European Arrest Warrant execution upheld despite domestic imprisonment; appeal dismissed

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84 din 06 decembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 30 octombrie 2017, dat în dosarul nr. KO.IAA.21-17, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Inatanţă Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, cu privire la persoana solicitată A. , aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Botoşani.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea, la termen, a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 128 din 06.05.2015 pronunţată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin neapelare, la data de 03.06.2015.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau executării, la termen, a pedepsei aplicate prin sentinţa penală menţionată şi emiterea mandatului de arestare.

În temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) coroborate cu art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a stabilit ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la dreptul de a i se aplica regula specialităţii.

S-a revocat arestarea preventivă provizorie a persoanei solicitate A. dispusă prin încheierea nr. 15 din 22.11.2017 a Curţii de Apel Suceava şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 30 din 22.11.2017, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză ori deţinută în executarea unei pedepse.

S-a constatat că faţă de persoana solicitată A. a fost luată măsura arestării preventive provizorii începând cu data de 22.11.2017.

În temeiul art. 87 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 105 lei, urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, la data de 21.11.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat instanţei luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., având în vedere semnalarea transmisă de Biroul SIRENE naţional ca urmarea a emiterii, la data de 30.10.2017, de către autorităţile judiciare belgiene a mandatului european de arestare, cu numărul de referinţă KO.IAA.21-17.

Curtea, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prin încheierea nr. 15 din data de 22.11.2017, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, de la data de 22.11.2017 şi până la data de 06.12.2017, inclusiv.

La data de 29.11.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei mandatul european de arestare.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale în materie, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare nr. KO.IAA.21-17 din 30.10.2017 a fost emis pe seama persoanei solicitate A. pentru săvârşirea a şase infracţiuni de furt, prevăzute de art. 100 ter, 433, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) şi 2, 484, 485, 486 şi 487 din C. pen. belgian - art. 461 lit. d), 467 alin. (1) şi 2, 484, 485.486.487 - art. 322 şi 324 din C. pen. belgian - art. 51, 52, 66, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) şi 2, 484, 485, 486 şi 487 din C. pen. belgian.

Totodată, a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute şi de legea română în art. 228 şi art. 229 C. pen.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi nefiind constatate impedimente legate la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

S-a constatat că persoana solicitată A. se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani şi 6 luni închisoare în Penitenciarul Botoşani

Având în vedere că fapta comisă este prevăzută şi de legea română, fiind îndeplinite cerinţele textelor de lege prevăzute de art. 58 şi art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 30 octombrie 2017, dat în dosarul nr. KO.IAA.21-17, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, cu privire la persoana solicitată A. aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Botoşani în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 128 din 06.05.2015 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin neapelare.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 decembrie 2017, motivele fiind expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din prezenta lege.

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Analizând actele şi lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autorităţile judiciare belgiene au menţionat că solicitarea adresată autorităţilor judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare referinţă dosar nr. KO.IAA.21-17 din 30.10.2017, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român, pentru săvârşirea a şase infracţiuni de furt, prevăzute de art. 100 ter, 433, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) şi 2, 484, 485, 486 şi 487 din C. pen. belgian - art. 461 lit. d), 467 alin. (1) şi 2, 484, 485, 486 , 487 - art. 322 şi 324 din C. pen. belgian - art. 51, 52, 66, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) şi 2, 484, 485, 486 şi 487 din C. pen. belgian.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum şi gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, Înalta Curte apreciază că măsura instanţei de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare belgiene este întemeiată.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susţinerile apărării, conform cărora contestatorul nu doreşte să fie predat autorităţilor belgiene, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată aspectele învederate de persoana solicitată constituie un motiv facultativ de refuz pentru autoritatea română şi nu motive obligatorii, predarea nefiind condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate.

Totodată, astfel cum rezultă din actele dosarului, se constată că persoana solicitată A. se află încarcerată într-un penitenciar din România, în executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 128 din 06.05.2015, pronunţată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin neapelare la data de 03.06.2015.

Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, conform cărora în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, instanţa de fond dispunând, în mod corect, amânarea predării persoanei solicitate.

Faţă de toate considerentele anterior menţionate, Înalta Curte constatată că sentinţa penală contestată este legală şi temeinică şi, în consecinţă, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 februarie 2018.