Finality of inadmissibility rejection for complaint in annulment under criminal procedure law

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 431 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. cu privire la Decizia penală nr. 393 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Pentru a se pronunţa în acest sens Curtea de Bucureşti, secţia I Penală a reţinut că la data de 23 martie 2017 a fost înregistrată sub nr. x/2/2017 (y/2017) contestaţia în anulare formulată de condamnaţii B. şi A. cu privire la Decizia penală nr. 393/A din 14 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2011.

În susţinerea contestaţiei, întemeiată pe disp. art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen., contestatorii condamnaţi au arătat că în cauză era incidentă prescripţia răspunderii penale începând cu data de 11 ianuarie 2016 sau cel mai târziu la data de 31 mai 2016, prin împlinirea termenului de prescripţie calculat de la data de 11 ianuarie 2016 sau 31 mai 2016. Contestatorii au mai indicat faptul că instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii, neexistând la dosarul cauzei niciun proces verbal sau un alt document întocmit potrivit legii sau regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti referitor la constituirea completului de divergenţă prin includerea domnului judecător C.

În cauză, s-a procedat la ataşarea Dosarului nr. x/2011, a planificării completelor de judecată pentru luna decembrie 2016 la nivelul Secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti şi a Hotărârii nr. 244 din 10 noiembrie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că în Dosarul nr. x/2011 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia I Penală s-a dispus la data de 14 decembrie 2016 de către completul iniţial investit format din judecătorii D. şi E. repunerea cauzei pe rol pentru constituirea completului de divergenţă, completul iniţial investit fiind întregit în urma repunerii cauzei pe rol cu domnul judecător C.

Potrivit dispoziţiilor articolului 111 alin. (9) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, "completul de divergenţă se constituie prin includerea în completul de judecată a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 110 din acelaşi Regulament, "(4) În situaţia în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluţionarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliţi prin planificarea de permanenţă, pe materii, realizată cel puţin trimestrial. (5) În cazul în care după soluţionarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscrişi în lista de permanenţă după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluţionarea incidentului procedural. (7) Planificarea de permanenţă se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluţionează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanenţă din ziua în care acestea au fost invocate."

Interpretând coroborat şi aplicând dispoziţiile mai sus indicate la situaţia din dosarul vizat de contestaţia în anulare, Curtea a observat că divergenţa s-a ivit pe data de 14 decembrie 2016 când judecătorul de permanenţă, potrivit hotărârii din 10 noiembrie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, era doamna judecător D., membru în completul în care s-a ivit divergenţa.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor articolului 110 alin. (5) din Regulament, întregirea completului de judecată s-a realizat prin participarea judecătorului înscris în lista de permanenţă după judecătorul care nu putea participa la soluţionarea incidentului procedural, respectiv a domnului judecător C., judecătorul de permanenţă pentru data de 15 decembrie 2016.

Raportat la cele arătate, Curtea a constatat că participarea domnului judecător C. în completul de divergenţă s-a realizat în baza şi cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi a planificării de permanenţă pentru luna decembrie 2016 aprobată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, acte administrative ce nu au fost vizate de excepţia de nelegalitate invocată de contestatori şi care nici nu au calitatea de acte administrative individuale.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor articolului 431 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a unei contestaţii în anulare este necesar ca la dosar să se afle sau să se depună dovezi în sprijinul motivelor de contestaţie invocate, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Astfel, contestatorii au invocat incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - pronunţarea unei soluţii de condamnare, deşi în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale.

Curtea a observat că în cuprinsul dispoziţiilor Deciziei penale nr. 393 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost analizată incidenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale, instanţa chiar pronunţând o soluţie de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cealaltă infracţiune reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, cea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în condiţiile aplicării legii penale mai favorabile, respectiv a Noului C. pen., pedeapsa pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 la 10 ani, termenul de prescripţie fiind, potrivit art. 154 Noul C. pen. de 8 ani.

În prezenta cauză, cursul prescripţie a fost întrerupt prin efectuarea a numeroase acte de procedură în interiorul termenului iniţial de 8 ani, devenind incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia specială, care impun ca termenul de prescripţie să fie depăşit cu încă o dată, acesta având o durată de 16 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. proc. pen.

S-a apreciat că în condiţiile în care activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor s-a epuizat în cursul anului 2006 este evident că acest termen al prescripţiei speciale nu a fost atins la data de 14 martie 2017 când Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia contestată. De altfel, termenul de prescripţie specială nu ar fi fost atins nici potrivit dispoziţiilor C. pen. 1969, când dispoziţiile legale incidente impuneau ca termenul de prescripţie să fie depăşit doar cu jumătate.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen. - compunerea instanţei de apel cu încălcarea dispoziţiilor legale, Curtea a făcut trimitere la elementele prezentate mai sus referitor la modalitatea în care a fost stabilită compunerea completului de divergenţă din apel, constând că dispoziţiile legale aplicabile au fost pe deplin respectate.

Raportat la cele arătate, reţinând că nu există dovezi în sprijinul motivelor de contestaţie în anulare invocate de contestatorii condamnaţi, Curtea a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017 au declarat apel contestatorii B. şi A.

Examinând excepţia inadmisibilităţii invocată de reprezentatul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorii B. şi A. au declarat apel împotriva deciziei penale prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată, astfel cum a arătat în şedinţa de judecată apărătorul contestatorului B., la interpelarea instanţei.

Înalta Curte reaminteşte că decizia prin care se respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă este definitivă.

În acest sens, în Decizia nr. 5/1HP din 4 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinut că:

"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţii alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

De asemenea, practica Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a stabilit în cazul în care contestaţia în anulare exercitată împotriva unei sentinţe definitive a fost respinsă, ca inadmisibilă, în procedura reglementată în art. 431 C. proc. pen., sentinţa este definitivă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 599/2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 817/2014. pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 892/2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014).

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2017.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM