Appeal against revision rejection in final criminal case inadmissible; appellate ruling and underlying decisions upheld.

Deliberând asupra excepţiei invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 475 din 04 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi revizuenţii la plata sumei de 200 lei (câte 100 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că hotărârea judecătorească definitivă a cărei revizuire se solicită este sentinţa penală nr. 65 din 11 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1324 din 23 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

De asemenea, cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen. sunt de strictă interpretare, iar în situaţia în care aspectele invocate nu se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în faza cercetării admisibilităţii în principiu, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 459 C. proc. pen.

În continuare, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acesta constituie motiv de revizuire dacă hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a rămas definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Or, judecătoria a constatat că, potrivit actelor dosarului, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., admisă prin decizia Curţii Constituţionale, nu a fost invocată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 06 noiembrie 2017.

rin decizia penală nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (3340/2017) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul B. împotriva Sentinţei penale nr. 475 din 04 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia penală, şi a fost menţinută hotărârea atacată.

S-a dispus avansarea şi plata din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti - Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, sumă ce rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul revizuent la plata sumei de 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că prima instanţă a analizat corespunzător cauza, sub toate aspectele, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală.

Astfel, a observat că, motivul de revizuire invocat de apelant este reprezentat de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

De asemenea, curtea de apel a constatat că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în forma anterior expusă, au fost introduse prin pct. 113 al art. II din O.U.G. nr. 18/18 mai 2016 (publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016), tocmai pentru a se pune în acord cu aspectele reţinute prin Decizia nr. 126 din 03 martie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională (publicată în M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016) prin care s-a constatat că "soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională."

Aşadar, s-a reţinut că admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. este condiţionată de pronunţarea, ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate în cauza a cărei revizuire se vizează, a unei decizii de către Curtea Constituţională, decizie prin care să fi fost admisă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

Per a contrario, pronunţarea, chiar ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate în acea cauză, a unei decizii prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate nu poate fundamenta formularea unei cereri de revizuire.

Or, curtea de apel a constatat că decizia invocată de revizuent nu a fost pronunţată în urma invocării, în dosarul nr. x/2015, a unei excepţii de neconstituţionalitate, ci în urma invocării excepţiei în alt dosar, respectiv dosarul nr. x/108/2015 al Tribunalului Arad, secţia penală.

În consecinţă, nefiind îndeplinită o cerinţă esenţială prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, s-a constatat că înscrisurile depuse de intimatul A., care constau, de altfel, în fişa dosarului nr. x/2015, extras de pe site-ul portal.just.ro, nu sunt relevante sub acest aspect.

În plus, curtea de apel a subliniat că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu pot fi formulate apărări de fond, apărări cărora li se circumscriu aspectele invocate de apelant (greşita majorare a sporului, împrejurarea că în mod greşit s-a reţinut o pluralitate de subiecţi pasivi).

Împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie petentul B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 20 aprilie 2018.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 459 C. proc. pen., calea de atac formulată de petent a fost înregistrată pe rolul instanţei ca fiind apel.

Examinând apelul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea".

În cauza dedusă judecăţii, petentul B. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva unei sentinţe prin care instanţa s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire. De asemenea, se observă că cererea de revizuire a fost formulată împotriva sentinţei nr. 65 din 11 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1324 din 23 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textului de lege anterior menţionat, se constată că petentul B. a promovat calea de atac ordinară a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pronunţate în apel, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării, în cadrul revizuirii, a unei alte căi de atac decât cea prevăzută de lege pentru hotărârea la care se referă revizuirea, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (…) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat petentul B. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 (y/2017).

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACEST MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul B. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (y/2017) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 iunie 2018.