Fraud by former lawyer: appeal dismissed, prison sentence upheld

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016), în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din 9 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata J. la 1 an şi o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (fapta din martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. a fost achitată inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptele din 20 noiembrie 2011 şi 22 decembrie 2011).

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru a cărei săvârşire inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2012).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni închisoare, inculpata urmând a executa în final 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 300 de lei de la inculpată.

În baza art. 397 C. proc. pen. au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G., F., D., C. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă G. a sumei de 1.000 lei, către partea civilă F. a sumei de 500 lei, către partea civilă D. a sumei de 600 euro în echivalent lei calculat în funcţie de cursul BNR al zilei plăţii, către partea civilă C. a sumei de 500 lei. În baza art. 397 C. proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile E., A. şi B.

S-a luat act că persoana vătămată H. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 24 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca tardivă, cererea numitei K., moştenitoare a părţii civile defuncte I. de continuare a exercitării acţiunii civile formulate de partea civilă I. În baza art. 25 alin. (6) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă defunctă I.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului L. de constituire ca parte civilă în procesul penal. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 15 decembrie 2015 în Dosarul nr. x/2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei J., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. (9 infracţiuni) precum şi exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995, (2 acte materiale), toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, inculpata J. s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 s-o asiste şi s-o reprezinte pe persoana vătămată F. în susţinerea acţiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând şi primind pentru viitorul serviciu avocaţial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 29 aprilie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistentă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, dar ulterior nu a efectuat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;în data de 26 februarie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistenţă juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 22 decembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistenţă juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar prin încheierea contractului de asistenţă juridică, respectiv după data excluderii din profesia de avocat, J. a exercitat fără drept profesia de avocat;

în data de 17 martie 2010 aceeaşi inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C., contractul de asistenţă juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 20 noiembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistenţă juridică nr. yy, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 100 de euro, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar prin încheierea contractului de asistenţă juridică, respectiv după data excluderii din profesia de avocat, J. a exercitat fără drept profesia de avocat;

în luna martie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistenţă juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 30 septembrie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistenţă juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar în data 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A. contractul de asistenţă juridică nr. q, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 600 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducându-l în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă.

Organul de urmărire penală a reţinut situaţia de fapt expusă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză respectiv: declaraţii persoane vătămate; contractele de asistenţă juridică; înscrisuri; declaraţii martori; declaraţii inculpată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data de 17 decembrie 2015 sub nr. x/2/2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015. 1, judecătorul de camera preliminară a respins, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile cu privire la sesizarea instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În faza judecăţii, ulterior citirii actului de trimitere în judecată potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (1) C. proc. pen. a fost audiată inculpata, persoanele vătămate E., F., B., G., A., C., B., M., D. .

Analizând coroborat materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin decizia Consiliului Baroului Bucureşti nr. 2036 din 25 octombrie 2011, începând cu data de 25 octombrie 2011, inculpata J. a fost radiată din Tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti ca urmare a excluderii din profesia de avocat, avându-se în vedere decizia disciplinară nr. 3 din 4 februarie 2011 a Comisiei centrale de disciplină prin care a fost respins recursul inculpatei şi s-a menţinut decizia disciplinară nr. 2 din 17 februarie 2010 a Comisiei de disciplină a Baroului Bucureşti prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară a excluderii din profesie. Decizia Consiliului Baroului Bucureşti nr. 2036 din 25 octombrie 2011, începând cu data de 25 octombrie 2011 inculpata J. a fost radiată din Tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti ca urmare a excluderii din profesia de avocat a fost comunicată inculpatei prin serviciul poştal la data de 27 octombrie 2011.

1. În data 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A., în calitate de mandatar al numitei N. contractul de asistenţă juridică nr. q, prin care s-a angajat să formuleze în numele acestuia o revizuire a Deciziei civile nr. 40 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie pronunţate în Dosarul nr. x/2007 şi a primit drept onorariu suma de 600 de lei. Ulterior inculpata a formulat contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi hotărâri, fără a anunţa persoana vătămată, calea extraordinară de atac fiind respinsă cu caracter definitiv şi irevocabil prin Decizia civilă nr. 386/R din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie

De asemenea, inculpata a depus în numele autoarei persoanei vătămate o cerere de chemare în judecată ce a condus la constituirea Dosarului nr. x/2010

Aceste demersuri ale inculpatei în ceea ce-o priveşte pe persoana vătămată A. a determinat instanţa să aprecieze că în privinţa acesteia nu a fost săvârşit un act care să îmbrace forma unei infracţiuni de înşelăciune, eventuala nepregătire profesională a inculpatei neputând constitui un ilicit penal.

2. În data de 26 februarie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistenţă juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă.

Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti potrivit căreia persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată şi nici actul introductiv de instanţă nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistenţă juridică .

3. În data de 17 martie 2010 aceeaşi inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C. contractul de asistenţă juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Buzău potrivit căreia persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată şi nici actul introductiv de instanţă nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistenţă juridică .

4. În data de 29 aprilie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistentă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, a depus actul introductiv de instanţă pe rolul Judecătoriei Sectorului1 Bucureşti şi s-a prezentat la primul termen de judecată, însă, ulterior acestui moment nu s-a mai preocupat în niciun fel de protejarea intereselor clientei sale, iar prin încasarea onorariului fără a presta asistenţă juridică acesteia, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti potrivit căreia actul introductiv de instanţă a fost depus de inculpată, persoana vătămată fiind reprezentată de inculpată la primul termen de judecată fără ca inculpata să se mai prezinte ulterior în faţa instanţei sau să mai efectueze vreun demers în folosul acesteia, contractul de asistenţă juridică.

5. În luna martie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistenţă juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Tribunalul Bucureşti potrivit căreia persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată şi nici actul introductiv de instanţă nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistenţă juridică.

6. În calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, inculpata J. s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 să o asiste şi să o reprezinte pe persoana vătămată F. în susţinerea acţiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând şi primind pentru viitorul serviciu avocaţial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti potrivit căreia persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată şi nici actul introductiv de instanţă nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistenţă juridică .

7. În data de 30 septembrie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistenţă juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, a adresei emise de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti potrivit căreia S.C. O. S.R.L., al cărei asociat unic este persoana vătămată nu a fost a fost asistată sau reprezentată de inculpată şi nici actul introductiv de instanţă nu a fost depus sau subscris de inculpată, contractul de asistenţă juridică .

8. În data de 20 noiembrie 2011 aceeaşi inculpată a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistenţă juridică nr. yy, prin care s-a angajat să presteze asistenţă juridică clientului său, constând în acordarea unei consultaţii pe care persoana vătămată menţionează că a primit-o. (declaraţie - vol. 2 d.u.p.) Deşi persoana vătămată a indicat faptul că inculpata s-a angajat să efectueze demersuri suplimentare, sens în care i-a remis mai multe documente, acest aspect nu este relevat de niciun alt mijloc probator administrat în cauză, dubiul interpretându-se în favoarea inculpatei.

9. În data de 22 decembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistenţă juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă. Instanţa a reţinut această situaţie în urma analizei coroborate a declaraţiei inculpatei, a declaraţiei persoanei vătămate, contractul de asistenţă juridică chitanţa constatatoare a plăţii onorariului nr. x din 21 decembrie 2011 .

În drept, instanţa a constatat, că potrivit organului de urmărire penală faptele inculpatei, constând în aceea că în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, inculpata J. s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 să o asiste şi să o reprezinte pe persoana vătămată F. în susţinerea acţiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând şi primind pentru viitorul serviciu avocaţial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 29 aprilie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistentă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, dar ulterior nu a efectuat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 26 februarie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistenţă juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 22 decembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistenţă juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 17 martie 2010 aceeaşi inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C. contractul de asistenţă juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 20 noiembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistenţă juridică nr. yy, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 100 de euro, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în luna martie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistenţă juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 30 septembrie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistenţă juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2.500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar în data 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A. contractul de asistenţă juridică nr. q, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 600 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducându-l în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă întrunesc elementele constitutive ale 9 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep.

În opinia instanţei, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017 faptele deduse judecăţii întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) şi ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.), toate cu aplic. art. 38 C. pen.

În opinia noastră cele 9 acte materiale imputate inculpatei realizează elementele constitutive a trei infracţiuni de înşelăciune în sensul anterior menţionat.

Într-adevăr instanţa reaminteşte că structura infracţiunii continuate presupune un element principal de pluralitate şi unul de unitate. Pluralitatea caracterizează latura obiectivă, iar unitatea este caracteristică laturii subiective. Din punct de vedere material, infracţiunea continuată presupune mai multe acţiuni sau inacţiuni similare; din punct de vedere subiectiv, ea este caracterizată de existenţa unei singure rezoluţii privind săvârşirea tuturor acţiunilor sau inacţiunilor. Pluralitatea acţiunilor-inacţiunilor se conjugă pe planul laturii obiective cu două elemente de unitate. Pe de o parte, aceste acţiuni-inacţiuni trebuie să prezinte, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, adică să se caracterizeze prin omogenitate juridică; pe de altă parte, prin săvârşirea acţiunilor-inacţiunilor multiple, se realizează un rezultat global, ca sumă a rezultatelor individuale produse prin fiecare acţiune-inacţiune.

În mod evident în prezenta cauză inculpata a avut acelaşi mod de operare, acţiunile aparţinând, toate, aceluiaşi tip particular de infracţiune, însă în opinia Curţii din punct de vedere subiectiv, unitatea de rezoluţie infracţională s-a întrerupt ulterior săvârşirii actului material din data de 29 aprilie 2010 având în vedere intervalul mare de timp ce a curs până la comiterea noului ilicit penal imputat - cel din martie 2011, iar faţă de intervalul scurs până la săvârşirea următorului act material, 19 septembrie 2011, pentru aceleaşi considerente, fapta din martie 2011 capătă individualitate proprie.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, instanţa constată că potrivit acestei norme legale "(1) Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate.

(3) Până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul avocaţilor incompatibili într-o secţiune, distinct".

Având în vedere faptul că inculpata nu s-a aflat în niciun moment în stare de incompatibilitate, astfel cum aceasta este definită în dispoziţiile art. 15 din legea cadru, în mod evident art. 25 din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte identificarea legii penale mai favorabile, Curtea reaminteşte că ulterior publicării Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014 identificarea legii penale mai favorabile nu poate avea loc. decât în modalitatea constatată a fi constituţională de către instanţa de contencios constituţional. Într-adevăr potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, "De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reţinut că, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. Astfel, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, instanţele judecătoreşti trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat că, în ceea ce priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, "aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terţia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze". Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituţionalitate. De asemenea instanţa a constatat că potrivit aceleiaşi decizii "34.

Specific analizei efectuate de Curte în prezenta cauză este faptul că în discuţie se pune problema aprecierii legii penale mai favorabile prin compararea dispoziţiilor a două coduri penale, respectiv C. pen. din 1969 şi actualul C. pen. Codurile se supun aceloraşi reguli generale ce guvernează raţiunea, scopul, necesitatea oricărui sistem de drept, însă, spre deosebire de reglementările modificatoare punctuale, dispun cu privire la o tipologie largă de relaţii sociale. Astfel potrivit art. 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, "În vederea sistematizării şi concentrării legislaţiei, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite într-o structură unitară, sub formă de coduri." Tocmai de aceea, în cazul proiectelor de coduri comisiile de specialitate vor întocmi teze prealabile care să reflecte concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate.

35. Adoptarea noului C. pen. a fost impusă din punct de vedere teleologic de raţiuni a căror sorginte publică este dată atât de reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spaţiului comun de libertate, securitate şi justiţie, cât şi de noua filosofie penală a statului român. Din această perspectivă, actualul C. pen. consacră o viziune diferită faţă de vechiul C. pen.: deşi au fost preluate majoritatea faptelor penale ce se găseau şi în reglementarea anterioară, pedepsele aplicabile au fost semnificativ diminuate.

Însă, din analiza de ansamblu a dispoziţiilor din noul C. pen., se poate constata existenţa caracterului mai favorabil a unor instituţii din vechea reglementare, instituţii pe care doctrina le-a calificat ca fiind autonome. În această situaţie se găsesc, de exemplu, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, concursul de infracţiuni ori prescripţia specială. Astfel, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în actualul C. pen. este impusă condiţia referitoare la pedeapsa aplicată care să fie de cel mult 3 ani, în timp ce potrivit C. pen. din 1969 pedeapsa aplicată putea să fie de 4 ani.

De asemenea, în cazul concursului de infracţiuni, în actualul C. pen. se prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă automat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în timp ce potrivit C. pen. din 1969 se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de până la 5 ani. Tot astfel, în situaţia prescripţiei, actualul C. pen. consacră în art. 155 alin. (4) împlinirea termenului de prescripţie, indiferent de numărul întreruperilor, dacă s-au depăşit cu încă o dată termenele generale prevăzute de art. 154, în timp ce în C. pen. din 1969, anterior modificării operate prin Legea nr. 63/2012, prescripţia se socotea împlinită dacă se depăşeau termenele generale cu încă jumătate.

36. Fără a intra într-o analiză comparativă şi punctuală pe fiecare instituţie de drept penal - analiză care aparţine prin excelenţă instanţelor de drept comun, întrucât prin actualul C. pen. au fost diminuate pedepsele, Curtea constată că raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancţionator mai blând pentru inculpaţii care se află la prima confruntare cu legea penală şi care, indiferent de forma de vinovăţie, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracţiuni. Alta este situaţia inculpaţilor care persistă într-un comportament antisocial prin săvârşirea mai multor infracţiuni, situaţie în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancţionator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentaţi să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală.

De altfel, intenţia legiuitorului rezultă şi din Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., potrivit căreia, "Într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanţa valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnaţi şi cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispoziţiile părţii generale, care vor permite o agravare proporţională a regimului sancţionator prevăzut pentru pluralitatea de infracţiuni.

37. Curtea consideră că intenţia legiuitorului nu trebuie şi nu poate fi ignorată. O atare concluzie nu neagă principiul aplicării legii penale mai favorabile care urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voinţa mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod şi nicidecum dispoziţii ori instituţii autonome. Altfel spus, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, aşa cum este cazul C. pen. din 1969, fie preponderent preventivă, aşa cum este cazul actualului C. pen.

Soluţia se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală". Totodată, instanţa a reamintit că determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă şi de autorul ei (Decizia Curţii Constituţionale nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007).

În identificarea legii penale mai favorabile instanţa a avut în vedere modificări ale conţinutului constitutiv, în măsura în care există, modificări ale limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, modificări privind condiţiile tragerii la răspundere penală, modul de sancţionare a concursului de infracţiuni. Astfel, instanţa a reamintit dispoziţiile C. pen. din 1968, incidente în cauză, iar ulterior dispoziţiile C. pen. actual, urmând a se stabili legea penală mai favorabilă în urma analizei comparative a normelor penale substanţiale.

C. pen. (1968)

ART. 34 - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; (…).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

ART. 41 - Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

ART. 42 - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1).

ART. 281 - Exercitarea fără drept a unei profesii

Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.

ART. 215 - Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

C. pen. actual

ART. 35 - Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

ART. 36 - Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. (…)

ART. 39 - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

ART. 348 - Exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi

Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

ART. 244 - Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Instanţa a constatat faptul că noua normă penală substanţială prevede limite mai reduse de pedeapsă în cazul infracţiunii de înşelăciune imputate inculpatei, iar în cazul infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii noua normă substanţială majorează minimul special păstrând maximul special anterior, sporul ce se poate aplica în cazul infracţiunii continuate este inferior potrivit noii norme penale, înlăturându-se cerinţa subiectului pasiv unic de către instanţa de contencios constituţional, astfel că, în opinia Curţii noua normă legală este mai favorabilă inculpatei.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din 9 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În ceea ce priveşte infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995, (2 acte materiale) constând, potrivit organului de urmărire penală în încheierea contractelor de asistenţă juridică nr. yy/20.11.2011 cu persoana vătămată H. şi nr. w/22.12.2011 cu persoana vătămată I. deşi la acele momente inculpata fusese exclusă din profesie, instanţa a apreciat că faptele imputate inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii anterior menţionate sub aspectul laturii obiective.

Într-adevăr potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat "exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale" iar potrivit art. 3 din aceeaşi lege cadru "(1) activitatea avocatului se realizează prin:

a) consultaţii şi cereri cu caracter juridic;

b) asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii;

c) redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare;

d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;

e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;

f) activităţi de mediere;

g) activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile C. civ.

h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;

i) activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă juridică;

j) orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel".

S-a constatat, astfel, că încheierea contractului de asistenţă juridică nu se regăseşte menţionată expres în dispoziţiile art. 3 anterior citate, constituind titlul în baza căruia se exercită aceste activităţi. În opinia instanţei încheierea contractului nu se încadrează nici în ipoteza normei prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 51/1995 neconstituind un mijloc sau o cale proprie exercitării dreptului la apărare în sensul normei legale anterior menţionate. Totodată, chiar dacă am aprecia că anterior încheierii propriu-zise a contractului de asistenţă juridică au avut loc discuţii cu caracter tehnic, care ar putea îmbrăca forma unei consultaţii în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, art. 29 din aceeaşi lege impunând expres încheierea unui contract în formă scrisă numai în cazul asistenţei şi reprezentării juridice s-a constatat faptul că în cauză nu s-a făcut dovada furnizării unor astfel de sfaturi juridice, persoanele vătămate precizând doar că inculpata s-a angajat să le apere interesele în instanţă.

Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. a achitat inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptele din 20 noiembrie 2011 şi 22 decembrie 2011).

La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la circumstanţele reale existente în cauză, instanţa a reţinut uşurinţa cu care inculpata acosta persoanele vătămate şi încasa onorariul aferent serviciilor avocaţiale promise, profitând de situaţia vulnerabilă a persoanelor vătămate, părţi în litigii pe rolul instanţelor sau dorind să iniţieze acţiuni în instanţă, precum şi nervozitatea manifestată în ipoteza în care persoanele vătămate o contactau pentru a cere explicaţii în privinţa neonorării obligaţiilor asumate. În opinia instanţei, conduita inculpatei relevă un dispreţ total faţă de normele de conduită profesională, de principiile şi normele de etică şi deontologie profesională şi mai grav faţă de condiţia justiţiabililor.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, Curtea a reţinut că inculpata J., în vârstă de 57 de ani, este cetăţean român, are studii superioare. Pe parcursul procesului penal, inculpata a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea infracţiunilor imputate, nu s-a prezentat în faţa instanţei, ulterior modificării componenţei completului, deşi s-au făcut repetate demersuri în acest sens, nu este pentru prima oară implicată într-un raport penal de conflict.

Într-adevăr lecturând fişa de cazier judiciar a acesteia s-a constatat faptul că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1002 din data de 14 aprilie 2010 s-a dispus faţă de inculpată scoaterea sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (1968), iar prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi 2 C. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat inculpata J. la 1 an şi o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (fapta din martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

şi art. 5 C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.) cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei. În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 16 alin. (1) lit.

b) teza întâi C. proc. pen. a achitat inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen. raportată la art. 26 din Legea nr. 51/1995 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptele din 20 noiembrie 2011 şi 22 decembrie 2011). A constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru a cărei săvârşire inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2012). În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni închisoare, inculpata urmând a executa în final 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale.

A constatat că prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 300 de lei de la inculpată.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat faptul că persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei ulterior majorându-şi pretenţiile civile la suma de 10.000 lei, respectiv 5.000 lei daune materiale din care 2.000 onorariu plătit inculpatei, 1.500 lei onorariul plătit unui al doilea avocat, 500 lei onorariul executorului judecătoresc, contravaloarea a 2 amenzi contravenţionale în cuantum de 300 de lei sau 350 lei şi alte cheltuieli de fotocopiere de înscrisuri) şi 5000 daune morale.

Totodată, s-a constatat faptul că persoana vătămată G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1000 lei la care s-a adăugat suma de 20.000 lei amenda contravenţională pe care a fost obligat să o plătească, întrucât inculpata nu şi-a exercitat obligaţiile asumate de a formula plângere contravenţională şi suma de 10.000 lei daune morale

Persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.500 lei daune materiale din care 500 lei onorariul plătit inculpatei şi 3.000 lei onorariul plătit celui de-al doilea avocat şi suma de 10.000 lei daune morale

Persoana vătămată A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 600 lei onorariul plătit inculpatei şi suma de 10.000 daune morale

Persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 600 euro.

Persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei onorariul plătit inculpatei şi suma de 500 lei daune morale.

Persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei onorariul plătit inculpatei şi a sumei de 200 lei prejudiciu moral

Persoana vătămată I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei şi a decedat în cursul urmăririi penale la data de 12 februarie 2013 potrivit extrasului din registrul de deces aflat în vol. 1 dos. inst. La data de 15 septembrie 2016 fiica părţii civile defuncte, numita K. a depus prin serviciul "Registratură" o cerere de continuarea a acţiunii civile promovate de tatăl său .

Avându-se în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al părţii civile dacă moştenitorii îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile în termen de cel mult 2 luni de la data decesului, precum şi faptul că în cauză decesul părţii civile a avut loc. în data de 12 februarie 2013, instanţa, în baza art. 24 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca tardivă, cererea numitei K., moştenitoare a părţii civile defuncte I. de continuare a exercitării acţiunii civile formulate de partea civilă I.

În baza art. 25 alin. (6) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă defunctă I.

Persoana vătămată H. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta a constat în acţiunea de inducere în eroare a părţilor civile, urmarea faptei inculpatei fiind cauzarea unui prejudiciu suferit de către victimă constând în plata nejustificată a onorariului.

În consecinţă, instanţa a apreciat ca justificate daunele materiale solicitate de părţile civile, constând în restituirea sumei plătite drept onorariu inculpatei, spre deosebire de cele vizând onorariul plătit unui al doilea avocat solicitate de părţile civile E. şi F., neexistând în acest ultim legătură de cauzalitate între inducerea în eroare a părţilor civile de către inculpată şi efectuarea acestei plăţi de către părţile civile. Nefondată este, în opinia instanţei şi solicitarea părţii civile G. de a obliga inculpata la plata sumei de 20.000 lei, respectiv amenda contravenţională pe care a fost obligat să o plătească, întrucât inculpata nu şi-a exercitat obligaţiile asumate de a formula plângere contravenţională, neputându-se specula cu privire la rezultatul unei acţiuni în justiţie, având ca obiect plângerea contravenţională. Totodată, instanţa a apreciat că nu există legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatei, fapt ilicit şi plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu executor judecătoresc în vederea punerii în executare a Deciziei nr. 51 din 19 iulie 2011 a Decanului Baroului Bucureşti prin care inculpata este obligată la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, a sumei reprezentate de contravaloarea a 2 amenzi contravenţionale şi efectuarea altor cheltuieli de fotocopiere de înscrisuri solicitate de către partea civilă E.

În cazul părţilor civile E. în favoarea căruia a fost emisă Decizia nr. 51 din 19 iulie 2011 a Decanului Baroului Bucureşti prin care inculpata este obligată la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, A. în favoarea autoarei căruia a fost emisă Decizia nr. 69 din 8 noiembrie 2011 a Decanului Baroului Bucureşti prin care inculpata este obligată la plata sumei de 600 lei către autoarea părţii civile şi B. în favoarea căruia a fost emisă Decizia nr. 66 din 8 iunie 2010 a Decanului Baroului Bucureşti prin care inculpata este obligată la plata sumei de 500 lei către partea civilă instanţa constată că potrivit art. 32 din Legea nr. 51/1995 rep. "contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă". În consecinţă părţile civile anterior menţionate au titlu cu privire la pretenţiile vizând restituirea sumei plătite cu titlu de onorariu astfel că nu se mai poate acorda un al doilea titlu constând într-o hotărâre judecătorească.

Referitor la obligarea inculpatei la plata de daune morale către părţile civile, instanţa a apreciat că infracţiunile împotriva patrimoniului nu sunt susceptibile de a fi recompensate material, cu titlu de daune morale, ci doar cele împotriva persoanei, respectiv vătămări corporale, ucidere din culpă, omor, etc. care sunt în măsură să cauzeze suferinţe fizice sau psihice de natură a fi recompensate material sub forma acordării unor daune morale în compensaţie.

De asemenea, instanţa a constatat faptul că la data de 7iulie 2016, prin serviciul "Registratură" numitul L. a formulat o cerere de constituire ca parte civilă în procesul penal faţă de inculpată, invocând faptul că a fost indus în eroare de aceasta cu prilejul încheierii unor contracte de asistenţă juridică în cursul anului 2010 . Având în vedere faptul că în cauză nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală cu privire la acesta fapte, neexistând în consecinţă o acţiune penală căreia să-i fie alăturată acţiunea civilă formulată de numitul L., instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului L. de constituire ca parte civilă în procesul penal.

Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 397 C. proc. pen. a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G., F., D., C. şi a obligat inculpata la plata către partea civilă G. a sumei de 1.000 lei, către partea civilă F. a sumei de 500 lei, către partea civilă D. a sumei de 600 euro în echivalent lei calculat în funcţie de cursul BNR al zilei plăţii, către partea civilă C. a sumei de 500 lei. În baza art. 397 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile E., A. şi B. S-a luat act că persoana vătămată H. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei. Fără a nega efortul depus de apărătorul desemnat din oficiu a acorda asistenţă juridică inculpatei instanţa a apreciat că nu se impune majorarea onorariului întrucât potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 din 7 iunie 1995 republicată pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat "onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R., Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public", cuantum acordat fiind cel stipulat expres în protocol.

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din 9 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.), infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata J. la 1 an şi o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (fapta din martie 2011 în dauna persoanei vătămate E.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 1 an de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I.).

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen. a achitat inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 348 C. pen. raportat la art. 26 din Legea nr. 51/1995 rep. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. (faptele din 20 noiembrie 2011 şi 22 decembrie 2011). S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru a cărei săvârşire inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2012).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni închisoare, inculpata, urmând a executa în final 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. i s-a interzis inculpatei, pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante principale.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 300 de lei de la inculpată.

În baza art. 397 C. proc. pen. au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G., F., D., C. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă G. a sumei de 1.000 lei, către partea civilă F. a sumei de 500 lei, către partea civilă D. a sumei de 600 euro în echivalent lei calculat în funcţie de cursul BNR al zilei plăţii, către partea civilă C. a sumei de 500 lei.

În baza art. 397 C. proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile E., A. şi B.

S-a luat act că persoana vătămată H. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 24 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca tardivă, cererea numitei K., moştenitoare a părţii civile defuncte I. de continuare a exercitării acţiunii civile formulate de partea civilă I.

În baza art. 25 alin. (6) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă defunctă I. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului L. de constituire ca parte civilă în procesul penal. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, apeluri de către inculpata J., ale cărei motive de apel au fost formulate în scris, de către aceasta şi de partea civilă E., a cărui motiv a fost menţionat în scris, de către acesta.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel, depuse în trei exemplare la dosarul cauzei, Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi, apelanta inculpată J. a solicitat admiterea apelului şi în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi în rejudecarea cauzei în fond, se pronunţe o nouă hotărâre, procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond, în sensul, achitării sale pentru un număr de 7 fapte materiale componente ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. menţionate în cuprinsul motivelor de apel de la 1 la 7 inclusiv, respectiv de la 15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A.; de la 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B.; de la 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C.; de la 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.; infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F.; 30 septembrie 2011 (în dauna persoanei vătămate G.; condamnării sale pentru faptele comise la datele de 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I. la o pedeapsă îndreptată spre minimum special prevăzut de lege cu aplicarea art. 83 alin. (1) C. pen. şi amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen. şi calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează a fi pronunţată.

Apelanta inculpată a menţionat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, reţinând eronat în sarcina sa săvârşirea unor fapte pentru care nu pot fi calificate ca infracţiuni de înşelăciune. A solicitat a se constata că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută de instanţa de fond.

Astfel, privitor la data la care a pierdut calitatea de avocată solicită a se reţine că prin Decizia Disciplinară nr. 2 din 17 februarie 2010 emisă de Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti a fost radiată din Tabloul Avocaţilor din Baroul Bucureşti, împotriva acestei decizii disciplinare, a formulat recurs la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR.

La data de 4 februarie 2011, Comisia Centrală de Disciplină prin Decizia Disciplinară nr. 3 din aceeaşi dată, a respins recursul său declarat împotriva Deciziei Disciplinare nr. 2 din 17 februarie 2010 a Comisiei Disciplinare a Baroului Bucureşti, prin care a fost radiată din Tabloul Avocaţilor al Baroului Bucureşti.

La 14 mai 2010 a fost respins prin Decizia nr. 2034 din 14 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2011, recursul declarat de inculpată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, împotriva Deciziei nr. 3 din 4 februarie 2011 a Comisiei Centrale de Disciplină, decizia curţii de apel fiind irevocabilă.

Apelanta inculpată a menţionat că a fost radiată din Tabloul Avocaţilor al Baroului Bucureşti (respectiv exclusă din profesia de avocat) la data de 25 octombrie 2011, în baza a deciziei Consiliului Baroului Bucureşti nr. 2036 din 25 octombrie 2011, dată la care a pierdut calitatea de avocat.

Deci toate faptele comise de aceasta înainte de 25 octombrie 20100 nu pot fi calificate drept infracţiuni de înşelăciune, pe ideea că nemaiavând calitatea de avocat, în mod fraudulos a indus în eroare părţile vătămate susmenţionate, că este avocat şi a încheiat cu acestea contracte de asistenţă juridică şi în mod necuvenit a încasat onorarii.

În acesta condiţii, solicită a se reţine că următoarele fapte materiale stabilite de instanţa de fond ca fiind componente ale infracţiunii de înşelăciune şi arătate în sentinţa de condamnare comise anterior datei de 25 noiembrie 2011 şi anume la datele de: 15 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate A.; 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B.; 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D.; infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., 3 noiembrie în dauna persoanei vătămate E. şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F.); 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnată şi anume aceea de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., urmând să fie achitată.

De asemenea şi pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune (faptele din 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D., pentru care instanţa de fond, în baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat-o la 1 an şi o lună închisoare, urmează, de asemenea să fie achitată, întrucât aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, instanţa de fond nu a reţinut că până la data de 25 octombrie 2011, inculpata a figurat în calitate de avocat membră a Baroului Bucureşti.

În aceste condiţii, apelanta inculpată a încheiat un număr de 9 contracte de asistenţă juridică, în speranţa ca uzând de căile de atac legale, prevăzute de procedura disciplinară şi conţinute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările ulterioare şi de Statutul Profesiei de Avocat, va reuşi să i se admită recursul la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR şi se va revoca măsura disciplinară maximă care i s-a aplicat excluderea din profesie, urmând să fie sancţionată conform art. 85 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare fie cu: c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului; sau cu d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an.

Acesta este mobilul pentru care a continuat să încheie contracte de asistenţă juridică cu părţile vătămate susmenţionate. În aceste condiţii, sub aspectul laturii subiective al infracţiunii de înşelăciune, ea nu a acţionat cu intenţia directă calificată prin scop şi anume de frauda părţile vătămate şi astfel să obţină un folos injust.

În mod greşit instanţa de fond a calificat, forma sa de vinovăţie - intenţia directă calificată prin scop. Apelanta inculpată a arătat că nu a acţionat ca un escroc, care şi-a propus să profite de încrederea părţilor vătămate să le stoarcă bani cu orice preţ.

În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că escrocul este acel tip de infractor care profită de încrederea pe care i-o acordă victima. El trişează, speculează, înşeală, rezultând că este abil, dibaci, fără scrupule, cunoscător al regulilor pe care le încalcă în mod deliberat. Escrocul este prin natura lui imoral, fără a fi neapărat bolnav psihic, psihopat sau sociopat şi nu manifestă violenţă pentru realizarea scopului propus, dimpotrivă este abil. Or, apelanta inculpată nu a acţionat în acest mod, dimpotrivă sperând că va obţine de la Comisia Centrală de Disciplină o sancţiune mai uşoară, a încheiat contractele de asistenţă juridică, la datele sus-menţionate.

Apelanta inculpată a solicitat să se constate că în cauză nu s-a dovedit că ea în calitate de inculpată a urmărit scopul realizării pentru sine a unui folos material injust, altul decât obţinerea unor onorarii de multe ori modice de câteva sute de lei, în cadrul contraprestaţiilor contractuale derulate cu fiecare dintre părţile vătămate constituite părţi civile, în calitate de beneficiari (clienţi) ai serviciilor de asistenţă juridică. A se vedea în acest sens, Decizia nr. 151 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea. Deci ea nu a premeditat înşelarea părţilor vătămate prin prezentarea sa în calitate de avocat încasarea onorariilor şi apoi "abandonarea" acestora, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.

În ceea ce priveşte perceperea onorariilor, de la părţile vătămate constituite părţi civile, pe lângă faptul că majoritatea erau foarte mici, ea era obligată să încaseze aceste sume, operaţiunea de perceperea onorariului fiind o obligaţie impusă de Legea nr. 51/1995 cu modificările şi completările ulterioare şi de Statutul Profesiei de Avocat.

Faptul că în majoritatea cazurilor, inculpata nu a executat obligaţiile contractuale asumate, aceasta s-a datorat şi unor cauze obiective, fie din cauza lipsei de acte, documente, informaţii exacte pe care clienţii aveau obligaţia să i le furnizeze, fie unor cauze subiective concretizate de cele mai multe ori dintr-o lipsă de comunicare coerentă dintre client şi avocat.

Apelanta inculpată J. a menţionat că rămâne să răspundă penale pentru fapta comisă la 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi la 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I., unde vina îi aparţine, urmând să fie condamnată la o pedeapsă îndreptată spre minimum special prevăzut de lege cu aplicarea art. 83 alin. (1) C. pen. şi amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen. şi calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii ce urmează să o pronunţe.

Totodată, apelanta inculpată a solicitat a se reţine că în perioada 2009 - 2011 a suferit o puternică depresie, cauzată de un divorţ şi de un partaj nedrept, unde a pierdut casa, a fot evacuată, lipsită de mijloace de subzistenţă, ceea ce i-a produs grave tulburării, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

De asemenea, a solicitat să se reţină la individualizarea pedepsei vârsta înaintată pe care o are de 57 de ani, starea precară a sănătăţii şi faptul că poate fi reeducată şi fără a primi o pedeapsă privativă de libertate, fiind conştientă de gravitatea faptelor pentru care a fost condamnată pe care în mod cert nu le va mai comite vreodată. Are posibilitatea de a activa în continuare în calitate de consilier juridice, corp profesional din care face parte şi de a obţine cele necesare traiului în mod cinstit şi corect.

Apelanta inculpată şi-a întemeiat, în drept apelul pe dispoziţiile art. 412 - 424 C. proc. pen.

Apelanta parte civilă E., în motivele de apel dezvoltate depuse la Dosarul nr. x/2015, critică sentinţa sub aspectul că, deşi inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, dar nu a fost obligată la despăgubiri către el, deşi a fost înşelat, considerând că inculpata este un pericol sociale pentru societate. A anexat acestor motive, Decizia nr. 51 din 19 iulie 2011 a Baroului Bucureşti, în care s-a decis admiterea sesizării petentului E. şi a se obliga doamna avocat J. să-i restituie acestuia 2.000 RON; Compartimentul Secretariat-Cancelarie va comunica prezenta decizie petentei şi avocatei.; În conformitate cu prevederile art. 32 teza a-II-a şi art. 56 alin. (2) lit. n) şi litera u) Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat republicată în M.O. din 7 februarie 2011 şi modificată prin O.U.G. nr. 10 din 9 februarie 2011, art. 76 alin. (2) şi art. 137 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, prezenta decizie poate fi atacată la Consiliul Baroului Bucureşti în termen de 15 zile de la data comunicării, precum şi minuta pronunţată de prima instanţă în prezenta cauză, aflate la dosarul în apel.

La dosarul cauzei, la filele x dosarul din apel al Înaltei Curţi, intimatul A., prin cererea şi actele anexate, a învederat imposibilitatea de prezentare la termenul din 7 decembrie 2017 din motive obiective, deoarece în perioada 1 - 16 decembrie 2017 se află în Staţiunea Slănic Prahova, pe ntru a urma un tratament balnear.

La termenul din 7 decembrie 2017, Înalta Curte conform dispoziţiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 C. proc. pen., precum şi art. 6 CEDO, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantei inculpate J., pentru a-i da posibilitatea să pregătească apărarea, cauza fiind la primul termen de judecată; Având în vedere că la dosar a fost înaintat apelul declarat de către E., a dispus rectificarea citativului în sensul că acesta are calitatea de apelant parte civilă, punându-i-se în vedere să depună la dosar până la termenul următor plicurile în care i-au fost comunicate minuta şi hotărârea instanţei de fond pentru a se verifica dacă a declarat apel în termenul prevăzut de lege, acordând termen la data de 25 ianuarie 2018, potrivit încheierii aflate la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 25 ianuarie 2018, apărătorul ales al apelantei inculpate J. a depus la dosarul cauzei motivele de apel formulate de acesta, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În dezvoltarea acestor motive, apărătorul ales al apelantei inculpat a criticat sentinţa primei instanţe numai cu privire la modalitatea executării pedepsei aplicată. S-a arătat că inculpata deşi în faţa primei instanţe nu a invocat procedura simplificată, se solicită a se constata că faptele deduse prezentei cauze sunt în concurs cu faptele pentru care a fost condamnată de către Judecătoria Sectorului 3, instanţă în faţa căreia aceasta a invocat procedura simplificată, recunoscând şi regretând săvârşirea infracţiunilor. Pe cale de consecinţă, apărarea, dintr-o gravă eroare la acel moment a omis în a informa clientul asupra acestui aspect. Deşi se poate spune că inculpata apelantă fiind totuşi avocat ar fi trebuit să nu uite această conduită procesuală prevăzută de legiuitor în norma penală, totuşi această situaţie poate fi pusă pe seama afecţiunilor pe care aceasta le are, "lipsa gravă" a raţionamentului juridic a acesteia, ce şi-a găsit rezultat în conduita procesuală. Se solicită ca în calea de atac a apelului, în urma analizei pe care o va face să se aibă în vedere perioada mare de timp în care clienta sa a profesat ca şi avocat, faptul că în urma unui divorţ şi a unui partaj, aceasta a pierdut absolut tot, prezintă un dezechilibru şi o totală lipsă totală de stimă de sine. Persoana inculpatei, pe acest fond a suferit o modificare în a aprecia anumite situaţii şi uitând practic angajamentele pe care le asumă faţă de terţi.

Apărătorul apelantei inculpate a solicitat să se analizeze şi a se dispune o soluţie prin care să se stabilească modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. Stabilirea termenului de încercare în această cauză are un rol important, în conduita pe viitor a clientei sale faţă de care autoritatea judecătorească, în speţă, instanţa de judecată îi poate acorda o clemenţă prin a nu o trimite să execute pedeapsa în mediul de penitenciar. Totodată, prin stabilirea unor zile de muncă în folosul comunităţii, scopul final al pedepsei va fi atins, atât din poziţia societăţii civile, aceea de a reintegra în rândurile sale o persoană ce a fraudat legea penală, cât şi din poziţia normei penale, aceea de a recupera, reeduca, prin tragere la răspundere penală, făcându-l să conştientizeze pericolul faptei prin lăsarea acesteia în libertate şi nu neapărat într-un mediu de penitenciar.

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. b) a solicitat admiterea apelului şi reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare.

La termenul mai sus menţionat, au fost legitimate, atât apelanta inculpată, cât şi apelanta parte civilă, au fost depuse în fotocopie, actele de identitate, precum şi legitimaţiile avocaţilor. La interpelarea instanţei, inculpata J. a precizat că nu mai locuieşte la adresa din Bucureşti, sector 1, pentru că i-a fost luată casa şi că în prezent locuieşte într-o casă situată în mun. Bucureşti, Sectorul nr. 2, situaţie în raport cu care i-a fost eliberată de către organul de poliţie carte de identitate provizorie.

În conformitate cu art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a întrebat inculpata J. dacă doreşte să dea declaraţie, aceasta precizând că doreşte să fie audiată de către instanţa de apel.

În continuare, în conformitate cu art. 107, art. 108, art. 109, art. 110, art. 378 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpatei J., declaraţia acesteia fiind consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

În conţinutul declaraţiei, apelanta inculpată J. a arătat "nu menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi nici cele din faţa instanţei de fond. Precizez astăzi în faţa instanţei de apel că recunosc fapta pentru care am fost trimisă în judecată şi regret ce s-a întâmplat."

Apărătorul ales al apelantei inculpate, J. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri pentru a dovedi că inculpata a achitat părţilor civile sumele de bani la care a fost obligată de instanţa de fond. În susţinerea motivului de apel ce vizează modalitatea executării pedepsei, apărătorul ales al apelantei inculpate J. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de încuviinţare a probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul ales al apelantei inculpate J.

La interpelarea instanţei, partea civilă E. a precizat că i-a fost achitat prejudiciul, aşa cum rezultă din declaraţia sa olografă aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Apelantul parte civilă E. a susţinut că retrage apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Reprezentantul Ministerului Public, în conformitate cu art. 184 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat să fie întrebată inculpata dacă consimte să fie expertizată psihiatric, având în vedere că la termenul de judecată a depus la dosar un înscris medical din care rezultă că trece printr-o depresie.

A considerat că se impune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, având în vedere sumele de bani derizorii încasate de inculpată ca şi onorariu, faptul că inculpata a mărturisit că a ajuns în situaţia de a-şi pierde casa, precum şi faptul că la termenul anterior aceasta s-a prezentat în faţa instanţei de apel într-un mod care făcea dovada unor suferinţe. În acest sens a mai arătat că inculpata a precizat, la interpelarea instanţei, că nu are antecedente penale, or, anterior i-a fost amânată aplicarea pedepsei pentru o faptă similară, iar ca urmare a condamnării din prezentul dosar această amânare a fost anulată, neputându-se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. pen. Ca atare, în situaţia în care se va dovedi că inculpata a fost într-o stare care, chiar dacă nu i-a abolit discernământul, i-a afectat acţiunile, instanţa, cu privire la individualizarea pedepsei, poate să realizeze un act de justiţie în mod real. A solicitat efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică cu privire la inculpata J., cu următorul obiectiv: să se stabilească dacă la momentul pretinsei săvârşiri a faptelor inculpata J. avea discernământ sau dacă acesta a fost afectat.

Apărătorul ales al inculpatei J. a susţinut că este de acord cu cererea de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice formulată de reprezentantul Ministerului Public, având în vedere înscrisurile medicale pe care le-a depus la dosar la acest termen de judecată.

Inculpata J. a arătat că este de acord cu expertizarea sa psihiatrică în vederea stabilirii discernământului, în raport, cu pretinsele fapte comise, consimţământul acesteia fiind consemnat în cuprinsul unui supliment de declaraţie, care după semnare a fost ataşat la dosarul cauzei, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Înalta Curte, după deliberare, a luat act de manifestarea de voinţă a apelantului parte civilă E., în sensul că acesta îşi retrage apelul formulat împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 100 alin. (2) şi 3 C. proc. pen. a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul ales al apelantei inculpate J., în raport cu teza probatorie, pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, aflate la filele 89-91 dosarul Înaltei Curţi, bilet de trimitere, adeverinţă că inculpata este membru al Colegiului Consilierilor Juridici Bucureşti cu drepturi depline în conformitate cu Statutul Profesiei, fiind înregistrată pe Tabloul profesional la poziţia 40 D - 8058 din data de 17 februarie 2014, contractul individual de muncă, certificat de cazier fiscal, neavând fapte înscrise în acesta, adeverinţa de venit pe anul 2016 de la ANAF, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, legitimaţie. De asemenea, au fost depuse mai multe facturi de plată a sumelor reprezentând despăgubiri civile către F., C., G., aflate la dosarul Înaltei Curţi.

În conformitate cu art. 100 raportat la art. 184 C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public de efectuare a unei expertize medico-legale privind pe inculpata J., expertiză care să stabilească dacă la momentul pretinsei săvârşiri a faptelor, inculpata avea discernământ sau dacă acesta a fost afectat, dispunându-se emiterea adresei către Institutul Naţional de Medicină - Legală Bucureşti în vederea înaintării raportului de expertiză până la termenul acordat în cauză, cu menţiunea ca inculpata să fie citată la Cabinetul de Avocatură indicat în vederea prezentării la sediul institutului pentru efectuarea expertizei. S-a dispus trimiterea Institutului Naţional de Medicină Legală - Bucureşti în vederea efectuării expertizei medico-legale privind pe inculpata J., în fotocopie, rechizitoriul nr. x/2012 din data de 15 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înscrisul medical depus în şedinţa din 25 ianuarie 2018, declaraţia inculpatei dată în faţa instanţei de fond, precum şi cea dată în faţa instanţei de apel. S-a pus în vedere inculpatei J. să se prezinte la Institutul Naţional de Medicină Legală - Bucureşti pentru a fi expertizată psihiatric. Onorariul pentru efectuarea expertizei va fi suportat de către inculpată, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 8 martie 2018, Înalta Curte a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată J., pentru a se efectua expertiza medico-legală, fiind vorba de un mijloc de probă încuviinţat de instanţă, precum şi necesitatea efectuării unei adrese către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" în vederea stabilirii termenului de prezentare al inculpatei, ce va fi comunicat instanţei, precum şi urgentarea efectuării lucrării până la termenul din 5 aprilie 2018, în vederea respectării principiului celerităţii judecării cauzei, fiind amânată cauza la 5 aprilie 2018, potrivit încheierii de şedinţă aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din 5 aprilie 2018, Înalta Curte constatând întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta-inculpată J., pentru a se efectua expertiza medico-legală, a revenit cu adresă către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", în vederea înaintării raportului de expertiză până la termenul de judecată din data de 3 mai 2018, aşa cum rezultă din încheierea aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată din 3 mai 2018, Înalta Curte, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al apelantei-inculpate J., pentru ca aceasta să se prezinte la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" pentru expertizare, revenindu-se cu adresă către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", pentru a se aduce la cunoştinţă că apelanta-inculpată J. a fot internată pentru zece zile în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. Alexandru Obregia"Bucureşti, că i s-a pus în vedere de către instanţă să se prezinte la comisie pentru examinare în data de 21 mai 2018, precum şi faptul că următorul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 31 mai 2018, dată până la care să fie înaintat raportul de expertiză, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul din data de 31 mai 2018, Înalta Curte a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta-inculpată J., în vederea întocmirii şi înaintării la dosarul cauzei a raportului de expertiză, revenindu-se cu adresă către Institutul Naţionale de Medicină Legală "Mina Minovici", pentru a se aduce la cunoştinţă că în cauză a fost stabilit un ultim termen de judecată, până la care să fie întocmit raportul de expertiză şi, înaintat la dosarul cauzei, respectiv până la data de 28 iunie 2018, cu menţiunea că în caz de nerespectare a acestui termen, se va aplica sancţiunea amenzii, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2018 din 12 iunie 2018 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", aflat la dosarul Înaltei Curţi, ale cărui concluzii sunt că"Numita J. prezintă la examinare diagnosticul de Tulburare cognitivă fond organic (în observaţie Dementă uşoară) (F06.7). Pentru datele comiterii faptelor pentru care este cercetată nu se reconstituie elemente cu valoare criteriologică medico-legală psihiatrică de natură a indica afectarea capacităţii psihice de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social-negative ale acesteia, în raport cu care discernământul a fost păstrat. Nu se recomandă măsuri de siguranţă cu caracter medical."

La termenul de astăzi, apărătorul ales al inculpatei J., având cuvântul, în dezbateri a susţinut că motivul de apel al inculpatei vizează modalitatea de executare a pedepsei, la care aceasta a fost condamnată prin sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti. A solicitat instanţei să dispună ca, modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, să fie aceea de suspendare sub supraveghere, prevăzută de dispoziţiile art. 91 şi următoarele din C. pen., precum şi a se constata faptul că în cursul judecăţii în faţa instanţei de apel, au fost achitate către părţi respectivele sume de bani.

În continuare, a făcut referire şi la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei. În acest context, a explicat că, considerentele din acel raport sunt conforme, evidenţiind starea reală pe care o are clienta sa şi, modalitatea în care aceasta percepe anumite situaţii chiar şi în raport cu sala de judecată.

Cuantumul pedepsei la care a fost condamnată inculpata, respectiv de 2 ani şi 9 luni închisoare permite aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen. A arătat că această solicitare este temeinică şi legală, dat fiind faptul că în condiţiile în care i s-ar suspenda sub supraveghere pedeapsa, aceasta ar putea să se îngrijească de starea sa de sănătate. Totodată, a mai arătat faptul că inculpata beneficiază de o susţinere totală din partea familiei.

Trecând peste aceste aspecte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv sub supraveghere şi, termenul de supraveghere, reprezintă o garanţie că inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni. A explicat faptul că prin dispunerea ca, modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare, să fie aceea de suspendare sub supraveghere, acesteia i se conferă posibilitatea de a urma un anumit tratament, având în vedere că din înscrisurile medicale rezultă că are anumite afecţiuni.

A solicitat a se avea în vedere toate aceste considerente expuse şi nu în ultimul rând faptul că inculpata a înţeles să-şi achite datoriile faţă de părţile din această cauză, arătând, totodată, că aceasta poate fi reeducată şi fără a primi o pedeapsă privativă de libertate.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precizările care au mai fost făcute de către apărătorul apelantei inculpate, alte aspecte, precum şi poziţia apelantei inculpate din ultimul cuvânt au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii,

Examinând apelul declarat de apelanta inculpată J. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport, cu motivul invocat şi susţinut, ce se va analiza prin prisma dispoziţiilor art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul inculpatei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, a judecăţii în primă instanţă, cât şi în apel, în raport cu sentinţa pronunţată, instanţa de control judiciar constată că în mod legal şi temeinic motivat a fost stabilită baza factuală, precum şi vinovăţia inculpatei J. în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Prima instanţă a administrat, potrivit dispoziţiilor legale şi a coroborat temeinic, în baza procesului de evaluare toate mijloacele de probă, care au condus la concretizarea argumentată a contribuţiei inculpatei în comiterea faptelor penale, precum şi a vinovăţiei acesteia.

Instanţa de control judiciar, verificând sentinţa pronunţată, pe de-o parte, prin propriul său examen asupra materialului probator administrat, valorificând şi poziţia exprimată în mod expres de către apelanta inculpată, în apel, în sensul recunoaşterii faptelor, constată că aceasta a comis faptele de înşelăciune, fiind întrunite condiţiile de tipicitate ale acestei incriminări, iar pe de altă parte îşi însuşeşte şi argumentele primei instanţe, motivarea acesteia din urmă, întrunind exigenţele şi art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, faptele inculpatei J., care în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti s-a angajat la data de 12 septembrie 2011 prin contractul de asistenţă juridică nr. x/2011 să o asiste şi să o reprezinte pe persoana vătămată F. în susţinerea acţiunii civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/2010, solicitând şi primind pentru viitorul serviciu avocaţial un onorariu de 500 de lei, însă aceasta nu s-a mai prezentat la termenele de judecată, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 29 aprilie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată D. un contract de asistenţă juridică nr. y, solicitând acesteia drept onorariu suma de 600 de euro, dar ulterior nu a efectuat nici un act specific profesiei, în cest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă; în data de 26 februarie 2010 aceeaşi inculpată a încheiat, în calitate de avocat, cu persoana vătămată B. contractul de asistenţă juridică nr. z, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 22 decembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată I. contractul de asistenţă juridică nr. w, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 500 de lei, însă ulterior nu a prestat nici un act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 17 martie 2010 aceeaşi inculpată, în calitatea de avocat, a încheiat cu persoana vătămată C. contractul de asistenţă juridică nr. xx, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 300 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, ia-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 20 noiembrie 2011 aceeaşi inculpată, care nu mai avea calitatea de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată H. contractul de asistenţă juridică nr. yy, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 100 de euro, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientei, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în luna martie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată E. contractul de asistenţă juridică nr. ww, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2000 de lei, însă ulterior nu a prestat niciun act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă;

în data de 30 septembrie 2011 aceeaşi inculpată, care în calitate de avocat, fiind exclusă din profesie, a încheiat cu persoana vătămată G. un contract de asistenţă juridică, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 2500 lei, însă ulterior nu a prestat nici un act specific profesiei, în acest fel inducând-o în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă, iar în data de 15 februarie 2010 numita J. a încheiat cu persoana vătămată A. contractul de asistenţă juridică nr. q, prin care s-a angajat în mod mincinos să presteze asistenţă juridică clientului său, angajament pentru care a solicitat şi a primit drept onorariu suma de 600 de lei, însă ulterior nu a prestat nici un act specific profesiei, în acest fel indicându-l în eroare cu privire la actele pe care urmează să le desfăşoare pentru cauza clientului, iar prin încasarea onorariului fără a presta vreun act specific de asistenţă juridică, i-a produs acesteia un prejudiciu, constând în această sumă întrunesc elementele constitutive ale 9 infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 rep.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut şi o judicioasă motivare a schimbării de încadrare juridică a infracţiunilor ce au fost reţinute în sarcina inculpatei J., prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017, considerând că faptele deduse judecăţii întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (15.02.2010 în dauna persoanei vătămate A., 26 februarie 2010 în dauna persoanei vătămate B., 17 martie 2010 în dauna persoanei vătămate C. şi 29 aprilie 2010 în dauna persoanei vătămate D., infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (12 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate F., 30 septembrie 2011 în dauna persoanei vătămate G., 20 noiembrie 2011 în dauna persoanei vătămate H. şi 22 decembrie 2011 în dauna persoanei vătămate I., toate cu aplicarea art. 38 C. pen.

Prima instanţă a precizat că cele 9 acte materiale imputate inculpatei realizează elementele constitutive a trei infracţiuni de înşelăciune în sensul menţionat, explicând raportul între pluralitate şi unitate, particularizând că în contextul cauzei, inculpata a avut acelaşi mod de operare, acţiunile aparţinând, toate, aceluiaşi tip particular de infracţiune, însă din punct de vedere subiectiv, unitatea de rezoluţie infracţională s-a întrerupt ulterior săvârşirii actului material din data de 29 aprilie 2010, având în vedere intervalul mare de timp ce a curs până la comiterea noului ilicit imputat, cel din martie 2011, iar faţă de intervalul scurs până la săvârşirea următorului act material, 19 septembrie 2011, pentru aceleaşi considerente, fapta din martie 2011 capătă individualitate proprie.

Înalta Curte constată că şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumurile, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante, prima instanţă a valorificat în mod legal şi temeinic, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în contextul concret al cauzei.

Astfel, prima instanţă s-a raportat efectiv la modus operandi al inculpatei J., evidenţiind din perspectiva criteriilor referitoare la împrejurările, modul de comitere a infracţiunilor şi mijloacele folosite, uşurinţa cu care inculpata acosta persoanele vătămate şi încasa onorariile aferente serviciilor de asistenţă juridică, profitând de situaţia vulnerabilă a acestora, părţi în litigiu sau dorind să iniţieze acţiuni în instanţă, nervozitatea manifestată în ipoteza în care persoanele vătămate o contactau pentru a cere explicaţii în privinţa neonorării obligaţiilor asumate. Din perspectiva circumstanţelor personale, prima instanţă a reţinut că inculpata J. are vârsta de 57 de ani, este cetăţeană română, are studii superioare, precizând că pe parcursul procesului penal, a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea infracţiunilor imputate, nu s-a prezentat în faţa instanţei, ulterior modificării componenţei completului, deşi s-au făcut repetate demersuri în acest sens.

Prima instanţă s-a raportat şi la fişa de cazier a inculpatei J. din care a rezultat că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 1002 din data de 14 aprilie 2010 s-a dispus faţă de inculpată scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (1968), iar prin sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În stabilirea cuantumurilor de pedeapsă aplicate, prima instanţă a valorificat criteriile menţionate, orientându-se gradual, în raport şi cu numărul persoanelor vătămate, caracterul continuat al faptei, în condiţiile reţinerii art. 35 alin. (1) C. pen., la pedepse cu închisoare, orientate către minim sau chiar minim de la 6 luni, 1 an şi o lună, la 2 ani.

Totodată, a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu cea pentru a cărei săvârşire inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015. În baza art. 89 alin. (1) C. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2012).

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 163 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2015, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 2 an şi 9 luni închisoare, cu executare efectivă.

Instanţa de control judiciar a administrat probe în circumstanţiere în apel privind pe apelanta inculpata J., aşa cum s-a arătat şi anume, înscrisuri, care atesta starea sănătăţii acesteia, care a condus şi la administrarea probei cu expertiză medico-legală psihiatrică, care concluzionează că "Numita J. prezintă la examinare diagnosticul de Tulburare cognitivă fond organic (în observaţie Demenţă uşoară) (F06.7). Pentru datele comiterii faptelor pentru care este cercetată nu se reconstituie elemente cu valoare criteriologică medico-legală psihiatrică de natură a indica afectarea capacităţii psihice de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social-negative ale acesteia, în raport cu care discernământul a fost păstrat. Nu se recomandă măsuri de siguranţă cu caracter medical.", acte care atestă că este consilier juridic, înscrisuri prin care au fost acoperite prejudicii părţilor civile menţionate.

Înalta Curte consideră că nu se poate reţine critica formulată de apelanta inculpată J. prin apărător, în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât nu este suficientă îndeplinirea formală a acestor criterii, fără ca finalitatea unei asemenea modalităţi neprivative de libertate să reprezinte în situaţia inculpatei un adevărat proces de reeducare şi conştientizare a consecinţelor grave produse asupra asigurării dreptului la apărare al părţilor civile care au apelat la serviciile de asistenţă juridică ale acesteia.

În procesul de reevaluare a criteriilor prevăzute în art. 74 din C. pen., instanţa de control judiciar consideră că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de înşelăciune, de către inculpată, prin numărul de acte materiale, respectiv 9, caracterul continuat al unora din acestea relevă o gravitate efectivă ridicată a faptelor comise, starea de pericol agravată, a fost potenţată şi de calitatea inculpatei de avocat, cunoscătoare a dispoziţiilor legale, pe care le-a încălcat, inducând în eroare, persoanele vătămate care aveau nevoie de asistenţă juridică, prin însuşirea sumelor de bani şi neonorarea obligaţiilor profesionale, aducând atingere încrederii acestora în asigurarea dreptului la apărare. De asemenea, natura şi gravitatea rezultatului produs şi alte consecinţe ale infracţiunii, prin numărul relativ mare de persoane vătămate înşelate, cuantumurile prejudiciilor, acoperirea acestora, neputând echivala cu o atenuare a celorlalte criterii menţionate. Circumstanţelor personale ale inculpatei, recunoaşterea faptelor doar în apel, anterior având o conduită de nesinceritate, concluziile raportului medico-legal psihiatric fiind în sensul păstrării capacităţii psihice de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social-negative ale acesteia, având discernământul păstrat, anterior fiindu-i aplicată amânarea aplicării pedepsei, tot pentru o infracţiune de înşelăciune, în prezent este consilier juridic, şi-a manifestat acordul la prestarea muncii în folosul comunităţii, în ipoteza aplicării modalităţii solicitate de apărătorul său ales, nu li se pot da o semnificaţie care să conducă la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

Aşadar, Înalta Curte consideră că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor sale, respectiv coercitiv, de exemplaritate, preventiv şi educativ în conştientizarea consecinţelor grave ale faptelor comise, care au adus atingere statutului profesiei de avocat, garant al dreptului la apărare al cetăţenilor, persoanele vătămate constituite părţi civile fiind lipsite de asigurarea asistenţei juridice pe care o contractaseră, periclitându-se dreptul de avea un proces echitabil, fiind încălcate şi alte valori deontologice ale profesiei, în final fiind nerespectată legea prin prisma ilicitului penal, cea mai gravă formă de răspundere tocmai din partea unui profesionist care trebuia să vegheze la aplicarea ei.

Totodată, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, ce i-a fost aplicată inculpatei J. asigură şi respectarea principiului proporţionalităţii, între gravitatea infracţiunii de înşelăciune, în modalitatea efectivă de comitere, în condiţiile arătate şi profilul moral şi de personalitate al inculpatei.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar critica apărării apelantei inculpate J. este nefondată.

Înalta Curte, conform art. 415 din C. proc. pen. va da prevalenţă manifestării unilaterale de voinţă a părţii civile E., în sensul că va lua act de retragere a căii de atac ordinare a apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, acesta conştientizând consecinţele actului său, poziţie care a exprimat-o încă de la termenul din 25 ianuarie 2018, menţionată în încheierea de şedinţă, dosarul Înaltei Curţi.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata J. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (4573/2016).

Se va lua act de retragerea apelului declarat de partea civilă E., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelanta inculpată J. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul parte civilă E. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată J., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata J. împotriva Sentinţei penale nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (4573/2016).

Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă E., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelanta - inculpată J. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelantul - parte civilă E. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta - inculpată J., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM