Driving with suspended license; procedural bar to raising state of necessity defense under simplified proceedings and revocation of suspended prison sentence for post-conviction recidivism

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 16/2018 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 335 alin. (2) teza a III-a din C. pen., cu aplicarea a art. 61 alin. (1), (4) lit. c) şi 6 din C. pen., a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi a art. 41 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., avocat şi reprezentant vânzări la B., la pedeapsa de 1.500 lei amendă(150 zile amendă x 10 lei/zi) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a făcut aplicarea art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 36 din data de 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 3595 din data de 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei principale şi accesorii.

Inculpatul va executa pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1.500 lei amendă şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului din perioada 11 septembrie 2012 - 17 septembrie 2012.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 din C. pen. cu privire la consecinţele neexecutării, cu rea credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.

În baza art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 s-a prelungit dreptul de circulaţie al inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 martie 2018 şi până la data de 15 aprilie 2018, inclusiv.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de 27 septembrie 2017, emis în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., avocat şi reprezentant vânzări la B., recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a III-a din C. pen.

În fapt, s-a reţinut în esenţă prin actul de trimitere în judecată că, inculpatul A., la data de 3 martie 2017, a condus autoturismul marca M. cu numărul de înmatriculare x pe strada Clujului din oraşul Teiuş, deşi avea suspendat dreptul de a conduce vehicule începând cu data de 9 februarie 2017, ca urmare a săvârşirii unei contravenţii la regimul de circulaţie pe drumurile publice.

Starea de fapt enunţată se arată că ar fi dovedită de procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţia martorului asistent C., declaraţia inculpatului şi cazierul auto al acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la nr. x/57/2017.

La primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită şi cauza s-a aflat în stare de judecată, inculpatul A. a solicitat instanţei ca judecata sa să aibă loc. în condiţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., procedura aplicabilă în cazul recunoaşterii învinuirii.

Instanţa a procedat la ascultarea inculpatului şi a încuviinţat cererea acestuia.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, probe cunoscute şi însuşite de inculpat, reţine instanţa următoarea stare de fapt:

Inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Alba iar începând cu data de 1 octombrie 2015 a fost suspendat din profesie, aşa cum rezultă din Decizia nr. 107 din 30 septembrie 2015 a Consiliului Baroului Alba.

La data de 3 martie 2017 inculpatul A., în timp ce conducea autoturismul marca M. cu numărul de înmatriculare x pe strada Clujului din oraşul Teiuş, a fost oprit de organele de poliţie, întrucât a depăşit limita legală de viteză din localitate, circulând cu viteza de 65 km/h într-o zonă limitată la 50 km/h. Din analiza coroborată a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, cu declaraţia martorului C. a rezultat faptul că după identificarea şi legitimarea conducătorului auto şi solicitarea la control a permisului de conducere, inculpatul a declarat organelor de poliţie că nu deţine permis de conducere, întrucât îi era suspendat pe o perioadă de 90 de zile începând cu data de 9 februarie 2017.

Verificările efectuate (adresa I.P.J. Arad, Serviciul Rutier) au stabilit că suspendarea exercitării dreptului de a conduce al inculpatului a fost dispusă de organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Lipova care la data de 24 ianuarie 2017 au procedat la întocmirea procesului-verbal de sancţionare contravenţională seria x nr. x ca urmare a depăşirii de către inculpat a limitei legale de viteză în localitate. Urmare a încheierii procesului-verbal de contravenţie, inculpatului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii şi s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, în perioada 9 februarie 2017 - 9 mai 2017.

La data de 30 ianuarie 2017 inculpatul a predat permisul de conducere la Serviciul Rutier Alba, ocazie cu care i s-a înmânat o dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru 10 zile.

Din cele mai sus expuse s-a concluzionat faptul că la data de 3 martie 2017, dată la care inculpatul conducea autoturismul pe drumurile publice din oraşul Teiuş, avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

În mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei. A motivat inculpatul săvârşirea infracţiunii de necesitatea deplasării la Alba Iulia în vederea rezolvării unor probleme personale presante .

Fapta inculpatului A. care, la data de 3 martie 2017 a condus autoturismul marca M. cu numărul de înmatriculare x pe strada Clujului din oraşul Teiuş, deşi exercitarea dreptului de a conduce vehicule îi fusese suspendată pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 9 februarie 2017, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a III-a din C. pen.

Din cazierul judiciar al inculpatului a rezultat faptul că acesta a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani şi 6 luni, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 36 din data de 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 3595 din data de 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La momentul la care a deliberat asupra individualizării judiciare a pedepsei la care l-a condamnat pe inculpat s-a pornit de la câteva considerente de natură teoretică. Pentru ca politica penală, privită sub aspectul acţiunii de combatere a criminalităţii, să-şi atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracţional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-şi îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcţiile de intimidare şi reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă îşi poate îndeplini în mod eficient aceste funcţii influenţând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului şi modului său de executare, trebuie să se ţină seama de un ansamblu de date, împrejurări şi situaţii specifice, care, în cazul supus judecăţii, caracterizează conţinutul concret al infracţiunii, condiţiile în care fapta a fost săvârşită şi persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-şi îndeplini funcţiile şi realiza scopul numai dacă, atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituţie al cărei fundament juridic se află în dispoziţiile Capitolului V din Titlul III al Părţii generale a C. pen. - principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal - apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic - în alegerea sancţiunii şi în determinarea concretă a sancţiunii alese - tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operaţiei de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii şi reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă faţă de necesităţile reeducării şi să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea şi intransigenţa; trebuie să fie stabilită în limitele legii şi cu respectarea strictă a cerinţelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român, în cuprinsul art. 74 alin. (1) din C. pen. a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi text de lege arată legiuitorul că de criteriile anterior enunţate se ţine seama, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedepse alternative, pentru alegerea uneia dintre acestea.

Transpunând în cauza de faţă considerentele teoretice mai sus enunţate, s-a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în modalitatea sancţionată, în cuprinsul art. 335 alin. (2) teza a III-a din C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

Inculpatul A. a condus autoturismul pe un drum public recunoscut pentru traficul intens dar într-un anotimp şi la o oră la care valorile de trafic erau reduse în comparaţie cu alte perioade ale anului. Inculpatul deţinea de foarte mulţi ani permis de conducere astfel încât cunoştinţele sale teoretice şi practice precum şi vigilenţa sa în timpul deplasării nu pot fi puse la îndoială.

În timpul deplasării inculpatul nu a produs niciun eveniment rutier ce să se fi soldat cu pagube materiale sau cu vătămarea unor terţe persoane inocente. Oprirea acestuia în trafic şi, implicit, descoperirea infracţiunii s-au produs urmare a conducerii cu viteză superioară celei admise pe sectorul de drum din oraşul Teiuş.

Deşi cunoştea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule, inculpatul A. a ales să efectueze deplasarea pe drumurile publice la volanul autoturismului pentru rezolvarea unor probleme personale presante.

Din fişa de antecedente penale ale inculpatului a rezultat faptul că acesta anterior a mai suferit o condamnare dar pentru cu totul alt gen de infracţiune (trafic de influenţă).

Inculpatul A. are vârsta de 38 de ani, nu este căsătorit, nu are copii minori şi are studii superioare, fiind de profesie avocat. Deşi este suspendat din profesie, inculpatul are un loc. de muncă, fiind în prezent director pentru România al companiei B. din Statele Unite ale Americii.

Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine constant sinceră şi de regret a săvârşirii infracţiunii. De remarcat este faptul că încă de la momentul opririi sale în trafic inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii. Această atitudine a menţinut-o, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.

Ca şi împrejurare de natură a atenua răspunderea penală trebuie s-a reţinut în favoarea inculpatului cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., urmare a faptului că inculpatul a înţeles să uzeze în faţa instanţei de procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii. În acelaşi timp, ca şi împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, trebuie reţinută în defavoarea inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie.

Urmare a aplicării cauzei de reducere a pedepsei s-a observat că pedeapsa cu închisoarea ce poate fi aplicată inculpatului trebuie să se situeze între o limită minimă de 4 luni închisoare şi una maximă de 2 ani închisoare, iar pedeapsa amenzii între 135 zile-amendă şi 225 zile-amendă.

Toate acestea ne-au determinat ca în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei să fie aleasă amenda, în detrimentul închisorii, şi să se aprecieze că pedeapsa amenzii reprezintă o expresie echilibrată a constrângerii şi reeducării şi este proporţională cu necesitatea de reeducare a inculpatului. Aplicarea unei amenzi în sumă de 1.500 lei (150 zile amendă X 10 lei/zi), superioară limitei minime legale, este în măsură a asigura, atât scopul preventiv al pedepsei, cât şi funcţia educativă a acesteia şi să-l determine pe inculpat ca pe viitor să nu mai săvârşească infracţiuni de acelaşi gen.

Dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării anterioarei pedepse, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a făcut aplicarea art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi că s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 36 din data de 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 3595 din data de 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei principale şi accesorii.

Urmare a revocării suspendării condiţionate a executării anterioarei pedepse, inculpatul va executa pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1.500 lei amendă şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din perioada 11 septembrie 2012 - 17 septembrie 2012, perioadă de timp în care inculpatul s-a aflat sub imperiul măsurii preventive în dosarul în care anterior a fost condamnat la pedeapsa a cărei suspendare condiţionată am revocat-o.

S-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că dacă nu va executa, cu rea credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Dată fiind culpa infracţională exclusivă a inculpatului, în baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, inculpatul A., iniţial fără a arăta motivele de apel.

La dosarul cauzei a fost formulată o cerere de către apelantul inculpat A., având ca obiect prelungirea dovezii înlocuitoare cu drept de conducere a autoturismului obţinută prin Hotărârea nr. 16/2018 în dosarul sus menţionat, dovadă valabilă până în data de 15 aprilie 2018.

În motivarea acestei cereri, apelantul inculpat a menţionat că permisul de conducere i-a fost suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, ca urmare a depăşirii vitezei legale în oraşul Lipova. Însă, în data de 3 martie 2017 a condus autoturismul marca M., număr de înmatriculare x. În oraşul Teiuş pe direcţia de deplasare spre Alba Iulia, a fost oprit de organul de poliţie care a constatat că nu are permis. A arătat că era colaborator al societăţii B. din USA în interesul căreia era obligat la multe deplasări, atât în ţară, cât şi în străinătate. În perioada de suspendare a permisului a apelat la un şofer care să-l transporte permanent când avea nevoie, dar în ziua respectivă având o urgenţă şi acesta nefiind disponibil, iar el trebuind să se deplaseze de urgenţă la Alba Iulia a condus, deşi era în această situaţie. A arătat că a dat examenul pentru reducerea termenului de la 90 de zile la 30 de zile pe care l-a luat în data de 9 martie 2017. În luna iulie, i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. Având în vedere trăsăturile generale ale infracţiunii prevăzute de art. 15 alin. (1) C. pen.:"Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o" şi în raport cu circumstanţele concret ale comiterii faptei, de distanţa din drumul public parcursă, de împrejurarea ă fapta nu a avut consecinţe negative în plan uman şi material, nu s-a produs nici un prejudiciu, accident, prezumţia de pericol social al faptei nu are caracter absolut şi ireparabil, iar inculpatul fiind tânăr, integrat social, a avut de fiecare dată un şofer pentru deplasare, regretă fapta.

Apelantul inculpat şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 11 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002. A evidenţiat faptul că art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pe care îl va reda în cele ce urmează, face întocmai referire la fapta de care este suspectat, anume: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Inculpatul a arătat că deţine permis de conducere din 2002 fiind un şofer fără incidente majore în trafic, victime sau pagube materiale, astfel încât prelungirea unei dovezi de circulaţie nu periclitează absolut deloc siguranţa rutieră sau normele de conduită socială. Deşi instanţa a reţinut la prima sa solicitare numărul mare de contravenţii adică 16 la regimul circulaţiei pe drumurile publice prin depăşirea vitezei legale, că fiind aproape în permanenţă la volanul maşinii şi conducând pe tot teritoriul ţării, atât în interes de serviciu, cât şi în interes personal şi raportat la condiţiile efective de trafic, aglomeraţie şi nevoia de a ajunge la ore fixe a determinat depăşirea vitezei legale.

Prin încheierea de la 3 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a respins cererea formulată de apelantul inculpat A. ce priveşte prelungirea dreptului de circulaţie al apelantului inculpat A., considerentele măsurii dispuse asupra cererii, fiind arătate în detaliu, încheiere aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse, fiind înregistrate în prealabil sub nr. 23347 la 30 mai 2018 la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aflate la filele x - y, o cerere formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat A., la care a anexat înscrisuri, cerere în care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru mai multe motive şi anume că este consilier judeţean în Consiliul Judeţean al Judeţului Alba, iar în data de 31 mai 2018 este stabilită o şedinţă de consiliu la care are obligativitatea de a se prezenta, depunând dovada acestei şedinţe; că în baza art. 377 din C. proc. pen., inculpatul a uzat de prevederile recunoaşterii, dorind să depună înscrisuri în circumstanţiere; clientul doreşte să fie reprezentat doar de acesta, nefiind de acord cu substituirea, conform contractului de asistenţă juridică anexat; inculpatul nu poate fi prezent la termenul de judecată fiind plecat din ţară şi doreşte să se prezinte în faţa instanţei de apel pentru a-şi exprima punctul de vedere şi pentru a prezenta înscrisurile în circumstanţiere, fiind primul termen de judecată a considerat că este admisibilă cererea, solicitând acordarea unui termen mai lung în vederea depunerii de înscrisuri şi pentru revenirea în ţară a inculpatului.

De asemenea, au fost depuse la Dosar, în prealabil înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 23348 la 30 mai 2018, motivele de apel formulate în scris pentru apelantul inculpat A.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat prin apărător a arătat că permisul de conducere i-a fost suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, ca urmare a depăşirii vitezei legale în oraşul Lipova. Însă, în data de 3 martie 2017 a condus autoturismul marca M., număr de înmatriculare x. În oraşul Teiuş pe direcţia de deplasare spre Alba Iulia, a fost oprit de organul de poliţie care a constatat că nu are permis. A arătat că era colaborator al societăţii B. din USA în interesul căreia era obligat la multe deplasări, atât în ţară, cât şi în străinătate. În perioada de suspendare a permisului a apelat la un şofer care să-l transporte permanent când avea nevoie, dar în ziua respectivă având o urgenţă şi acesta nefiind disponibil, iar el trebuind să se deplaseze de urgenţă la Alba Iulia a condus, deşi era în această situaţie.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi de mijloacele concrete de săvârşire a infracţiunii a solicitat în baza art. 16 lit. d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate din noul C. proc. pen., achitarea inculpatului şi în consecinţă anularea revocării pedepsei. Cauzele justificative şi de neimputabilitate se regăsesc în acţiunea inculpatului care pe motivul unui pericol iminent care nu putea fi înlăturat doar prin prezenta fizică a acestuia în mun. Alba Iulia face această deplasare cu autoturismul.

Societatea B. din USA este o societate care are ca obiect producerea şi vânzarea de monedă virtuală. Ţinând cont de volatilitatea acestora şi de plata fluctuantă pe care aceste monede se mişcă, premisa unei stări de necesitate care să impună prezenţa acestuia în Alba Iulia salvând de la un pericol iminent ce putea duce la falimentul societăţii este perfect justificată.

În consecinţă fapta prevăzută de legea penală este săvârşită de o persoană aflată în stare de necesitate, care nu şi-a dat seama în momentul comiterii faptei că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

În altă ordine de idei trebuie observat că în noul C. pen. s-a decis renunţarea la criteriul material al pericolului social ca trăsătură generală a infracţiunii, cu consecinţa dispariţiei reglementării conţinute în art. 18 alin. (1) C. pen., care îi putea fi folositoare într-o asemenea speţă. Aceasta, deoarece, infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit. Totodată dacă se ţine cont de persoana inculpatului, de conduita acestuia anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de el pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, de faptul că acesta este integrat în societate, are o familie cu puternice legături sociale s-ar fi putut aplica prevederile acestui articol.

Cel mai important este în cazul lor este revocarea executării pedepsei având consecinţa imediată a executării pedepsei privative de libertate. S-a considerat că izolarea de societate şi de mediul familial, precum şi influenţa negativă exercitată de mediul penitenciar sunt departe de a contribui în sens pozitiv la aşa zisă reeducare a acestuia. Inculpatul se face vinovat de comiterea unei infracţiuni, dar raţiunea de a-l feri de nocivitatea pedepsei este mult mai puternică şi din acest motiv, pentru reeducarea lui, se găsesc alte mijloace, neprivative de libertate.

În consecinţă a solicitat achitarea sa şi în baza art. 16 lit. b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. A apreciat că acest articol este continuatorul în drepturi al art. 18 alin. (1) şi raportat la cele menţionate mai sus se reţine că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât se impune achitarea acestuia.

Gravitatea redusă a infracţiunii este direct proporţională cu starea de necesitate şi cu excesul neimputabil la care acesta a fost expus. Astfel, întinderea urmărilor infracţiunii, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, cât şi motivul şi scopul urmărit sunt în strânsă legătură şi corelare cu efectele stării de necesitate care l-a determinat la aceasta acţiune.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond prin achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. d) din C. proc. pen., având drept consecinţă anularea revocării suspendării pedepsei.

În drept, au fost invocate dispoziţiilor art. 408 şi următoarele din C. proc. pen., art. 16 din acelaşi cod, art. 16 C. pen., art. 20 C. pen. şi art. 26 C. pen.

La termenul de judecată din 31 mai 2018, Înalta Curte, apreciind întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat A., pentru imposibilitate de prezentare, precum şi pentru depunerea de înscrisuri în circumstanţiere la dosarul cauzei şi revenirea în ţară a inculpatului, cauza fiind la primul termen de judecată, a acordat termen la data de 28 iunie 2018.

La dosarul cauzei au fost depuse, fiind primite prin fax două cereri, în dublu exemplar, prima din partea apelantului inculpat A. şi a doua, din partea apărătorului ales al inculpatului, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

Apelantul inculpat A., în cererea formulată a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru că nu poate fi prezent la termenul de judecată, fiind plecat din ţară şi ca urmare a încetării contractului de asistenţă juridică încheiat cu av. D., solicitând acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, arătând că în baza art. 356 alin. (3) C. proc. pen. are această posibilitate, neuzitând până acum de acest drept conferit de legea penală, precum şi acordarea unui termen mei lung pentru revenirea în ţară a inculpatului.

Apărătorul ales al apelantului inculpat, av. D. în calitate de avocat ales al inculpatului a încunoştinţat instanţa de rezilierea contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpatul pe motiv de neachitare a onorariului de avocat.

La termenul de judecată de astăzi, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat Înaltei Curţi următoarele:

- prezentul termen de judecată a fost acordat pentru lipsă de apărare, precum şi pentru depunerea de înscrisuri în circumstanţiere la dosarul cauzei;

- la data de 27 iunie 2018, apelantul - inculpat A. a înaintat la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, întrucât apărătorul său ales a reziliat contractul de asistenţă juridică, susţinând totodată că este plecat din ţară;

- de asemenea, a mai învederat că în ceea ce priveşte rezilierea contractului de asistenţă juridică au fost depuse înscrisuri în dovedire, nefiind însă dovedită imposibilitatea de prezentare a inculpatului în faţa instanţei.

Faţă de cererea de amânare formulată de apelantul - inculpat A., reprezentantul Ministerului Public a susţinut că poate fi acordat un singur termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, că inculpatul a avut posibilitatea de a se prezenta în faţa instanţei, însă nu a procedat în acest sens, precum şi faptul că acesta a uzat de procedura simplificată. A apreciat că prin formularea acestei cereri se doreşte tergiversarea soluţionării cauzei.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A. a pus concluzii de încuviinţare a cererii de amânare formulată de apelantul - inculpat A.

După deliberare, Înalta Curte a respins cererea formulată de apelantul - inculpat A., având în vedere că a beneficiat de dreptul prevăzut de norma procedurală, de acordare a unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, iar asistenţa juridică este asigurată la acest termen de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu şi nu există de asemenea nici dovada imposibilităţii prezentării inculpatului la acest termen de judecată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., având cuvântul, în dezbateri a susţinut că acesta a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 16/2018 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1.500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, precum şi revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare. Apelul inculpatului vizează cuantumul pedepsei amenzii, acesta solicitând să-i fie redusă această amendă de 1.500 lei.

Faţă de cele învederate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., Înalta Curte a arătat că apelul inculpatului vizează modalitatea de individualizare a pedepsei închisorii.

În continuare, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., a susţinut că, în principal, inculpatul solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra apelului declarat de apelantul inculpat A. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivul invocat în scris, cât şi cele două motive invocate oral, ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul declarat de apelantul inculpat ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza ansamblului materialului probator administrat, instanţa de control judiciar consideră că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a făcut în contextul cauzei aplicarea procedurii simplificate, potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., în raport, cu poziţia exprimată de inculpatul A.

În declaraţia dată de inculpatul A. la data de 14 februarie 2018, la Curtea de Apel Alba Iulia, aflată la dosarul curţii de apel, acesta a menţionat "Solicit ca judecata să aibă loc. numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor pe care le voi prezenta în circumstanţiere. Recunosc în totalitate fapta reţinută în sarcina mea prin actul de trimitere în judecată. Recunosc faptul că în data de 3 martie 2017 am condus autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x pe strada Clujului din oraşul Teiuş, deşi cunoşteam faptul că am suspendat dreptul de a conduce. În ipoteza în care va fi posibilă stabilirea sau aplicarea unei pedepse neprivative de libertate sunt de acord să execut muncă neremunerată în folosul comunităţii. A fost o greşeală ceea ce am făcut şi de la acel moment şi până în prezent regret în fiecare zi fapta săvârşită. Ştiam că am fost condamnat definitiv şi că eram în termenul de încercare al suspendării condiţionate al executării pedepsei, dar a trebuit să ajung neapărat acolo unde aveam treabă."

În declaraţia dată în calitate de suspect A. la data de 8 septembrie 2017, în faţa procurorului, aflată la dosarul de urmărire penală, acesta a arătat că "La 3 martie 2017, în timp ce conduceam autoturismul cu nr. de înmatriculare x pe strada Clujului din oraşul Teiuş, am fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere, întrucât am depăşit limita legală, circulând cu o viteză de 65 km/h în zona limitată la 50 km/h. Fiindu-mi solicitat actele pentru control, am comunicat poliţiştilor că nu deţin permis de conducere, întrucât mi-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile începând cu 9 februarie 2017, urmare a unei contravenţii comise pe raza localităţii Lipova la 24 ianuarie 2017 (depăşirea vitezei). Nu am contestat procesul-verbal de contravenţie din 24 ianuarie 2017, însă precizez că m-am prezentat la IPJ Alba în vederea susţinerii unui test de circulaţie pentru reducerea perioadei de suspendare, după fapta din 3 martie 2017 (eu am fost depistat vineri şi m-am prezentat joia următoare la IPJ Alba pentru susţinerea testului de circulaţie); am fost admis la testul de circulaţie, însă nu am depus o cerere la IPJ Arad pentru reducerea perioadei de suspendare, conform dispoziţiilor legale, întrucât poliţiştii de la IPJ Alba mi-au comunicat că acest test nu mai are nici o valoare dat fiind faptul că la 3 martie 2017 am fost depistat conducând cu permisul suspendat. Precizez că am primit un proces-verbal de contravenţie, însă permisul de conducere era predat anterior la IPJ Alba, urmare a contravenţiei din 10 septembrie 2016 (depăşirea liniei continue) pe care am contestat-o, fiind respinsă de Judecătoria Aiud. Doresc să precizez că în ziua depistării am fost nevoit să ajung la Alba, întrucât urma să mă întâlnesc cu directorul companiei din Singapore pentru care lucrez, iar şoferul nu a putut veni - fiind liber în ziua respectivă ...".

Inculpatul A. audiat în această calitate în cursul urmăririi penale la data de 26 septembrie 2017, declaraţie aflată la 7 dosarul de urmărire penală a menţionat că "Menţin declaraţia dată, recunosc şi regret fapta. Cunoşteam că la data de 3 martie 2017 aveam permisul de conducere suspendat ..."

Legiuitorul a prevăzut în conţinutul art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. că "În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc. numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10)."

Astfel, în mod constant inculpatul A. a recunoscut fapta, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa primei instanţe, uzând de procedura simplificată, în condiţiile menţionate.

Înalta Curte nu poate avea în vedere motivul de apel formulat în scris, în sensul reţinerii cauzei justificative a stării de necesitate, prevăzută de art. 20 din C. pen., având drept consecinţă achitarea apelantului inculpat, fie în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, fie art. 16 lit. d) din C. proc. pen., există o cauză justificativă, întrucât inculpatul a uzat de procedura simplificată, prima instanţă valorificând manifestarea unilaterală de voinţă în acest sens a inculpatului, exprimată şi în declaraţia mai sus menţionată, iar prin coroborarea acesteia cu declaraţiile în calităţile menţionate ale inculpatului cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul aceleiaşi faze procesuale, au condus prima instanţă la reţinerea situaţiei de fapt, în condiţiile menţionate.

Înalta Curte consideră că invocarea unei cauze justificative în apel, respectiv starea de necesitate prevăzută de art. 20 din C. pen., în care apărarea pretinde că ar fi fost comisă fapta de către inculpat, ceea ce ar avea drept consecinţă schimbarea situaţiei de fapt nu poate fi incidentă în condiţiile aplicării procedurii simplificate, atâta timp cât inculpatul pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa.

Instanţa de control consideră că prima instanţă a dat eficienţă în condiţiile procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dar şi stării de recidivă în care se află inculpatul, de natură să agraveze răspunderea penală a acestuia.

În procesul de individualizare a sancţiunii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., prima instanţă a ales sancţiunea amenzii penale, în condiţiile art. 61 alin. (1), (4) lit. c) şi 6 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele zilelor amendă fiind între 135 şi 225 zile amendă, iar cea stabilită fiind de 1.500 lei (150 zile amendă x 10 lei/zi), ceea ce reprezintă un cuantum către minimul legal, ţinând cont de dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., ţinându-se cont de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, în sensul că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public recunoscut pentru traficul intens, dar într-un anotimp şi la o oră la care valorile de trafic erau reduse în comparaţie cu alte perioade ale anului, avea de foarte mulţi ani permis de conducere, în timpul deplasării nu a produs niciun eveniment rutier care să aibă drept consecinţă pagube materiale sau vătămarea unor terţe persoane, oprirea sa în trafic datorându-se vitezei superioare celei admise pe sectorul de drum din oraşul Teiuş, cunoştea că avea permisul suspendat, are 38 de ani, nu este căsătorit, nu are copii minori, studii superioare, avocat, suspendat din profesie, director pentru România al Companiei B. din SUA.

Inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa din prezenta cauză în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării anterioarei pedepse, fiind făcută aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a şi lit. b) din C. pen. din 1969, la care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 36 din data de 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 3595 din data de 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus executarea în întregime a pedepsei principale şi accesorii.

Urmare a revocării suspendării condiţionate a executării anterioarei pedepse, inculpatul va executa pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1.500 lei amendă şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

Aşadar, Înalta Curte, reevaluând plural criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen. în stabilirea atât a sancţiunii aplicate, cât şi cuantumului acesteia, inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) teza a-III-a din C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (1), (4) lit. c) şi 6 din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., consideră critica de reducere a cuantumului amenzii aplicate ca nejustificată, întrucât nu au fost aduse alte mijloace de probă care să conducă la o atenuare a acesteia, apelantul inculpat, având această posibilitate, însă pe parcursul apelului, nu a fost prezent, invocând că este plecat în străinătate, fără a susţine această afirmaţie cu nicio probă.

Cuantumul pedepsei amenzii de 1.500 lei (150 zile amendă X 10 lei/zi)este orientat către minimul legal aşa cum s-a mai menţionat, respectându-se şi proporţionalitatea între gravitatea faptei şi profilul moral şi de personalitate al inculpatului, instanţa de control judiciar însuşindu-şi argumentele primei instanţe cu privire la analiza celorlalte criterii menţionate.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici cea de-a doua critică susţinută oral privind reindividualizarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, întrucât aceasta este o pedeapsă la care a fost condamnat inculpatul anterior, cu suspendarea condiţionată a executării ei prin Sentinţa penală nr. 36 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia penală nr. 3595 din data de 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cuantumul acesteia, intrând sub autoritatea de lucru judecat, fiind revocată şi dispusă a fi executată în întregime alături de pedeapsa amenzii, ca urmare a reţinerii stării de recidivă, în condiţiile art. 41 alin. (1) din C. pen., fapta din prezenta cauză fiind comisă de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei arătate.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1.500 lei amendă asigură realizarea scopurilor, coercitiv, de exemplaritate, preventiv şi educativ al pedepselor, dând posibilitatea îndreptării conduitei inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni.

În raport cu cele menţionate, instanţa de control judiciar constată legală şi temeinică sentinţa pronunţată de prima instanţă, criticile formulate de apelantul inculpat A. fiind nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 16/2018 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 16/2018 din data de 14 martie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală.

Obligă apelantul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 iunie 2018.

Procesat GGC MM