Community service obligation: no credit for days served under prior suspended sentence when new suspension imposed after revocation

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 221/F din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 599 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. rap. la art. 15 lit. c) din Legea nr. 253/2013, a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală (la sesizarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti) cu privire la punerea în executare a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, stabilită în sarcina condamnatului A. (domiciliat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Giurgiului, CNP x) prin Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2015 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 245/A din data de 30 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

A constatat că, din cele 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, la prestarea cărora a fost obligat condamnatul A. prin sentinţa penală anterior menţionată, acesta a executat 60 zile, în perioada 28 martie 2015 - 4 iunie 2015, în baza Sentinţei penale nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2014 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 378/A din data de 14 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 18 octombrie 2017, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sesizarea prin care Serviciul de Probaţiune Bucureşti a solicitat să se dispună cu privire la punerea în executare a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 zile, stabilită în sarcina condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2015.

S-a arătat că, prin hotărârea anterior menţionată, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate aceluiaşi condamnat prin Sentinţa penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2014, în baza căreia acesta a executat deja 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Cauza a fost repartizată spre soluţionare, potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii), completului care a pronunţat Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, apreciindu-se că sesizarea serviciului de probaţiune se referă la o nelămurire cu privire la hotărârea respectivă, în accepţiunea art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2017, acest complet, reţinând că, potrivit art. 554 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 15 lit. c) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, sesizarea instanţei de executare se poate realiza numai de către judecătorul delegat cu executarea, a înaintat acestuia sesizarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pentru a dispune.

La data de 10 noiembrie 2017, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale a sesizat acelaşi complet cu o contestaţie la executare, solicitând să se aprecieze dacă există vreo nelămurire cu privire la hotărârea definitivă care se execută, sub aspectul executării în parte sau considerării ca executată în parte a obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 zile, stabilită în sarcina condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În vederea soluţionării contestaţiei la executare, au fost ataşate copii de pe Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi, respectiv, de pe Sentinţa penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, precum şi un referat întocmit de Biroul Executări Penale al ultimei instanţe cu privire la executarea obligaţiei de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, aplicată condamnatului prin cea din urmă hotărâre menţionată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat fondată contestaţia la executare cu care a fost sesizată, reţinând că prin Sentinţa penală nr. 232/F din data de 19 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2015 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 245/A din data de 30 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală), s-a hotărât, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., cu relevanţă în speţă, astfel:

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) corob. cu art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (fapta datând din perioada 25 ianuarie 2013 - 5 februarie 2013).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunea anterior menţionată este concurentă cu infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 corob. cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta datând din perioada iunie - 15 iulie 2014), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare (cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 2 ani) prin Sentinţa penală nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2014 (rămasă definitivă prin Decizia nr. 378/A din data de 14 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală).

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare şi, respectiv, 1 an şi 8 luni închisoare, fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 8 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul de 4 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an închisoare), acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) rap. la art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe un termen de 4 ani, calculat începând cu data de 14 noiembrie 2014 (când a rămas definitivă hotărârea de condamnare prin care s-a dispus anterior o măsură similară).

Au fost impuse inculpatului măsurile de supraveghere şi obligaţia prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) şi alin. (2) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, în condiţiile art. 57 alin. (1), (2) din Legea nr. 253/2013, în cadrul Centrului Municipal Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională sau în cadrul Fundaţiei B., astfel cum se va stabili de către consilierul de probaţiune, conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 40 alin. (3) rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că, în cauza soluţionată prin Sentinţa penală 274/F din data de 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 15 iulie 2014 - 18 septembrie 2014.

Conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală la data de 14 noiembrie 2017, pe baza informaţiilor furnizate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti prin adresa nr. x/2015, condamnatul A. a executat toate cele 60 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, stabilite prin Sentinţa penală 274/F din data de 18 septembrie 2014, în perioada 28 martie 2015 - 4 iunie 2015 .

În drept, curtea a constatat că, reglementând principiul legalităţii executării pedepselor neprivative de libertate dispuse în cursul procesului penal, art. 4 din Legea nr. 253/2013 prevede că executarea acestor pedepse se realizează, între altele, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 286/2009, privind C. pen.

Din perspectiva acestui principiu, curtea a apreciat că, în speţă, se impune a se lămuri, prin prisma cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., dacă, în raport cu dispoziţiile C. pen., trebuie să se constate sau nu că, din cele 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, la prestarea cărora a fost obligat condamnatul A. pe durata termenului de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate prin hotărârea definitivă care se execută în prezent, o parte, şi anume 60 zile, a fost deja executată, în baza precedentei hotărâri definitive prin care, faţă de acesta, s-a dispus o măsură similară, pentru una dintre infracţiunile concurente care au determinat aplicarea, în final, a pedepsei respective.

Sub acest aspect, curtea a reţinut că, potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen., măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de cel mult 3 ani poate fi dispusă, bineînţeles dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii legale, indiferent dacă o astfel de pedeapsă este aplicată pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni (în cel din urmă caz, independent de numărul acelor infracţiuni).

De asemenea, curtea a reţinut că termenul de supraveghere al unei astfel de măsuri este prevăzut de art. 92 alin. (1) C. pen., în mod identic, atât pentru cazul unei infracţiuni unice, cât şi pentru cazul unui concurs de infracţiuni, în cel din urmă caz nefiind făcută de lege vreo distincţie care să dea naştere la interpretări.

Pe de altă parte, curtea a reţinut că art. 97 alin. (2) C. pen. permite suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultante de cel mult 3 ani închisoare şi atunci când aceasta este aplicată, precum în speţă, pentru infracţiuni concurente judecate în cauze separate, dacă pentru una dintre acestea a fost pronunţată anterior, în mod definitiv, o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, care este anulată în cauza în care este dedusă judecăţii o altă astfel de infracţiune, situaţie în care, pentru pedeapsa rezultantă, termenul de supraveghere este unic şi se calculează de la data rămânerii definitive a primei hotărâri.

În acelaşi timp, curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., perioada pe care este impusă obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe durata termenului de supraveghere, este cuprinsă între 60 şi 120 zile, încadrarea în aceste limite fiind un aspect de legalitate.

Întrucât, conform dispoziţiilor legale anterior citate, în cazul unui concurs de infracţiuni, indiferent dacă acestea sunt judecate în aceeaşi cauză sau în cauze separate, termenul de supraveghere este unic în raport cu întreaga pedeapsa rezultantă şi curge, invariabil, de la aceeaşi dată, şi obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, care însoţeşte, în mod imperativ, măsura suspendării sub supraveghere a executării acelei pedepse, pe durata termenului respectiv, trebuie raportată la limitele legale anterior menţionate, nefiind legal posibilă executarea sa cu depăşirea maximului de 120 zile.

În opinia curţii, nu exista nicio raţiune pentru a considera că, în cazul unor infracţiuni concurente judecate în aceeaşi cauză, obligaţia de prestare a munci în folosul comunităţii nu poate depăşi limita legală maximă anterior menţionată, dar această limită ar putea fi depăşită, în faza de executare, în cazul în care aceleaşi infracţiuni concurente ar fi judecate, precum în speţă, în cauze separate, cu atât mai mult cu cât o astfel de situaţie este independentă de voinţa condamnatului.

Curtea a apreciat că, în raport cu întregul concurs de infracţiuni (dintre care una judecată în mod definitiv anterior) şi cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru acel concurs (a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen unic, calculat de la data rămânerii definitive a precedentei hotărâri de condamnare), a fost stabilită obligaţia de prestare a muncii în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 zile, necunoscându-se că inculpatul condamnat executase deja, în baza hotărârii anterioare, o astfel de muncă, cu o durată de 60 zile, astfel că obligarea condamnatului la executarea integrală a 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, peste cele 60 zile de astfel de muncă deja executate şi fără a ţine seama de acestea, ar echivala cu depăşirea limitei legale maxime anterior menţionate, care este valabilă şi în cazul concursului de infracţiuni (indiferent de judecarea lor în aceeaşi cauză sau în cauze separate, întrucât legea nu face nicio distincţie sub acest aspect), făcând ca executarea obligaţiei respective să intre în conflict cu principiul legalităţii executării pedepsei rezultante neprivative de libertate aplicate condamnatului, astfel cum este definit în art. 4 din Legea nr. 253/2013.

Pe de altă parte, a mai reţinut că perioada de 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii a fost stabilită, prin hotărârea definitivă care se execută în prezent, în considerarea întregului concurs de infracţiuni (fiind mai mare decât cea a obligaţiei similare stabilite prin hotărârea definitivă anterioară), astfel că nici depăşirea acesteia, până la limita legală maximă de 120 zile, nu este legal posibilă, în faza de executare, din perspectiva autorităţii de lucru judecat a acelei hotărâri.

Împotriva Sentinţei penale nr. 221/F din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale în vigoare, respectiv art. 93 alin. (3) C. pen. şi art. 53 din Legea nr. 253/2013 stabilesc modalitatea de executare şi perioada pentru care poate fi stabilită în sarcina unui condamnat munca în folosul comunităţii, neexistând dispoziţii care să prevadă, în cazul anulării suspendării sub supraveghere urmată de dispunerea unei noi pedepse în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, o modalitate diferită de stabilire a perioadei în care va fi prestată munca neremunerată în folosul comunităţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 27 decembrie 2017.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 221/F din data de 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală şi a constatat că, din cele 100 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, la prestarea cărora a fost obligat condamnatul A. prin sentinţa penală anterior menţionată, acesta a executat 60 zile, în perioada 28 martie 2015 - 4 iunie 2015, în baza Sentinţei penale nr. 274/F din data de 18 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 93 alin. (3) C. pen. instituie, în sarcina condamnatului la o pedeapsă în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, în afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, numărul zilnic de ore fiind stabilit prin legea de executare a pedepselor.

Totodată, potrivit art. 57 din Legea nr. 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal," munca neremunerată în folosul comunităţii dispusă în cazul persoanei condamnate, la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere".

Dispoziţiile art. 97 alin. (2) C. pen., denumit marginal "anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere" statuează care sunt consecinţele ce se produc în situaţia în care se anulează suspendarea sub supraveghere dispusă anterior, în caz de concurs de infracţiuni, şi se dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, respectiv modificarea momentului de la care curge termenul de supraveghere.

Analizând prevederile legale anterior invocate, Înalta Curte constată că în actuala reglementare a C. pen. şi a legii privind executarea pedespelor nu există nicio dispoziţie care să dea posibilitatea instanţei ca, la momentul la care dispune o nouă suspendare sub supraveghere urmare anulării celei dispuse iniţial, să constate executată în tot sau în parte obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 221/F din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 .

Va desfiinţa hotărârea contestată şi în rejudecare:

Va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 221/F din data de 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 .

Desfiinţează hotărârea contestată şi în rejudecare:

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM