat cu privire la activitatea inculpaţilor, prima instanţă a arătat că aspectele relatate de victimele D. şi B., privind casa inculpatului I., cumnata acestuia şi copilul acesteia, aduc un plus de veridicitate declaraţiilor lor, având în vedere că în privinţa acestora circumstanţele reale de comitere a faptelor nu au fost comune.

S-a mai reţinut că imposibilitatea victimelor de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa derivă atât din modalitatea de săvârşire a faptelor, prin inducere în eroare asupra destinaţiei în care merg, prin îngrădirea libertăţii de mişcare, de mai multe persoane împreună, prin constrângere morală şi fizică, dar şi din starea lor de vulnerabilitate speculată de inculpaţi şi alimentată pe întreaga perioadă în care au fost împreună, din împrejurarea că, în marea majoritate a timpului, inculpaţii vorbeau între ei în ţigăneşte, pentru a nu fi înţeleşi, alimentând starea de nesiguranţă, de frică şi incertitudine a victimelor.

Manoperele de identificare a fetelor pe care inculpaţii A. şi J. le-ar fi putut exploata sexual au fost descrise de martorele VV., WW. şi XX., iar martorii FF., OO., YY., GG. şi TT. au arătat că cei doi inculpaţi îi sunau periodic pentru a-i întreba dacă doresc să întreţină relaţii sexuale contra cost.

Totodată, în urma interceptării legale a convorbirilor purtate de către inculpatul A., a rezultat că acesta comunica telefonic cu un număr mare de tinere pe care încerca să le racoleze, urmărind determinarea lor să se prostitueze în favoarea sa şi a celorlalţi membri ai grupării. În cauză au fost efectuate percheziţii domiciliare la domiciliile inculpaţilor K., A., J., I., a martorului KK. şi a lui BB., fiind realizate percheziţii informatice asupra sistemelor informatice şi a mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpaţii J., A. şi I.

S-a constatat că procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate legal au arătat interesul inculpaţilor pentru identificarea de fete pe care să le exploateze sexual ulterior; aceste convorbiri sunt foarte explicite nu numai cu privire la vârsta fetelor, dar şi cu privire la cererile clienţilor, la numărul lor, conturând, de asemenea, şi încercările inculpatului A. de a determina mama unei victime să primească bani şi să nu continue procesul penal.

În ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, s-a observat că, din definiţia cuprinsă în art. 367 C. pen., rezultă că pentru existenţa acestuia se impune îndeplinirea mai multor condiţii, şi anume numărul minim al membrilor grupului să fie de 3 persoane, să existe o anumită organizare a grupului, adică fiecare membru să aibă un rol determinat, nefiind exclusă şi o organizare ierarhică, acţiunile grupului să se desfăşoare în mod coordonat, grupul să existe pentru o anumită perioadă de timp, să se urmărească comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

Prima instanţă a constatat că materialul probator administrat în cauză dovedeşte fără echivoc că inculpatul A., în calitate de lider coordonator, a iniţiat grupul infracţional organizat, ce a fost constituit cu participarea inculpaţilor I., J. şi L., grup care, în august 2014, era deja sistematizat. După această dată, grupul a fost sprijinit ori la el a aderat şi inculpatul K., caracterul implicării lui fiind unul sporadic, dat tocmai de intermitenţa prezenţei în localitatea de domiciliu.

În cadrul grupului infracţional organizat fiecare membru a avut unul rol determinant, iar liderul grupului, inculpatul A., a stabilit un mod de operare, ce a fost respectat de inculpaţii în cauză. Astfel, într-o primă etapă erau identificate, din mediul rural, în special, victimele minore (indiferent cât de fragede erau, inculpaţii A. şi I. vorbind despre întreţinerea de relaţii sexuale şi cu fete de 10, 11, 12, 13 ani) vulnerabile, cu o situaţie materială, financiară, emoţională precare. Ulterior, aceste minore erau contactate insistent, li se făceau promisiuni de ajutor emoţional şi material, de relaţii de iubire. În continuare, victimele erau vizitate de către inculpatul A., însoţit şi de ceilalţi inculpaţi, folosindu-se de cele mai multe ori de un mijloc de transport, pe parcursul vizitei, minorele fiind induse în eroare sau chiar forţate să intre în maşină. La final, victimele erau duse într-o locaţie, unde inculpaţii îşi satisfăceau dorinţele sexuale şi le exploatau sexual, identificând potenţialii clienţi telefonic, sau chiar direct.

Prin urmare, s-a constatat că grupul era format din mai mult de trei persoane, fiecare membru trebuind să identifice persoanele minore vulnerabile, urmând ca, de cele mai multe ori, inculpatul A. să le abordeze şi să le contacteze insistent. Din întreg materialul probator a rezultat că, cel puţin în perioada august - octombrie 2014 (cu privire la care există probe de activitate) acţiunile grupului s-au desfăşurat coordonat, toţi inculpaţii urmărind acelaşi scop, respectiv, comiterea de infracţiuni, scop de altfel atins.

Toţi inculpaţii au negat comiterea acestei infracţiuni, susţinând că nu au constituit şi nici nu au aderat la vreo grupare infracţională, însă, materialul probator a relevat fără putinţă de tăgadă că inculpaţii A., I., J., L. şi K. au constituit, iar în cazul ultimului inculpat, că a aderat la gruparea infracţională organizată, dovadă făcând nu numai declaraţiile acestora, de recunoaştere, dar şi alte aspecte de fapt. Astfel, inculpaţii au fost de acord cu modul de operare, mai sus expus, fiind conştienţi de rolul pe care-l aveau în cadrul grupului infracţional, de modul în care vor acţiona, precum şi că scopul era de a comite infracţiuni de viol, lipsire de libertate, de trafic de minori. Convorbirile telefonice interceptate fac dovada colaborării dintre inculpaţi în legătură cu modul de operare, dar şi a caracterului organizat al activităţilor de racolare a persoanelor în scopul exploatării sexuale.

În concluzie, prima instanţă a reţinut că, din întreg materialul probator, rezultă că, începând cu luna august 2014, inculpaţii A., I., K., J. şi L. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat în mod coordonat cu scopul identificării, racolării, transportării şi determinării prin acte de violenţă sau prin inducere în eroare a unor victime minore, provenind din familii extrem de sărace, cu un grad redus de instruire, să întreţină raporturi sexuale cu ei şi cu diferiţi clienţi, în beneficiul inculpaţilor.

Inculpaţii au acţionat coordonat, în sensul identificării şi racolării de victime minore cu vârste cuprinse între 13 (sau chiar mai mici) şi 18 ani, care provin din familii dezorganizate, fără venituri financiare, cu un nivel redus de educaţie, din mediul rural, le abordau prin intermediul altor fete, cunoştinţe de ale lor, ori prin intermediul reţelelor de socializare, le sunau cu insistenţă, le dădeau impresia că sunt interesaţi de relaţii adevărate de prietenie. Ulterior, fetele erau induse în eroare cu privire la destinaţia la care merg sau erau băgate cu forţa în maşină, le transportau în diferite locaţii, iar acolo acestea erau lipsite de libertate, obligate prin acte de violenţă să întreţină raporturi sexuale atât cu inculpaţii, cât şi cu alte persoane, clienţi racolaţi de inculpaţi în beneficiul acestora din urmă. Inculpaţii au imprimat o stare de teamă profundă victimelor, faţă de care au afirmat că nu se tem de organele de aplicare a legii, în opinia lor faptele pe care le-au comis puteau fi iertate cu uşurinţă de unele dintre victime sau părinţii acestora în schimbul unor sume de bani.

În perioada ianuarie 2014 - sfârşitul lunii septembrie 2014, inculpaţii şi-au atins scopul grupului, prin racolarea prin violenţă/răpire a unui număr de 6 victime minore, respectiv: D., C., E., B., F. şi B.. Mai mult, dosarul cuprinde date cu privire la continuarea acestor activităţi ilegale şi după septembrie 2014, procesele verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpaţi fiind deosebit de edificatoare în acest sens. Practic, activităţile grupului infracţional organizat au fost întrerupte prin intervenţia organelor judiciare.

Activităţile de documentare şi de administrare a probatorului au evidenţiat faptul că numărul minorelor racolate de grupare este mult mai mare; unele minore au refuzat avansurile inculpaţilor, printre acestea fiind martorele XX., AA., VV., WW., Y.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A., I., J., L. şi K., care au constituit un grup infracţional organizat, iar, în cazul ultimului inculpat, acesta a aderat la gruparea infracţională organizată, care a acţionat în mod coordonat, cu scopul identificării, racolării, transportării şi determinării prin acte de violenţă sau prin inducere în eroare a unor victime minore, provenind din familii extrem de sărace, cu un grad redus de instruire, să întreţină raporturi sexuale cu ei şi cu diferiţi clienţi, în beneficiul inculpaţilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2), (3) C. pen.

S-a constatat că întreaga activitate infracţională a fiecăruia dintre cei cinci inculpaţi se caracterizează printr-o pluralitate de infracţiuni, sub forma concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen.

Constatându-se că faptele constituie infracţiuni, au fost săvârşite de inculpaţi, care pot răspunde penal, prima instanţă a dispus condamnarea acestora, la stabilirea pedepselor având în vedere criteriile generale de individualizare a acestora, respectiv gradul concret de pericol social al faptelor ce este unul foarte ridicat, fiind conturat de modalităţile şi împrejurările comiterii faptelor, de vârsta tinerelor abuzate sexual şi exploatate prin obligarea la practicarea prostituţiei, de natura importantă a relaţiilor sociale încălcate şi, nu în cele din urmă, de urmarea deosebită produsă (persoanele traficate au fost reduse la condiţia de "marfă", au fost supuse unui fenomen de dezumanizare, de supunere, cel mai pregnant manifestându-se în cazul victimelor minore B. şi F.; le-au fost lezate sentimentele cele mai profunde, trauma fizică, dar, în special, cea psihică fiind de natură a le marca întreagă viaţă, având în vedere vârsta acestora), precum şi periculozitatea inculpaţilor.

La stabilirea în concret a pedepselor şi a modalităţii de executare, instanţa a avut în vedere şi rolul şi contribuţia avută de fiecare dintre inculpaţi, modalitatea de acţiune, lipsa de empatie faţă de victime, împrejurarea că au formulat cereri de judecată în procedură abreviată, cereri respinse, dar, în final, excluzând achitările motivate mai sus, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, fiind incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., I. şi J.. Instanţa a apreciat că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile întrucât, situaţia de fapt reţinută de procuror şi dublată de materialul probator, chiar şi în cazul unei admiteri a cererii de judecată în procedură abreviată, ar fi impus aceleaşi soluţii.

S-a mai avut în vedere faptul că inculpaţii nu conştientizează gravitatea faptelor, nu iau în calcul alternative pozitive de reintegrare în societate şi refuză adoptarea unui stil de viaţă pro social. Activităţile infracţionale desfăşurate de fiecare dintre ei au devenit un stil de viaţă, o modalitate constantă de obţinere de venituri. Relevante sunt şi referatele de evaluare întocmite cu privire la inculpaţi, cu excepţia inculpatului K..

Prima instanţă a mai constatat că inculpatul A. are un nivel de pregătire intelectuală mediu, a avut o poziţie procesuală corespunzătoare în faţa instanţei, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa, însă, din referatul de evaluare întocmit, a rezultat că această recunoaştere a fost făcută în scopul evident de a obţine pedepse mai mici, fără o conştientizare a gravităţii ori a consecinţelor lor. Totodată, tribunalul a avut în vedere la individualizarea judiciară a fiecărei pedepse şi contribuţia acestui inculpat la comiterea fiecărei infracţiuni, foloasele materiale obţinute de pe urma acestor activităţi, faptul că este considerat şeful grupării infracţionale. Astfel, inculpatul a desfăşurat cele mai multe dintre activităţi de identificare a minorelor vulnerabile, iar la dosar sunt numeroase probe din care rezultă că acesta exercita violenţe fizice, ameninţări la adresa victimelor şi a membrilor familiei acestora, direct sau prin intermediul celorlalţi inculpaţi.

Cu privire la inculpatul J., s-a reţinut că are un nivel de pregătire intelectuală mediu, a avut o poziţie procesuală corespunzătoare în faţa instanţei, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa, însă, din referatul de evaluare întocmit, a rezultat că această recunoaştere a fost făcută în scopul evident de a obţine pedepse mai mici, fără o conştientizare a gravităţii lor, a consecinţelor lor. Totodată, tribunalul a avut în vedere la individualizarea judiciară a fiecărei pedepse şi contribuţia acestui inculpat la comiterea fiecărei infracţiuni, foloasele materiale obţinute de pe urma acestor activităţi, faptul că a profitat de vulnerabilitatea, în special, a victimei minore F., care i-a fost prietenă, împrejurare de care s-a folosit în racolare. Inculpatul a desfăşurat şi activităţi de transport şi exploatare a minorelor vulnerabile. La dosar sunt numeroase probe din care rezultă că inculpatul exercita violenţe fizice, ameninţări la adresa victimelor.

Referitor la inculpatul I., s-a reţinut că are un nivel de pregătire intelectuală mediu, a avut o poziţie procesuală corespunzătoare în faţa instanţei, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa, însă, din referatul de evaluare întocmit, a rezultat că această recunoaştere a fost făcută în scopul evident de a obţine pedepse mai mici, fără o conştientizare a gravităţii lor, a consecinţelor lor. La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse, tribunalul a avut în vedere şi contribuţia acestui inculpat la comiterea fiecărei infracţiuni, foloasele materiale obţinute de pe urma acestor activităţi, faptul că inculpatul a desfăşurat activităţi de transport şi exploatare a minorelor vulnerabile. La dosar sunt numeroase probe din care rezultă că inculpatul exercita violenţe fizice, ameninţări la adresa victimelor.

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială şi identificate în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa le-a stabilit acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea, dozată în mod corespunzător, potrivit celor menţionate mai sus, cu reţinerea în cazul inculpaţilor A., J. şi I. a dispoziţiilor prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Părţile civile au solicitat să fie despăgubite pentru prejudiciile morale suferite constând în agresiunile fizice şi psihice la care au fost supuse de către inculpaţi şi suferinţele fizice şi psihice la care au fost supuse ulterior, surprinse în declaraţiile acestora.

Analizând aceste cereri, instanţa a apreciat, în primul rând, că existenţa acestor prejudicii morale este dovedită fără echivoc de acţiunile de constrângere la relaţii sexuale, de traficare şi de exploatare la care au fost supuse părţile civile minore, ce au fost confirmate de materialul probator administrat în cauză. În al doilea rând, în procesul de analiză a cuantificării prejudiciului moral produs părţilor civile, instanţa s-a raportat la următoarele criterii obiective: consecinţele negative suferite de partea civilă, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute consecinţele.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că toate aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii civile. Este adevărat totuşi că, în cazul daunelor morale, acordarea acestora trebui să aibă un efect compensatoriu, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Prin urmare, instanţa a apreciat întemeiate pretenţiile, reprezentând daune morale, formulate de fiecare parte civilă, obligând inculpaţii la plata acestora, în solidar.

În termen legal, împotriva sentinţei penale sus menţionate, inculpaţii A., I., J., K. şi L. au exercitat calea ordinară de atac a apelului, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.

Prin decizia penală nr. 635 din 3 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., I., J., K. şi L. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 29 ianuarie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2015, care a fost menţinută.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 72 alin. (1) teza I C. pen., s-a dedus, în continuare, din durata pedepselor aplicate inculpaţilor A., I. şi J. prin sentinţa penală apelată, perioada arestului preventiv de după data de 29 ianuarie 2016 la zi (03 octombrie 2016).

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) teza finală C. proc. pen., cu referire la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ca măsura preventivă a controlului judiciar, luată faţă de inculpatul L. prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Iaşi la data de 01 aprilie 2015, să înceteze de drept la data pronunţării deciziei, urmând ca o copie a hotărârii să fie comunicată de îndată tuturor instituţiilor cu atribuţii în executarea respectivei măsuri preventive.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut că judecătorul fondului a realizat o analiză şi o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, pe baza căruia a reţinut o situaţie de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută.

Astfel, s-a arătat că prima instanţă a stabilit, în mod corect şi în concordanţă cu probatoriul administrat, situaţia de fapt imputată inculpaţilor, procedând în mod temeinic, echitabil şi imparţial, la interpretarea, analizarea şi evaluarea tuturor probelor cauzei, inclusiv din perspectiva susţinerilor şi apărărilor inculpaţilor, şi la explicarea problemelor de drept invocate, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existenţa faptelor, la comiterea acestora de către inculpaţi şi la vinovăţia acestora.

S-a constatat, de asemenea, că judecătorul fondului a dat eficienţă dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., făcând o apreciere şi o interpretare corectă a probelor administrate în cauză, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar. În considerentele sentinţei penale, argumentele care au stat la baza soluţiei de condamnare dispusă au fost prezentate într-o manieră dezvoltată, fiind explicitată vinovăţia, sub forma intenţiei, reţinută în sarcina inculpaţilor în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Totodată, s-a constatat că judecătorul fondului a făcut trimitere la mijloacele de probă care susţin elementele de fapt reţinute în descrierea situaţiei faptice, realizând o analiză amănunţită a probatoriului existent la dosar, punctând acele aspecte de fapt redate de martorii ascultaţi în cauză şi de inculpaţi, apreciate ca relevante pentru stabilirea derulării faptice a evenimentelor.

S-a observat că multe din criticile inculpaţilor din apel tind să combată baza factuală pe care au fost construite acuzaţiile, recunoscute, de altfel, generic, de către unii dintre inculpaţi în faţa primei instanţe.

Contrar aserţiunilor apărării, Curtea a reţinut că trimiterile explicite la probele administrate nu sunt unele generice, pe parcursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă procedând la administrarea nemijlocită a unui amplu material probator pe baza căruia să poată fi stabilit adevărul şi lămurită cauza sub toate aspectele de fapt.

Efectuând propria analiză şi evaluare a întregului material probator existent la dosar, instanţa de apel a constatat dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii supuse controlului judiciar şi, implicit, vinovăţia fiecăruia dintre inculpaţii apelanţi în comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi în primă instanţă. S-a arătat că analiza judicioasă şi coroborată a tuturor probelor administrate în cauză pe parcursul procesului penal dovedeşte fără putinţă de tăgadă conduita infracţională a inculpaţilor ce se circumscrie sferei ilicitului penal, în forma şi potrivit încadrărilor reţinute de instanţa de fond.

S-a constatat că probele administrate în faza apelului, din perspectiva Curţii, nu au adus o modificare a bazei factuale corect stabilite, atât prin actul de sesizare, cât şi prin sentinţa penală apelată, în pofida unor elemente de neconcordanţă dintre acestea şi probele administrate anterior. Astfel, în faţa instanţei de apel au fost audiate persoanele vătămate D., B., F., E., C., B. şi martora ZZ.

În declaraţia din faza apelului, persoana vătămată D. a încercat în mod neplauzibil şi inadvertent să acopere contribuţia infracţională a inculpaţilor K. şi I. ori să minimizeze ansamblul conduitei infracţionale a acestora, arătând că nu s-a simţit forţată de K. întrucât, probabil, acesta a fost plătit ca şofer de ceilalţi să vină să ia victimele şi că I. a apărat-o în sensul că l-a oprit pe A. să o mai lovească. Cu toate acestea, în pofida interesului vădit al victimei de a crea inculpaţilor o situaţie favorabilă, aceasta a arătat că inculpatul K. le-a ameninţat pe ea şi pe E. că dacă nu stau să întreţină raporturi sexuale le va închide. Mai mult, victima a precizat că inculpatul K. a lovit-o, însă văzând că nu poate să întreţină raport sexual cu aceasta a lăsat-o în pace. Victima D. a confirmat că, atâta timp cât a stat în casa inculpatului K., uşa era încuiată de către A., neştiind unde se afla cheia şi neputând pleca.

Aceeaşi poziţie inconsecventă a probat în faza apelului şi victima E., aceasta arătând, pe de o parte, că îşi menţine declaraţiile date în cauză, iar, pe de altă parte, că nu îşi menţine aceste declaraţii, fără a oferi o explicaţie plauzibilă pentru aceasta. Astfel, aceasta a arătat că inculpatul K. nu este vinovat întrucât el doar le-a dus cu maşina. Cu toate acestea, persoana vătămată a arătat că numitul T., tatăl lui D., a insistat ca victima să declare în acel mod.

În privinţa contribuţiei infracţionale a inculpaţilor A. şi I., s-a observat că declaraţiile victimei au un caracter relativ omogen, confirmând cele susţinute anterior cu privire la acţiunile concrete imputate acestor inculpaţi.

Instanţa de apel a subliniat că atât victima D., cât şi E., audiate fiind în cursul judecăţii în primă instanţă, au confirmat că mama inculpatului K. a luat legătura cu ele şi le-a spus că le va da bani dacă îşi vor retrage plângerile.

Audiată fiind în faza apelului, persoana vătămată B. a precizat că a mai dat declaraţii în cauză, a spus adevărul şi le menţine în totalitate, confirmând implicarea infracţională a inculpaţilor, respectiv faptul că a fost racolată de inculpaţi, transportată, violată de aceştia şi obligată să întreţină raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, contra cost, victima neprimind nicio sumă de bani.

Victima F. a arătat că işi menţine declaraţia anterioară, dar că o singură persoană dintre inculpaţi este nevinovată, respectiv K., care nu i-a făcut nimic, precizând că în prima declaraţie a relatat şi despre acesta pentru că i-a fost frică de organele de poliţie, deşi a adăugat că nu a fost ameninţată de acestea.

Instanţa de apel a constatat surprinzătoare atitudinea acestei victime, care, audiată fiind în calea de atac, a dovedit că singura preocupare a sa este aceea de a-i crea inculpatului K. o situaţie favorabilă, negând orice activitate infracţională în privinţa acestuia şi încercând, în mod neplauzibil şi inadvertent, să ofere explicaţii pentru schimbarea declaraţiilor sale.

În privinţa celorlalţi inculpaţi, victima F. a confirmat acţiunile grave imputate, arătând că inculpatul L. a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale, ameninţând-o cu acte de violenţă, inculpatul A. a lovit-o şi a ameninţat-o să întreţină cu acesta raporturi sexuale, de 4-5 ori, în fine, că "toţi băieţii" au ameninţat-o.

Poziţia acestei victime în faza apelului referitoare la situaţia inculpatului K. a fost privită şi evaluată de către Curte cu serioase rezerve şi cu prudenţă sporită, având în vedere, pe de o parte, profilul moral-educativ al victimei, marcat de lacune esenţiale în privinţa unor valori cu caracter axiomatic-ca adevărul (aceasta a recunoscut că a discutat cu inculpatul L. pe o reţea de socializare căruia i-a cerut suma de 1.000 lei ca să "îl scape", victima afirmând expres că dacă îi dădea banii, urma să spună instanţei altceva, la fel precedând şi în privinţa inculpatului A., dacă şi acesta ar fi fost de acord să-i dea bani victimei), dar şi situaţiei de vulnerabilitate deosebită a victimei în raport cu posibilele situaţii care ar opune interesul inculpatului K. şi a membrilor familiei acestuia de a obţine exonerarea acestuia de răspundere penală şi posibilităţile victimei de a se manifesta consecvenţă în declaraţii.

În privinţa poziţiei victimelor C. şi B., Curtea a constatat că în faza apelului acestea au confirmat susţinerile anterioare, în privinţa aspectelor esenţiale ale bazei factuale, cu referire punctuală la acţiunile fiecăruia dintre inculpaţi. Cea din urmă victimă a circumstanţiat cel mai fidel împrejurările factuale relatate şi a precizat că singura persoană care a violat-o şi sechestrat-o este inculpatul A..

Răspunzând susţinerilor apărării făcute pe calea apelului, în special ale inculpatului K., Curtea a subliniat că, deşi din declaraţiile unora dintre victime s-ar putea susţine existenţa unor diferenţe de apreciere a unor împrejurări cu caracter infracţional, ceea ce este esenţial este o anumită raportare a agentului penal faţă de caracterul liber al voinţei şi al acţiunii victimelor, afectat de violenţă sau de modalităţi de captare nonagresivă, în urmărirea aceluiaşi scop, fiind irelevantă conotaţia morală a conduitei acestora din urmă sau dacă acestea au devoalat un anumit grad de notorietate cu privire la îndeletnicirile curente, victimele neavând alegeri esenţiale cu privire la dreptul de dispoziţie asupra propriului corp, acţiunile de traficare comise de inculpaţi având ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, deci limitarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a acestora, valori sociale protejate de legiuitor.

În ceea ce priveşte apărările inculpatului I. în legătură cu evenimentele din noaptea de 13/14 august 2014, Curtea a apreciat că declaraţia martorei ZZ., audiată în faza apelului, nu poate avea credibilitatea pentru a fi considerată ca fiind corespunzătoare adevărului şi nici nu conţine elemente certe factuale din care să se extragă concluzia indubitabilă a existenţei unui alibi al acestui inculpat în privinţa acuzaţiei concrete aduse, respectiv că a participat la transportarea în mun. Roman a victimei C., care, de altfel, l-a recunoscut pe inculpatul I. ca ocupant în portbagajul maşinii cu care a fost transportată în vederea exploatării sexuale.

S-a arătat că nici celelalte susţineri ale apărării nu pot fi reţinute, caracterul nefondat al acestora fiind dovedit în mod neîndoielnic de ansamblul probelor detaliat expuse şi judicios analizate de prima instanţă, coroborate şi cu elementele verosimile conţinute de declaraţiile victimelor audiate în faza căii de atac ordinare a apelului.

Nici susţinerile apărării inculpatului I. cu privire la persoana vătămată D., potrivit cărora a dus-o pe aceasta acasă la el tocmai pentru a o proteja de eventualele agresiuni din partea celorlalţi inculpaţi, nu au putut fi reţinute, faţă de caracterul indubitabil al contribuţiei sale infracţionale, în raport de declaraţiile concordante incriminatoare ale victimelor D. şi E.. Astfel, însăşi victima D. a arătat că inculpatul I. nu a protejat-o, ci l-a oprit pe A. să o mai lovească, după ce fusese deja lovită; întrebată fiind în faţa Curţii, dacă îi este teamă de inculpaţi, victima D. a răspuns că îi este teamă, cu excepţia lui K. care nu a fost violent ca ceilalţi doi.

În ceea ce priveşte motivele de apel ale inculpatului A. vizând încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil şi a principiului aflării adevărului pe parcursul audierii persoanelor vătămate, în condiţiile în care atât el, cât şi ceilalţi coinculpaţi au fost îndepărtaţi din sala de judecată, Curtea a reţinut că, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 30 martie 2015, la momentul la care prima instanţă a dispus îndepărtarea din sala de judecată a inculpaţilor arestaţi preventiv în cauză, niciunul dintre apărătorii acestora nu s-a opus, mai mult, apărătorul ales al inculpatului A. a renunţat în mod implicit, dar neechivoc, la invocarea vreunei eventuale vătămări a dreptului la apărare ori a celorlalte drepturi afirmate, prin faptul că a învederat judecătorului că părăseşte sale de judecată pentru a se prezenta la un alt dosar, urmând să fie substituit de un coleg avocat, solicitare încuviinţată de instanţă.

Aşadar, Curtea a reţinut că întreg materialul probator administrat în cauză dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora.

Faţă de această constatare, observând totodată că mijloacele de probă administrate în faza apelului nu au fost în măsura să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie, ci, dimpotrivă, le-au consolidat, susţinerile inculpaţilor rămânând singulare şi contrazise de întreg probatoriul apreciat ca relevant în dovedirea situaţiei de fapt corecte, Curtea a constatat ca fiind legală şi temeinica hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia reţinută în sarcina inculpaţilor apelanţi.

Pe baza situaţiei de fapt dovedită dincolo de orice îndoială de probatoriul strâns în cauză, s-a apreciat că prima instanţă a procedat la o corectă încadrare în drept a faptelor comise de către fiecare dintre inculpaţi.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară realizată de instanţa fondului, ca un aspect preliminar, Curtea a reamintit faptul că această operaţiune se impune a fi efectuată în baza criteriilor generale de individualizare pe care legiuitorul penal le prevede la art. 74 C. pen., criterii pe care judecătorul fondului le-a avut în vedere şi le-a dezvoltat cu ocazia operaţiunii de stabilire a pedepselor în cauză. Astfel, în operaţiunea de individualizare judiciară au fost avute în vedere, pe lângă circumstanţele reale, şi circumstanţele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi, reţinându-se în acest sens lipsa antecedentelor penale, vârsta, situaţia familială şi socială şi conduita procesuală adoptată pe parcursul procesului penal de faţă.

Aşadar, elementele referitoare la fapte şi la persoana inculpaţilor invocate de aceştia în motivarea căilor de atac de faţă au fost avute în vedere şi analizate de judecătorul fondului atunci când a stabilit cuantumul pedepselor principale.

În privinţa inculpaţilor A., J. şi I., s-a arătat că prima instanţă a dat eficienţă recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare fiind reduse cu o treime.

S-a mai arătat că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaţilor, analizate în raport cu importanţa valorilor sociale ce au fost încălcate, cu multitudinea şi natura relaţiilor sociale lezate, respectiv relaţiile ce vizează dreptul fundamental al persoanei la libertatea fizică, demnitatea şi inviolabilitatea sexuală, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, pe fondul lipsei de ocupaţii licite, profitând de naivitatea şi credulitatea persoanelor vătămate, de vulnerabilitatea acestora socială şi emoţională, aspect ce denotă un caracter reprobabil infracţional din partea inculpaţilor, prin folosirea atât a unor acte de violenţă fizică, cât şi a unor ameninţări pentru a înfrânge opoziţia victimelor la a întreţine relaţii sexuale, prin ţinerea victimelor în locaţii necunoscute împotriva voinţei acestora şi supunerea acestora să suporte acte care le-au afectat libertatea sexuală, victimele fiind transformate în obiecte aflate la dispoziţia inculpaţilor, urmările faptelor comise, respectiv crearea unei stări de pericol pentru libertatea persoanei, împiedicarea persoanei de a se deplasa şi acţiona potrivit propriei sale voinţe, atingerea adusă dreptului de libertate şi inviolabilitate sexuală, precum şi producerea pentru membrii societăţii a unui sentiment de respingere/repulsie faţă de faptele de genul celor comise de inculpaţii din prezenta cauză, apar ca fiind proporţionale cu gravitatea, cu împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile şi cu rezultatul acestora, cât şi cu circumstanţele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţii apelanţi.

De altfel, Curtea nu a putut să nu aibă în vedere că inculpaţii nu au conştientizat natura faptelor comise şi gravitatea acestora, nu şi-au asumat responsabilitatea pentru consecinţele faptelor săvârşite şi nu au empatizat cu victimele, aspecte ce justifică nevoia accentuată de reeducare şi corijare a inculpaţilor, nevoie ce poate fi satisfăcută doar prin menţinerea cuantumului pedepselor aplicate şi prin executarea acestora în regim privativ de libertate.

Gravitatea sporită a infracţiunilor dovedit comise de către inculpaţi, împrejurările şi modalitatea concretă în care au acţionat aceştia (ce au fost dezvoltate mai sus), urmările produse de infracţiunile comise şi conduita procesuală pe care au înţeles să o adopte (inculpaţii care au recunoscut vinovăţia faptelor au făcut-o doar pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, contestând în fond şi în apel situaţia factuală imputată), constituie elemente în baza cărora instanţa de apel a apreciat că pedepsele cu închisoarea aplicate prin hotărârea examinată se impun a fi menţinute, în pofida caracterului aparent exagerat al cuantumului acestora, pentru a fi asigurată funcţia de mijloc de constrângere a pedepsei, precum şi scopul prevenţiei speciale a pedepsei.

S-a apreciat că, faţă de existenţa unei pluralităţi de infracţiuni, reglementarea unui spor de pedeapsă, dedus fracţional din suma celorlalte pedepse stabilite, este pe deplin justificată, acesta apreciind că, în condiţiile unui ansamblu infracţional comis de făptuitor, pedeapsa de bază cea mai grea ar fi insuficientă pentru sancţionarea ansamblului de fapte, sporul aplicat reprezentând un minim de echivalent al celorlalte pedepse care nu se mai execută, ca urmare a aplicării cumulului juridic, şi prin care s-ar obţine un cuantum de pedeapsă echitabil faţă de pluralitatea de fapte.

În considerarea tuturor argumentelor sus redate, Curtea a reţinut ca pedepsele aplicate inculpaţilor sunt proporţionale cu gravitatea concretă a fiecărei fapte şi cu elementele referitoare la persoana fiecărui inculpat, iar critica acestora referitoare la cuantumul pedepselor principale aplicate de instanţa de fond apare ca fiind nejustificată, hotărârea examinată fiind legală şi temeinică sub acest aspect.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a arătat că, în mod corect, au fost apreciate de către prima instanţă elementele care conturează prejudiciul care pretinde dezdăunare, urmare a lezării drepturilor personale nepatrimoniale fundamentale ale victimelor, cu referire la ansamblul trăirilor negative care au însoţit şi succedat comiterea faptelor reprobabile ale inculpaţilor.

S-a arătat că vulnerabilitatea deosebită a victimelor, de care au profitat inculpaţii în contextul săvârşirii faptelor, este partea unui complex de factori care au determinat şi favorizat consumarea acestora, dar, în egală măsură şi o constantă consecvenţională a acţiunilor grave comise de inculpaţi, a cărei dezdăunare, fără a fi matematic stabilită, poate fi echitabil cuantificată pentru a face mai suportabilă continuarea vieţii victimelor, fără însă a-i putea şterge antecedenţa psihogenă negativă.

În lumina acestor considerente, s-a apreciat că nu se impune modificarea cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanţă şi nici valorificarea disponibilităţii unora dintre victime care au înţeles, în apel, "să ierte" pe inculpaţi de aceste despăgubiri, manifestarea de voinţă a acestora fiind, încă, viciată de aceeaşi stare de vulnerabilitate care le-a făcut să-şi schimbe declaraţiile în faza apelului.

Analizând actele şi lucrările dosarul şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, Curtea a constatat că judecata în primă instanţă s-a desfăşurat cu respectarea tuturor normelor de procedură penală incidente în cauză, iar sentinţa penală pronunţată a fost dată în deplină consonanţă cu materialul probator administrat în cauză şi în acord cu dispoziţiile de drept material şi procesual incidente în speţă, neexistând motive de modificare a acesteia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs în casaţie inculpaţii J., K., A. şi I.

Astfel, prin recursul în casaţie declarat, inculpatul J. a invocat prevederile art. 434-438, art. 440 alin. (4), art. 441 şi urm. C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar reducerea pedepsei rezultante aplicate la jumătate. În susţinerea căii de atac, a învederat că nu este vinovat de săvârşirea vreunor fapte de natură penală, instanţele neluând în considerare contradicţiile ce rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate şi neaudiind principalul martor din lucrări, numitul BB. În plus, în hotărârile instanţelor nu s-a făcut o delimitare clară a participării fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor imputate.

La data de 11 octombrie 2016 a declarat recurs în casaţie inculpatul K., prin avocat AAA. (fără a ataşa o împuternicire avocaţială), ce nu a fost motivat. Ulterior, la 17 octombrie 2016, recurentul, prin acelaşi apărător, a depus la dosar cererea de recurs în casaţie motivată, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., respectiv au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, s-a arătat că, în mod greşit, a fost reţinută infracţiunea de viol în formă continuată, fără a se stabili o desfăşurare în timp a actului infracţional, precum şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în concurs cu infracţiunile de trafic de minori şi viol, încălcându-se, astfel, dispoziţiile deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că prima infracţiune este absorbită în cea de a doua (trafic de minori), situaţie care a condus la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele legale.

A mai arătat că aspectele avute în vedere de instanţă pentru a dispune achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori sunt valabile şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., inculpatul K. neaderând la vreun grup infracţional organizat, din moment ce deplasarea la Roman a fost consimţită, în opinia sa, de toate persoanele participante. De altfel, singurele probe ale acuzării sunt declaraţiile persoanelor vătămate, care nu se coroborează cu alte dovezi, iar activitatea infracţională s-a reţinut a fi fost desfăşurată în perioada ianuarie - septembrie 2014, interval în care nu se afla în ţară. Ca atare, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de viol, a arătat că persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, declaraţiile date după extinderea urmăririi penale neputând avea o asemenea semnificaţie, iar, din actele dosarului, nu rezultă că recurentul ar fi întreţinut relaţii sexuale împotriva voinţei victimei, prin constrângerea acesteia. Ca urmare, a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile ce au fost reţinute în sarcina sa.

Deopotrivă, hotărârea a fost criticată şi sub aspectul laturii civile, în condiţiile în care persoanele vătămate, fiind audiate în faţa instanţei de apel, au arătat că nu au nicio pretenţie faţă de inculpatul K.

Acelaşi inculpat, la o dată anterioară comunicării deciziei din apel, a declarat recurs în casaţie şi prin avocat ales BBB., fără a invoca, însă, vreunul din cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., ci doar dispoziţiile art. 434-438, art. 440 alin. (4), art. 441 şi urm. C. proc. pen., apreciind că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat. S-a mai arătat că pedepsele aplicate sunt foarte mari, raportat la sancţiunile stabilite în alte cazuri de o gravitate mai ridicată, nefiind avute în vedere circumstanţele sale personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, apartenenţa la un mediu social fără trecut infracţional, fiind membru al unei familii care munceşte legal şi care îl susţine pe deplin.

Inculpatul I. a declarat recurs în casaţie la data de 3 noiembrie 2016, prin avocat ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală. În acest sens, a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, instanţele de fond s-au rezumat la a prezenta aspecte pur teoretice, fără a preciza în concret probele ce sprijină vinovăţia sa ori a coinculpaţilor, făcând trimitere doar la interceptările convorbirilor telefonice, din care, însă, nu au rezultat aspectele susţinute de acuzare, respectiv că scopul discuţiilor ar fi fost racolarea şi exploatarea persoanelor vătămate în vederea obţinerii de foloase materiale. În plus, fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii, respectiv constituirea grupului de către un număr de minim trei persoane, existenţa unei ierarhii prestabilite în care fiecare membru să deţină un rol determinat şi a unor sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, din declaraţiile martorilor rezultând că inculpatul I. nu a conlucrat cu ceilalţi acuzaţi şi nu a primit nicio sumă de bani, motiv pentru care s-a solicitat achitarea pentru această infracţiune.

Referitor la infracţiunile de viol presupus a fi fost săvârşite în dauna persoanelor vătămate F., B. şi D., a arătat că acestea au fost reţinute exclusiv pe baza declaraţiilor prezumtivelor victime, care nu se coroborează cu alte probe, motiv pentru care nu sunt apte să dovedească cu certitudine vinovăţia sa.

De altfel, şi în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal există dubii, probele administrate în cauză necoroborându-se între ele.

În consecinţă, a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo şi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sa sub aspectul infracţiunilor imputate şi, implicit, modificarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanţă părţilor civile.

Aceleaşi critici (lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, lipsa probelor care să dovedească comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat şi existenţa unui dubiu ce trebuie interpretat în favoarea acuzatului) au fost formulate şi de inculpatul A., care a declarat recurs în casaţie la data de 4 noiembrie 2016, prin avocat ales, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală. Ca atare, şi acest recurent a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul tuturor infracţiunilor imputate şi, pe cale de consecinţă, modificarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanţă părţilor civile.

Prin încheierea nr. 168/RC din 13 aprilie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul K. împotriva deciziei penale nr. 635 din 3 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015, dispunând trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie la completul competent şi fixând termen de judecată în şedinţă publică la data de 11 mai 2017, cu citarea recurentului inculpat K., a intimatelor părţi civile C., F., D. şi E., precum şi a intimaţilor reprezentanţi legali N., O., S., R., T., U., E. şi P., dispunând, de asemenea, efectuarea unei adrese către Baroul Bucureşti în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru părţile care beneficiază, potrivit legii, de asistenţă juridică obligatorie. Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce priveşte criticile circumscrise de inculpatul K. cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, constatând că inculpaţii J., A. şi I. au promovat recursurile în casaţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., iar primul şi a prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) şi art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibile, căile extraordinare de atac promovate de aceştia, recurenţii fiind obligaţi, faţă de culpa lor procesuală, la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul K. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Verificând, din această perspectivă, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că prin sentinţa primei instanţe, ce a fost menţinută în apel, s-a dispus condamnarea inculpatului K. la o pedeapsă rezultantă de 14 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., constând în aceea că a aderat la grupul infracţional constituit de inculpaţii A., I., J. şi L., grupare care a acţionat în mod coordonat, cu scopul identificării, racolării, transportării şi determinării prin acte de violenţă sau prin inducere în eroare a unor victime minore, provenind din familii extrem de sărace, cu un grad redus de instruire, să întreţină raporturi sexuale cu ei şi cu diferiţi clienţi, în beneficiul inculpaţilor (faptă pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare);

- viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. c), f) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpaţii A., I., J. şi L., începând cu data de 18 septembrie 2014 şi ulterior, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în repetate rânduri, prin exercitarea de constrângeri fizice şi morale, inclusiv de către ceilalţi inculpaţi prezenţi, profitând şi de imposibilitatea victimei de a se apăra, au obligat-o pe persoana vătămată F., minoră în vârstă de 15 ani (născută la data de 30.12.1998), să întreţină cu fiecare mai multe raporturi sexuale, cu penetrare intra-vaginală completă (faptă pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 10 ani închisoare);

- lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul A., în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată D., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 08.08.2000) (faptă pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare);

- lipsire de libertate în mod ilegal a unui minor, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., constând în aceea că, împreună cu inculpatul I., în seara de 20 septembrie 2014 şi noaptea de 20/21 septembrie 2014, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe persoana vătămată E., minoră în vârstă de 14 ani (născută la data de 12.09.2000) (faptă pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare).

Cum potrivit normelor care incriminează faptele anterior menţionate, pentru fiecare infracţiune în parte, pedepsele sunt cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare (în cazul infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi lipsire de lipsire de libertate în mod ilegal) şi între 5 şi 12 ani închisoare (în ceea ce priveşte infracţiunea de viol), se constată că sancţiunile aplicate de instanţa de fond, care aşa cum s-a arătat au fost menţinute în apel, respectiv: 3 ani şi 6 luni închisoare, 10 ani închisoare şi, respectiv, două pedepse de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul K., se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Totodată, se constată că instanţele de fond au realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor ce reglementează tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni (art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.), aplicând inculpatului K. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care au adăugat un spor de 4 ani şi 10 luni închisoare, respectiv o treime din cuantumul celorlalte 3 pedepse stabilite. Ca urmare, nu pot fi primite criticile recurentului inculpat în sensul că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte criticile vizând nerespectarea deciziei nr. 1/2008 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în sensul că, urmare a achitării pentru infracţiunea de trafic de minori, se impunea achitarea şi pentru cele de lipsire de libertate în mod ilegal, având în vedere că, potrivit deciziei menţionate, cea din urmă infracţiune este absorbită în prima, împrejurare ce ar fi determinat stabilirea unei pedepse rezultante în alte limite, Înalta Curte arată că susţinerile apărării nu se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare şi care vizează doar aplicarea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea altor aspecte de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. De altfel, astfel de încălcări nici nu sunt incidente în cauză, având în vedere că, prin hotărârile atacate, inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., faptă care a vizat persoana vătămată C., în timp ce infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal se referă la numitele D. şi E. Ca urmare, chiar în condiţiile în care s-ar fi dispus condamnarea inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, aceasta nu ar fi putut absorbi în conţinutul său faptele de lipsire de libertate vizând persoane vătămate diferite.

Mai mult, din examinarea cererilor de recurs în casaţie, se constată că, prin criticile formulate, ce tind, în esenţă, la stabilirea nevinovăţiei sale şi absolvirea de plata despăgubirilor civile, recurentul inculpat K. solicită, în realitate, reanalizarea probatoriului aflat la dosar în scopul reţinerii unei alte situaţii de fapt cu consecinţa achitării pentru toate infracţiunile pentru a căror săvârşire a fost condamnat, aspect care, însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., este exclus din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în examinarea acestei căi extraordinare de atac. Astfel, atâta timp cât instanţele inferioare au reţinut săvârşirea de către inculpat a celor patru fapte penale descrise mai sus, iar recurentul nu a indicat niciun aspect de nelegalitate a pedepselor aplicate, criticile sale nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.).

Faţă de considerentele de mai sus, întrucât în cauză criticile formulate nu pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurent, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul K. împotriva deciziei penale nr. 635 din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul inculpat K. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat K., în sumă de 70 lei, şi cel cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, în sumă de câte 195 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul K. împotriva deciziei penale nr. 635 din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat K., în sumă de 70 lei, şi cel cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, în sumă de câte 195 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2017.