Judicial bailiff's backdating of enforcement minutes: failure to prove intent excludes intellectual forgery and negates legal damage for abuse in office

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 97 din 28 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru infracţiunea de fals intelectual (cu privire la "proces verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015), la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual (cu privire la "proces verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare" datat 28.08.2015"), la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a fost interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

De asemenea, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A., pentru infracţiunea de abuz în serviciu la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a ocupa o funcţie publică, pentru o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie publică.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 9 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte două pedepse, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) rap. la art. 67 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. a fost interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a ocupa o funcţie publică, pentru o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 65 C. pen. a fost interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie publică.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. prima instanţă a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (4) din Legea nr. 252/2013, s-a încredinţat Direcţiei Naţionale de Probaţiune - Serviciul de Probaţiune Iaşi supravegherea inculpatei A., fiind stabilite, în temeiul art. 93 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., măsurile şi obligaţiile pe care inculpata urma să le respecte pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., prima instanţă a obligat inculpata să presteze muncă neremunerată pe o perioadă de 60 zile în folosul comunităţii, iar în temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai săvârşi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, punându-i în vedere dispoziţiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 25 alin. (3) rap. la art. 256 C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile false reprezentate de proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit la 28.08.2015, fila 333 vol. 1 ds.u.p., şi proces- verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare datat 28.08.2015, fila 334 vol. 1 ds.u.p.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1381 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B. şi C., inculpata fiind obligată la plata unor daune morale în cuantum de 1500 euro în favoarea fiecărei părţi civile, fiind respinse restul pretenţiilor formulate, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 413/P/2015 din data de 29.06.2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen., pentru că la data de 31.08.2015, în dosarul de executare silită nr. x/2010, a întocmit în fals procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare, pe care 1-a datat 28.08.2015;

- fals intelectual prev. de art. 321 C. pen., pentru că la data de 31.08.2015, în dosarul de executare silită nr. x/2010, a întocmit în fals procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, pe care 1-a datat 28.08.2015;

- abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pentru că prin întocmirea la data de 31.08.2015 a procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executare în dosarul de executare silită 421/2010, pe care 1-a datat 28.08.2015, fără a mai cita părţile şi consemnând în fals că debitoarele au fost prezente, le-a împiedicat pe debitoarele C. şi B., să participe la distribuirea sumei rezultate din executarea silită, să formuleze obiecţiuni şi să conteste procesul-verbal în termenul legal de 3 zile, vătămându-le astfel drepturile şi interesele legitime, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Din analiza probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 21.12.2006, între E. - Sucursala Iaşi, în calitate de creditor şi S.C. F. S.R.L. Iaşi (actuala S.C. G. S.R.L.), în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de credit din 21.12.2006 prin care debitorului i-a fost acordat un credit în sumă de 160.000 lei, pentru un termen de 12 luni de zile, filele 17-20 vol. I ds.u.p.

Pentru garantarea restituirii acestui credit, în aceeaşi dată a fost încheiat între garanţii ipotecari B. şi C. şi creditorul ipotecar E. - Sucursala Iaşi contractul de ipotecă din 21.12.2006, având ca obiect instituirea ipotecii asupra imobilului situat în Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, proprietatea garanţilor ipotecari, filele 25-26 vol. I ds.u.p.

Cei doi garanţi ipotecari au semnat, alături de debitorul S.C. F. S.R.L. Iaşi (actuala S.C. G. S.R.L.), şi contractul de credit din 21.12.2006.

A reţinut prima instanţă faptul că numita C., garant ipotecar, s-a căsătorit cu numitul D., a preluat numele de familie al acestuia, după care a divorţat şi a revenit la numele de familie H. Din această cauză, în dosarul de executare silită, în dosarele privind contestaţiile la executarea silită şi în prezentul dosar apare cu numele de C., C. sau C., fiind vorba însă despre una şi aceeaşi persoană.

Ulterior, contractul de credit din 21.12.2006 a fost completat prin actul adiţional din 22.01.2007, fiind adusă şi o nouă garanţie pentru restituirea creditului, încheindu-se în acest scop contractul de ipotecă din 22.01.2017, fila 27 vol. I ds.u.p., între garantul ipotecar I. şi creditorul ipotecar E. - Sucursala Iaşi, având ca obiect imobilul teren în suprafaţă totală de 7.899,94 mp, categoria de folosinţă arabil A, amplasat în intravilanul comunei Rediu din judeţul Iaşi.

În data de 27.12.2007 a fost încheiat actul adiţional nr. 2 la contractul de credit din 21.12.2006, filele 21-24 vol. I ds.u.p., prin care au fost aduse o serie de modificări contractuale, atât acest act adiţional, cât şi graficul de rambursare a creditului fiind semnate de creditor, debitor şi cei trei garanţi imobiliari B., C. şi I., fila 28 vol. I ds.u.p.

Deoarece debitorii (principal şi ipotecari) au refuzat să execute de bună voie obligaţiile contractuale, în data de 09.07.2010, E. - Sucursala Iaşi a formulat o cerere de punere în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de: contractul de credit din 21.12.2006, actul adiţional nr. 1 din 22.01.2007 la contractul de credit menţionat, contractul de garanţie reală imobiliară din 21.12.2006 şi contractul de garanţie reală imobiliară din 22.01.2007, filele 27-28 vol. I ds.u.p., faţă de debitorul S.C. G. S.R.L. Iaşi (fosta S.C. F. S.R.L.) şi faţă de garanţii ipotecari B., C. şi I., cu privire la plata sumei de 810.756,9 lei (cererea creditorului, fila 16 vol. I ds.u.p.), cerere care a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc A., cu sediul în Iaşi, str.x , judeţul Iaşi, şi care a fost înregistrată la acest birou în data de 21.07.2010, formându-se astfel dosarul de executare silită nr. x/2010.

Faţă de cererea creditorului E. - Sucursala Iaşi, executorul judecătoresc A., în baza art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ. anterior, a solicitat Judecătoriei Iaşi încuviinţarea executării silite, fiind pronunţată în acest sens Încheierea din data de 24.08.2010 în dosarul nr. x/245/2010, fila 34 vol. I ds.u.p., prin care instanţa a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii: contract de credit din 21.12.2006, act adiţional nr. 2 din 27.12.2007 la contractul de credit, contractul de garanţie reală imobiliară din 21.12.2006 şi contractul de garanţie reală imobiliară din 22.01.2007, împotriva debitorilor S.C. G. S.R.L. Iaşi, B., C. şi I.

Dosarul de executare silită nr. x/2010 şi-a urmat cursul, formulându-se somaţii, contestaţii la executare, cereri de suspendare a executării silite, expertize evaluare bunuri imobile ipotecate, etc., în cele din urmă executorul judecătoresc A. întocmind prima publicaţie imobiliară cu privire la vânzarea la licitaţie publică a imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, la data de 11.02.2013, stabilindu-se ca licitaţia publică să aibă loc la data de 18.03.2013, fila 131 vol. I ds.u.p.

Pentru acest termen de licitaţie nu a fost depusă nicio ofertă de cumpărare a imobilului menţionat, motiv pentru care a fost stabilită reluarea licitaţiei la un termen viitor, cu respectarea termenului prev. de art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. anterior, cu precizarea că licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care a fost evaluat imobilul, fila 141 vol. I ds.u.p.

În data de 17.04.2013, executorul judecătoresc A. a întocmit cea de-a doua publicaţie imobiliară cu privire la vânzarea la licitaţie publică a imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, stabilindu-se ca licitaţia publică să aibă loc la data de 16.05.2013, orele 11:30, fila 141 vol. I ds.u.p.

Pentru acest termen de licitaţie au fost depuse nouă oferte de cumpărare a imobilului, filele 156 - 164 vol. I ds.u.p., însă, motivat de faptul că, prin adresa nr. 731 din 16.05.2013, fila 166 vol. I ds.u.p., creditorul E. - Sucursala Iaşi a solicitat suspendarea licitaţiei din data de 16.05.2013, deoarece pe rolul Judecătoriei Iaşi se află în curs de judecată o contestaţie la executare, nici la acest termen nu s-a putut proceda la vânzarea imobilului. Executorul judecătoresc A. a dispus suspendarea licitaţiei, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. 421/2010 din data de 16.05.2013, fila 167 vol. I ds.u.p.

La aceeaşi dată de 16.05.2013, executorul judecătoresc A. a întocmit cea de-a treia publicaţie imobiliară cu privire la vânzarea la licitaţie publică a imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, stabilind ca licitaţia publică să aibă loc la data de 15.07.2013, orele 11:30, fila 174 vol. I ds.u.p.

Prin adresa nr. 1043 din 12.07.2013, fila 196 vol. I ds.u.p., creditorul E. - Sucursala Iaşi a solicitat din nou Biroului Executorului Judecătoresc A. suspendarea licitaţiei publice din data de 15.07.2013 motivat de faptul că pe rolul Tribunalului Iaşi se află în curs de judecată o contestaţie cu privire la această executare.

De această dată, executorul judecătoresc A. nu a mai întocmit vreun înscris cu privire la suspendarea licitaţiei, instanţa de fond, constatând că nu există un astfel de înscris la dosar, deşi organul de urmărire penală a solicitat comunicarea dosarului de executare silită nr. 421/2010, în copie conformă cu originalul, în integralitatea sa.

La data de 07.10.2013, prin adresa nr. 1.101, fila 214 vol. I ds.u.p., creditorul E. - Sucursala Iaşi a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc A. reluarea executării silite prin vânzarea la licitaţie publică a apartamentului debitoarelor B. şi C.

Urmare a solicitării creditorului, executorul judecătoresc A. a întocmit publicaţia de vânzare imobiliară nr. 421/2010 din 23.10.2013 prin care a stabilit ca licitaţia publică pentru vânzarea imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, să aibă loc la data de 06.12.2013, orele 12:00, fila 215 vol. I ds.u.p., aceasta fiind cea de-a patra publicaţie imobiliară.

Executorul judecătoresc A. nu a întocmit niciun înscris cu privire la licitaţia publică ce ar fi trebuit să aibă loc la data de 06.12.2013, instanţa de fond constatând, şi de această dată, că nu există un astfel de înscris la dosar, deşi organul de urmărire penală a solicitat comunicarea dosarului de executare silită nr. 421/2010, în copie conformă cu originalul, în integralitatea sa.

Prin adresa nr. 1240/18.04.2014, creditorul E. Sucursala Iaşi a transmis Biroului Executorului Judecătoresc A. că insistă în executarea silită a apartamentului proprietatea debitoarelor B. şi C., prin vânzarea la licitaţie publică, solicitând reluarea executării silite, deoarece contestaţia la executare fusese respinsă de instanţă (una dintre contestaţii - ds. nr. 36.395/245/2013), fila 253 vol. I ds. u.p.

În urma acestei solicitări, înregistrată la Biroului Executorului Judecătoresc A. în data de 20.04.2014, executorul judecătoresc nu a întocmit o publicaţie de vânzare imobiliară.

Creditorul E. - Sucursala Iaşi a revenit cu aceeaşi solicitare şi prin următoarele trei adrese: adresa nr. 136 din 03.07.2014, fila 267 vol. I ds.u.p., adresa nr. 112 din 24.10.2014, fila 286 vol. I ds.u.p., şi adresa nr. 1319/13.02.2015, fila 287 vol. I ds.u.p., menţionând că solicită executarea pentru suma de 151.000 lei.

Abia după această ultimă solicitare din data de 13.02.2015, executorul judecătoresc A. a întocmit publicaţia de vânzare imobiliară nr. 421/2010 din 19.02.2015 prin care a stabilit ca licitaţia publică pentru vânzarea imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, să aibă loc la data de 02.04.2015, orele 12:00, fila 288 vol. I ds.u.p., aceasta fiind cea de-a cincea publicaţie imobiliară.

Pentru acest termen de licitaţie au fost depuse cinci oferte de cumpărare a imobilului, filele 300 - 304 vol. I ds.u.p.

Imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi a fost vândut la această licitaţie, fiind adjudecat de numitul J., audiat în calitate de martor în cauză, pentru suma de 36.500 euro, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în data de 02.04.2015 în dosarul de executare silită nr. 421/2010, filele 306 - 310 vol. I ds.u.p.

După această vânzare, debitoarele B. şi C. au contestat procesul-verbal menţionat şi actele subsecvente acestuia (cererea formând obiectul dosarului nr. x/2015 - contestaţie la executare, suspendare executare silită), Judecătoria Iaşi dispunând suspendarea provizorie a executării silite imobiliare cu privire la imobilul vândut la licitaţie publică până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite. Biroul Executorului Judecătoresc A. a fost înştiinţat despre aceste demersuri de către debitoarea C., în data de 24.04.2015, care a depus la dosar şi certificatele de grefă eliberate de Judecătoria Iaşi, filele 315 - 320 vol. I ds.u.p.

La cererea intimatei - creditoare E. - Sucursala Iaşi, Judecătoria Iaşi a eliberat, în data de 20.07.2015, un certificat de grefă cuprinzând soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2015, la data de 06.07.2015, fila 324 vol. I ds.u.p., pe care l-a depus la dosarul de executare silită nr. x/2010. Din cuprinsul acestui înscris rezultă că au fost respinse toate solicitările debitoarelor B. şi C., inclusiv cererea de suspendare a executării silite care formează obiectul dosarului de executare nr. x/2010.

Faţă de această situaţie, executorul judecătoresc A. a citat, prin adresele emise în data de 20.08.2015, filele 325, 327 şi 329 vol. I ds.u.p., creditoarea E. - Sucursala Iaşi şi debitoarele B. şi C. la sediul Biroului Executorului Judecătoresc A., în data de 28.08.2015, la ora 10:00, pentru a participa la eliberarea sumei de 36.500 euro rezultate din vânzarea la licitaţie publică a imobilului apartament situat în Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, sumă consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc.

Creditoarea şi debitoarele au fost citate în mod legal pentru data de 28.08.2015, creditoarea primind citaţia prin funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, fila 330 vol. I ds.u.p., iar debitoarele C. şi B. personal, respectiv prin afişarea citaţiei, aşa cum rezultă din dovezile aferente de la filele 326 şi 328 vol. I ds.u.p.

În vederea prezentării la Biroul Executorului Judecătoresc A., debitoarea B. l-a împuternicit, prin procură specială, pe numitul D. (fostul soţ al fiicei sale debitoarea C.) să o reprezinte cu puteri depline în relaţiile cu Biroul Executorului Judecătoresc A. din Iaşi, în vederea participării, la data de 28.08.2015, la şedinţa privind eliberarea sumelor obţinute prin vânzarea la licitaţie publică a apartamentului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, precum şi la oricare altă şedinţă stabilită ulterior, fiind abilitat să ridice orice sume bani care i s-ar cuveni acesteia.

Procura specială a fost autentificată la Biroul Notarial K. - Societate Profesională Notarială, de notarul public K., prin încheierea nr. 4800 din 26.08.2015, fila 332 vol. I ds.u.p.

La data de 28.08.2015, la ora 10:00, debitoarea C. şi martorul D., mandatarul debitoarei B., au fost prezenţi la sediul Biroul Executorului Judecătoresc A., situat în Iaşi, str. x, conform invitaţiilor primite de la executorul judecătoresc.

Cu această ocazie au constatat că executorul judecătoresc A. nu se afla acolo, iar angajaţii de la biroul executorului, martorele L. şi M., le-au spus că distribuirea sumei rezultate din vânzarea imobilului va avea loc la o altă dată pentru care vor fi citaţi.

Cu privire la această situaţie de fapt, debitoarea C. şi martorul D. au întocmit un înscris sub semnătură privată, intitulat proces-verbal, în care au consemnat că au fost prezenţi la data de 28.08.2015, la orele 1000, la sediul Biroului Executorului Judecătoresc A., conform invitaţiilor primite, unde li s-a comunicat că doamna executor judecătoresc nu este prezentă din cauza unor probleme familiale şi că prezenţa lor nu este obligatorie. Procesul-verbal este datat 28.08.2015, ora 10:05, şi semnat de cei doi .

Aceştia au depus înscrisul sub semnătură privată purtând viza de intrare nr. 421 din 28.08.2015 şi procura specială la Biroul Executorului Judecătoresc A. pentru a fi anexate la dosarul de executare silită nr. 421/2010 .

Prezenţa debitoarei C. şi a martorului D. la Biroul Executorului Judecătoresc A., în data de 28.08.2015 şi depunerea celor două înscrisuri de către aceştia a fost confirmată şi de martorii L. şi M., angajate ca secretare la biroul executorului judecătoresc, acesta, arătând şi că executorul judecătoresc A. nu a fost deloc la birou în data de 28.08.2015, pentru că îşi înmormântase mama. Martorul M. a mai precizat că, în acea perioadă, executorul judecătoresc a lipsit de la birou o săptămână pentru că îi decedase mama. (declaraţiile martorilor, filele 20-23, 27-30 vol. III ds.u.p.).

Şi inculpata A. (executorul judecătoresc) a confirmat faptul că în data de 28.08.2015 nu a fost la birou, deoarece în data de 24.08.2015 îi decedase mama, iar în data de 27.08.2015 a avut loc înmormântarea (declaraţie suspect, filele 151-153 vol. III ds.u.p., copia certificatului de deces şi dovada datei la care a avut loc înmormântarea, filele 154, 155 vol. III ds.u.p.).

Cu toate că în data de 28.08.2015 inculpata A. nu a fost prezentă la sediul biroului şi nu s-a întocmit vreun act în dosarul de executare silită nr. x/2010, aspecte dovedite dincolo de orice îndoială, totuşi, în dosarul menţionat, există două procese-verbale datate 28.08.2015.

Astfel, este vorba despre procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare, întocmit la data de 28.08.2015, în care s-a consemnat că la data menţionată, la orele 10:00, s-au prezentat la biroul executorului judecătoresc debitoarea C. şi D., pentru B., ocazie cu care a procedat la eliberarea sumei rezultate din executarea silită, conform art. 569 alin. (1) C. proc. pen., după cum urmează: 1400,60 lei reprezentând cheltuieli de executare care va fi virată în contul BEJ A., şi suma de 159.779,75 lei, reprezentând debit care va fi virată în contul creditorului E. - Sucursala Iaşi. Nu există nicio menţiune cu privire la existenţa sau inexistenţa obiecţiunilor din partea creditorului sau a debitoarelor .

De asemenea, în dosarul de executare silită nr. x/2010 a fost întocmit şi procesul-verbal nr. x/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare cu nr. x/2010, datat 28.08.2015, în care s-a consemnat că actul a fost încheiat la data de 28.08.2015, la orele 10:00, în lipsa părţilor .

Aşa cum rezultă din declaraţia martorului M., persoană angajată la Biroul Executorului Judecătoresc A. şi care avea printre atribuţii şi redactarea de acte de executare, care ulterior erau verificate şi semnate de executorul judecătoresc, cele două procese-verbale, tehnoredactate la calculator, au fost întocmite ulterior, dar, din cauza programului de calculator, datele au rămas consemnate greşit. A mai arătat că executorul judecătoresc avea obligaţia de a verifica conţinutul acestor procese-verbale înainte de a le semna.

Prima instanţă a mai constatat că, E. - Sucursala Iaşi, creditorul, a menţionat în repetate rânduri, în corespondenţa purtată cu Biroul Executorului Judecătoresc A. (a se vedea adresa nr. 136 din 03.07.2014, fila 267 vol. I ds.u.p., adresa nr. 112 din 24.10.2014, fila 286 vol. I ds.u.p., şi adresa nr. 1319 din 13.02.2015, fila 287 vol. I ds.u.p.), că valoarea creanţei sale este de 151.000 lei şi nu 159.779,75 lei, aşa cum s-a menţionat în procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare din 28.08.2015.

De altfel, şi după ce a primit procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare din 28.08.2015, creditorul E. - Sucursala Iaşi a înştiinţat Biroul Executorului Judecătoresc A. prin adresa nr. 7505/09.09.2015, fila 340 vol. I ds.u.p., asupra faptului că suma ce i-a fost distribuită este greşită, fiind mai mare decât creanţa sa care este în sumă de 151.000 lei.

Prin urmare, apreciază prima instanţă că este dincolo de orice îndoială faptul că debitoarele B. şi C. erau interesate să participe la distribuirea de către executorul judecătoresc a sumei rezultate din vânzarea la licitaţie a imobilului proprietatea lor, pentru că urmau să primească o parte din această sumă, aproximativ 8.780 lei, în condiţiile în care erau acoperite creanţa creditorului E. - Sucursala Iaşi şi cheltuielile de executare.

Cele două procese-verbale au fost semnate executorul judecătoresc A. la data de 31.08.2015 (într-o zi de luni) şi au fost predate curierului pentru a fi comunicate debitoarelor B. şi C. la data de 01.09.2015 .

Din conţinutul procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executare din 28.08.2015 rezultă că executorul judecătoresc A. a luat cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosarul de executare silită nr. 421/2010 de debitoarea C. şi de martorul D. la data de 28.08.2015 (înscrisul sub semnătură privată purtând viza de intrare nr. 421/28.08.2015 şi procura - filele 331 şi 332 vol. I ds.u.p.).

Inculpata A. a recunoscut, încă din faza de urmărire penală şi a confirmat în faţa instanţei de fond, că a semnat cele două procese-verbale în discuţie în data de 31.08.2015, susţinând, în acelaşi timp, că a fost trecută data corectă pe aceste înscrisuri oficiale, deoarece aceasta era data pentru care i-a citat pe debitori în vederea distribuirii sumei rezultate din executare. A mai susţinut că nu a considerat necesar să le citeze pe debitoare la o altă dată pentru întocmirea procesului-verbal de distribuire sumă, pentru că procedura de citare cu acestea nu a fost viciată.

Cu privire la procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare suplimentare, inculpata a declarat că nu le-a citat pe debitoare pentru că, în general, acest proces-verbal se face în lipsa părţilor şi că acesta este motivul pentru care a fost consemnat că procesul-verbal s-a întocmit în lipsa părţilor.

Totodată, a mai susţinut că acest proces-verbal este legat de procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare şi din această cauză trebuie să aibă aceeaşi dată sau o dată anterioară (declaraţie de suspect, filele 151-153 vol. III ds.u.p.).

Din toate aceste elemente de fapt instanţa de fond concluzionează că inculpata A., fie nu înţelege semnificaţia juridică a procedurii de executare silită, cu tot ce presupune aceasta, pregătirea sa profesională lăsând de dorit, fie doar răstălmăceşte, cu rea credinţă, în mod pueril, dispoziţiile legale care reglementează această procedură, în scopul de a-şi construi apărarea. În ambele ipoteze însă, atitudinea inculpatei este la fel de gravă.

Prima instanţă concluzionează că potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materia executării silite, dispoziţii care au caracter imperativ, executorul judecătoresc A. putea trece la distribuirea sumei rezultate din executarea silită prin vânzarea la licitaţie publică a apartamentului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, numai cu citarea părţilor, adică a creditorului E. - Sucursala Iaşi şi a debitoarelor B. şi C.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpata A. a realizat în mod legal procedura de citare cu părţile pentru data de 28.08.2015, ora 10:00.

Cu privire la activitatea concretă de distribuire a sumei de 36.500 euro (transformată în lei), activitate desfăşurată de către executorul judecătoresc în data de 28.08.2015, acesta avea obligaţia să întocmească imediat un proces-verbal care se semna şi de către părţile prezente.

Totodată, dacă oricare dintre părţile prezente aveau nemulţumiri, obiecţii, cu privire la modul în care a fost distribuită suma menţionată, executorul judecătoresc era obligat să le consemneze în cuprinsul acestui proces-verbal privind distribuirea sumei.

Din probatoriul administrat în cauză, curtea de apel reţine că inculpata A., în calitate de executor judecătoresc în dosarul de executare silită nr. 421/2010, nu a desfăşurat nicio activitate de executare în data de 28.08.2015, nefiind prezentă deloc la serviciu în data respectivă din motive mai mult decât obiective. Rezultă aşadar că aceasta a întocmit în mod fals procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare din data de 28.08.2015, atestând necorespunzător realităţii că procesul-verbal a fost întocmit în data de 28.08.2015, când de fapt acesta a fost întocmit în data de 31.08.2015, dată la care părţile nu au fost citate şi nici nu au fost prezente.

Menţiunea inserată în procesul-verbal cu privire la prezenţa debitoarei C. şi a mandatarului D. este rezultatul luării la cunoştinţă de înscrisul sub semnătură privată depus de aceştia în data de 28.08.2015 la Biroul Executorului Judecătoresc A.

Bineînţeles că procesul-verbal nu conţine nicio obiecţiune a acestora cu privire la distribuirea sumei rezultate din executarea silită, câtă vreme nu au fost prezenţi în faţa executorului judecătoresc în data de 31.08.2015, când a fost întocmit de fapt procesul-verbal în discuţie.

Aşadar, a reţinut prima instanţă că inculpata A. a falsificat înscrisul oficial reprezentat de procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare, întocmit la 28.08.2015, cu ocazia întocmirii lui, prin aceea că a atestat în mod necorespunzător adevărului că acesta a fost întocmit în data de 28.08.2015, când în realitate a fost întocmit în data de 31.08.2015 şi că au fost prezenţi la distribuirea sumei debitoarea C. şi mandatarul D., pentru debitoarea B., când în realitate aceste persoane nu au fost prezente în data de 31.08.2015 în faţa executorului judecătoresc.

Prin aceasta a vătămat interesele persoanelor menţionate anterior care nu au mai putut exercita contestaţia la executare specială prevăzută de art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior, în condiţiile în care această cale de atac putea fi exercitată doar de cei care au participat la întocmirea procesului-verbal de către executorul judecătoresc şi au solicitat acestuia să insereze în cuprinsul actului obiecţiunile pe care le au cu privire la acesta. De asemenea, în accepţiunea instanţei de fond vătămarea a constat şi în aceea că, prin menţionarea în fals a datei de 28.08.2015 ca dată a întocmirii procesului-verbal de distribuire a sumelor obţinute în urma executării silite, debitorii au fost lipsiţi de posibilitatea exercitării contestaţiei la executare menţionate, în condiţiile în care termenul pentru introducerea acesteia era de 3 zile de la momentul întocmirii procesului-verbal.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat, în drept, instanţa de fond a reţinut că:

1. Fapta inculpatei A. care, în calitate de executor judecătoresc, aflată în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în data de 31.08.2015, a întocmit în dosarul de executare silită nr. x/2010, înscrisul intitulat "proces verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015", în cuprinsul căruia a atestat în mod necorespunzător realităţii faptul că debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., au fost prezenţi la data de 28.08.2015, ora 10:00, la biroul său şi, în prezenţa acestora, a procedat la distribuirea sumei rezultată din vânzarea la licitaţie publică a imobilului reprezentat de apartamentul din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, în condiţiile în care la data de 28.08.2015 inculpata nu a fost prezentă la birou şi nu a întocmit niciun fel de act specific funcţiei, procesul-verbal menţionat fiind antedatat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În privinţa laturii obiective, instanţa de fond a apreciat că activitatea inculpatei A. a constat, în întocmirea procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executare abia în data de 31.08.2015, şi nu în data de 28.08.2015 - aşa cum a menţionat în înscris, dată la care nici nu a fost prezentă la birou din motive cât se poate de justificate şi menţionarea prezenţei celor două debitoare la birou cu ocazia distribuirii sumei rezultate din vânzarea apartamentului care le aparţinuse acestora.

Instanţa reţine că aceste menţiuni nu corespund adevărului, deoarece în data de 28.08.2015, o zi de vineri, (când într-adevăr debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., s-au prezentat la Biroul Executorului judecătoresc A. urmare a citării pentru ora 10:00) executorul judecătoresc A. nu s-a prezentat la birou, urmare a faptului că îşi înmormântase mama cu o zi înainte şi prin urmare nici nu a fost posibilă întocmirea vreunui act de executare.

Cu toate acestea, în data de 31.08.2015, o zi de luni, când a revenit la birou, inculpata a procedat la întocmirea procesului-verbal în discuţie pe care l-a antedatat, pretinzând că a fost întocmit în data de 28.08.2015, a consemnat că cele două persoane au fost prezente la distribuirea sumei în data de 28.08.2015, neexistând nicio menţiune cu privire la obiecţiunile pe care le-ar fi avut sau nu debitoarele cu privire la modul de distribuire a sumei rezultate din executarea silită.

Prin activitatea sa, inculpata A. a atestat în mod fals că ar fi fost prezentă la birou în data de 28.08.2015, ar fi procedat la distribuirea sumei rezultată din vânzarea la licitaţie publică a imobilului reprezentat de apartamentul din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, iar debitoarele, prima prezentă personal, iar cea de-a doua prin reprezentant, nu ar avut nimic de obiectat cu privire la modul în care a fost împărţită suma de bani.

A mai apreciat prima instanţă că dincolo de faptul că falsificarea înscrisului oficial reprezentat de procesul-verbal distribuire sumă rezultată din executare, datat 28.08.2015, a produs consecinţe juridice negative pentru cele două debitoare C. şi B., instanţa arată că un înscris oficial este producător de efecte juridice prin el însuşi, deoarece emană de la un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, profesionale şi care, prin întocmirea lui, cu respectarea dispoziţiilor legale, dă expresie unei/unora dintre obligaţiile sale legale şi profesionale şi pentru care există funcţia sa publică.

Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul nu a mai prevăzut în textul de incriminare a infracţiunii de fals intelectul (art. 321 alin. (1) C. pen.) cerinţa ca înscrisul oficial falsificat să fie de natură să producă unele consecinţe juridice, includerea unei astfel de cerinţe în conţinutul infracţiunii fiind de prisos.

Cu privire la calitatea de funcţionar public a inculpatei A., instanţa reţine că aceasta a săvârşit infracţiunea în calitate de executor judecătoresc, persoană învestită de ministrul justiţiei să îndeplinească un serviciu de interes public şi ale cărui acte, îndeplinite în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 1 şi art. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul nr. 210/2001 al ministerului Justiţiei.

Prin urmare, inculpata are calitatea de funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. (2) C. pen. potrivit căruia "este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

Instanţa a mai reţinut şi că potrivit Deciziei nr. 2/2014 pronunţate de Curtea Constituţională, "noţiunea de "serviciu public" desemnează, fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituţii din administraţia internă împărţită pe secţii, servicii etc.

Instanţa a mai reţinut că prin activitatea sa, inculpata a creat o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte, respectiv a adus atingere relaţiilor sociale privind încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris oficial, iar în subsidiar sunt afectate şi relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţilor ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public.

De asemenea, tot în subsidiar, prin falsificarea înscrisului oficial de către funcţionarul public este adusă atingere şi drepturilor şi intereselor legitime ale celor două debitoare la care se referă procesul-verbal falsificat.

Între activitatea desfăşurată de inculpată şi rezultatul produs există legătură de cauzalitate ex re, aceasta rezultând din însăşi materialitatea faptei, adică din constatarea existenţei acesteia.

În privinţa laturii subiective a infracţiunii, prima instanţa a considerat că inculpata A. a acţionat cu intenţie directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzând şi urmărind crearea stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte. Deşi nu există probe certe că a urmărit, în subsidiar, prejudicierea drepturilor celor două debitoare prin falsificarea înscrisului oficial cu ocazia întocmirii sale, instanţa reţine că din poziţia de executor judecătoresc, inculpata cunoştea fără îndoială care sunt consecinţele faptei sale asupra drepturilor debitoarelor.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatei A. şi a dispus condamnarea acesteia pentru infracţiunea de fals intelectual (cu privire la "proces verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015"), Instanţa de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

2. Fapta inculpatei A. care, în calitate de executor judecătoresc, aflată în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în data de 31.08.2015, a întocmit în dosarul de executare silită nr. 421/2010, înscrisul intitulat "proces verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare" datat 28.08.2015", în cuprinsul căruia a atestat în mod necorespunzător realităţii faptul că debitoarele nu au fost prezente la data de 28.08.2015, ora 10:00, la biroul său, în condiţiile în care inculpata nu a fost prezentă la birou şi nu a întocmit niciun fel de act specific funcţiei, în data de 28.08.2015, procesul-verbal menţionat fiind antedatat, iar debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., au fost prezenţi la data de 28.08.2015, ora 10:00, la biroul executorului judecătoresc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

În privinţa laturii obiective, instanţa de fond a apreciat că activitatea inculpatei A. a constat, aşa cum este prezentat pe larg în analiza situaţiei de fapt, în întocmirea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare abia în data de 31.08.2015 şi nu în data de 28.08.2015 - aşa cum a menţionat în înscris, dată la care nici nu a fost prezentă la birou din motive cât se poate de justificate - şi menţionarea lipsei celor două debitoare de la biroul executorului judecătoresc la data de 28.08.2015, ora 10:00.

Aşa cum a reţinut instanţa şi cu ocazia analizei de la pct. 1, aceste menţiuni nu corespund adevărului, deoarece în data de 28.08.2015, o zi de vineri, (când debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., s-au prezentat la Biroul Executorului judecătoresc A. urmare a citării pentru ora 10:00) executorul judecătoresc A. nu s-a prezentat la birou, urmare a faptului că îşi înmormântase mama cu o zi înainte, nefiind posibilă astfel întocmirea vreunui act de executare.

Cu toate acestea, în data de 31.08.2015, o zi de luni, când a revenit la birou, inculpata a procedat la întocmirea procesului-verbal în discuţie pe care l-a antedatat, pretinzând că a fost întocmit în data de 28.08.2015, a consemnat că cele două persoane menţionat nu au fost prezent la birou.

Prin activitatea sa, inculpata A. a atestat în mod fals că ar fi fost prezentă la birou în data de 28.08.2015, ar fi procedat la stabilirea cuantumului cheltuielilor suplimentare de executare, iar debitoarele, prima prezentă personal, iar cea de-a doua prin reprezentant, nu au fost prezente la data şi ora menţionate la biroul său.

Or, este cât se poate de evident că inculpata nu putea întocmi în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră două acte distincte în dosarul de executare silită nr. 421/2010 şi în prezenţa şi în lipsa debitoarelor.

Instanţa de fond a reţinut că prin activitatea sa, inculpata a creat o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte, respectiv a adus atingere relaţiilor sociale privind încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris oficial, iar în subsidiar sunt afectate şi relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţilor ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public.

Între activitatea desfăşurată de inculpată şi rezultatul produs există legătură de cauzalitate ex re, aceasta rezultând din însăşi materialitatea faptei, adică din constatarea existenţei acesteia.

În privinţa laturii subiective a infracţiunii, prima instanţă a considerat că inculpata A. a acţionat cu intenţie directă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., prevăzând şi urmărind crearea stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte, nefiind permis ca un funcţionar public să menţioneze, cu bună ştiinţă, în cuprinsul unui înscris oficial, cu ocazia întocmirii lui, date care nu sunt corespunzătoare realităţii.

Instanţa a mai arătat că toate celelalte aserţiuni prezentate la pct. 1 sunt deopotrivă valabile şi pentru a doua infracţiune, urmând a face trimitere la acestea.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatei A., dispunând condamnarea acesteia pentru infracţiunea de fals intelectual (cu privire la "proces verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare" datat 28.08.2015").

Instanţa a aplicat inculpatei o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

3. Fapta inculpatei A. care, în calitate de executor judecătoresc, aflată în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în data de 31.08.2015, a întocmit în dosarul de executare silită nr. 421/2010, înscrisul intitulat "proces verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015", cu încălcarea dispoziţiilor art. 570 C. proc. civ. din 1865, prin aceasta inculpata încălcând dreptul debitoarelor C. şi B. de a formula obiecţii cu privire la modalitatea de distribuire a sumei rezultate din executarea silită şi ulterior de a formula contestaţia la executare specială prev. de art. 570 alin. (2) din C. proc. civ. anterior din 1865, cu toate efectele specifice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

În privinţa laturii obiective, instanţa de fond a apreciat că activitatea inculpatei A. a constat în falsificarea înscrisului oficial reprezentat de procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare, datat 28.08.2015, în modalitatea expusă pe larg la pct. 1, care a condus la încălcarea gravă, pe de o parte, a dreptului debitoarelor C. şi B. de a formula obiecţiuni cu privire la modul în care executorul judecătoresc a stabilit distribuirea sumei rezultate din executarea silită prin vânzarea imobilului care le aparţinuse, iar pe de altă parte, a dreptului de a contesta această distribuire la instanţa de judecată în condiţiile procedurale oferite de contestaţia la executare specială.

Instanţa a reţinut că inculpata a procedat la distribuirea sumei rezultată din vânzarea imobilului contrar dispoziţiilor legale, în lipsa părţilor (care s-au prezentat la biroul executorului judecătoresc, personal sau prin reprezentant, în data pentru care au fost citate şi nu la data la care, în mod ilegal executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal), neexistând nicio menţiune cu privire la existenţa sau inexistenţa obiecţiunilor din partea creditorului sau a debitoarelor pentru că nu li s-a dat posibilitatea de a formula obiecţiuni.

Această încălcare a dispoziţiilor art. 570 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, dispoziţii cu caracter imperativ, de către inculpata A. a condus la anihilarea dreptului debitoarelor de a formula obiecţiuni cu privire la modul în care a fost distribuită suma rezultată din executarea silită, în condiţiile în care, aşa cum s-a stabilit pe bază de probe, inculpata a distribuit către creditor o sumă mai mare decât valoarea creanţei sale, diferenţa de sumă de bani trebuind să revină debitoarelor care s-au văzut lipsite de această sumă de bani.

Apreciază instanţa de fond că este dincolo de orice îndoială faptul că debitoarele B. şi C. erau interesate să participe la distribuirea de către executorul judecătoresc a sumei rezultate din vânzarea la licitaţie a imobilului proprietatea lor, pentru că urmau să primească o parte din această sumă, aproximativ 8.780 lei, în condiţiile în care erau acoperite creanţa creditorului E. - Sucursala Iaşi şi cheltuielile de executare.

Inexistenţa obiecţiunilor în cadrul procesului-verbal de distribuire sumă a făcut imposibilă uzitarea de contestaţia la executare specială reglementată de art. 570 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 care ar fi presupus suspendarea de drept a distribuirii sumei rezultate din executare şi judecata de urgenţă a cauzei.

Or, încălcarea dispoziţiilor legale de către inculpata - executor judecătoresc a făcut ca executarea silită să dureze 2 ani de zile, pentru ca abia în luna iulie 2017 să se procedeze de către inculpată la o nouă distribuire a sumei.

Prin activitatea sa, inculpata a vătămat drepturile şi interesele legitime ale debitoarelor C. şi B. prevăzute de art. 570 C. proc. civ. din 1865, afectând în subsidiar relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţilor ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public.

Potrivit dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, executorul judecătoresc este ţinut să-şi îndeplinească atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor legii menţionate, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a legii, precum şi ale C. proc. civ. şi ale altor legi aplicabile în materie.

Consideră instanţa de fond că fapta de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatei A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi din perspectiva Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, încălcarea dispoziţiilor din C. proc. civ. anterior (lege organică) fiind gravă prin prisma consecinţelor concrete pe care le-a produs asupra drepturilor şi intereselor legitime pe care debitoarele C. şi B. le aveau în dosarul de executare silită nr. x/2010.

Instanţa mai arată şi faptul că activitatea imputată inculpatei nu reprezintă vreo abatere disciplinară, aşa cum sunt acestea reglementate în art. 47 din Legea nr. 188/2000, nefiind incidentă o altă formă de răspundere, mai blândă, faţă de activitatea imputată inculpatei.

Între activitatea desfăşurată de inculpată şi rezultatul produs există legătură de cauzalitate directă.

În privinţa laturii subiective a infracţiunii, prima instanţa a considerat că inculpata A. a acţionat cu intenţie indirectă, potrivit art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. Aceasta, deşi a prevăzut rezultatul faptei sale, totuşi, nu există probe care să demonstreze fără dubiu că a urmărit, prin modul în care a întocmit procesul-verbal de distribuire sumă, să încalce drepturile şi interesele legitime ale debitoarelor în dosarul de executare silită nr. 421/2010. Cu toate acestea, din calitatea sa de executor judecătoresc ce este ţinut să-şi desfăşoare activitatea potrivit dispoziţiilor legale menţionate mai sus, inculpata a acceptat posibilitatea încălcării drepturilor şi intereselor legitime ale debitoarelor prin nesocotirea dispoziţiilor art. 570 din C. proc. civ. anterior din 1865.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii penale în persoana inculpatei A. şi a dispus condamnarea acesteia pentru infracţiunea de abuz în serviciu, aplicându-i acesteia o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. şi limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen.

Instanţa a constatat că inculpata A. a săvârşit cele trei infracţiuni înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre acestea, motiv pentru care a reţinut existenţa pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni, stabilind pedeapsa rezultantă cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Urmare a stabilirii caracterului fals al celor două înscrisuri reprezentate de proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015, fila 333 vol. 1 ds.u.p. şi proces-verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare datat 28.08.2015, fila 334 vol. 1 ds.u.p., instanţa de fond conform dispoziţiilor art. 25 alin. (3) rap. la art. 256 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea acestora.

În privinţa laturii civile a cauzei, prima instanţă, constatând faptul că persoanele vătămate B. şi C. s-au constituit părţi civile în cauză, apreciind că acestea au suferit un prejudiciu moral ca urmare a acţiunilor inculpatei, a dispus admiterea în parte a acţiunii civile şi potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi la art. 1381 C. civ. a obligat-o pe inculpata A. să plătească fiecărei părţi civile suma de câte 1.500 euro, reprezentând daune morale, respingând, totodată, ca nefondate celelalte pretenţii formulate de părţile civile B. şi C.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel inculpata A. şi persoanele vătămate B. şi C. care a criticat-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut, în esenţă, apelanta inculpata A., prin motivele de apel depuse la termenul din 19 aprilie 2018, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie eronată de condamnare a inculpatei pentru infracţiunea de fals intelectual (art. 321 C. pen.) în ceea ce priveşte înscrisul proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015, reţinând o situaţie de fapt eronată şi cu toate că existau temeiuri pentru a pronunţa o soluţie de achitare având în vedere că fapta a fost săvârşită din culpă - aşadar fără vinovăţia cerută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.).

De asemenea, a mai invocat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatei pentru infracţiunea de fals intelectual (art. 321 C. pen.) în ceea ce priveşte înscrisul proces-verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare datat 28.08.2015, reţinând o situaţie de fapt eronată, cu toate că există temeiuri pentru a pronunţa o soluţie de achitare având în vedere că fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.), iar în subsidiar, nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II- a C. proc. pen.).

Mai mult, a susţinut apelanta că prima instanţă a pronunţat în mod eronat o soluţie de condamnare a inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu (art. 297 alin. (1) C. pen.), reţinând o situaţie de fapt greşită, fapta nefiind prevăzută de legea penală având în vedere, pe de o parte, caracterul subsidiar al acestei incriminări, iar pe de altă parte, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pe latură obiectivă (inexistenţa unei vătămări a intereselor legale), astfel încât se impunea achitarea inculpatei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, a susţinut apelanta că probele administrate dovedesc cel mult o culpă din partea inculpatei-apelante-intimate în ceea ce priveşte conduita imputată, astfel că instanţa de fond, urmare a lipsei intenţiei inculpatei, se impunea să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijentă în serviciu (art. 298 C. pen.) - sens în care se impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, iar în rejudecare, dispunerea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu

Un alt motiv de apel, vizează faptul că prima instanţă în mod greşit a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual concurente, deşi în această speţă poate fi vorba despre o singură infracţiune de fals intelectual, fiind o situaţie de unitate naturală colectivă sau de o infracţiune de fals intelectual în formă continuată.

De asemenea, în subsidiar, apelanta inculpată a criticat modalitatea de individualizare a răspunderii penale şi a sancţiunii, prin neluarea în seamă a împrejurărilor ce atenuau răspunderea penală - împrejurări ce conturează existenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.

În fine, ultimul motiv de apel vizează modul de soluţionare a laturii civile, apelanta, apreciind că în mod nelegal şi netemeinic au fost admise în parte acţiunile civile, neexistând în realitate şi nefiind probate prejudiciile morale reclamate de către părţile civile, sens în care a solicitat admiterea apelului.

Apelantele persoanele vătămate părţi civile B. şi C., au criticat hotărârea primei instanţe în privinţa modului în care aceasta a soluţionat latura civilă a cauzei, susţinând că aceasta în mod eronat nu a admis integral pretenţiile civile formulate, în condiţiile în care inculpata a recunoscut integral acuzaţiile ce i s-au adus prin actul de inculpare, recunoscând implicit şi contribuţia pe care a avut-o la producerea prejudiciului pretins.

Pentru aceste motive au solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea parţială a hotărârii pronunţate de prima instanţă, în privinţa laturii civile şi admiterea integrală a pretenţiilor civile formulate.

Înalta Curte, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen., constată, cu majoritate, că apelul declarat de inculpata A. este fondat, iar apelul declarat de persoanele vătămate este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanţa de fond, a reţinut parţial corect şi complet situaţia de fapt, pe baza unei aprecieri incomplete a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, readministrate nemijlocit, în parte, în cadrul cercetării judecătoreşti.

În esenţă, starea de fapt relevantă în cauză vizează următoarele elemente:

La data de 21.12.2006, între E. - Sucursala Iaşi, în calitate de creditor şi S.C. F. S.R.L. Iaşi (actuala S.C. G. S.R.L.), în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de credit din 21.12.2006 prin care debitorului i-a fost acordat un credit în sumă de 160.000 lei, pentru un termen de 12 luni de zile, iar pentru garantarea restituirii acestui credit, în aceeaşi dată a fost încheiat între garanţii ipotecari B. şi C. şi creditorul ipotecar E. - Sucursala Iaşi contractul de ipotecă din 21.12.2006 având ca obiect instituirea ipotecii asupra imobilului situat în Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, proprietatea garanţilor ipotecari.

În condiţiile în care debitorul principal nu a achitat creditul conform contractului, creditorul a iniţiat executarea silită a garanţiilor imobiliare, fiind format dosarul de executare silită nr. 421/2010 deschis la executorul judecătoresc A..

După îndeplinirea formalităţilor legale, precum şi după ce debitorii au folosit toate căile legale pentru a contesta executarea silită al căror subiect erau, inculpata, în calitatea ei de executor judecătoresc, a procedat la vânzarea prin licitaţie publică a imobilului ce făcea obiectul ipotecii.

Astfel, aceasta a întocmit publicaţia de vânzare imobiliară nr. 421/2010 din 19.02.2015 prin care a stabilit ca licitaţia publică pentru vânzarea imobilului din Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, să aibă loc la data de 02.04.2015, orele 12:00, fila 288 vol. I ds.u.p., aceasta fiind cea de-a cincea publicaţie imobiliară. Pentru acest termen de licitaţie au fost depuse cinci oferte de cumpărare a imobilului, filele 300 - 304 vol. I ds.u.p.

Imobilul a fost vândut la această licitaţie, fiind adjudecat de numitul J., pentru suma de 36.500 euro, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în data de 02.04.2015 în dosarul de executare silită nr. 421/2010, filele 306 - 310 vol. I ds.u.p.

După această vânzare, persoanele vătămate B. şi C. au contestat procesul-verbal menţionat şi actele subsecvente acestuia la instanţa competentă, iar după soluţionarea contestaţiilor la executare formulate, la cererea creditoarei, inculpata a continuat procedura de executare silită.

În acest sens, executorul judecătoresc A. a citat, în mod legal, prin adresele emise în data de 20.08.2015, creditoarea E. - Sucursala Iaşi şi debitoarele B. şi C. la sediul Biroului Executorului Judecătoresc A., în data de 28.08.2015, la ora 10:00, pentru a participa la eliberarea sumei de 36.500 euro rezultate din vânzarea la licitaţie publică a imobilului apartament situat în Iaşi, B-dul x, judeţul Iaşi, sumă consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc.

La data de 28.08.2015, la ora 10:00, debitoarea C. şi martorul D., mandatarul debitoarei B., conform procurii autentice, au fost prezenţi la sediul Biroul Executorului Judecătoresc A., situat în Iaşi, str. x, conform invitaţiilor primite de la executorul judecătoresc, însă aici au constatat că inculpata nu era prezentă, aspect pe care l-au consemnat într-un înscris sub semnătură privată, intitulat proces-verbal, înscris pe care l-au depus la biroul executorului judecătoresc, primind şi număr de înregistrare.

Cu toate că în data de 28.08.2015 inculpata A. nu a fost prezentă la sediul biroului şi nu s-a întocmit vreun act în dosarul de executare silită nr. x/2010, aspecte dovedite dincolo de orice îndoială, totuşi, în dosarul menţionat, există două procese-verbale datate 28.08.2015, respectiv procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare, întocmit la data de 28.08.2015, în care s-a consemnat că la data menţionată, la orele 10:00, s-au prezentat la biroul executorului judecătoresc debitoarea C. şi D., pentru B., ocazie cu care a procedat la eliberarea sumei rezultate din executarea silită, conform art. 569 alin. (1) C. proc. pen., după cum urmează: 1.400,60 lei, reprezentând cheltuieli de executare care va fi virată în contul BEJ A. şi suma de 159.779,75 lei, reprezentând debit care va fi virată în contul creditorului E. - Sucursala Iaşi. Nu există nicio menţiune cu privire la existenţa sau inexistenţa obiecţiunilor din partea creditorului sau a debitoarelor .

De asemenea, în dosarul de executare silită nr. x/2010 a fost întocmit şi procesul-verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare cu nr. 421/2010, datat 28.08.2015, în care s-a consemnat că actul a fost încheiat la data de 28.08.2015, la orele 10:00, în lipsa părţilor.

Aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, aspect care a fost recunoscut şi de către inculpată, cele două procese-verbale au fost semnate de aceasta la data de 31.08.2015 (într-o zi de luni) şi au fost predate curierului pentru a fi comunicate debitoarelor B. şi C. la data de 01.09.2015.

Ulterior comunicării proceselor-verbale menţionate, persoanele vătămate au formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare, pretins întocmit la 28.08.2015 de către inculpată, precum şi împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, ce ar fi fost întocmit tot la data de 28.08.2015.

Contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 04.09.2016, fiind format dosarul nr. x/2015, cauza fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 11876 din 28.10.2016, dispunându-se respingerea contestaţiei.

Împotriva acestei sentinţe, persoanele vătămate C. şi B. au exercitat calea de atac a recursului, recurs care a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 184 din 23.05.2017 de către Tribunalul Iaşi, în sensul respingerii căii de atac exercitate.

Analizând hotărârile menţionate, în special decizia pronunţată de Tribunalul Iaşi, Înalta Curte reţine faptul că respectiva contestaţie la executare a fost formulată de către persoanele vătămate în temeiul prevederilor art. 399 alin. (1) raportat la art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior, fiind soluţionate ca atare de către instanţele civile, după analiza cauzei în fond, fără ca soluţia de respingere a contestaţiei să fie rezultatul admiterii unei excepţii de tardivitate a formulării contestaţiei.

Mai mult, chiar dacă Judecătoria Iaşi, în sentinţa civilă nr. 11876 din 28.10.2016, realizează doar o analiză formală a procesului-verbal de distribuire a sumelor din data de 28.08.2015 întocmit de către inculpată, precum şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din aceeaşi dată, reţinând că până la înscrierea în fals a acestor acte ele fac dovada celor consemnate până la înscrierea în fals, Tribunalul Iaşi realizează o analiză concretă a aspectelor consemnate în aceste înscrisuri.

Astfel, instanţa de recurs a analizat componenţa sumelor menţionate în procesul-verbal de distribuire din data de 28.08.2015, stabilind în mod definitiv şi irevocabil faptul că inculpata a realizat o corectă stabilire a sumei pe care trebuia să o remită creditorului.

A stabilit astfel instanţa civilă că " la data de 14.09.2010 a fost emis procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 421/2010, pentru suma de 17.060,12 lei, prin sentinţa civilă nr. 16263 din 17.11.2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2010 dispunându-se anularea acestuia ca urmare a admiterii contestaţiei la executare promovată de debitoare.

La data de 02.08.2011 a fost emis procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pentru suma de 8.519,54 lei, din care creditoarea a achitat suma de 186 lei, rămânând de achitat diferenţa de 8.333,54 lei.

La data de 04.08.2011 creditoarea a adus la cunoştinţa executorului judecătoresc aspectul că suma pretinsă de la debitoare se reduce de la 160.000 lei la 151.000 lei.

La data de 06.08.2015 a fost emis actul de adjudecare a imobilului proprietatea contestatorilor, preţul obţinut fiind de 36.500 euro.

La data de 28.08.2015 a fost emis procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare pentru suma de 1.860,60 lei, din conţinutul acestuia, rezultând că această sumă a fost calculată pentru actele de executare efectuate ulterior procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 02.08.2011. La data de 28.08.2015 a fost emis procesul-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare, respectiv 1400 lei cheltuieli de executare şi 159.779,75 lei debit virat creditoarei, adică un total de 161.180,35 lei sumă distribuită.

Prin urmare, având în vedere suma datorată creditoarei de 151.000 lei, 8519,54 lei cheltuieli de executare şi suma de 1.860,60 lei cheltuieli suplimentare de executare, rezultă un total de sumă ce trebuie distribuită de 161.380,14 lei, adică mai mult decât totalul sumei distribuite prin procesul verbal din 28.08.2015, de 161.180,35 lei.".

Faţă de hotărârile judecătoreşti menţionate anterior, având în vedere caracterul lor definitiv şi irevocabil, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a apreciat în mod greşit faptul că prin activitatea desfăşurată, inculpata le-a privat pe debitoarele C. şi B. de dreptul de a formula contestaţie cu privire la modul în care a fost distribuită suma rezultată din vânzarea apartamentului lor.

În mod cert acestea şi-au exercitat acest drept, iar instanţele civile nu au refuzat soluţionarea contestaţiei la executare pe motiv de tardivitate, ori pentru lipsa calităţii procesuale active.

Evident interpretarea prevederilor art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior pe care instanţa de fond a avut-o în vedere, atunci când a considerat că persoanele vătămate ar fi fost lipsite de dreptul de a ataca procesele-verbale întocmite de către inculpată, nu a fost îmbrăţişată de instanţele civile, iar Înalta Curte consideră că în mod cert aceasta este aprecierea corectă.

Prima instanţă, interpretând eronat prevederile art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior., a considerat că persoanele vătămate ar fi fost lipsite de exerciţiul dreptului de a contesta procesele-verbale întocmite de către inculpată .

Astfel, aceasta a considerat pe de o parte că termenul pentru exercitarea contestaţiei prevăzute de acest text legal începe să curgă de la momentul întocmirii procesului-verbal, iar pe de altă parte că au calitate procesuală activă în exercitarea acestei contestaţii doar persoanele care au fost prezente la întocmirea actului şi care au solicitat executorului judecătoresc să consemneze obiecţiile lor cu privire la modul de distribuire a sumelor obţinute din executarea silită.

Interpretarea instanţei de fond este in mod excesiv de restrictivă, neaflându-şi corespondent în scopul urmărit de legiuitor în momentul redactării art. 570 C. proc. civ. anterior. Absenţa debitorului de la distribuirea sumelor obţinute în urma valorificării imobilului ipotecat, indiferent de motivele ce au determinat această absenţă, nu poate fi de natura a atrage o sancţiune atât de gravă ca şi imposibilitatea pentru acesta de a mai contesta procesul-verbal de distribuire.

În acest mod ar fi încălcat spiritul legii, respectiv ideea de a putea controla legalitatea actelor de executare prin intermediul instanţei de judecată, cu atât mai mult cu cât nu se ajunge la o întârziere nejustificată a executării silite.

Rezultă din formularea textului de lege că procesul-verbal poate fi contestat, iar nu că doar persoanele prezente şi care au făcut obiecţiuni pot formula şi contestaţie în termen de 3 zile. Persoanele prezente pot formula obiecţiuni pe care executorul este obligat să le înscrie în conţinutul procesului-verbal, pe când dreptul de a formula contestaţie aparţine, în condiţiile art. 399 C. proc. civ. anterior, tuturor celor interesaţi sau vătămaţi prin modul de distribuire a preţului, doar termenul de declarare a contestaţiei la executare fiind redus la 3 zile, în acest caz particular.

În acest sens era şi Decizia nr. 1412/2010 a Curţii Constituţionale, în care se arată:

" în ceea ce priveşte termenul de 3 zile pentru contestarea procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare, Curtea constată că prin art. 570 alin. (2) se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile de drept comun referitoare la executarea silită cuprinse în C. proc. civ., respectiv de la prevederile art. 401 alin. (1) lit. a), care prevăd un termen de 15 zile pentru contestarea actului de executare. Derogarea normei speciale priveşte numai întinderea termenului, iar nu şi momentul de la care acesta începe să curgă, care rămâne cel stabilit în norma de drept comun şi anume de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare, recte procesul-verbal referitor la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare pe care îl contestă. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite ".

Aşadar, alin. (2) al art. 570 C. proc. civ. anterior instituia o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia contestării actelor de executare numai în ceea ce priveşte termenul de exercitare, care era de numai 3 zile faţă de cel de 15 zile prevăzut de norma de drept comun, art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. anterior.

Înalta Curte nu poate primi nici interpretarea dată de prima instanţă, în sensul, că sfera persoanelor care aveau deschisă contestaţia împotriva procesului - verbal de distribuire a preţului era limitată la cele care au fost prezente la întocmirea lui şi au formulat obiecţiuni.

În primul rând, o asemenea limitare trebuia să fie în mod expres şi neîndoielnic prevăzută de lege, iar textul art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior nu răspundea acestor cerinţe, iar în al doilea rând că, textele de lege care instituie limitări ale drepturilor civile nu trebuie interpretate prin extindere şi la alte situaţii care exced ariei lor de cuprindere.

Or, în acord cu acest principiu de interpretare a normelor de drept, Înalta Curte apreciază că alin. (2) al art. 570 C. proc. civ. anterior limita la sfera persoanelor care au participat la întocmirea procesului-verbal de distribuire a preţului doar posibilitatea celor interesaţi de a formula obiecţiuni, nu şi posibilitatea de a supune controlului instanţei de judecată, prin exercitarea contestaţiei la executare în termenul special de 3 zile, modul în care preţul a fost distribuit.

Întreaga procedură a executării silite este declanşată de către creditor, iar acesta urmăreşte acoperirea creanţei, ori, faţă de importanţa pe care o are, în ansamblul executării silite, distribuirea sumelor rezultate din executare, ca şi finalitate a întregii proceduri, nu există justificări rezonabile pentru care legiuitorul să fi înţeles să limiteze posibilitatea exercitării contestaţiei numai la persoanele care au fost de faţă la întocmirea procesului-verbal încheiat de către executorul judecătoresc şi au formulat obiecţiuni.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici aprecierea primei instanţe referitoare la faptul că prin sesizarea instanţelor civile cu o contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 399 şi urm. C. proc. civ. anterior, persoanele vătămate ar fi fost private de posibilitatea ca litigiul lor să fi fost soluţionat într-o procedură urgentă.

Aceasta aserţiune este justificată de faptul că sesizarea instanţelor civile s-a realizat prin invocarea prevederilor art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior de către persoanele vătămate, iar, în condiţiile anterior menţionate, instanţele civile au soluţionat contestaţia la executare formulată de către debitoare tocmai în conformitate cu prevederile legale menţionate anterior, deci exact în procedura menţionată în sentinţă, respectiv cu toată celeritatea permisă de normele de procedură civilă aplicabile.

În fine, nu se poate reţine nici măcar faptul că prin modul de întocmire a procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executarea silită din data de 28.08.2015 de către inculpată, persoanele vătămate ar fi fost lipsite de vreo sumă de bani care li s-ar fi cuvenit, reprezentând diferenţa între sumele de bani la care era îndrituit creditorul şi suma obţinută prin executarea silită a imobilului.

Aşa cum au statuat instanţele civile investite cu soluţionarea contestaţiei la executare împotriva procesului-verbal menţionat, inculpata a stabilit în mod corespunzător modul în care suma obţinută prin executarea silită trebuia să fie distribuită, alături de debitul principal, existând şi cheltuielile de executare silită care au fost suportate de către creditor şi trebuiau deduse din suma de bani obţinută prin vânzare.

De asemenea, Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă anterior menţionată a analizat şi criticile formulate de către persoanele vătămate cu privire la legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare din data de 28.08.2015, stabilind că acesta era legal, în condiţiile în care sumele menţionate în acesta vizau cheltuieli efectuate anterior momentului vânzării imobilului la licitaţie.

Faţă de toate aceste elemente, Înalta Curte constată, în opinia majoritară, că aspectele criticate de către apelanta inculpată A., referitoare la reţinerea în mod eronat de către instanţa de fond a existenţei unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale intimatelor C. şi B. prin modul de întocmire, de către inculpată, a proceselor-verbale din 28.08.2015, este întemeiată.

În mod cert, acţiunile inculpatei A., concretizate în modul în care aceasta a întocmit cele două procese-verbale ce fac obiectul cauzei de faţă, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale cuprinse în C. proc. civ. privind modul de realizare a acestor activităţi, aspectele prezentate de prima instanţă în motivarea sentinţei fiind pertinente.

Însă, pentru a se putea reţine comiterea unei infracţiuni de către o persoană este necesară analiza acţiunilor acesteia şi stabilirea existenţei unei încadrări perfecte în tipicitatea infracţiunii ce i se impută.

În prezenta cauză, din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen., abuzul în serviciu, acţiunile inculpatei întrunesc elementul material al acesteia. Aceasta şi-a îndeplinit, în calitatea sa de executor judecătoresc, funcţionar public, aşa cum în mod just a reţinut prima instanţă, atribuţiile de serviciu cu încălcarea prevederilor C. proc. civ.

Dacă din punctul de vedere al existenţei elementului material al infracţiunii menţionate, opinia Înaltei Curţi coincide cu opinia primei instanţe, nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte şi celelalte elemente ale laturii obiective a infracţiunii, respectiv existenţa urmării imediate a acţiunilor inculpatei.

Din acest punct de vedere, al existenţei urmării imediate, ca element al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că în cauză nu pot fi reţinute elemente care să justifice constatarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor vătămate.

Aşa cum anterior s-a argumentat, contrar celor reţinute de instanţa de fond în sentinţa atacată, urmare a acţiunilor inculpatei nu se poate identifica nicio vătămare a drepturilor sau intereselor legale ale persoanelor vătămate, acestea putând să supună controlului instanţei de judecată modul în care au fost întocmite actele de executare, lucru care de altfel s-a şi întâmplat.

Instanţele civile au analizat în cadrul contestaţiei la executare pe care persoanele vătămate au formulat-o toate elementele cuprinse în procesele-verbale de executare întocmite de către inculpată, atât în ceea ce priveşte modul în care sumele obţinute din executarea silită au fost distribuite, cât şi în privinţa legalităţii şi temeinicei modului în care au fost stabilite cheltuielile suplimentare de executare, stabilind irevocabil faptul că acestea sunt corespunzător realizate.

În mod evident, instanţa penală nu poate reţine că persoanele vătămate B. şi C., în calitatea lor de debitoare, erau îndreptăţite să primească o parte din suma obţinută din executarea silită, aproximativ 8.780 lei, în condiţiile în care instanţa civilă a statuat irevocabil că suma obţinută, de 161.180,35 lei, nu acoperea suma datorată creditoarei de 151.000 lei, debit, 8519,54 lei cheltuieli de executare şi suma de 1860,60 lei cheltuieli suplimentare de executare. Aceste elemente stabilite în mod irevocabil de către instanţa civilă nu intră sub incidenţa prevederilor art. 28 alin. (2) C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care nu sunt vizate elementele ce ţin de existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Pe de altă parte, nu poate fi reţinută nici vătămarea avută în vedere de prima instanţă, vizând faptul că persoanele vătămate nu ar fi putut utiliza contestaţia specială, prevăzută de art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior, în condiţiile în care tocmai această cale a fost utilizată de către persoanele menţionate, atunci când acestea au investit instanţele civile în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Iaşi. Rezultă indubitabil acest lucru din analiza, atât a sentinţei civile nr. 11876/2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, cât şi a deciziei nr. 184/2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi. Împrejurarea că respectiva cauză nu a fost soluţionată de către instanţe cu o mai mare celeritate nu poate fi în niciun caz imputată inculpatei.

În fine, în condiţiile în care aşa cum anterior s-a arătat neconsemnarea obiecţiunilor participanţilor la întocmirea procesului-verbal de distribuire a sumelor obţinute din executare nu produce niciun efect juridic concret, legea permiţând exercitarea contestaţiei la executare în conformitate cu prevederile art. 570 alin. (2) C. proc. civ. anterior indiferent de formularea sau nu a unor asemenea obiecţiuni, nu se poate reţine, pe cale de consecinţă, existenţa unei vătămări nici cu privire la acest aspect.

Pe cale de consecinţă, având în vedere argumentele anterior expuse, Înalta Curte, în majoritate, urmează a dispune achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen.

În privinţa celor două infracţiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. reţinute de prima instanţă în sarcina inculpatei A., Înalta Curte apreciază că, prealabil, este necesar a fi analizată critica formulată de către inculpată cu privire la greşita nereţinere în sarcina sa a unei singure infracţiuni de fals intelectual în formă continuată, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi prevederile art. 35 C. pen. în forma ulterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017.

Faţă de condiţiile concrete ale comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatei prin chiar sentinţa apelată, având în vedere că acţiunile de falsificare a celor două înscrisuri au fost realizate în aceeaşi zi şi în realizarea aceleaşi rezoluţii, Înalta Curte consideră că în mod evident suntem în prezenţa unei infracţiuni continuate, fiind în mod evident îndeplinite în cauză condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., urmând a se dispune schimbarea de încadrare juridică corespunzătoare, în conformitate cu prevederile art. 386 C. proc. pen.

Prin raportare la această concluzie, Înalta Curte va analiza criticile formulate de către inculpată la adresa sentinţei primei instanţe.

Este cert, de necontestat, faptul că inculpata A., în calitatea sa de executor judecătoresc a semnat procesele-verbale de executare din dosarul nr. x/2010, vizând distribuire sumă rezultată din executare şi stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, în data de 31.08.2015, deşi în cuprinsul acestora era menţionat faptul că au fost încheiate la data de 28.08.2015.

Caracterul cert al aserţiunii anterioare rezultă din faptul că inculpata a recunoscut acest lucru, iar martorele audiate în cauză, inclusiv în faţa instanţei de apel, M. şi L., au confirmat acest lucru.

Martorele menţionate au relatat că la data de 28.08.2015 inculpata A. nu s-a prezentat la sediul biroului datorită unor probleme familiale, respectiv decesul mamei sale şi ceremonia prilejuită de acest eveniment nefericit.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că pentru data de 28.08.2015 fusese fixat un termen în dosarul de executare nr. 421/2010, iar persoanele chemate s-au prezentat, martora L. a întocmit, folosind programul informatic cu care era dotat biroul, procesele-verbale ce fac obiectul prezentei cauze.

Potrivit declaraţiilor acestor martore, în cadrul procedurii de emitere a celor două înscrisuri, programul informatic atribuia în mod automat drept dată de întocmire a înscrisului data redactării acestuia, însă, acest element putea fi modificat ulterior de către operatorul uman.

După redactarea înscrisului, potrivit procedurii existente în cadrul biroului executorului judecătoresc, acesta era verificat, de către executorul judecătoresc, care îl aproba şi îl semna.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Înalta Curte constată că cele două procese-verbale încheiate în dosarul execuţional nr. 421/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc A. au fost falsificate la momentul întocmirii lor, prin atestarea necorespunzătoare adevărului că acestea ar fi fost întocmite la 28.08.2015, când în realitate ele au fost semnate de către inculpată la 31.08.2015, moment la care acestea au dobândit semnificaţie din punct de vedere juridic. Practic, întocmirea acestora s-a realizat la 28.08.2015, aşa cum susţin cele două martore menţionate anterior, însă până la momentul verificării şi aprobării acestora de către executorul judecătoresc, înscrisurile aveau valoarea unui proiect, fără a fi apte să producă vreo consecinţă juridică, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 321 C. pen. privind obiectul material al infracţiunii de fals intelectual.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte consideră că acţiunile inculpatei A. întrunesc elementele specifice laturii obiective ale infracţiunii menţionate, argumentele prezentate în motivarea sentinţei fiind convingătoare sub acest aspect.

Contrar, însă, celor reţinute în privinţa laturii subiective de către instanţa de fond, instanţa de apel nu identifică, în opinia majoritară, elemente care să o conducă la concluzia că inculpata a acţionat cu intenţie directă în comiterea infracţiunii continuate de fals intelectual.

Prima instanţă a reţinut comiterea infracţiunii de către inculpată cu intenţie directă, apreciind că aceasta a acţionat prevăzând şi urmărind crearea stării de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte, nefiind permis ca un funcţionar public să menţioneze, cu bună ştiinţă, în cuprinsul unui înscris oficial, cu ocazia întocmirii lui, date care nu sunt corespunzătoare realităţii.

Nu sunt indicate în considerentele hotărârii elementele probatorii care au condus instanţa la această concluzie, iar în opinia Înaltei Curţi, faţă de probele existente la dosarul cauzei, aceasta este eronată, inculpata săvârşind fapta din culpă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., culpa simplă, neglijenţa.

Prima instanţă, analizând declaraţiile inculpatei, a reţinut că în accepţiunea acesteia procedura de executare silită se poate desfăşura după reguli aleatorii, cu ignorarea totală a normelor de desfăşurare a procesului civil.

Instanţa de apel consideră că această aserţiune este una parţial corectă, însă nu o interpretează în sensul în care a făcut-o prima instanţă, ci consideră că este dovada unor carenţe în pregătirea profesională a inculpatei, dar acestea nu pot face obiectul analizei de către instanţa penală, putând fi eventual verificată de către organele de control ale profesiei, ori să fie cenzurate de către instanţa de judecată în cadrul procedurii contestaţiei la executare.

Aceste carenţe, pe care s-a grefat şi situaţia specială în care s-a aflat inculpata în perioada în care au fost întocmite cele două înscrisuri, aflată fiind sub imperiul suferinţei cauzate de pierderea umană suferită, decesul mamei, precum şi probabil fiind presată de necesitatea rezolvării lucrărilor de serviciu restante, în condiţiile în care aceasta a lipsit mai multe zile de la serviciu, au determinat studierea superficială a înscrisurilor pe care angajatele biroului i le-au prezentat, urmată de aprobarea acestora şi semnarea lor.

În mod evident, în concepţia inculpatei data întocmirii înscrisurilor nu prezenta nicio relevanţă deosebită, în condiţiile în care acestea se comunicau creditorului şi debitorului, iar de la momentul comunicării curgea termenul de contestare, şi, ca atare nu a acordat nicio atenţie acestui element. Aceasta cu atât mai mult cu cât menţionarea datei la care a fost întocmit actul era inserată automat de programul informatic.

Astfel, aceasta a semnat procesele-verbale în forma pe care martorele M. şi L. i-au prezentat-o, eventual acordând atenţie elementelor ce vizau sumele de bani ce făceau obiectul distribuirii şi neacordând importanţă altor elemente care în opinia nu erau esenţiale, cum sunt cea vizând data întocmirii, ori distincţia dintre distribuire sume obţinute din executare şi eliberarea sumei rezultată din executarea silită.

Ca atare, instanţa de apel consideră că aspectele criticate de către inculpată, vizând eronata reţinere a comiterii infracţiunii de fals intelectual cu intenţie, sunt întemeiate, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind greşită din acest punct de vedere.

În esenţă, Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că inculpata nu a acţionat în comiterea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze cu vinovăţie în forma cerută de lege, respectiv aceasta a acţionat în acest mod din neglijenţă, neprevăzând rezultatul faptelor sale, deşi trebuia şi putea să o facă.

În cazul infracţiunii de fals intelectual fapta poate fi comisă numai cu intenţie, potrivit prevederilor art. 16 alin. (6) teza finală C. pen., legiuitorul neîncriminând comiterea faptei din culpă.

Ca atare, Înalta Curte, cu majoritate, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va dispune o soluţie de achitare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 35 C. pen.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, faţă de soluţia ce va fi adoptată în privinţa laturii penale a cauzei, având în vedere că soluţia de achitare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu a avut în vedere constatarea inexistenţei vreunei vătămări a drepturilor sau intereselor persoanelor vătămate, cu consecinţa lipsei oricărui tip de prejudiciu ce s-ar impune a fi acoperit de către inculpată, Înalta Curte urmează a respinge, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) C. proc. pen. va respinge ca nefondate pretenţiile formulate de părţile civile B. şi C. şi corelativ va respinge şi apelurile declarate de acestea împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care au solicitat admiterea integrală a pretenţiilor civile formulate în faţa acesteia.

Faţă de toate argumentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite calea de atac declarată, va desfiinţa în parte sentinţa, în latură penală şi civilă şi după rejudecare în fond:

În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.,cu aplic. 35 C. pen.

În baza art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va achita inculpata A., pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., va achita aceeaşi inculpată, pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Va respinge pretenţiile formulate de părţile civile B. şi C.

De asemenea, se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. va obliga apelantele - persoane vătămate la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, aferente fazei de urmărire penală, fazei de cameră preliminară, fazei de judecată în primă instanţă şi fazei de apel.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din data de 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond:

În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.,cu aplic. 35 C. pen.

În baza art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., achită pe inculpata A., pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., achită pe inculpata A. având aceleaşi date de identificare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Respinge pretenţiile formulate de părţile civile B. şi C.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelantele - persoane vătămate la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, aferente fazei de urmărire penală, fazei de cameră preliminară, fazei de judecată în primă instanţă şi fazei de apel.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 iunie 2018.

Cu opinie separată:

În sensul admiterii apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din data de 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, desfiinţării în parte a sentinţei apelate şi în rejudecare:în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. 35 C. pen. şi condamnării inculpatei pentru această din urmă infracţiune, menţinerii condamnării inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., menţinerii celorlalte dispoziţii referitoare la modalitatea de executare a pedepselor principale, precum şi a pedepselor complementare şi accesorii.

Respingerii, ca nefondate, a apelurilor declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 iunie 2018.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată asupra apelurilor declarate de inculpata A. şi de persoanele vătămate B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 97 din data de 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori considerăm că se impunea admiterea apelului declarat de inculpată, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate ş în rejudecare, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. şi condamnării inculpatei pentru această din urmă infracţiune, menţinerii condamnării inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., menţinerii celorlalte dispoziţii referitoare la modalitatea de executare a pedepselor principale, precum şi a pedepselor complementare şi accesorii, respingerii, ca nefondate, a apelurilor declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil, prezentării motivelor opiniei minoritare, în raport, cu cele mai sus arătate, menţionăm că ne însuşim sub aspectele evidenţiate argumentele opiniei majoritare, care au considerat critica apărătorului apelantei inculpate, ca fiind întemeiată, ce au fundamentat schimbarea încadrării juridice, respectiv din două infracţiuni de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., aşa cum a fost modificat ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai.

Considerăm că în raport cu baza factuală concretă din cauză, în sensul că inculpata A. în baza unei unice rezoluţii infracţionale, în calitate de executor judecătoresc, aflată în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei în data de 31.08.2015, a întocmit în dosarul de executare silită nr. x/2010, înscrisul intitulat "proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015" şi "proces verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare datat 28.08.2015" privind pe aceleaşi părţi, respectiv persoanele vătămate din cauză, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 35 din C. pen.

În opinie minoritară considerăm, însă, că prima instanţă a stabilit în mod judicios şi temeinic motivat situaţia de fapt, vinovăţia inculpatei A., în comiterea infracţiunii de fals, precum şi a infracţiunii de abuz în serviciu.

Totodată, ne însuşim în integralitate argumentele primei instanţe, care a coroborat materialului probator administrat şi a stabilit prin indicarea mijloacelor de probă modul în care a acţionat inculpata A. în întocmirea actelor pe care le-a avea în dosarul de executare al persoanelor vătămate, rezultând contribuţia concretă, iar din modul în care a acţionat, în calitate de executor judecătoresc, persoană învestită de ministrul justiţiei să îndeplinească un serviciu de interes public şi ale cărui acte, îndeplinite în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, întruneşte condiţiile actului de autoritate publică, având forţa probantă prevăzută de lege, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. I, art. 6 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul nr. 210/2001 al Ministerului Justiţiei, având calitatea de funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. (2) C. pen., avea obligaţia să cunoască care sunt consecinţele faptei sale asupra drepturilor debitoarelor. (motivarea sentinţei penale de la filele 14-28 din sentinţa atacată).

Mai mult, prima instanţă a răspuns criticilor formulate de inculpata A., precum şi persoanelor vătămate, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, filele 18; 19.

În opinie minoritară nu pot fi reţinute criticile formulate în apel, de către apărătorul apelantei inculpate A., cu privire la solicitările de achitare a acesteia pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, aşa cum au fost dezvoltate în motivele de apel, aflate la filele 58-76 dosarul Înaltei Curţi.

Referitor la infracţiunea de fals în formă continuată, în opinie minoritară considerăm că cele două acte materiale ale acesteia, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv tipicitatea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

Astfel, din punct de vedere obiectiv, considerăm ca şi prima instanţă că inculpata A., în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuţiilor sale, în data de 31.08.2015 a întocmit în dosarul de executare silită nr. 421/2010, înscrisul intitulat"proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015", în cuprinsul căruia a atestat în mod necorespunzător realităţii faptul că debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., au fost prezenţi la data de 28.08.2015, ora 10:00, la biroul său şi, în prezenţa acestora, a procedat la distribuirea sumei rezultată din vânzarea la licitaţie publică a imobilului reprezentat de apartamentul din Iaşi, B-dul x judeţul Iaşi, în condiţiile în care la data de 28.08.2015 inculpata nu a fost prezentă la birou şi nu a întocmit niciun fel de act specific funcţiei, procesul-verbal fiind antedatat, precum şi înscrisul intitulat "proces-verbal nr. 421/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare datat 28.08.2015", în cuprinsul căruia a atestat în mod necorespunzător realităţii faptul că debitoarele nu au fost prezente la data de 28.08.2015, ora 10:00, la biroul său, în condiţiile în care inculpata nu a fost prezentă la birou şi nu a întocmit nici un fel de act specific funcţiei, în data de 28.08.2015, procesul-verbal menţionat fiind antedatat, iar debitoarea C. şi D., mandatarul debitoarei B., au fost prezenţi la data de 28.08.2015, ora 10:00 la biroul executorului judecătoresc, rezultând în mod concret că prin atestările nereale, menţionate, le-a privat pe debitoare de dreptul de a face obiecţii cu privire la modul în care a fost distribuită suma rezultată din vânzarea apartamentului lor, în condiţiile în care numai persoanele care au participat la distribuirea sumei şi au formulat obiecţii, consemnate în procesul-verbal, puteau contesta procesul-verbal, în termen de 3 zile de la întocmirea lui.

Legiuitorul a prevăzut în art. 570 din C. proc. civ. din 1865 că 1) Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul judecătoresc va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente. 2) Cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.

Debitoarele au primit procesul-verbal şi au formulat o contestaţie la executare de drept comun, conform art. 399 C. proc. pen. din 1865, invocând ca temei alături de cel menţionat şi art. 570 C. proc. civ. (filele 368-370, vol. II dosar de urmărire penală), ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/245/2015, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 11876 din 28.10.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi şi aflată la filele 161-162, vol. III dosar de urmărire penală.

Prin sentinţa civilă menţionată a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarele C. şi B. în contradictoriu cu intimaţii J., E., SC G. SRL şi I. împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare şi împotriva procesului-verbal de distribuire, întocmite în dosarul de executare nr. x/2010 al BEJ A.

În considerentele sentinţei menţionate se menţionează că "…La data de 21.07.2010 a fost înregistrată pe rolul B.E.J. A., cererea de executare silită formulată de creditoarea E. împotriva debitorilor C., B., S.C. G. S.R.L. şi I. în vederea recuperării creanţei rezultate din contractul de credit nr. x/2006 şi a actului adiţional nr. 1/2007. Executarea silită s-a realizat în modalitatea executării silite imobiliare, prin scoaterea la vânzare a imobilului proprietatea contestatoarelor. Imobilul a fost adjudecat de intimatul J., potrivit actului de adjudecare de la fila 279 dosar, iar la data de 28.08.2015 au fost întocmite de executorul judecătoresc procesul-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, potrivit art. 570 din C. proc. civ. de la 1865, cel nemulţumit de modul stabilit pentru distribuirea sumelor rezultate din executare, poate cere executorului să consemneze obiecţiunile sale în proces-verbal care poate fi contestat în termen de 3 zile. Au invocat contestatoarele faptul că executarea silită a fost efectuată, deşi era suspendată executarea silită.

Instanţa apreciază această susţinere ca nefiind fondată. Astfel, prin încheierea din data de 22.04.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Iaşi, s-a dispus suspendarea executării silite, până la x/245/2015. Or, cererea de suspendare din respectivul dosar a fost respinsă la data de 06.07.2016, dată la care a fost soluţionată şi contestaţia la executare. În cauză nu s-a dovedit efectuarea în perioada 22.04.2015-06.07.2015 a vreunui act de executare. Au mai invocat contestatoarele faptul că s-a consemnat în fals în procesul-verbal de distribuire a sumelor, faptul că a fost încheiat la data de 28.08.2015, în condiţiile în care la ora stabilită, s-au prezentat contestatoarele, personal şi prin reprezentant, iar executorul judecătoresc nu era la birou.

Instanţa are în vedere că cele consemnate de executorul judecătoresc în actele de executare, fac dovada celor consemnate până la înscrierea în fals, ori contestatoarele nu au făcut dovada declarării ca fals a procesului verbal de distribuire a sumelor. Acelaşi lucru se reţine şi cu privire la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare…"

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatoarele

C. şi B., care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, care prin decizia nr. 184/2017 din 23 mai 2017 a respins cererea de recurs formulată de contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 11876 din 28.10.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a menţinut-o, decizie aflată la filele 123-127 dosarul în apel al Înaltei Curţi, a cărei soluţie în extras se află şi la fila 166, în vol. III dosar de urmărire penală.

În declaraţia dată de inculpata A. la data de 23 iunie 2017 la urmărire penală, aflată la filele 169-170 în vol. III dosar urmărire penală, aceasta a arătat că "Precizez că numitele C. şi B. au formulat contestaţia împotriva procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executare cu nr. x/2010 din 28.08.2015 în termen de două zile de la comunicare, în termen legal. Contestaţia împotriva procesului-verbal de distribuire sumă rezultată din executare cu nr. 421/2010 din 28.08.2015 nu a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, ci a fost respinsă pe fondul cauzei, ca nefondată. Eu nu am procedat nici până în prezent la eliberarea sumei rezultată din executare în dosarul cu nr. x/2010, pentru că numitele C. şi B. au formulat contestaţie, motiv pentru care am aşteptat finalizarea procesului. Pe data de 23.05.2017 Tribunalul Iaşi a respins şi recursul formulat de numitele C. şi B. împotriva sentinţei civile cu nr. 11876 din 28.10.2016 a Judecătoriei Iaşi. După ce am comunicat procesul-verbal de distribuire sumă rezultată din executare cu nr. 421/2010 din 28.08.2015 şi creditorul E. - Grup Iaşi, acesta a comunicat că suma care trebuie să le fie distribuită este mai mică decât cea consemnată în procesul-verbal de distribuire, motiv pentru care trebuie să citez din nou şi să întocmesc un nou proces-verbal de distribuire sumă..".

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 02.11.2017, inculpata A. a menţionat că "Le-am citat pe cele două debitoare, B. şi C. pentru data de 28.08.2015 la sediul Biroului executorului judecătoresc A.. Scopul a fost acela de a stabili distribuirea sumei obţinute din vânzarea la licitaţie publică a imobilului care a aparţinut celor două. Eu nu am fost prezentă la birou în data de 28.08.2015 din cauza faptului că îmi decedase mama iar cu o zi înainte a avut loc înmormântarea.

Ziua de 28.08.2015 a fost o zi de vineri. Eu m-am prezentat la birou luni, pe 31.08.2015, când am întocmit cele două procese-verbale, respectiv procesul-verbal de distribuire a sumei obţinute din vânzarea la licitaţie publică a imobilului (un apartament situat undeva pe B-dul x) şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare silită. Menţionez că ambele procese-verbale întocmite în data de 31.08.2015 au fost datate 28.08.2015. De la angajaţii mei de la birou am aflat luni că s-au prezentat debitoarea C. şi un domn care avea procură pentru cealaltă debitoare, B., aceştia erau foarte supăraţi că eu nu eram prezentă la birou.

Cei doi au întocmit un înscris de mână, un fel de proces-verbal, în care au consemnat că s-au prezentat la biroul executorului. Acest proces-verbal a fost înregistrat de angajatele mele. Menţionez că oricare dintre ele putea să facă această înregistrare şi arăt că angajatele se numesc: M., N., L. În acea perioadă a mai fost angajată şi O. Din câte îmi amintesc, în data de 28.08.2015, d-na N. nu a fost la birou. Am găsit luni acel proces verbal încheiat de mână precum şi o copie după împuternicirea dată de B. acelui domn, care se numea D. iar din câte am înţeles, era sau este soţul debitoarei C..

Atunci când am întocmit cele două procese-verbale, am avut la dispoziţie şi cele două înscrisuri depuse de debitoare şi nu am procedat la citarea acestora deoarece nu am considerat necesar deoarece procedura de citare nu a fost viciată pentru data de 28.08.2015. Cele două procese-verbal au fost comunicate debitoarelor în termen legal de la întocmire şi au fost contestate şi au pierdut atât la judecătorie cât şi la tribunal, pe fond. Din momentul în care se formulează o contestaţie cu privire la distribuirea sumei obţinută în urma vânzării unui imobil, executorul judecătoresc nu poate elibera suma până când nu se finalizează definitiv contestaţia la executare.

Arăt că această contestaţie la executare fost finalizată definitiv în luna mai 2017, contestaţie care viza cele două procese-verbale, a fost respins recursul şi menţinută soluţia primei instanţe. După luna mai 2017, în dosarul de executare silită nr. x/2010, am procedat la citarea, din nou, a debitoarelor şi a creditorului pentru a distribui suma obţinută din vânzarea imobilului. Nu-mi amintesc pentru ce dată au fost citate părţile dar ştiu că nu s-a prezentat nimeni, nici debitoarele, nici creditorul. Am întocmit procesul-verbal de distribuire a sumelor, nu-mi amintesc data, am comunicat procesul-verbal debitoarelor şi creditorului, am aşteptat termenul de contestaţie şi, pentru că nu a fost contestat, am procedat la eliberarea sumelor.

Menţionez că E. Suc. Iaşi a solicitat o sumă mai mică decât prima dată, respectiv a solicitat suma de 159.000 lei, sumă pe care am virat-o în contul băncii, pentru executare silită cheltuielile au fost de 1.400 lei cu aproximaţie, iar restul sumei de 8.772 lei au fost reconsemnaţi în contul de consemnări al executorului pentru a intra în posesia debitoarelor. Debitoarele nu s-au prezentat pentru a intra în posesia sumei de bani şi nici nu au trimis vreun înscris sau vreun număr de cont în care să pot vira această sumă. Arăt că nu am mai întocmit vreun al proces-verbal privind cheltuielile de executare.

În ceea ce priveşte procesul-verbal privind cheltuielile suplimentare de executare silită, arăt că pentru întocmirea acestuia nu trebuie citate debitoarele şi că executorul este cel care stabileşte cuantumul acestor cheltuieli suplimentare funcţie de activităţile concrete pe care le desfăşoară în acest dosar de executare silită. …Întrebare av. P.: Debitoarele au avut posibilitatea să formuleze obiecţiuni la cele două procese-verbale datate 28.08.2015 şi întocmite 31.08.2015ş Răspuns: Arăt că obiecţiuni pot fi formulate doar cu privire la procesul-verbal de distribuire a sumei şi debitoarele nu au avut această posibilitate.

Întrebare av. P.: Putea BEJ A. să efectueze procedură de citare pentru alt termen decât cel din 28.08.2015, care nu a putut fi respectat din motive obiectiveş Răspuns: În principiu da, dar am considerat că procedura de citare pentru 28.08.2018 nu a fost viciată…", declaraţie aflată la filele 39-40 dosarul primei instanţe.

În declaraţia dată la data de 2 noiembrie 2017, la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, aflată la fila 41 dosarul primei instanţe, partea civilă C. a menţionat că " Cu privire la procesul-verbal de distribuire a sumei rezultată din vânzarea imobilului arăt că eu nu am primit nicio citaţie pentru termenul din 28.08.2015. Mama mea locuia la acea dată în apartamentul de pe B-dul x , apartament care fusese vândut la licitaţie, iar eu locuiam pe str.y la adresa pe care o am şi în prezent. Mergând zilnic la mama mea în vizită, am luat cunoştinţă despre termenul din 28.08.2015.

Mama mea mi-a arătat citaţia, spunându-mi "Uite ce am primit". Am stabilit împreună cu mama mea, B., ca fostul meu soţ, D., să o reprezinte pe aceasta în dosarul de executare silită şi, în aceste condiţii, mama mea i-a dat împuternicire fostului meu soţ. În data de 28.08.2015 m-am prezentat la BEJ A. împreună cu fostul meu soţ, D., acolo am constatat că d-na executor nu era prezentă şi nu ni s-a spus din ce motiv anume lipseşte. Din cât ţin eu minte, în acea zi erau prezente la BEJ două angajate, am comunicat acestora că eu nu am primit citaţia pentru acel termen şi am cerut explicaţii şi mi s-a spus că, probabil, a fost făcută citarea dar că o să verifice.

Una dintre angajate a strigat-o pe cealaltă "M., doamnei i-ai trimis citaţiaş" iar M. a răspuns că da. Le-am întrebat cum procedăm în continuare dată fiind lipsa executorului judecătoresc şi mi s-a răspuns că, probabil, voi fi citată din nou. Atunci am hotărât cu fostul meu soţ să întocmim un proces-verbal de mână în care să menţionăm că ne-am prezentat la BEJ în data respectivă, am cerut să ni se facă o copie xerox iar procesul-verbal în original l-am lăsat la BEJ, primind număr de înregistrare. De asemenea am lăsat şi o copie a procurii dată de mama mea fostului soţ.

Am procedat în aşa mod, deoarece am mai avut nişte probleme cu d-na executor în anul 2011, când a întocmit nişte procese-verbale în care a menţionat că eu nu am fost prezentă şi care nu corespunde realităţii. După o perioadă foarte scurtă de timp, nu pot preciza exact data dar ştiu că a intervenit un sfârşit de săptămână şi apoi am mers din nou la BEJ A., m-am prezentat la d-na executor, pe care am întrebat-o cum vom proceda iar aceasta mi-a comunicat că a întocmit deja procesele-verbale sau procesul-verbal, nu-mi amintesc exact, am întrebat-o, de asemenea, cum s-a întâmplat aceasta dacă noi nu am fost chemaţi.

D-na executor mi-a spus că i-a murit mama, eu i-am prezentat condoleanţe şi am întrebat-o dacă nu era normal să facă o nouă citare şi ce se întâmplă dacă noi avem obiecţiuni. Atunci d-na executor mi-a comunicat că, dacă am obiecţiuni, pot să le fac la instanţă. Aşa s-a terminat discuţia cu d-na executor. Am mers apoi la un avocat, am formulat contestaţie care mi-a fost respinsă definitiv şi irevocabil, cu toate cheltuielile aferente, taxe de timbru, cauţiuni, datorită actelor pe care le-a prezentat d-na executor. Faţă de declaraţia dată astăzi în faţa instanţei de judecată, arăt că eu nu am primit proces-verbal de distribuire sume pe care aceasta afirmă că l-a întocmit după soluţionarea dosarului de contestaţie la executare în mai 2017 iar mama mea, B., nu mai locuieşte la adresa de pe B-dulx deoarece persoana care şi-a adjudecat bunul a solicitat evacuarea.

Arăt că mama mea locuieşte în prezent cu mine, la adresa menţionată mai sus str. y, Iaşi. Nu am fost anunţată în nici un mod să mă prezint la BEJ A. pentru a intra în posesia vreunei sume de bani. Întrebare av. Q.: Recunoaşte partea civilă că în contractul de credit toţi debitorii erau obligaţi solidarş Răspuns. Da, aşa era menţionat în contractul de credit. Arăt că pe lângă persoana mea şi mama, mai era societatea care a luat creditul şi încă un debitor, I., aceasta garantând cu o suprafaţă de teren. Întrebare av.

Q. Primise partea civilă sau mama sa, B., cealaltă parte civilă, procesul-verbal de distribuire sumă din 28.08.2015, când s-a prezentat la Bej A. aşa cum a relatat mai sus Răspuns. Nu, nu primisem acel proces-verbal nici eu, nici mama mea. Întrebare av. P. A Când a aflat partea civilă că i s-ar cuveni vreo sumă de bani din executareş Răspuns. Am aflat despre această sumă de bani când am citit rechizitoriul."

În faţa instanţei de apel, apelanta inculpată A. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

În apel, în temeiul art. 100 alin. (2) din C. proc. pen. a fost încuviinţată proba testimonială constând în reaudierea martorilor L. şi M.

În declaraţia dată la 17 mai 2018 la Înalta Curte, în apel, martora L. a precizat la întrebările puse de către apărătorul inculpatei A., Câte persoane lucrau în perioada respectivă în BEJ A.ş Răspuns. Lucrau 5 persoane. Care era maniera în care se proceda la emiterea înscrisurilor în cadrul Biroului Executorului Judecătorescş Răspuns. Pentru întocmirea şi emiterea înscrisurilor se utiliza un program informatic specific, program care genera documentele solicitate de operator, utilizând întotdeauna data curentă ca fiind data emiterii documentului. Cu toate acestea, programul permitea şi modificarea acestui elemente în cadrul înscrisului. În măsura în care un documente era redeschis la o dată ulterioară redactării sale, data se adapta automatş Răspuns. Era menţinută data iniţială a întocmirii înscrisului, însă era posibilă şi editarea manuală a acestuia cu data corectă. Dacă inculpata a lipsit şi în alte decât 28 august 2015ş Răspuns. A lipsit doar în data de 28 august, întrucât era sfârşit de săptămână şi a avut loc şi înmormântarea mamei sale înainte, respectiv pe 27 august. Întrebare pusă de reprezentantul Ministerului Public: Dacă s-a făcut o procedură de citare cu persoanele vătămate pentru o altă dată ulterioarăş Răspuns. Nu ştiu sigur, întrucât nu intră între atribuţiile mele de serviciu, o altă colegă fiind cea care îşi notează într-o agendă datele de prezentare."(filele 167-168 dosarul Înaltei Curţi).

Martora M. în declaraţia dată în apel, la Înalta Curte, la data de 17 mai 2018, aflată la filele 169-170 dosarul Înaltei Curţi a menţionat că " Menţin declaraţia dată anterior în cauză întrucât corespunde adevărului. Sunt secretară la Biroul Executorului Judecătoresc A. şi îmi amintesc că în perioada august 2015 inculpata a lipsit de mai multe ori de la serviciu, datorită stării de sănătate a mamei sale. În data de 28 august 2015 la sediul biroului mă aflam numai eu şi colega mea, L., iar aici s-au prezentat persoana vătămată B.

şi o altă persoană, un bărbat, întrucât fuseseră convocaţi unei distribuiri de preţ în urma unei executări silite. Le-am comunicat acestora că inculpata nu este prezentă la birou, spunându-le şi motivul, iar cele două persoane au vrut să înregistreze un înscris la dosarul de executare silită. Înscrisul l-am înregistrat în evidenţele biroului şi l-am pus la masa executorului. În ziua de 28 august 2015 inculpata nu a mai venit la birou. Cele două persoane menţionate anterior au revenit la sediul biroului executor la două/trei zile, purtând o discuţie cu inculpata, discuţie în care a fost implicată persoana vătămată B., iar domnul ce o însoţea pe aceasta, nu ştiu în ce calitate, a intervenit destul de agresiv verbal în discuţie.

Menţionez faptul că pentru data de 28 august 2015, prin intermediul programului informatic aflat la Biroul executorului judecătoresc, colega mea, L., a emis procesul-verbal de distribuire preţ, deoarece a luat cunoştinţă de faptul că fusese stabilit un termen în cadrul dosarului de executare silită, lucru confirmat şi de prezenţa persoanei vătămate şi a domnului care o însoţea. Menţionez că data întocmirii procesului-verbal era atribuită de programul informatic în mod automat şi consider că nu era posibilă modificarea acestei date de către operatorul uman.

Procesul-verbal menţionat a fost semnat de către inculpată la o dată ulterioară întocmirii acestuia, nu pe data de 28 august 2015. Precizez că acest program informatic generează toate elementele necesare pentru legala întocmire a procesului-verbal de distribuire preţ, respectiv nume părţi, sume şi modul de distribuire. Revin şi arăt că toate operaţiile necesare pentru realizarea distribuirii preţului erau realizate de colega mea, L., iar după întocmirea procesului-verbal acesta era verificat şi aprobat de către inculpata-executor judecătoresc.

Întrebări adresate de către apărătorul inculpatei A.: Dacă print-screen-urile prezentate reprezintă imagini ale programului informatic utilizat în activitatea birouluiş Răspuns. Da, acesta este programul pe care îl folosim, iar documentele generate de către acesta sunt similare celor aflate la fila 7 din document, cu menţiunea că nu se poate interveni la căsuţa "data-curentă", care este preluată de program în mod automat. Dacă este vorba de un program informatic particularizat pentru biroul doamnei executor judecătoresc sau este un program informatic folosit la nivelul tuturor birourilor executorilor judecătoreştiş Răspuns.

Cred că este un program particularizat pentru biroul doamnei executor judecătoresc, întrucât încă de când m-am angajat la acest birou era folosit. Întrebări puse de reprezentantul Ministerului Public: De ce era nervoasă persoana care a însoţit-o pe persoana vătămată B.ş Răspuns. Nu am asistat la discuţia dintre persoanele menţionate, am auzit doar că domnul respectiv o întreba pe inculpată de ce a lipsit pe 28 august, iar aceasta i-a explicat motivul absenţei sale, respectiv decesul mamei, iar ulterior am auzit ţipetele persoanei menţionate."

În opinie minoritară, coroborând mijloacele de probă menţionate consider că, din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 C. pen. sunt întrunite condiţiile legale, apelanta inculpată A. a atestat în mod nereal în cele două înscrisuri aspectele menţionate, ceea ce şi aceasta a confirmat, chiar dacă a susţinut că prin activitatea sa nu a produs nicio pagubă debitoarelor şi că nu a adus nicio vătămare drepturilor sau intereselor legitime.

Or, această din urmă susţinere care aşa cum rezultă şi din sentinţa atacată a mai fost nuanţată şi cu aspecte de apreciere asupra îndeplinirii procedurii de citare la data de 28.08.2015 şi că nu se mai impunea o nouă citare, nu se susţin pentru că chiar din conţinutul detaliat al declaraţiilor inculpatei, declaraţiei persoanei vătămate şi declaraţiilor martorilor din apel rezultă indubitabil că inculpata A. a comis infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.

Chiar inculpata a recunoscut că la data de 31 august 2015 având toate actele debitoarelor inclusiv înscrisul încheiat la 28 august 2015 apreciind că nu se mai impune citarea întrucât procedura de citare cu acestea nu ar fi fost viciată, a recunoscut la întrebarea pusă de apărător "că obiecţiuni pot fi formulate doar cu privire la procesul-verbal de distribuire a sumei şi debitoarele nu au avut această posibilitate" ceea ce denotă că ştia dispoziţiile legale, pe care, însă le-a încălcat, prin actele false întocmite, împiedicând formularea de obiecţiuni şi exercitarea contestaţiei la executare în baza dispoziţiilor art. 570 alin. (2) din C. proc. pen., ceea ce a produs o vătămare persoanelor vătămate. Apărarea că debitoarele au exercitat contestaţia la executare, pe dreptul comun care le-a fost respinsă, nu poate fi avută în vedere în opinie minoritară, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a inculpatei, atribuţiile ce decurg din lege, ce nu pot fi interpretate în mod selectiv şi nici prin soluţia pronunţată.

Totodată şi din punct de vedere subiectiv al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată este îndeplinită cerinţa intenţiei calificată "cu ştiinţă" pretinsă de normă menţionată, fapta comisă de inculpata A. fiind intenţionată, forma de vinovăţie rezultând din coroborarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, al căror conţinut a fost evidenţiat, aşa încât nu erau necesare administrarea de alte mijloace de probă.

Aspectele relatate de persoana vătămată cu privire la adrese, neprimirea citaţiei, întocmirea înscrisului în data de 28 august 2015, precum şi relatarea discuţiei ulterioare cu inculpata cu privire la necesitatea unei noi citări pentru a fi formulate obiecţiuni la care inculpata a răspuns că acestea pot fi formulate în instanţă se susţin cu răspunsul inculpatei cu privire la faptul că ştia că pot fi făcute obiecţiuni doar la procesul-verbal de distribuire a sumei şi debitoarele nu au avut această posibilitate, ceea ce evidenţiază indubitabil că aceasta le-a încălcat drepturile "cu ştiinţă".

Apărarea că după moartea mamei sale, aceasta s-a aflat într-o stare de tulburare în care a comis falsurile celor două înscrisuri, nu este susţinută cu nicio probă, fiind o afirmaţie care atestă o împrejurare care poate să conducă la o asemenea tulburare, ce, însă nu este probată.

De altfel, din modul în care inculpata A. a procedat la data de 31 august 2015, aşa cum a relatat în declaraţia dată, coroborată cu declaraţiile celor două martore din apel, nu evidenţiază o tulburare.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici susţinerea existenţei programului informatic care nu poate modifica data, deşi în declaraţia martorei L., aceasta a menţionat că se putea edita şi manual data antedată, în condiţiile menţionate, întrucât s-ar putea accepta ideea că în asemenea situaţie este justificată antedatarea, ceea ce este de neacceptat, în condiţiile în care executorul judecătoresc are obligaţia verificării tuturor menţiunilor pe care le face, cunoscând consecinţele pe care le pot produce actele false.

Totodată, nu se poate reţine nici apărarea invocată de către apărătorul apelantei inculpate cu privire la comiterea faptei din culpă sau neglijenţă, întrucât aşa cum a procedat inculpata şi rezultă din mijloacele de probă menţionate, din punct de vedere subiectiv a acţionat cu intenţie, ceea ce realizează pe deplin tipicitatea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În opinie minoritară considerăm ca şi prima instanţă că fapta inculpatei A., care în calitate de executor judecătoresc, aflată în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, în data de 31.08.2015, a întocmit în dosarul de executare silită nr. x/2010, înscrisul intitulat "proces-verbal distribuire sumă rezultată din executare, întocmit azi 28.08.2015", cu încălcarea dispoziţiilor art. 570 C. proc. civ. din 1865, prin aceasta inculpata încălcând dreptul debitoarelor C. şi B. de a formula obiecţii cu privire la modalitatea de distribuire a sumei rezultate din executarea silită şi ulterior de a formula contestaţia la executare specială prevăzută de art. 570 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, cu toate efectele specifice, întruneşte tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus menţionate, cu sentinţa indicată, rămasă definitivă din ale cărei considerente, rezultă că atestările făcute au fost considerate de către instanţa civilă corecte până la înscrierea în fals, acesta rezultând indubitabil din prezenta cauză, ceea ce realizează conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu.

Infracţiunea de abuz în serviciu comisă în condiţiile arătate, de către inculpata A. a produs o urmare imediată şi vătămarea drepturilor debitoarelor, ceea ce atrage răspunderea penală a acesteia şi nicidecum a vreunei alte răspunderi în baza legii profesiei de executor judecătoresc.

Criticile formulate de către apărătorul apelantei inculpate cu privire la faptul că contestaţia la executare a fost respinsă cu caracter irevocabil, nu poate acoperi obligaţia inculpatei de a consemna ceea ce avea de consemnat în procesul-verbal, dând posibilitatea efectuării de obiecţiuni în condiţiile art. 570 alin. (2) din C. proc. civ. ceea ce chiar rezultă în declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpata recunoscând că debitoarele nu au avut această posibilitate, ceea ce reprezintă o încălcare a atribuţiilor de serviciu prin încălcarea dispoziţiei legale.

În opinie minoritară şi în consens cu susţinerea primei instanţe, reţinem că fapta de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatei A. se circumscrie şi argumentelor Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, încălcarea dispoziţiilor din C. proc. civ. (lege organică) fiind gravă prin prisma consecinţelor concrete pe care le-a produs asupra drepturilor şi intereselor legitime pe care debitoarele C. şi B. le aveau în dosarul de executare silită nr. x/2010.

În raport cu cele menţionate, considerăm că se impune condamnarea inculpatei A. pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, ca urmare a schimbării de încadrare juridică, având în vedere criteriile prevăzute în art. 74 alin. (1) din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, respectiv caracterul continuat al actelor de fals, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită fiind ridicată, ca urmare şi a calităţii de funcţionar public, care cunoaşte atribuţiile legale şi care a afectat grav încrederea în realizarea actelor cu respectarea legii, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, respectiv afectarea drepturilor legale ale persoanelor vătămate de a exercita o cale specială de valorificare a drepturilor lor, în raport cu aceea de drept comun, scopul urmărit, lipsa antecedentelor inculpatei, atitudinea relativ sinceră a inculpatei, ne conduce la stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientată către minim.

Apreciem în opinie separată că se impune menţinerea condamnării inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în cuantumul stabilit de prima instanţă şi pentru argumentele expuse de către aceasta.

Totodată, se va face aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. rap, la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., menţinerii celorlalte dispoziţii referitoare la modalitatea de executare a pedepselor principale, respectiv art. 91 alin. (1) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru argumentele expuse de prima instanţă, considerând şi în opinie minoritară că această modalitate de executare este singura în măsură să asigure finalitatea ei şi îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni.

Considerăm că nu pot fi reţinute solicitările apărătorului apelantei inculpate cu privire la aplicarea renunţării la pedeapsă sau amânarea aplicării pedepsei, în raport de gravitatea faptelor, consecinţele produse şi calitatea inculpatei care le-a agravat, oportună fiind numai modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

De asemenea, ne însuşim argumentele primei instanţe cu privire la pedepsele complementare şi accesorii dispuse faţă de inculpată.

În opinie minoritară considerăm că se impune respingerea, ca nefondate a apelurilor declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, însuşindu-ne în integralitate argumentele primei instanţe cu privire la cuantumul daunelor morale şi necesitatea acordării lor şi a inexistenţei unui prejudiciu material, aşa cum a motivat amplu în considerentele sentinţei atacate, filele 104-105 dosarul primei instanţe, neimpunându-se majorarea cuantumului daunelor morale.

Considerentele expuse mai sus, susţin opinia separată, în sensul admiterii apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din data de 28 decembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, desfiinţării în parte a sentinţei apelate şi în rejudecare: în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen. şi condamnării inculpatei pentru aceasta din urmă infracţiune, menţinerii condamnării inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., menţinerii celorlalte dispoziţii referitoare la modalitatea de executare a pedepselor principale, precum şi a pedepselor complementare şi accesorii. Respingerii, ca nefondate, a apelurilor declarate de persoanele vătămate B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.