Revision of organized crime and theft conviction rejected for lack of new facts; appeal dismissed and costs imposed on appellant

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosar nr. x/2011.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în fapt, prin cererea formulată, revizuentul invocă greşita reţinere a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei sale, criticând modul de administrare a mijloacelor de probă pe parcursul urmăririi penale, aprecierea probelor în cauza în care s-a dispus condamnarea sa, precum şi modul de individualizare a pedepsei, aspecte care, însă, nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a arătat că această concluzie este valabilă şi în ceea ce priveşte nemenţionarea în rechizitoriul nr. x/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara a dosarului penal nr. x/2010 al I.P.J. Arad, acesta fiind conexat la cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2011 al Curţii de Apel Alba-Iulia, în care s-a dispus hotărârea a cărei revizuire se cere.

Concluzionând, Curtea a constatat că nu au fost invocate temeiuri legale apte să conducă la redeschiderea procedurilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen., iar aspectele susţinute de revizuent nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuentul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi arătând, în esenţă, că cererea de revizuire întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul A., atât din prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, prin cererea formulată, petentul condamnat A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 145/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2011, invocând, în drept, prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) şi art. 459 C. proc. pen. şi susţinând, în esenţă, că în rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara nu se face nicio menţiune privind dosarul nr. x/2010 în care a fost cercetat pentru comiterea infracţiunii de tăinuire, că, în mod greşit, s-a reţinut că nu a recunoscut faptele, el fiind depistat în timp ce transporta cele două tractoare şi, în mod greşit, a fost condamnat pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în contextul în care nu cunoştea provenienţa bunurilor. S-a mai arătat de către revizuent că niciodată nu a negat că a transportat cele două tractoare, dar nu a cunoscut provenienţa lor şi că instanţa putea să-i reţină art. 74 şi art. 76 C. pen. (1969), ca în cazul inculpaţilor B. şi C. S-au anexat cererii adresa nr. 75523/2016 din 16.08.2016 a I.P.J. Arad şi adresa nr. 1/2016 din 16.08.2016 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 453 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiţionări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate, adică să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

În plus, în sensul acestor dispoziţii, se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută şi avută în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei. Aceasta întrucât, pe calea revizuirii, nu este posibilă o readministrare sau reinterpretare a probatoriului deja administrat.

Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susţinerile apelantului revizuent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. c) şi e) C. proc. pen., în sensul că nu au fost invocate temeiuri legale pentru deschiderea procedurilor, iar împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea, neavând aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate.

Astfel, se constată că, prin sentinţa penală nr. 145 din 05 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2011, s-a dispus, cu referire la revizuentul A., admiterea cererii de recunoaştere a hotărârii penale străine şi, în baza art. 240 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea Deciziei corecţională a Curţii de Apel din Colmar, Franţa - Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg nr. EP125275 din 17.12.2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii delictuale de 8 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat de două circumstanţe, în forma tentativei, comis în 16.12.2012 în Duppigheim, Franţa, faptă prevăzută de art. 311-4, 311-1, 311-14 C. pen. francez, având ca echivalent infracţiunea de furt calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen. în interpretarea dată prin decizia nr. 265 din 6.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20.05.2014, s-a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului A. este cea consacrată prin legislaţia în vigoare după data de 1.02.2014, respectiv infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (trei acte materiale în dauna a trei persoane vătămate diferite), îşi găseşte corespondentul în noua reglementare mai favorabilă, în conţinutul a trei infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din trei infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., în trei infracţiuni de furt calificat în forma complicităţii, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., dispunându-se condamnarea acestuia la pedepsele de: 1 an şi 7 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţă sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedepsele de: 2.864,4 lei amendă penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 1706 din 26.05.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare în 8.07.2014, 2447,2 lei amendă penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 1439 din 5.05.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2013, definitivă prin neapelare în 3.06.2014 şi 8 luni închisoare, aplicată prin decizia corecţională a Curţii de Apel din Colmar, Franţa - Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg nr. EP125275 din 17.12.2012, recunoscută prin sentinţă.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e) raportat la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., art. 40 alin. (5) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 9 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele cu amendă penală şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2.864,4 lei amendă penală, la care a fost adăugat un spor de 815,73 lei, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3.680,13 lei amendă penală, ce a fost adăugată la pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare şi 3.680,13 lei amendă penală.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în fapt, că, în perioada 2010-2011, a fost constituit un grup infracţional organizat iniţiat de către inculpaţii D. şi E. în scopul săvârşirii de furturi calificate cu consecinţe deosebit de grave vizând utilaje agricole din ţări U.E., precum Franţa, Italia, Olanda şi Grecia, la care au aderat şi care a fost sprijinit de mai multe persoane, cu atribuţii clar stabilite. La grupul infracţional organizat au aderat şi inculpaţii B., A., gruparea fiind sprijinită de către inculpatul F. Primii doi inculpaţi participau efectiv la comiterea furturilor, inculpatul A. efectuând şi transportul utilajelor furate în România, iar inculpatul F. contrafăcea seriile de identificare ale utilajelor.

Astfel, s-a reţinut că în noaptea de 25/26.04.2010, de la societatea G., reprezentată de H., au fost furate trei utilaje agricole din care unul marca I. Vario 210, depistat la inculpatul J., având seria de şasiu polizată în profunzime, iar celelalte nedepistate, respectiv un tractor I. 309 Vario, în valoare de 93.730 euro şi un tractor I. model 511 C, în valoare de 45.500 euro. De asemenea, au mai fost furate 3 anvelope marca K., în valoare de 4.102 euro. Utilajele au fost asigurate la societatea L. din Franţa, pentru tractorul agricol marca I. Vario 210 achitându-se o despăgubire de 68.880, 75 euro, acest utilaj fiind ulterior şi restituit, pentru utilajul marca I. 309 Vario s-a achitat o despăgubire de 53.681,62 euro, iar pentru utilajul marca I. 511 C s-a plătit suma de 45.500 euro.

S-a apreciat că, din probatoriul administrat, a rezultat că furtul celor trei tractoare marca I. a fost comis de către inculpaţii M., N., O. şi A., unul fiind vândut inculpatului J., iar celelalte două tractoare fiind valorificate de către inculpatul O., în zona localităţii Keskemet, Ungaria.

S-a mai reţinut că, în data de 21.07.2010, lucrători de poliţie din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale al I.P.J. Arad l-au identificat pe inculpatul A. în timp ce transporta cu autotrenul marca MAN cu nr. de înmatriculare x şi semiremorca cu nr. x două utilaje agricole, respectiv două tractoare marca I. cu seriile de caroserie x şi y, utilaje care figurau ca fiind furate din Franţa. Din verificările efectuate a rezultat că cele două utilaje au fost sustrase de la partea vătămată P. Din plângerea părţii vătămate a rezultat că valoarea de achiziţie a tractorului marca I. 410 este de 71.760 euro (la momentul furtului fiind de 60.000 euro), iar cea a tractorului marca I. Vario 714 a fost de 83.871,59 euro (cea actuală fiind de 44.000 euro).

S-a stabilit că furtul utilajelor a avut loc în noaptea de 06/07.06.2010. Utilajele sustrase au fost restituite.

Instanţa a arătat că, din actele dosarului a rezultat că, la momentul comiterii furtului, inculpaţii M., E., O., A. şi B., împreună cu învinuitul Q., vărul inculpatului E., se aflau în Franţa, fiind cazaţi la un motel Formula 1 din localitatea Dole. Împreună cu aceştia se afla şi un şofer al lui O., poreclit "R.", identificat în persoana numitului S. În noaptea de 06/07.06.2010, inculpaţii au sustras dintr-o fermă cele două utilaje agricole, pe care le-au încărcat în TIR-ul condus de inculpatul A. care, însoţit de învinuitul Q., a transportat utilajele în România. Ajunşi în localitatea Pecica, judeţul Arad, învinuitul Q. a denunţat telefonic, anonim, transportul de utilaje furate, identificat ulterior de organele de poliţie din judeţul Arad. În urma acestei situaţii, inculpatul A. i-a comunicat telefonic inculpatului O. că cele două tractoare au fost confiscate de poliţie, motiv pentru care inculpaţii O. şi E. s-au certat, primul ameninţându-l cu cuţitul pe cel de-al doilea.

Totodată, s-a arătat că, în data de 09.06.2010, inculpaţii M., E., O. şi B. au sustras de la o fermă din zona localităţii Brans, Franţa, două tractoare agricole, unul T. şi unul U., care au fost transportate în România şi valorificate de inculpatul O.. Prejudiciul produs părţii vătămate V., reprezentată de W., a fost în valoare de 41.674,40 euro, reprezentând valoarea tractorului marca U. şi a încărcătorului frontal cu care era dotat. Prejudiciul produs părţii vătămate X., care avea tractorul marca T. 5425 la ferma menţionată mai sus, a fost de 39.468 euro.

Acest furt a fost recunoscut de către inculpaţii B. şi M., cel de-al doilea precizând că s-a deplasat în Franţa împreună cu inculpaţii O. şi B. cu autoturismul Y. al inculpatului Albu, ocazie cu care au fost cazaţi pe numele inculpatului B. în zona oraşului Colmar. După comiterea furtului, cele două utilaje au fost transportate în România de către inculpatul A. cu un autotren înmatriculat în judeţul Prahova, fiind valorificate de către inculpatul O.

Prin decizia penală nr. 114/A din 24 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dată în dosarul nr. x/2011, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Z., B., AA., BB., O., C., F., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. şi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alţii de inculpatul A., în privinţa căruia s-a apreciat că, pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, neimpunându-se achitarea acestuia.

Din examinarea actelor dosarului, se observă că atât instanţa de fond, în sentinţă, cât şi instanţa de apel, au evaluat probele administrate pe parcursul procesului, concluzionându-se, cu titlu definitiv, că activitatea revizuentului a existat, a fost săvârşită cu vinovăţie, încadrându-se în elementul material al laturii obiective al celor patru infracţiuni imputate, fiind avute în vedere şi aspectele sesizate de I.P.J. Arad cu prilejul depistării lui A. în timp ce transporta în România două utilaje agricole marca I. Or, în condiţiile în care aspectele învederate de revizuent au fost deja avute în vedere în hotărârea de condamnare, ele nu mai pot fi invocate pe calea revizuirii, aceasta nepermiţând o reevaluare a probatoriului ori o suplimentare a acestuia.

În plus, împrejurarea că în rechizitoriu nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la dosarul nr. x/2010 deschis de I.P.J. Arad nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în condiţiile în care, aşa cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de revizuent, acesta a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Hunedoara tocmai pentru a fi conexat la dosarul acestei unităţi de parchet nr. 72/D/P/2011, care ulterior trimiterii în judecată a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia sub nr. x/57/2011, în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare atacată.

De altfel, din examinarea cererii de revizuire, se constată, aşa cum a reţinut inclusiv instanţa de fond, că revizuentul critică, în realitate, modul de administrare şi apreciere a probatoriului, greşita reţinere a situaţiei de fapt şi greşita individualizare a pedepselor, aspecte care nu se încadrează în cazul de revizuire invocat şi nici nu sunt apte să conducă la o soluţie diametral opusă celei deja dispuse în cauză.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 105 din 08 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2017.