Fraud and forged-contract convictions for backdated legal fees upheld with suspended sentences.

Deliberând asupra apelurile declarate de inculpatele A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016 (xx/2016), în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016 (xx/2016), în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) Cod procesual penal, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatului să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 2 sau Centrului de Asistenţă Integrată în Adicţii Bucureşti. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepentruurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în drepentruul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în drepentruul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. să înceapă la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probaţiune Prahova.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata B. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administraţiei Parcului Memorial "Constantin Stere" Ploieşti sau S.C. S.G.U. Ploieşti S.A. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei B. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepentruurile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei A. să înceapă la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 1 sau Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti. În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., B. şi A., în solidar, la plata către partea civilă S.C. E. S.A. prin lichidator judiciar F., cu sediul în Bucureşti, str. x, a sumei de 343.101 euro, în echivalent în lei, la cursul BNR, la data plăţii, precum şi a dobânzii legale aferente, în raport de plăţile parţiale efectuate, dobândă calculată începând din data de 30.03.2010 şi până la data plăţii debitului.

S-a constatat că inculpatul C. a achitat suma de 22.339,46 lei din prejudiciul cauzat.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desfiinţat înscrisurile falsificate şi anume: contractul de prestări de servicii încheiat la data de 19.10.2006 între S.C. E. S.A. şi S.C. G. S.R.L., contractul încheiat la data de 19.10.2006 între S.C. E. S.A. şi S.C. G. S.R.L., înregistrat la S.C. E. S.A. sub nr. C/219/1 din 19.10.2006 şi contractul de consultanţă şi asistenţă juridică încheiat la data de 09.11.2006 între S.C. E. SA şi Cabinetul de Avocat "B.".

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. 852/P/2013 din datele de 25.06.2014 şi 12.08.2014 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpatul C. la plata sumei de 2.700 lei, inculpata B. la plata sumei de 800 lei şi inculpata A. la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parţial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpata A., în cuantum de 90 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei. Onorariile interpreţilor de limbă greacă şi limbă engleză s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2013 din data de 31.05.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor: C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi uz de fals, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii C. şi B., la o dată ulterioară pronunţării, definitivării şi legalizării sentinţei civile nr. 9295 din 12.06.2009 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2008 şi anume, în cursul desfăşurării activităţii de punere în executare a acestei hotărâri (12.03.2010 - 29.03.2010), au falsificat, prin plăsmuire integrală, contractul de consultanţă şi asistenţă juridică pe care l-au antedatat, 09.11.2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care inculpatul C. era încă preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. "E." S.A., având astfel posibilitatea de a-1 semna singur şi pe care l-au folosit, prin intermediul inculpatei A., în dosarul de executare nr. x/2009 al B.E.J. "H." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată realizată la 30.03.2010.

S-a reţinut că, după comunicarea copiei certificate a rechizitoriului către inculpaţi, la datele de 22.08.2016, 23.08.2016 şi 05.09.2016, prin intermediul Compartimentului Registratură, inculpaţii B., A. şi C. au formulat cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare.

S-a precizat că, la data de 12.09.2016, prin intermediul Compartimentului Registratură, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat răspunsul scris cu privire la cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţi, solicitând respingerea acestora.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.09.2016 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii C., B. şi A., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2013 din data de 31.05.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

S-a menţionat că, la termenul de judecată din data de 12.12.2016, inculpatul C., prezent personal şi asistat de apărător ales, a învederat instanţei că doreşte soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate, întrucât recunoaşte fapentruele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu. În acest sens, Curtea a procedat la audierea inculpatului C., declaraţia acestuia fiind ataşată la dosar.

Prin încheierea din data de 27.01.2017, s-a admis cererea inculpatului C. în sensul soluţionării cauzei potrivit procedurii simplificate.

În acelaşi context, coinculpatele A. şi B., au arătat că nu recunosc săvârşirea faptelor cercetate, solicitând soluţionarea cauzei potrivit procedurii de drepentru comun.

În faţa primei instanţe, inculpata B. a fost audiată în şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 15.02.2017, iar inculpata A. la data de 12.04.2017. Instanţa de fond a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu martorii propuşi prin rechizitoriu, a probei cu martora I., solicitate de inculpata B., precum şi cu martorul J., solicitate de inculpata A..

Instanţa de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

S.C. E. S.A. a fost înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1041/1990, ca o societate pe acţiuni, întregul capital social aparţinând iniţial statului român. La data de 05.11.1991, S.C. E. S.A. a absorbit S.C. K. S.A., printre ale cărei active se afla şi imobilul din Sinaia, jud. Prahova, intitulat "L.". Ulterior, S.C. E. S.A. a fost supusă procesului de privatizare, 74,52% dintre acţiuni fiind dobândite de M., societate cu răspundere limitată, înfiinţată şi controlată de familia D..

În continuare, s-a reţinut că, în anul 2007, N. a dobândit, în calitate de creditor senior al M., prin intermediul O., acţiunile deţinute de M. la S.C. E. S.A., în scopul garantării împrumuturilor pe care le-a oferit P..

S-a precizat că, în perioada 2007-2010, de administrarea S.C. E. S.A. s-a ocupat C., preşedinte al Consiliului de Administraţie până la 15.03.2007, directorul general Q. şi directorul executiv QQ., societatea ajungând în anul 2012 să intre în faliment.

În perioada 2005 - noiembrie 2008, sediul social al S.C. E. S.A. s-a aflat în Bucureşti, bd. x, sector 1, iar începând cu luna noiembrie 2008 o parte din activitatea societăţii s-a desfăşurat în Hotelul S., unde, în luna octombrie 2009, a fost mutat şi sediul social al acesteia.

Referitor la "L.", s-a constatat că martorul RR. a chemat în judecată S.C. E. S.A. şi, în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a acestui imobil. În cadrul procesului declanşat, în faza procesuală a apelului, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a format dosarul nr. x/2004, în care S.C. E. S.A. a fost asistată şi reprezentată de avocat U., potrivit contractului de asistenţă juridică din 21.11.2006, semnat din partea societăţii de Q., pentru un onorariu de 500 lei, facturat la 04.01.2007.

S-a menţionat depoziţia martorei U. care a declarat că nu a cunoscut niciun avocat pe nume B. în perioada în care a avut biroul în locaţia deţinută de S.C. E. S.A. din Bucureşti, Bd. x, sector 1, pe care l-a subînchiriat până în anul 2008, nu a beneficiat de sprijinul avocatului A. sau al unui alt avocat în ceea ce priveşte asistenţa juridică acordată în cele două dosare de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar cu C., preşedintele societăţii, nu a discutat niciodată referitor la procesele pe care le avea societatea.

S-a precizat referitor la decizia civilă nr. 125/A din 26.02.2007 pronunţată în apel, după rejudecare, ca urmare a casării cu trimitere, că a fost atacată cu recurs, iar S.C. E. S.A. a fost reprezentată în recurs de către inculpata A., fapt confirmat şi de martorul RR.

S-a mai constatat că, prin decizia nr. 1730 din 14.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2007 a fost obligată S.C. E. S.A. să restituie în natură persoanei fizice RR. imobilul situat în Sinaia, str. x, , jud. Prahova.

Pentru recuperarea prejudiciului produs prin această restituire, S.C. E. S.A. a acţionat în judecată AVAS care, în baza sentinţei comerciale nr. 9295 din 12.06.2009 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, definitivă şi irevocabilă la data de 24.09.2009, a fost obligată să plătească S.C. E. S.A. suma de 535.000 euro, cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală aferentă acestei sume de la 10.03.2009 şi până la achitarea efectivă, inclusiv cheltuieli de judecată, în sumă de 32.851,68 lei. S-a menţionat că cererea de chemare în judecată fiind semnată de Q., în calitate de director general, redactată şi trimisă prin poştă de apărătorul ales al societăţii, inculpata A., care a participat personal la termenele de judecată, potrivit contractului de asistenţă juridică nr. 237.438/14.05.2008 şi împuternicirii avocaţiale din 14.05.2008, depuse la dosarul instanţei.

Curtea a constatat că, în nicio fază procesuală, S.C. E. S.A. nu a fost reprezentată de inculpata B. care nici nu a asigurat substituirea apărătorului ales, desemnat de reclamantă, inculpata A.

S-a reţinut că, după pronunţarea sentinţei comerciale nr. x/2009 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, S.C. E. S.A., prin director general Q., potrivit contractului de asistenţă juridică din 25.09.2009, a desemnat pe avocatul societăţii, inculpata A., să legalizeze hotărârea şi să execute silit debitoarea AVAS pentru recuperarea creanţei "L.", pentru un onorariu de 76.160 lei, împuternicirea avocaţială nr. x/2009 fiind semnată în acest sens, la data de 25.09.2009, tot de către directorul general Q., formându-se pe rolul B.E.J. "H." dosarul de executare nr. x/2009 la 25.09.2009.

S-a constatat că a fost virată către S.C. E. S.A. o primă tranşă în cuantum de 291.575, 11 lei, a doua tranşă, în sumă de 694.715, 63 lei, la data de 03.03.2010, iar suma de 1.428.505,20 lei a fost virată în contul S.C. G. S.R.L., urmare a unui contract de prestări servicii încheiat la data de 19.10.2006 la Bucureşti, între S.C. E. S.A., prin reprezentant legal, C., şi această societate, transmis de pe fax-ul din secretariatul S.C. E. S.A., nr. 021.3144058, Biroului Executorului Judecătoresc "H.". Sub acest aspect, s-a precizat că nu existau semnăturile pe ultima pagină şi că inculpata A. i-a cerut executorului judecătoresc să facă plata din banii primiţi de la AVAS, aspect relatat de martorul H., precum şi că martorul Q. a susţinut că nu a avut cunoştinţă de acest contract şi nici de plata efectuată în baza lui, nefiind înregistrat în evidenţele S.C. E. S.A.

Referitor la contractul mai sus menţionat încheiat cu S.C. G. S.R.L., martorul H. a arătat că a întrebat-o pe inculpata A. de ce nu i-a parvenit şi ultima pagină, dar aceasta a arătat că era vorba despre o problemă tehnică şi, întrucât până să ajungă ultima pagină, banii s-au întors în contul de consemnaţiuni, nu i-a mai solicitat să trimită şi această pagină.

S-a constatat că, în evidenţele S.C. E. S.A. exista înregistrat sub nr. C/219/1 din 19.10.2016 un alt contract încheiat între S.C. G. S.R.L., în calitate de prestator şi S.C. E. S.A., prin C., preşedinte, în calitate de client, având ca obiect prestarea de servicii juridice în dosarul nr. x/1995 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care însă nu putea fi folosit în dosarul de executare silită nr. 449/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc "H.", întrucât privea o altă cauză decât cea în care a fost emis titlul executoriu. Referitor la acest contract, s-a considerat că era fals şi înregistrat ulterior, S.C. G. S.R.L. neputând presta servicii juridice.

În continuare, pe firul evenimentelor, s-a menţionat că suma de bani virată în contul S.C. G. S.R.L. a fost transformată în euro şi plătită unei firme, V. Cipru, cu justificarea "avans pentru servicii turistice", dar, la un interval de câteva zile, banii au fost returnaţi, convertiţi din nou în lei şi viraţi de S.C. G. S.R.L. în contul de consemnaţiuni al Biroului Executorului Judecătoresc "H." la data de 12.03.2010, cu menţiunea "refuzată încasarea".

S-a reţinut că martorul H. în declaraţia dată a precizat că inculpata A. i-a spus să păstreze o perioadă banii în cont, pentru că va primi prin fax de la S.C. E. S.A. un contract de asistenţă juridică, titular fiind avocat B. Sub acest aspect, s-a constatat că cererea Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în Boldeşti-Scăeni, str. x , jud. Prahova, contractul de consultanţă şi asistenţă juridică din data de 09.11.2006 şi adresa din 24.03.2010 pretins emisă către S.C. E. S.A., sub semnătura inculpatei B., au fost transmise de la numărul 021.31xxxxx, ca aparţinând S.C. E. S.A., către BEJ "H.", care, la data de 30.03.2010, a plătit banii în contul acestui cabinet de avocat.

Deopotrivă, Curtea a constatat că atât contractul, cât şi adresa mai sus menţionate nu au fost înregistrate în evidenţele S.C. E. S.A., drept dovadă, suma privind onorariul avocaţial nefigurând ca o datorie a societăţii, iar adresa nu a primit niciun răspuns. Mai mult, contractul a fost antedatat pentru a putea fi semnat de inculpatul C., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, în condiţiile în care, după anul 2007, împuternicit să semneze astfel de contracte era directorul general, Q.

Totodată, sub acest aspect, s-a reţinut depoziţia martorei W., contabilă la S.C. E. S.A., care a arătat, în faţa instanţei, că a văzut-o pe inculpata B. la sediul S.C. E. S.A., în jurul anului 2009, când se mutase sediul în Hotelul S.; toate contractele de asistenţă juridică se înregistrau, precum şi aspectul că martorul Q. nu avea cunoştinţă de plata efectuată, din suma de bani ce făcea obiectul executării silite, a onorariului către inculpata B., acesta întrebând-o de ce nu s-a încasat întreaga sumă, ceea ce demonstrează că acesta nu cunoştea că echivalentul în lei al sumei de 348.000 euro a fost plătit către Cabinetul de Avocat "B.", declaraţie care s-a considerat că se coroborează cu declaraţia martorului Q.

De asemenea, s-a reţinut din depoziţia martorului Q. că acesta a cunoscut-o pe inculpata B. în anul 2009, fiindu-i prezentată de inculpata A., pentru a o ajuta în cadrul societăţii, şi nu a avut relaţii de muncă cu aceasta. În plus, a arătat că nu a avut cunoştinţă de contractul încheiat cu ea, contract pe care l-a văzut abia în ianuarie 2011 şi că nu a fost anunţat de către inculpata A. cu privire la finalizarea executării silite. Pe de altă parte, acest martor a menţionat că a împuternicit-o doar pe inculpata A. să efectueze demersurile legale pentru recuperarea integrală a debitului de la AVAS prin intermediul B.E.J. "H.", având încredere în aceasta, fiind asigurat că se derulează activităţile în acest sens, şi, în momentul în care a constatat că banii nu au ajuns în totalitate în conturile societăţii, iar inculpata A. nu i-a oferit o justificare accepentruabilă, a informat conducerea şi şi-a dat demisia.

De asemenea, Curtea a avut în vedere depoziţia martorului X., membru al Consiliului de Administraţie în perioada 2005 - 2007 şi auditor intern între 2004 - 2010, care a arătat că nu a aprobat vreodată în calitatea pe care o deţinea încheierea de către inculpatul C. a contractului de consultanţă şi asistenţă juridică cu inculpata B. şi că aceasta nu a desfăşurat activităţi de prestări servicii şi nici nu a colaborat cu societatea în perioada în care apare încheiat contractul.

S-a mai menţionat că martora Y., asistentă a directorului general în perioada 2005-2015, a precizat că cele două contracte, atât cel încheiat în anul 2006 cu S.C. G. S.R.L., cât şi cel încheiat cu Cabinetul de Avocat "B." nu au fost în posesia sa. Despre acest din urmă contract, s-a arătat că a luat cunoştinţă în momentul când a primit factura emisă de cabinetul de avocatură, respectiv în anul 2010, informând imediat conducerea societăţii, ceea ce a condus la declanşarea unei anchete interne. Aceeaşi martoră, a confirmat, la rândul său, că a văzut-o pe inculpata B., pentru prima oară, în vara anului 2009, la sediul societăţii şi că, în perioada 2006-2007 nu a văzut-o vreodată, pe inculpată. Referitor la onorariu, această martoră a menţionat că, faţă de alte contracte de asistenţă juridică, onorariul stabilit prin acel contract era prea mare pentru o persoană, iar, cu privire la ştampile, a specificat că acestea erau în posesia sa, dar le foloseau toţi angajaţii, acestea aflându-se pe biroul său în timpul programului.

Curtea a constatat că falsitatea contractului de consultanţă şi asistenţă juridică a fost recunoscută de inculpatul C., care, audiat fiind de instanţă, a declarat că semnarea acestui contract s-a făcut atunci când nu mai era preşedintele consiliului de administraţie, aceasta fiind singura modalitate de a recupera banii pe care îi datora societatea acestuia, contractul fiind folosit fără ştiinţa conducerii consiliului de administraţie. De asemenea, s-a arătat că inculpatul a precizat că a primit o parte din banii care au intrat în contul inculpatei B., această inculpată cunoscând şi ea schema infracţională întrucât fusese prezentă când a avut loc discuţia asupra acestui subiect.

De asemenea, s-a precizat că declaraţia martorei I., colegă cu inculpata B. în cadrul Companiei de Transport Feroviar Bucureşti, care a învederat că, în anul 2006, aceasta se deplasa la sediul S.C. E. S.A., la inculpata A. sau aceasta din urmă venea la sediul Companiei de Transport Feroviar Bucureşti, nu a fost avută în vedere de instanţă, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.

În privinţa modului de folosire a ştampilei, Curtea a reţinut că martorul J., angajat al S.C. E. S.A. în perioada 2005-2010, a arătat că ştampilele erau la dispoziţia secretarei cabinetului directorului general, iar inculpata A. solicita ştampila de la secretară, ca, de altfel, toţi cei care aveau nevoie de ea.

Astfel, instanţa a reţinut că, din probele administrate s-a confirmat că, în anul 2006, nu a fost încheiat contractul de consultanţă şi asistenţă juridică cu Cabinetul de Avocat "B.", fapt relevat şi de auditul extern începând cu anul 2006, şi nici celelalte două contracte cu S.C. G. S.R.L., pretins încheiate de acelaşi inculpat C., unul transmis parţial către B.E.J. "H.", iar altul nefolosit, dar înregistrat la S.C. E. S.A.

S-a constatat că aceste manopere frauduloase constând în plăsmuirea integrală a unor contracte, antedatarea lor pentru a putea fi semnate de inculpatul C. cât încă mai era preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. E. S.A. şi transmiterea lor, fără ştiinţa directorului general, Q., către B.E.J. "H." de la numerele de fax având indicat antetul S.C. E. S.A. i-au creat convingerea executorului judecătoresc, menţinută de inculpata A., că reprezintă voinţa creditorului, acesta virând banii în conturile indicate, deşi avea nevoie de o cerere scrisă, însă, având în vedere buna colaborare cu inculpata A., a închis procedura de executare silită.

S-a mai constatat că, în privinţa caracterului fals al contractului de consultanţă şi asistenţă juridică, antedatat 19.11.2006, acesta rezultă şi din aceea că singurul exemplar original predat la data de 18.07.2011 de Cabinetul de Avocat "B." organelor de urmărire penală nu poartă ştampila S.C. E. S.A., iar onorariul stabilit este disproporţionat de mare în raport cu cel plătit pentru asistenţa juridică acordată în procesul de pretenţii şi pentru faza executării silite inculpatei A., care a realizat în fapt întreaga activitate în condiţiile în care inculpata B. nu a desfăşurat niciun fel de serviciu juridic.

Totodată, s-a menţionat că înregistrarea contractului nr. 23/09.11.2006, în registrul evidenţă acte intrări - ieşiri al Cabinetului de Avocat "B.", cu sediul în localitatea Boldeşti - Scăieni, jud. Prahova, nu s-a realizat în ordinea actelor încheiate de acest avocat, ci ulterior.

În plus, s-a constatat că inculpata B. nu mai încheiase un alt contract pentru prestări servicii juridice cu S.C. E. S.A. în perioada în care a afirmat că a colaborat cu societatea, nefiind identificate plăţi făcute de societate către cabinetul său de avocat pentru prestaţii juridice.

În acest context, s-a reţinut că S.C. E. S.A. a fost prejudiciată cu suma de 1.428.505, 20 lei, încasată de Cabinetul de Avocat "B.", pe care nu o avea de primit, dobândind astfel un folos patrimonial injust, ca urmare a acţiunii concertate a inculpaţilor C., A. şi B. de inducere în eroare, desfăşurate pe parcursul executării silite în dosarul nr. x/2009 al B.E.J. "H." - 12.03.2010 - 30.03.2010, prin falsificarea, prin plăsmuire integrală a unui contract de consultanţă şi asistenţă juridică pe care l-au antedatat şi folosit ca mijloc fraudulos în acest scop.

Cu privire la inculpata A. s-a reţinut că aceasta a arătat, în faţa instanţei, că inculpata B. a venit în biroul său în anul 2006, prezentându-i-o inculpatului C. şi înţelegându-se cu privire la colaborarea acesteia în procesul de revendicare al "L." întrucât avea experienţă în domeniu. Aceasta a menţionat că niciun contract de asistenţă juridică nu era înregistrat în vreun registru de contracte, că rolul inculpatei B. în cadrul procesului de revendicare al"L." era acela de documentare. S-a mai arătat că martorul Q. avea cunoştinţă despre plata efectuată către S.C. G. S.R.L., dar şi că inculpata A. nu avea cunoştinţă despre contractul de consultanţă şi asistenţă juridică încheiat cu Cabinetul de Avocat "B.", fiind anunţată despre primirea acestuia de către executorul judecătoresc, prima oară văzând acel contract în integralitatea sa în cursul anului 2010, după ce executarea silită încetase.

De asemenea, s-a menţionat depoziţia inculpatei B. dată în faţa instanţei, în sensul că acel contract de consultanţă şi asistenţă juridică a fost valabil încheiat, depunându-l personal pentru a fi semnat de către conducerea S.C. E. S.A. şi înregistrându-l în evidenţele cabinetului său de avocat sub nr. 23 în luna noiembrie 2006. Aceasta a precizat că a colaborat în anul 2006 cu inculpata A., acordând consiliere în vederea formulării şi depunerii cererii de chemare în judecată privind "L.", nefiind stipulată în contract reprezentarea în instanţă, întâlnirile cu inculpata A. având loc după orele 17:00-18:00 la sediul S.C. E. S.A. din Bd. x. Totodată, s-a arătat că a monitorizat litigiul privind "L.", iar conducerea S.C. E. S.A. a cunoscut activitatea sa întrucât o informa personal despre stadiul procesului.

Instanţa a considerat că solicitările inculpatelor de achitare nu pot fi primite, apărările lor fiind infirmate de probele analizate mai sus, probe care dovedesc vinovăţia acestora.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor C. şi B., care la o dată ulterioară pronunţării, definitivării şi legalizării sentinţei civile nr. 9295/12.06.2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. x/2008 şi anume, în cursul desfăşurării activităţii de punere în executare a acestei hotărâri - 12.03.2010 - 29.03.2010 - au falsificat, prin plăsmuire integrală, contractul de consultanţă şi asistenţă juridică pe care l-au antedatat, 09.11.2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care inculpatul C. era încă preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. E. S.A., având astfel posibilitatea de a-1 semna singur, şi pe care l-au folosit, prin intermediul inculpatei A., în dosarul de executare, în vederea producerii de consecinţe juridice, care, în fapt, s-au şi produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatei A., care, cunoscând caracterul fals al contractului de consultanţă şi asistenţă juridică antedatat 09.11.2006, pretins încheiat între S.C. E. S.A., reprezentată legal de preşedinte, inculpatul C., şi Cabinetul de Avocat "B.", prin avocat, inculpata B., 1-a folosit în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "H." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505, 20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul acestui cabinet de avocat, plată realizată la data de 30.03.2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 323 C. pen.

De altfel, s-a constatat că fapta inculpaţilor C., B. şi A., care în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "H.", fără ştiinţa şi voinţa S.C E. S.A., au folosit contractul de consultanţă şi asistenţă juridică, falsificat prin plăsmuire integrală pentru a justifica executorului judecătoresc H. plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată nedatorată de S.C. E. S.A., dar realizată efectiv de executorul judecătoresc la data de 30.03.2010, inducând în eroare şi prejudiciind societatea, care în acest dosar de executare avea calitate de creditor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Curtea a apreciat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este legea nouă prin prisma regimului sancţionator.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurările şi modul de săvârşire a fapentruelor, cuantumul ridicat al prejudiciului, dar şi persoana inculpaţilor, care nu erau cunoscuţi cu antecedente penale şi erau integraţi social, inculpatul C. având o atitudine sinceră, fiind judecat în baza procedurii simplificate, aplicându-i-se dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi a considerat că pedepsele aplicate sunt apte să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Totodată, Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, raportat la circumstanţele personale ale inculpaţilor, măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse pe durata termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituind garanţii în acest sens.

În privinţa acţiunii civile exercitate, Curtea a reţinut că, prin adresa nr. 23 din 08.01.2016, S.C. E. S.A. a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, cu dobânda legală, reprezentând prejudiciul cauzat prin plata onorariului încasat de Cabinetul de Avocat "B.", prin inculpata B., pentru servicii neprestate.

În consecinţă, apreciind ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea a obligat în solidar inculpaţii la plata diferenţei rămase în urma plăţii sumei de 22.339,46 lei efectuate de către inculpatul C..

II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat, apel în termenul legal, inculpatele A. şi B.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 02.02.2017, sub nr. x/2/2016.

Prin motivele formulate, în scris" inculpata B. a solicitat admiterea apelului conform art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale nr. 101/F din 06.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti şi rejudecând, pe latură penală, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), c) şi i) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) Cu aplicarea art. 5 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. pe latură civilă, în temeiul art. 397 rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., respingerea acţiunii civile, ca urmare a pronunţării soluţiei achitării.

Inculpata a arătat că admiterea apelului se impune raportat la probele administrate, la aspectele reliefate de martori şi de înscrisurile depuse în probaţiune, la efectele autorităţii de lucru judecat şi ale principiului ne bis in idem, în acord şi cu practica Curţii EDO.

S-a apreciat că sentinţa a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 6 C. proc. civ.pen., interpretate şi aplicate în acord cu practica Curţii EDO, respectiv cu hotărârile pronunţate în cauzele Lungu şi alţii c. României, Lucky Dev c. Suediei şi Aklagaren/Hans Akerberg Fransson c. Suediei, invocând ne bis in idem în raport cu o altă judecată, vizânbd aceeaşi fapentruă, deşi pronunţată în contencios administrativ. În acest context, s-a reamintit că prin sentinţa civilă nr. 2187/2014 Tribunalul Prahova- Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 29/16.01.2015 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, s-a respins cererea formulată de societatea E. SA. prin care a solicitat să se constate caracterul nedatorat al sumei încasate de inculpata B., lipsa oricărei prestaţii juridice din partea acesteia şi antedatarea contractului de asistenţă juridică.

Pe de altă parte, s-a susţinut că sentinţa nr. 101/F din 06.06.2017 a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi s-a dispus condamnarea fără ca din probele administrate să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de aceasta. Sub acest aspect, s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat greşit materialul probator administrat în cauză, a înlăturat fără temei depoziţiile unor martori audiaţi şi a valorificat trunchiat depoziţiile martorilor W., Y. şi Q., omiţând declaraţia martorei U. sub o serie de aspecte esenţiale şi astfel soluţia de condamnare a precizat că nu are la bază o probă certă de vinovăţie, ci doar o serie de împrejurări circumstanţiale, o serie de speculaţii făcute în baza interpretării trunchiate şi incomplete a probelor. Aşa fiind, întrucât din probele administrate a rezultat că şi alte acte juridice valabil încheiate de societate nu au fost înregistrate în registrele acesteia, neînregistrarea contractului de asistenţă juridică din data de 09.11.2016 nu poate reprezenta o dovadă a falsificării acestui contract.

Mai mult, în contra celor susţinute fără temei de instanţa de fond, inculpata a precizat că, în privinţa contractului de asistenţă juridică din data de 09.11.2016, s-a aplicat stampila nr. 1, folosită de C. în perioada în care acesta a ocupat funcţia de preşedinte al SC E. S.A., iar un mecanism al contrafacerii ar fi presupus ştampilarea documentului la un moment la care C. nu mai avea calitatea de preşedinte şi implicit, nu mai avea acces la ştampilă.

S-a menţionat că instanţa a valorificat trunchiat şi subiectiv declaraţia martorului X., membru al Consiliului de Administraţie în perioada 2005 - 2007 şi auditor intern între 2004 - 2010, în sensul că nu ar fi aprobat vreodată încheierea de către inculpatul C. a contractului de asistenţă juridică, aspect irelevant în dovedirea falsităţii contractului.

Referitor la faptul ca actuala şi vechea conducere a societăţii E. S.A. nu ar fi cunoscut inculpata la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică, ci abia în 2009, se datorează faptului că aceasta şi-a desfăşurat activitatea asumată prin contract la sediul SC E. S.A. după orele de program, iar contractul semnat cu C. era clar în privinţa obiectului şi a mandatului acordat, nefiind necesară acordarea unei împuterniciri din partea noii conduceri a societăţii pentru diverse faze de judecată.

Referitor la faptul că parte a angajaţilor E. S.A. nu ar fi cunoscut inculpata până în anul 2009, deşi contractul de asistenţă juridică a fost încheiat în anul 2006, se datorează faptului că interacţiunea avea loc direct cu avocata A., după orele de program, când ceilalţi angajaţi ai E. nu se mai aflau la lucru.

Inculpata a precizat că prin contractul încheiat nu şi-a asumat obligaţia reprezentării societăţii în faţa instanţelor judecătoreşti, ci numai de a acorda consultanţă şi asistenţă juridică, inclusiv prin colaborare cu alţi avocaţi şi specialişti, pentru atingerea unei obligaţii de rezultat, respectiv pentru câştigarea litigiului şi obţinerii unor despăgubiri de cel puţin 210.000 euro.

S-a mai susţinut că onorariul perceput nu a avut un cuantum neobişnuit (din declaraţia martorului Q. a reieşit că era o obişnuinţă să plătească onorarii mari avocaţilor, existând chiar cazuri în care societatea a plătit aproape 1 milion de euro onorariu şi din înscrisurile existente la dosarul de insolvenţă rezultă sumele cu care avocaţii s-au înscris la masa credală a SC E. S.A.).

În pofida celor reţinute la fond, s-a menţionat că societatea a cunoscut şi a beneficiat de serviciile acesteia, cunoscând chiar şi creanţa pretinsă şi încasată în baza contractului de asistenţă juridică.

S-a reamintit că la dosar există o cerere expresă a societăţii E. S.A. adresată executorului judecătoresc după achitarea onorariului de avocat, în vederea închiderii dosarului de executare ca urmare a încasării în integralitate a sumei urmărite.

În plus, s-a arătat că la dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Sectorului 1, s-a depus întâmpinare semnată de E. S.A. prin martorul Q., prin care la 02.06.2010 societatea a recunoscut încasarea în integralitate a sumei la care debitoarea AVAS a fost obligată prin sentinţa nr. 9295/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

S-a precizat că după încasarea sumei convenite prin contractul de asistenţă juridică, societatea a continuat colaborarea cu aceasta, asigurând, în parte, asistenţa juridică în contestaţiile la executare formulate de AVAS. O confirmare în plus a legalităţii contractului a reprezentat-o atitudinea pasivă a societăţii.

Prin motivele formulate, în scris, inculpata A., s-a solicitat, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale din data de 06 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi, pronunţând o nouă hotărâre, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza l C. proc. pen. pronunţarea unei soluţii de achitare.

S-a criticat sentinţa penală apelată din perspectiva faptului că prima instanţă nu a evaluat apărările inculpaţilor, ci a preluat argumentele din rechizitoriu, fără o evaluare a probatoriului, fără o explicare a temeiurilor care au infirmat apărările inculpaţilor şi, mai ales, fără a valorifica elementele probatorii rezultate în urma cercetării judecătoreşti.

Examinând sentinţa apelată inculpata a susţinut că expunerea nu cuprinde motivarea soluţiei în sensul dispoziţiilor art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanţa de fond limitându-se doar să preia din Rechizitoriul cu care a fost sesizată starea de fapentru, fără a face o analiză concretă a probelor administrate şi fără a răspunde apărărilor invocate de inculpaţi.

S-a arătat că prima instanţă de judecată nu şi-a respectat obligaţia de motivare, sentinţa penală apelată nu se evidenţiază printr-o contribuţie personală a judecătorului fondului.

De asemenea, apărarea a apreciat că prin sentinţa apelată, nu s-a primit răspunsul aştepentruat din partea instanţei de fondceea ce impune reiterarea criticilor în apel, astfel:

- încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. Acest principiu vizeză derularea simultan a două proceduri independente având ca obiect aceleaşi fapentrue, cu pronunţarea în mod definitiv şi irevocabil a unor soluţii de către instanţele de judecată în materie civilă şi, ca urmare, cu încălcarea drepentruului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţie, în materie penală. Astfel, următoarele decizii ale instanţelor de judecată civilă au analizat şi tranşat aspectele repuse în discuţie prin sesizarea instanţei de judecată cu rechizitoriu: decizia civilă nr. 1127/A din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 2014 din data de 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, sentinţa nr. 2187 din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 29 din data de 16 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

- ipoteze greşite pe care se întemeiază acuzaţiile, preluate de prima instanţă:

1. contractul ar fi fost falsificat în perioada existenţei dosarului de executare nr. x/2009 (sfârşitul anului 2009 - martie 2010) şi antedatat 9 noiembrie 2006, întrucât contractul nu ar fi fost înregistrat în evidentele E.; martorii angajaţi ai E. în diferite funcţii nu ar fi văzut-o pe B. în sediul E., mai devreme de anul 2009 şi nu ar fi ştiut de existenţa contractului de asistenţă juridică;

Reprezentanţii legali ai E./martorul Q., nu ar recunoaşte existenţa contractului; inculpata B. nu ar fi prestat vreo activitate dintre cele stipulate în contract şi, implicit, plata ar fi nedatorată.

2. contractul ar fi fost folosit în procedura de executare fără ştiinţa şi voinţa SC E. SA.

3. apelanta inculpată A. ar fi cunoscut caracterul fals al contractului.

4. apelanta inculpată A. ar fi folosit contractul, transmiţându-l executorului judecătoresc în scopul de a plăti suma de 348.000 euro în contul Cabinetului de avocat B.

Din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, inculpata a considerat că se confirmă următoarele elemente de fapentru: slaba organizare în ce priveşte înregistrarea, circuitul dosarelor, actelor, corespondenţei şi, în general, a administrării societăţii; lipsa unor proceduri unitare de înregistrare a documentelor;

Coexistenţa, până în anul 2009, a mai multor secretariate, care aveau o evidenţă distinctă a documentelor; lipsa unei predări-primiri a documentelor şi registrelor de la secretariatul intimatului inculpat C. către secretariatul martorului Q., după reorganizarea din anul 2009, când s-a desfiinţat primul secretariat menţionat, neînregistrarea contractelor de asistenţă juridică în evidenţele SC E..

S-a precizat că probele în sensul menţionat sunt următoarele: declaraţia apelantei inculpate A., declaraţia martorei Y. dată în faţa instanţei, la data de 9 martie 2017, confruntarea dintre martorul Q. şi inculpata B., în faza urmăririi penale, la data de 07.11.2014, declaraţiile martorilor W., X., membru al Consiliului de Administraţie al E., în perioada 2005-2007, Y., AA., I., secretară în cadrul Companiei de transport feroviar Bucureşti, în anul 2006, J., fost angajat al E.

S-a făcut referire la poziţia oscilantă, nesinceră a martorului Q. în sensul că acesta este cunoscător al limbii române şi că, în toate cazurile, semna doar dacă era sigur de conţinutul înscrisului. Astfel, faptul că martorul Q. şi-a însuşit în cunoştinţă de cauză conţinutul întâmpinării din data de 2 iunie 2010, în opinia inculpatei infirmă faptul că acesta, în calitate de reprezentant legal al E., nu a avut cunoştinţă de existenţa contractului de asistenţă juridică şi de folosirea acestuia în cadrul dosarului de executare. Tot cu privire la acest aspect, apărarea a subliniat teza imposibilităţii obiective a reprezentanţilor societăţii (cu precădere a martorului Q.) de a cunoaşte despre încheierea contractului de asistenţă juridică încă din 2006 din cauza înregistrării separate, pe fiecare secretariat, a documentelor, dar şi din cauza altor împrejurări, şi anume lipsa de comunicare, nediscutarea în consiliul de administraţie ori absenţa prelungită din ţară a martorului.

În opinia apărării, prezintă relevanţă faptul că, pe contractul de asistenţă juridică încheiat cu B., se regăseşte ştampila numărul 1 a E., fapt ce confirmă că martorul Q. a avut cunoştinţă de înscris, din probele existente la dosarul cauzei rezultând, fără putinţă de tăgadă, că acest exemplar al ştampilei cu numărul 1 se afla exclusiv în posesia lui Q. sau la secretariatul său, unde îşi desfăşura activitatea doar Y., persoană loială acestuia. Sub acest aspect, s-au apreciat relevante declaraţiile martorilor W., Y., C. (după anul 2007 acesta nu a mai avut acces la ştampilă).

S-a susţinut că transmiterea contractelor în cauză s-a făcut din voinţa şi ştiinţa reprezentaţilor legali ai E., aspect ce rezultă din declaraţiile inculpatelor A. şi B. - care afirmă că Q., reprezentant al E., a cunoscut relaţia contractuală dintre E. şi B. (acesta participând la discuţiile iniţiale, conform declaraţiei inculpatei), cât şi de poziţia reprezentantului legal al societăţii, martorul Q., cu ocazia formulării întâmpinării din 2 iunie 2010, dar şi de lipsa oricăror demersuri de recuperare a sumelor de bani de la inculpata B.

De atfel, s-a subliniat că demersurile juridice cu privire la aceste sume au fost declanşate la intervenţia noii conduceri a E.

În ce priveşte posibilitatea inculpatei A. de a lua decizii, de a dispune cu privire la exercitarea drepentruurilor şi executarea obligaţiilor E., apărarea a susţinut că probele au indicat că inculpata nu avea astfel de prerogative, că şi-a exercitat mandatul în limitele conferite de contractul de asistenţă juridică şi că, pe tot parcursul colaborării cu E. (colaborare îndelungată, de altfel, de peste 10 ani) a fost un om corect, loial şi care a lupentruat pentru protejarea intereselor societăţii. În lumina dispoziţiilor contractuale, inculpata a fost mandatată exclusiv pentru recuperarea creanţei datorate de către AVAS, fără a fi abilitată să dispună şi cu privire la executarea unor obligaţii ale E. faţă de creditori ai acestei societăţi.

Pe parcursul executării, după recuperarea sumelor de la AVAS, reprezentanţii E. au transmis către executor documente din care rezultă că E., la rândul său, era debitor, în vederea efectuării plăţilor respective. Nicio probă nu indică că decizia de transmitere a documentelor a aparţinut inculpatei A. sau că aceasta a dat dispoziţie să se efectueze plăţile, în baza contractelor depuse, în mod independent de forurile decizionale ale E. de la acel moment.

În cauza de faţă, apărarea a precizat că niciun element probator nu indică aceea că apelanta inculpată A. a cunoscut presupusa natură falsă a contractului de asistenţă juridică încheiat la data de 9 noiembrie 2006 între E. şi Cabinet de avocat B. De altfel, declaraţiile date în faţa instanţei de judecată de către apelanta inculpată A. sunt concordante cu toate declaraţiile anterioare date de aceasta în cauză.

S-a arătat că probele administrate în cauză stabilesc următoarele elemente de fapentru: inculpata A. nu a folosit efectiv contractul de asistenţă juridică încheiat în mod fals între E. şi Cabinetul de avocat B.; nicio probă nu indică faptul că apelanta inculpată A. ar fi întreprins vreo acţiune de întrebuinţare, utilizare sau prezentare a înscrisului presupus falsificat. Aceste aspecte au relevanţă, în principal, în ce priveşte transmiterea contractului de prestări servicii încheiat între E. şi S.C. G. SRL; doar din dispoziţia lui Q. se putea folosi faxul din secretariat pentru transmiterea documentelor executorului judecătoresc; orice persoană din cadrul E. putea folosi şi transmite faxul respectiv.

La dosar, există o declaraţie expresă a apelantei inculpate B., care îşi asumă transmiterea documentelor în discuţie şi în lipsa altor probe care s-o indice pe apelanta inculpată A. ca fiind cea care le-a transmis, acuzaţiile parchetului apar ca vădit nefondate. S-a arătat că probe în sensul că apelanta inculpată A. nu a folosit (nu a transmis) presupusul document falsificat respectiv contractul de asistenţă juridică din cauză, sunt şi intercepentruările efectuate în cauză (procesul-verbal de redare rezumativă din data de 22 sepentruembrie 2011 a discuţiilor purtate în data de 20 sepentruembrie 2011 de către H. şi inculpata A. de unde rezultă că inculpata a descifrat pentru prima oară, la momentul înregistrării convorbirii, contractul de asistenţă juridică).

III. În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

- 06 septembrie 2017, când s-a acordat termen, la cererea inculpatei A., pentru pregătirea apărării;

- 18 octombrie 2017, când au fost puse în discuţie cererile de probatorii, încuviinţându-se cererea de probe solicitată de apelanta inculpată A. privind audierea martorilor W., Y., AA. şi Q., precum şi audierea apelantei sa.

- 29 noiembrie 2017, când a fost audiată inculpata A. şi s-a pus în discuţie cererea de probatorii solicitată de apelanta inculpată B., respectiv s-a respins proba cu expertiză contabilă, s-a admis proba cu înscrisuri şi s-a luat act de poziţia inculpatei în sensul că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

- 14 februarie 2018, când au fost audiaţi martorii Q., Y., W.;

- 28 februarie 2018, când a fost audiat martorul AA.;

- 11 aprilie 2018, când s-au luat în examinare apelurile declarate de inculpatele A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.

La termenul din 29 noiembrie 2017 a fost audiată inculpata A., declaraţia sa având următorul conţinut: Menţin declaraţiile date anterior în cauză şi doresc să fac anumite precizări suplimentare. .

În baza unui contract de asistenţă juridică am reprezentat E., prin care am fost mandatată să recuperez suma stabilită cu titlu de despăgubire prin titlul executoriu ce viza repararea prejudiciului cauzat E. prin restituirea în natură a L. pe care o avusese în patrimoniu. Am formulat o cerere de executare silită în care am menţionat în mod expres contul, respectiv codul IBAN de la BB. astfel cum directorul general al E. Q. îmi solicitase. După ce am fost informată de către executorul judecătoresc BEJ H. cu privire la recuperarea sumei informându-l pe directorul general Q. despre acest fapt, acesta solicitându-mi să precizez executorului ca suma să fie virată într-un cont bancar deschis N., sens în care lucrătorul financiar mi-a precizat în scris acel cont, iar eu am făcut menţiunea olografă pe acelaşi înscris - CONT E. şi l-am comunicat executorului judecătoresc. De asemenea, Q., mi-a solicitat să îi cer executorului judecătoresc ca din suma recuperată să se facă o plată către un partener contractual identificat a fi SC G., pentru plata unor dispozitive electronice necesare la hotelul CC. ce aparţinea E.. L-am informat despre aceasta pe executorul judecătoresc, iar E., fără să pot preciza exact cine, a transmis executorului judecătoresc contractul dintre E. şi societatea G. în care se regăseau detaliile de plată - cont, sumă.

Precizez că până undeva la sfârşitul anului 2010, dar după ce executarea silită încetase, nu am cunoscut şi dl executor judecătoresc nu mi-a făcut nicio precizare că acel contract nu i-ar fi fost transmis de către E. integral, respectiv că nu avea ultima pagină a contractului. Am cunoscut despre acest fapt după încetarea executării silite când mă aflam la BEJ H. pentru o analiză pe alte executări silite aflate pe rolul său în beneficiul E. sau DD., societăţi ce făceau parte din acelaşi grup şi pentru care executările silite se efectuau de BEJ H.

Nu am avut cunoştinţă de conţinutul efectiv şi nu am văzut acel înscris decât în dosarul executorului judecătoresc şi nu cred că acesta putea să facă plata sumei considerabile de 348.000 euro fără să fi avut înscrisul de la E. integral. Chiar am precizat executorului judecătoresc că dacă ar fi semnalat acest aspect în luna martie când îi fusese comunicat de către E. aş fi luat legătura cu E. ca să-i comunice integral.

La interpelarea instanţei arăt că activităţile mele pentru E. se bazau atât pe un contract cadru în baza căruia asiguram ca şi avocat intern consultanţă şi reprezentare, iar pentru reprezentarea în faţa instanţelor de judecată sau autorităţi pe anumite speţe se încheia fie un act adiţional, fie un contract de asistenţă juridică separat. Pentru executarea silită în discuţie am avut, şi se regăseşte la dosar, contract de asistenţă juridică distinct.

În anul 2006 dna B., aflându-se într-o discuţie cu mine în legătură cu speţe ale unui alt client comun la acea dată, probabil după sfârşitul programului pentru că numai noi ne aflam la birou, am avut o discuţie scurtă cu dl D. - Preşedintele Consiliului de Administraţie al E. la acea dată, prilej cu care le-am făcut cunoştinţă, menţionând că doamna avocat B. se confruntase cu speţe similare celor în care E. era implicată şi vizau menţinerea în patrimoniu a vilelor revendicate de foşti proprietari sau recuperarea prejudiciilor în cazurile în care soluţiile instanţelor obligau E. să restituie vilele în natură.

A părut interesantă această remarcă făcută de mine şi la scurt timp de la doamna B. şi ulterior confirmat de dl D. am aflat că s-au înţeles să colaborăm pe această temă şi punctual, fiind atunci pendite, pentru L.. Mie mi s-a comunicat că ar trebui să colaborez cu doamna B. în speţa respectivă pentru că avea experienţă pe dosare similare. Era atunci incert dacă imobilul va rămâne sau nu în patrimoniu şi va trebui să fie formulată o altă acţiune în pretenţie, aşa cum s-a întâmplat ulterior.

Concret, la momentul respectiv, în anul 2006 dosarul se afla în faza de revendicare imobiliară. Valoarea imobilului ca urmare a unei evaluări printr-o expertiză era de circa 500.000 euro, reprezentând prejudiciul, dobânda şi cheltuielile de judecată (taxe de timbru şi onorariu de expert).

Artă că nu am fost de faţă la perfectarea acelei înţelegeri, a acelui contract de asistenţă şi nu am văzut acel contract de asistenţă juridică până la momentul în care executarea silită a încetat, probabil sfârşitul anului 2010, iar suportul optic aflat la dosar coincide cu momentul în care eu am văzut pentru prima dată contractul de asistenţă juridică al doamnei B. în dosarul executorului judecătoresc.

Arăt că după ce plata către societatea G. a fost făcutăm Q. mi-a comunicat că suma plătită va fi restituită din Cypru şi să îi adresez executorului judecătoresc, în contul căruia se înapoia suma, să păstreze acea sumă pentru ca E. să îi dea instrucţiuni. Am făcut acest lucru, iar ulterior după mai bine de o săptămână, dar fără să pot preciza exact când, cred că la sfârşitul lunii martie 2010 dl executor judecătoresc m-a sunat şi mi-a spus că a primit instrucţiuni de la E. pentru efectuarea plăţii către un cabinet de avocat - doamna B., nu mi-a comunicat acel contract, nu l-am văzut şi nu am discutat alte detalii despre acesta şi la acel moment nu am avut nici informaţia că ar fi concis suma din primul contract cu G. cu acest contract.

Precizez că deşi în cadrul E. activitatea mea era de avocat intern nu aveam acces la contractele societăţii, nu erau păstrate la mine contractele societăţii, îmi desfăşuram activitatea într-un birou în care se aflau şi alţi angajaţi ai E. şi unde şi doamna avocat B. îşi desfăşura activitatea în perioada respectivă de după anul 2008-2009.

Arăt că toate instrucţiunile şi mandatul pe care-l primeam de la E. îmi parveneau prin intermediul dl Q., acesta a fost informat întotdeauna cu privire la toate cauzele, inclusiv cu privire la stadiul executărilor silite şi despre toate cauzele întocmeam materiale, rapoarte în atenţia acestuia şi am făcut referire expresă la executarea silită.

Doresc să mai arăt că nu eu am transmis contractul către executorul judecătoresc, neavându-l. Nu am avut niciodată disensiuni cu Q..

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: B. se afla într-un contract de colaborare cu E.?

R: nu, la momentul la care eu le-am făcut cunoştinţă se vedeau prima dată (B. şi D.) şi nu ştiu ca doamna B. să fi avut un contract încheiat anterior acelui moment cu E.

Doamna B. se afla la mine la birou la sediu E. în vizită pentru a discuta despre speţele unui alt client comun.

Î: cine v-a comunicat că trebuie să colaboraţi cu doamna B.ş În ce stadiu se afla procesul în care era implicată E. în acel moment?

R: procesul era în faza de revendicare, cred că era în apel. B. mi-a adus la cunoştinţă că trebuie să colaborăm, eu punând această informare pe seama faptului că potrivit statutului profesiei de avocat trebuia să mă informeze întrucât într-o relaţie de colaborare în acelaşi dosar privind clientul meu. La scurt timp acest lucru mi-a fost confirmat şi de dl D..

Activitatea doamnei B. nu avea legătură cu reprezentarea E. în faţa instanţei, ci asigura consultanţă, iar rolul său a fost acela de a se stabili cum se putea recupera un eventual prejudiciu dacă E. pierdea vila.

În faza procesuală la care se afla cauza, întrucât în instanţă mergeam eu sau alţi avocaţi ai E., discuţiile cu privire la stadiul acţiunii în revendicare cu doamna B. le-am purtat eu, însă aceasta nu a reprezentat E. în instanţă. Activitatea doamnei B. a vizat discuţiile cu privire la stadiul dosarului şi probatoriul administrat. Ideea acţiunii în pretenţii şi documentarea în acest sens a fost făcută de doamna B.

Î: strategia stabilită de doamna B., fie în dosarul de revendicare în apel, fie în dosarul ulterior având ca obiect acţiunea în prezenţii, se concretiza în documente scrise?

R: nu, cu excepţia acţiunii în pretenţii, cu care instanţa a fost învestită. Nu ştiu dacă pentru acest dosar s-a încheiat un contract de asistenţă juridică cu doamna B.

Î: activitatea şi concluziile formulate de dvs. în dosarul de pretenţii au fost construite, recomandate, impuse de colaborarea inc. B. cu E., sau le-aţi construit dvs. ?

R: pot spune că mi-am adus contribuţia la concluzii, a fost rezultatul colaborării cu aceasta, dar baza o reprezenta acţiunea, se probase cererea astfel cum fusese formulată. Strategia era gândită împreună, eu fiind în instanţă am susţinut probele şi am participat la administrarea lor în cadrul acelui proces civil.

Percepţia mea a fost că doamna B. nu poate reprezenta în faţa instanţei un alt client pentru că avea un contract de "exclusivitate" cu un alt client, şi nu putea reprezenta alţi clienţi. Pe seama acestui fapt am pus această modalitate în care a ales să colaboreze cu E. Pe rol E. a mai avut dosare de revendicare, pe care le pierduse, însă eu nu am fost implicată în acele dosare.

Î: acest contract de exclusivitate, despre care aţi făcut vorbire, ar fi împiedicat-o pe doamna B. să încheie un contract de colaborare cu alte firme sau doar să pună concluzii în instanţă?

R: eu am dedus doar acest lucru. Nu cunosc detaliile contractului. Ştiu clar că nu putea reprezenta în faţa instanţelor alte firme. Aceasta a şi fost comunicarea pe care mi-a făcut-o, în sensul că nu va putea reprezenta în instanţă E.

Î: puteţi preciza ce drepturi şi obligaţii aveaţi în calitate de mandatar în dosarul de executare silităş Beneficiaţi de sprijinul altor persoane din cadrul E.?

R: în calitate de avocat mandatar cu executarea silită trebuia să formulez cererea de executare, să indic, în măsura în care cunoşteam, conturile debitorului obligaţiei de a face din titlul executoriu, să fac notificarea prealabilă, fiind vorba de debitor - Statul, care are un regim special în cazul executărilor silite, să menţin legătura cu executorul judecătoresc, să răspund solicitărilor acestuia, iar dacă eram citaţi trebuia să particip la efectuarea distribuirii sumelor.

Î: în raport de aceste obligaţii enumerate, putea altcineva din cadrul firmei să decidă peste dvs. în dosarul de executare silită ?

R: da, reprezentanţii E. Acesta a şi fost motivul pentru care, când executorul mi-a adus la cunoştinţă că E. i-a comunicat instrucţiuni, i-am şi răspuns să dea curs acestora chiar dacă ele sunt peste mandatul meu.

Î: cum v-aţi asigurat dvs. că aceste intervenţii ale altor persoane din E. nu ar atrage răspunderea dvs. ?

R: niciodată nu mi-aş fi pus problema că un document pe care o autoritate (executorul judecătoresc) îl are în faţă şi mi-a spus că este provenit de la E. poate să reprezinte altceva decât voinţa E., cu atât mai mult cu cât directorul general îmi ceruse ca la rândul meu să-i cer executorului să păstreze banii pentru ca E. să-i dea instrucţiuni.

Î: pentru ce activităţi era datorat acel onorariu supus executării silite ?

R: titlu executoriu se referea la L., pentru suma reprezentând despăgubiri.

Eu nu am ştiut că este vorba despre altceva, mi s-a spus că a primit instrucţiuni de la E. să efectueze plata. Acest lucru venea în continuarea dispoziţiei pe care E. o dăduse de a se fi efectuat pentru prima dată plata pentru procurarea unor produse electronice pentru Hotelul K. Reprezentarea mea a fost că este o dispoziţie a creditorului E. din executarea silită cu privire la banii cuveniţi din executare pe care îi cheltuia aşa cum a transmis executorului judecătoresc prin actele respective.

Î: cine era reprezentantul E. la acel moment, care era procentul din suma obţinută de E. în urma acţiunii în prezentaţii care reprezenta onorariul lui B. ?

R: nu, pentru că nu am avut documentele în faţă niciodată. Despre existenţa instrucţiunilor mi-a comunicat executorul telefonic.

Î:cine a dat aceste instrucţiuni ?

R: nu am cunoştinţă.

Întrebări formulate de apărarea inculpatei B.:

Î: contractul încheiat de B. cu E. era pentru acţiunea în revendicareş Aţi primit instrucţiuni de la C. să colaboraţi cu avocat B. în legătură cu acţiunea în revendicare sau în legătură cu o viitoare acţiune în pretenţii

R: mi s-a spus că vom colabora în această speţă referitoare la L. pentru a nu ne afla în situaţia anterioare în care am fost cu celelalte imobile, pe care societatea le pierduse.

Î: care a fost soluţia instanţei de fond pronunţată în acţiunea în revendicare ?

R: nu ştiu dacă doamna B. a intervenit înainte de casarea cu trimitere sau după.

La termenul din 14 februarie 2018 a fost audiat martorul Q., declaraţia sa având următorul conţinut: Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la Parchet, cât şi în faţa instanţei de fond.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei A.:

Î: Care erau relaţiile martorului cu inculpatul C., dacă obişnuiau să se vadă foarte des şi dacă aveau pe lângă relaţiile de serviciu şi relaţii personale apropiate ?

R: L-am întâlnit pe dl D. în anul 2000 atunci când mi-a luat un interviu pentru a mă angaja la E. A fost şeful meu, dar deoarece veneam din aceeaşi ţară am deschis un fel de prietenie. În 2006 acesta mi-a botezat pe unul dintre fii mei gemeni. Pot spune că am avut o relaţie bună, dar întotdeauna am păstrat în minte că îmi este şef. Atunci când m-am căsătorit mi-a fost cavaler de onoare.

Î: Au mai fost situaţii când E. a angajat mai mulţi avocaţi pentru aceeaşi cauză şi dacă A. a colaborat cu martorul şi ce poate spune despre acest gen de colaborareş

R: Pe parcursul anilor E. a avut mulţi avocaţi în nenumăratele dosare pe care le-a avut. Întotdeauna dna A. era coordonatorul între companie şi avocaţii externi. Aceasta lucra cu ei, aceasta cunoştea documentele şi istoria companiei şi era mai uşor să lucreze cu aceştia, iar aceasta fiind avocat cunoştea legea.

Î: Ştie martorul cine a transmis contractul de asistenţă juridică la executorul H., poate afirma că este inculpata A.

R: Nu, nu ştiu cine a transmis acel contract. Faxul prin care a fost transmis contractul era într-un spaţiu comun, iar mulţi oameni aveau acces la această cameră. Deci, nu pot confirma acest lucru.

Î: Dacă după ce O. a preluat acţiunile pe care D., prin firma sa le deţinuse, acesta se comporta în E., faţă de angajaţi, ca un proprietar, deci inclusiv faţă de martor

R: aşa cum am spus în declaraţiile mele anterioare, voi spune la fel acum, atunci în anul 2007 când O. a preluat compania, este ca şi cum nu s-ar fi întâmplat, dl D. se comporta ca şi cum ar fi fost deţinătorul acţiunilor.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei B.:

Î: Are martorul cunoştinţă despre toate actele şi contractele semnate de C. în anul 2006

R: Nu aveam cunoştinţă despre anumite activităţi pe care le desfăşura şi despre anumite contracte pe care le semna. În acelaşi timp am împărţit compania în două, iar eu am fost mutat la Hotel S.. Trebuie să admit că am fost puţin confuz deoarece erau multe înregistrări, acesta avea secretara lui şi fiind o companie mare era imposibil pentru mine să ştiu totul.

Î: Au fost şi alte contracte, inclusiv contracte de asistenţă juridică semnate de C., fără să fi cerut acordul martorului sau Consiliului de administraţie

R: Din câte ştiu eu, da. Dar bineînţeles, am aflat mai târziu.

Î: Au mai fost şi alte contracte de asistenţă juridică încheiate cu alţi avocaţi considerate valabile (asumate de către societate), dar neînregistrate în registrele E.

R: Mai târziu am aflat că acest lucru s-a întâmplat în anul 2011. Trebuie să spun că în septembrie 2010 mi-am dat demisia din companie, nu a venit nimeni să mă înlocuiască, dar m-au sunat în ianuarie 2011 şi în faţa mai multor avocaţi au încercat să mă intimideze arătându-mi diferite contracte pe care dl D. le semnase şi m-au întrebat ce ştiam despre acestea şi cu privire la alte tranzacţii din companie şi bineînţeles că nu m-am simţit foarte confortabil şi m-am simţit intimidat.

Erau avocaţii de la O. şi anume Bank of Cypres, este compania care a reluat din anul 2007.

Îmi voi asuma că după mutare a existat într-adevăr ceva confuzie, iar în ceea ce priveşte registrele nu ştiu pentru că nu eram eu persoana care făcea înregistrările. Cel mai probabil da. Aveam 2 registre, unul în biroul lui D. şi unul în biroul meu. Din câte îmi aduc aminte nu am făcut niciodată înregistrări pentru că nu ştiu să scriu în limba română, iar acest lucru era făcut de către secretară.

Î: Este adevărat că după încasarea onorariului de către B. dvs aţi solicitat închiderea dosarului la executorul judecătoresc, fiind mulţumit de suma încasată de către societate

R: Nu. Nu i-am cerut executorului să închidă dosarul. Cu privire la sumă, au fost situaţii în care am plătit mai mult.

Întrebări formulate de procuror:

Î: Referitor la ultima dvs afirmaţie potrivit căreia au fost situaţii în care aţi plătit mai mult, vă rog să precizaţi dacă aceasta se referă la contracte de asistenţă juridică.

R: Da. era privitoare la onorariile avocaţilor.

Î: Astfel de onorarii erau acceptate de cineva din cadrul firmei, erau discutate în Consiliul de administraţieş Cine decidea să încheiaţi contracte cu valoare mare?

R: În ceea ce priveşte cazurile importante semna dl D. şi decidea cine era reprezentantul cu privire la avocaţii externi.

Î: Cazul care face obiectul cauzei era considerat unul important ?

R: Da, era un caz important.

Î: O cunoaşteţi pe inculpata B. ?

R: Da, am întâlnit-o în anul 2009

Î: Ştiaţi că se ocupă de acest caz în cadrul activităţii sale?

R: Am cunoscut-o în anul 2009. Mi-a fost prezentată de către dna A. care în acea perioadă avea probleme medicale. Îmi aduc aminte că mi-a fost prezentată cu numele de B., iar dna A. mi-a spus că aceasta ne va ajuta cu problemele zilnice pe care le are compania. Dar nu am cunoscut că se ocupa de acest caz.

Î: Dna A. şi implicit dna B. îşi desfăşurau activitatea la acelaşi sediu cu al dvs sau în care anume sediu ?

R: Aveam 3 camere diferite. Într-o cameră era Departamentul de contabilitate împreună cu dna A. şi dna B., la Hotel S.

Î: Cât de des aţi văzut-o pe dna B. în această perioadă şi în ce intervale orare, în timpul programului sau în afara acestuia ?

R: Am văzut-o foarte puţin. Din câte am înţeles venea câteva ore şi înţelegerea noastră, deoarece aşa cum am spus mai devreme, făcând mutarea în urma divizării companiei şi marea confuzie legată de proprietari, compania a decis să reducă activitatea şi numirea dnei B. prin intermediul dnei A. era să trimită informări la toţi debitorii şi creditorii companiei. Aceasta fiind o companie veche, avem multe lucruri care nu era stabilite în contabilitate şi a trebuit să clarificăm situaţia.

În absenţa dnei A. dna B. se ocupa de aceste notificări.

Î: Ştampila societăţii sau ştampilele unde erau ţinute şi în ce măsura se putea accede la ele ?

R: Ştampilele companiei erau deţinute la recepţia companiei, în faţa biroului meu şi de cele mai multe ori secretara mea trebuia să aibă grijă de ele, era responsabilă pentru acestea. Secretara era dna Y.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei B.:

Î: Ştampila nr. 1 era ştampila directorului general ?

R: Da, este adevărat. Din câte îmi aduc aminte şi această ştampilă se afla la recepţie. Aveam multe ştampile. Din câte ştiu ştampila nr. 1 era la secretariatul biroului meu. Dar cu siguranţă era folosită şi de alţii, preşedintele Consiliului de administraţie.

În final doresc să precizez următoarele: o cunosc pe dna A. de foarte mult timp, am lucrat împreună şi nu sunt foarte fericit să fiu aici. Ştiu că a muncit mult pentru companie. Am vrut să exprim doar ceea ce simt. Pe tot parcursul anilor în care am cunoscut-o a luptat mult pentru companie, a lucrat multe ore şi a fost foarte corectă. Prin acest incident nu înţeleg ce s-a întâmplat".

De asemenea, la termenul din 14 februarie 2018 a mai fost audiată martora Y., declaraţia sa având următorul conţinut: Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la Parchet, cât şi în faţa instanţei de fond.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei A.:

Î: Ce tip de activitate aţi desfăşurat la E.ş Cu ce director aţi interacţionat ?

R: Am fost secretara directorului general dl Q. şi am fost asistenta dlui Q. şi EE. respectiv în perioada 2004-2015.

Î: În 2008, când s-a restructurat activitatea E. celelalte secretare v-au predat registrele lor sau alte acte sau dimpotrivă, fiecare director a rămas pe mai departe cu secretară şi registratură proprie ?

R: Nu am preluat alte acte de la alte secretariate în anul 2008 şi nici altă dată, numai ceea ce privea postul meu, respectiv am preluat de la fosta secretară în momentul când am fost numită pe post.

Î: Aţi înregistrat vreodată contractele de asistenţă juridică ale inculpatei A. sau ale altor avocaţi angajaţi sau colaboratori ai E. în registrul de contracte al societăţii ?

R: Contractele de consultanţă juridică, în formă scrisă, nu acea formă standard a Ministerului Justiţiei, acelea erau înregistrate. Forma standard de asistenţă şi reprezentare în instanţă nu erau înregistrate, nici în ceea ce priveşte activitatea, reprezentarea dnei avocat A. sau a celorlalţi avocaţi.

Î: Cunoaşteţi dacă inculpata A. avea un fax în biroul în care îşi desfăşura activitatea ?

R: Depinde de perioadă, dar întotdeauna a existat un fax în biroul în care dna A. şi-a desfăşurat activitatea.

Î: Cunoaşteţi dacă inculpata A. a transmis contractul de asistenţă juridică ce formează obiectul cauzei, pe fax, către executorul judecătoresc H.ş Puteţi afirma acest lucru ?

R: Accesul la fax era liber. Nu ştiu când şi dacă a transmis, eu nu urmăream ce se transmitea la fax şi de către cine. Reprezenta societatea, era normal să utilizeze birotica societăţii.

Î: Între ce ore îşi desfăşura activitatea în biroul din bd. x sau de la Hotel S. şi ce persoane aveau chei de la biroul dvs ?

R: Programul de lucru atât la S., cât şi în M era de la 9 la 17. În funcţie de necesităţi existau situaţii când rămâneam şi după ora 17. În biroul din M era utilizat atât de către mine, cât şi de dna A. şi de alţi colegi, iar cheia acestui birou era la portar. La S. eu şi dl Q. aveam chei de la birou şi când eram în concediu lăsam cheia dnei FF. deoarece ea îmi ţinea locul.

Î: Unde şi-a desfăşurat B. activitatea, în S. sau în M?

R: Numai în biroul de financiar-contabilitate de la S. unde îşi desfăşura şi dna A. activitatea.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei B.:

Î: În perioada anilor 2006-2009 absolut toate actele societăţii erau înregistrate în registre sau din ce aţi aflat ulterior au fost şi alte acte asumate de societate dar care nu au fost înregistrate, de diverse secretare, nu numai de către dvs. ş

R: Având în vedere că nu am preluat alte registre, existau la alte secretariate alte contracte pe care nu le-am preluat, dar trebuiau să se regăsească în contabilitate, dacă într-adevăr societatea şi le-a asumat, pentrucă că în acest fel se puteau face înregistrările contabile aferente.

Î: Este adevărat că A. lucra deseori peste program şi dacă aveţi cunoştinţă cu ce colaboratori se întâlnea aceasta după program ?

R: Dna A. rămânea în birou de cele mai multe ori, după ora 17, indiferent dacă era vorba de biroul de la S. sau de la M, dar nu ştiu cu cine avea întâlnire după aceste ore sau cu cine colabora.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Când aţi cunoscut-o pe dna B. şi în ce împrejurări ?

R: Am cunoscut-o pe dna B. în vara anului 2009 şi mi-a fost prezentată de către dna A. ca fiind o colegă care urma să o ajute în activitatea desfăşurată.

La insistenţa procurorului arăt că sigur a fost anul 2009 când am cunoscut-o pe dna B.

Î: Aveţi idee ce anume activităţi urma să desfăşoare dna B.

R: În acea perioadă părţile sociale ale activităţii de turism urmau să fie vândute către o altă societate şi în acea perioadă făceam diverse notificări pentru a anunţa această modificare către toţi partenerii, clienţii etc., iar dna B. ne ajuta cu aceste notificări, în redactare. Actele erau pregătite şi verificate de către noi, apoi semnate de către conducerea societăţii.

La insistenţa procurorului arăt că m-am referit doar la aspectele pur formale şi conţinutul juridic. Dna B. nu verifica cuantumul sumelor cuprinse în aceste notificări. Da, toate actele întocmite de către dna B. treceau şi pe la mine.

Î. În aceste condiţii, aţi semnalat existenţa unor documente redactate de dna B. care să aibă legătură cu procesele ce vizau imobilul din prezenta cauzăş

R: Nu. Niciun document pe această temă.

Î: Contractul de asistenţă juridică pe care dna B. l-a încheiat cu E. unde ar fi trebuit să fie înregistrat, faţă de împrejurarea că aţi spus că erau mai multe registreş

R: Având în vedere data acelui contract, respectiv 2006, ar fi trebuit să fie în registrul meu pentru că la acea dată dl D. avea birou în S. şi nu mai avea altă secretară la E.

Î: Precizaţi situaţia ştampilelor societăţii care se găseau în secretariat. În ce condiţii puteau fi folosite de directori şi de alţi reprezentanţi ai societăţii, inclusiv de dna A. sau dna B.

R: orice salariat putea utiliza ştampilele în timpul programului de lucru, inclusiv ştampila cu indicativul 1.

Întrebare pusă de ap. inc. A.:

Î: Aţi asigurat în 2006 secretariatul lui D. în biroul din M.?

R: În cazul în care primeam acte semnate de la dl D. le înregistram, dacă acestea ajungeau la mine. Din anul 2005 dl D. a avut birou la S. şi dacă îmi amintesc de la sfârşitul anului 2005 nu a mai avut secretară la biroul din M. Exista secretariat şi secretară la S., dar pentru activitatea S. şi fiind încă în conducerea E., dl D. putea semna acte, iar unele dintre ele erau transmise sau aduse către/la biroul meu.

Î: Le cunoaşteţi pe dnele GG. şi HH. ca fiind secretarele dlui D. în perioada 2006 şi, totodată, dacă puteţi preciza data, anul, în care dl D. s-a mutat în M.?

R: Am spus că dl D. şi-a mutat biroul în S. în anul 2005. În ceea ce priveşte cele două secretare, din informaţiile deţinute de mine, acestea ş-au desfăşurat activitatea anterior anului 2006, cred că dna HH. până în anul 2005, dar nu sunt sigură. Iar GG. înainte, respectiv 2003, 2004, ea a fost secretară înaintea HH.

Totodată, la acelaşi termen de judecată a fost audiată martora W., declaraţia sa având următorul conţinut: Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la Parchet, cât şi în faţa instanţei de fond.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatei A.:

Î: În perioada 2006-2009, când aţi lucrat la E., în ce locaţii şi între ce ore vă desfăşuraţi programul de lucru

R: Între 2006- decembrie 2008 mi-am desfăşurat activitatea în sediul din Bd. x şi programul de lucru era 9-17. Existau şi zile în care stăteam peste program. Din câte îmi amintesc înaintea începerii programului eu nu am ajuns la birou.

În dec. 2008 ne-am mutat sediul în Hot. S., în aripa de birouri şi aveam program tot 9-17. La momentul la care ne-am mutat rămăsesem foarte puţini salariaţi şi se întâmpla mai des să rămân peste program.

Î: În perioada cât aţi avut birourile la S., când lipsea Y. cine îi ţinea locul şi dacă în afară de aceasta şi persoanele care îi ţineau locul mai aveau şi alţii acces la faxul directorului Q.

R: Existau 2 faxuri, unul la secretariatul directorului general, care era cel mai folosit şi exista unul şi în biroul comun pe care îl aveam Contabilitate, Juridic, cei 3-4 salariaţi care mai eram şi doamna avocat. Câteodată, când lipsea dna Z., îi ţineam locul eu, dar fără a sta la biroul acesteia. Doar dacă era nevoie de ceva, dacă eram solicitată atunci mergeam la secretariat. De obicei dna Z. îşi lua concediu când nu era dl Q. şi nu era necesar să îi ţină cineva locul. Nu îmi amintesc ca alţi salariaţi să ţină locul dnei Z.

La faxul din secretariatul biroului dlui Q. aveam acces oricare dintre noi. Cel din biroul nostru era un model mai vechi şi îl foloseam mai mult ca telefon pentru că nu se păstra şi confirmarea de la fax, fiind model vechi. Aşadar, îl foloseam în principal pe cel din secretariat.

Î: Cunoaşteţi nr. de cont pe care l-a trimis inculpata A. martorului H.ş V-a cerut A. vreun nr. de cont IBAN pentru a fi transmis executorului judecătoresc

R: Am dat nr. de cont al E. de mai multe ori, la diverse solicitări, inclusiv ale dnei A. Nu îmi aduc aminte dacă acest lucru s-a petrecut şi în relaţia cu executorul, dar este foarte posibil.

Î: Cunoaşteţi ca inculpata A. să fi transmis fax către H.ş Puteţi afirma acest lucru

R: Nu, după 10 ani, chiar nu îmi aduc aminte şi nu pot să afirm aşa ceva.

Î: Este adevărat că E. avea server propriu şi un specialist IT care se ocupa de întreţinerea acestuiaş

R: Da. Specialistul se numea II., din câte îmi aduc aminte, dacă a fost în întreaga perioadă sau dacă au mai fost şi alţi specialişti, nu reţin.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Când aţi cunoscut-o pe dna B. şi cu se ocupa aceasta în cadrul firmei ?

R: Cred că am cunoscut-o în cursul anului 2009, primăvară-vară, nu sunt sigură. Nu aş putea să spun cu ce se ocupa în cadrul firmei. Mi-a fost prezentată ca o posibilă înlocuitoare a dnei A.

Î: Contractele de asistenţă juridică era obligatoriu să fie înregistrate în documentele societăţii, în acele registre

R: Da.

Î: Putea fi plătit vreun onorariu către vreun avocat în lipsa unui asemenea contract de asistenţă juridică

R: Din câte ştiu eu nu. De obicei o copie a contractului era anexă la factură.

Î: În documentele societăţii s-a înregistrat un contract de asistenţă privind-o pe inculpata B. şi ulterior o factură care să demonstreze plata acelui onorariu

R: Nu am cunoştinţă de înregistrarea contractului, iar factura nu a fost înregistrată, cel puţin din câte ştiu eu.

Î: Dacă în perioada în care aţi ţinut locul dnei Z. exista un regim special cu privire la ştampilele deţinute de societate, în sensul că trebuiau îndeplinite anumite formalităţi pentru a putea fi folosite de către angajaţi sau în ce condiţii aceştia aveau acces la ele

R: Nu îmi amintesc exact, dar ştiu că erau încuiate ştampilele. Mă refer la ştampila nr. 1 care era ţinută la biroul secretariatului, iar ştampila nr. 2 era ţinută la contabilitate şi nu era încuiată. Nu ştiu sigur dacă ştampila nr. 1 era tot timpul încuiată sau nu.

Ştampila nr. 1 se punea pe semnătura dlui Q., dar nu pot fi sigură în a afirma cine avea accesul concret deoarece au trecut mulţi ani de atunci.

Ultimul martor a fost audiat la termenul din 28 februarie 2018, AA., declaraţia sa având următorul conţinut: Menţin declaraţiile date anterior, acestea corespund adevărului.

Am fost şi sunt prieten cu D.. Doamna A. era avocata firmei, aveam cu aceasta relaţii de serviciu, dar după o perioadă de 5-6 ani am devenit prieteni. Doamna B. colabora cu doamna A., dar nu am dezvoltat o relaţie de prietenie în timp cu aceasta.

Am fost director adjunct până în mai 2010 la JJ. SRL

Întrebări formulate de Ministerul Public:

Î: aţi afirmat că o cunoşteaţi pe B. care era avocata SC E.ş Puteţi preciza în ce consta colaborarea cu E., de ce dosare se ocupa aceasta

R: nu am avut nicio treabă oficială cu E.. Nu ştiu. Singura mea legătură cu E. era pentru faptul că eram prieten cu conducerea acestei societăţi.

Î: aţi văzut-o pe dna B. vizitând sediul E., lucrând pentru această societate

R: doar informal cunoşteam faptul pentru că lucra pentru această societate. Am văzut-o prin sediul E. la momentul în care s-au mutat cu sediul în incinta Hotelului S.

Î: puteţi preciza în ce perioadă aţi văzut-o pe B. vizitând sediul E.

R: am văzută pe B. la E. din momentul în care s-a mutat E. în sediul S. Director în acea perioadă la E. era Q.

Întrebări adresate de apărătorul inculpatei A.:

Î: cunoaşteţi unde şi cine păstra contractele E. ?

R: nu am de unde să ştiu.

Î: cunoaşteţi dacă altcineva în afara de secretarea dl Q. avea acces la faxul şi copiatorul din secretariatul dl Q. ?

R: nu am de unde să ştiu.

Î: cunoaşteţi motivul pentru care dl Q. a demisionat

R: nu.

Î: cunoaşteţi dacă dl Q. avea o relaţie apropiată cu dl D., şi dacă aceştia vorbeau de mai multe ori pe zi la telefon

R: cu siguranţă vorbeau la telefon. Dl C. era naşul de cununie al dl Q.

Î: cunoaşteţi care era programul de lucru al inculpatei A.

R: nu cunosc.

Î: cunoaşteţi ceva despre firma KK. SRL ?

R: nu mai ţin minte. Am impresia că administrator al acestei firme era dl Steriors D.. Alte aspecte nu îmi amintesc.

În susţinerea motivelor de apel au fost invocate şi declaraţiile unor martori ce nu au fost solicitaţi şi audiaţi în apel, respectiv J., I., X. şi H. (audiaţi de instanţa de fond, f. 102 -vol 1, 75 -vol 2, 103, 108,109 - vol 1), declaraţii cu următorul conţinut:

Martorul J. a fost audiat în şedinţa publică din data de 04.05.2017. La întrebările formulate de apărătorii inculpatelor A. şi B. şi de către procurorul de şedinţă, martorul a dat următoarele răspunsuri: a fost angajat la SC E. în perioada 2005-2010, în calitate de economist. A lucrat în birou cu inculpata A. în sediul din M şi o perioadă în sediul din S. unde foarte rar se afla şi inculpata B.

În ce priveşte ştampilele SC E. martorul a precizat că acestea erau la dispoziţia secretarei cabinetului directorului general. Dacă cineva acea nevoie de ştampilă mergea la cabinet, se solicita ştampila, de obicei de doamna avocat, se aplica ştampila.

Câteodată inculpata A. rămânea peste program.

Programul de lucru la SC E. se desfăşura de la ora 09:00 la ora 16:00. În biroul din S., în biroul comun exista vreun fax şi era funcţional având nr. 312 2994, dar fără a putea susţine că îşi aminteşte exact.

Contractele societăţii E. erau păstrate la secretariatul directorului general.

A., în cadrul dosarelor pe care le avea, colabora cu mai mulţi avocaţi externi pe care nu-i cunoştea, în afară de avocatul intern

Cu dl Q. se comunica în engleză, în română, dar în română mai puţin. Dispoziţiile date de acesta erau foarte scurte şi rapide.

La faxul din secretariatul societăţii în biroul din S. aveau acces toţi angajaţii

La E. existau două faxuri, unul la secretariat şi unul la martor în birou.

Sediul avea trei încăperi, una unde era biroul martorului cu patru-cinci angajaţi, unde era şi doamna avocat A., una secretariatul şi una directorul general.

În perioada cât E. a avut sediul în M, martorul nu a văzut-o pe inculpata B. la sediu.

Stie din auzite că E. s-a judecat cu privire la L. din Sinaia, dar nu cunoaşte detalii şi nici cine a reprezentat societatea.

Martorul I. a fost audiat în şedinţa publică din data de 09.03.2017. La întrebările formulate de apărătorii inculpatelor A. şi B. şi de către procurorul de şedinţă, martorul a dat următoarele răspunsuri: O cunosc pe B. din anul 2004, de când s-a angajat la societatea la care lucram ca secretară. Societatea se numea Compania de transport feroviar Bucureşti. În anul 2006 activitatea feroviară se mută în Ploieşti, acolo unde îmi desfăşuram activitatea şi unde era dânsa angajată ca jurist. În acel an, dânsa devine avocat şi şeful biroului Juridic.

Tot de atunci există şi colaborarea cu doamna avocat A.. Deţin aceste informaţii deoarece mă aflam în locul de întâlnire a acestor două avocate, adică în sala de consiliu, care se afla alăturat biroului meu. Menţionez că doamna avocat B., ca şi mine, aveam un program full-time şi eram la dispoziţia conducerii societăţii.

În perioada 2006, după programul de lucru, la solicitarea conducerii societăţii, doamna avocat B. se deplasa la sediul E. la doamna avocat A. sau venea doamna avocat la sediul societăţii noastre. Transportul era asigurat cu maşina de serviciu a societăţii de către şoferul directorului general.

Am cunoştinţă de acest lucru deoarece intra în obligaţia mea de serviciu să asigur transportul doamnei avocat B. şi să mă asigur că ştiu în orice moment unde se află dânsa şi şoferul directorului general, în caz de o eventuală urgenţă.

Programul nostru de lucru era de la 7-16:00, iar după orele 17:30 se deplasa la Bucureşti la sediul unde activa doamna avocat A.

Când doamna avocat A. se deplasa la compania din Ploieşti, purta discuţii juridice şi acestea aveau loc doar în sala de consiliu şi nu în altă parte şi nu erau decât cu caracter juridic.

Ştiu că sediul societăţii E. era pe bulevardul M, nu m-am deplasat niciodată, dar ştiu de la şofer, pentru că trebuia să ştiu unde se duce şoferul.

Societatea noastră avea o relaţie cu doamna avocat A. şi în acest scop se deplasa inculpata B.

Discuţiile se purtau şi în cadrul conducerii societăţii, oricum se discutau probleme juridice, însă nu am asistat la aceste discuţii între B. şi A. şi nu ştiu ce anume se vorbea, dar le-am auzit pentru că eram în anticameră.

Martorul X. a fost audiat în şedinţa publică din data de 09.03.2017. La întrebările formulate de apărătorii inculpatelor A. şi B. şi de către procurorul de şedinţă, martorul a dat următoarele răspunsuri: Am avut un contract de auditor intern cu E. pe o perioadă mai lungă, dar cu întreruperi, din 2003 aproximativ, dar nu mai ţin minte până când.

O cunosc pe inculpata A. şi am colaborat normal cu aceasta într-o societate. Acesta era avocat şi lucra pentru E.

Pe inculpata B. nu-mi aduc aminte să o fi văzut la societate, dar pare că am văzut-o totuşi. Mi se pare cunoscută.

Nu cunosc aspecte legate de procesul vizând L. din Sinaia.

Legat de contractul de asistenţă juridică încheiat în 2006 între E. şi cabinetul de avocat B. nu cunosc aspecte, inculpata A. se ocupa de problemele juridice.

Am participat la şedinţele consiliului de administraţie al E. atunci când eram solicitat şi nu am asistat la discuţiile legate de contractul de asistenţă juridică.

La întrebarea avocatei inculpatei B. dacă este adevărat că au existat şi alte contracte ale E. în 2005-2007 la încheierea cărora nu a participat, martorul a răspuns că este posibil, precizând că a făcut parte din consiliul de administraţie în perioada 2005-2007. Martorul a mai susţinut că, de regulă, pleca odată cu angajaţii şi lucra de acasă. Au fost situaţii în care inculpata A. lucra şi după acest moment.

Martorul a mai arătat că nu cunoaşte dacă factura emisă de B. a fost înregistrată în contabilitatea E.

Martorul H. a fost audiat în şedinţa publică din data de 09.03.2017. La întrebările formulate de apărătorii inculpatelor A. şi B. şi de către procurorul de şedinţă, martorul a dat următoarele răspunsuri: Îmi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Cererea de executare silită a fost formulată de SC E. în calitate de creditor, debitor fiind AVAS, persoana care s-a ocupat din partea creditorului fiind inculpata A., care avea împuternicire la dosar.

Biroul meu a fost ales pe considerente topografice, la vremea respectivă E. avea sediul în hotelul S.. Eram cel mai apropiat birou faţă de sediul creditoarei, la câteva blocuri distanţă, în P..

La vremea respectivă AVAS putea fi executat, în sensul că avea disponibilităţi băneşti la LL. şi la Trezorerie în mod tradiţional, fiind instituţie publică. S-a recuperat integral creanţa, inclusiv cheltuielile de executare. Nu s-a recuperat deodată, pentru că sumele au venit în tranşe.

Prima tranşă al cărei cuantum nu mi-1 amintesc a fost virat în contul creditoarei E., cont indicat de către doamna avocat A., iar a doua tranşă a fost virată în contul cabinetului de avocatură B., în condiţiile în care E. avea statut de debitor faţă de acest cabinet, în baza unui contract de asistenţă juridică întocmit înainte de deschiderea dosarului de executare, dosarul de executare deschizându-se în 2009. Cred că în anul 2006.

Contractul de asistenţă era corelat cu conţinutul împuternicirii. Era vorba de un onorariu de succes, în situaţia în care în urma procesului cu AVAS-ul s-ar fi recuperat o vilă, L.

După ce s-a efectuat acest virament către cabinet de avocatură, în baza titlului executoriu, contractul de asistenţă, am închis dosarul. Asta se întâmpla în primul trimestru al anului 2010, după care la limita termenului de prescripţie, după vreo trei ani, dacă nu mă înşel, am primit o solicitare din partea lichidatorului E., în care îmi cerea lămuriri cu privire la instrumentarea dosarului de executare cu pricina, respectiv dosarul nr. x/2009.

Le-am explicat că la dosarul cauzei există un mandat valabil semnat de instituţia creditoare în favoarea doamnei A.. Au trimis şi un delegat, care a solicitat copie de pe dosar, copia actului de identitate al delegatului se află la dosar. Astfel, am pus la dispoziţie întregul dosar de executare.

Este vorba despre un contract prestări servicii care mi-a parvenit pe fax de la creditoare şi în care se solicita să achite suma în litigiu, cu aproximaţie 300.000 euro, dar tranzacţiile s-au făcut doar în lei, pentru că disponibilităţile erau doar în lei la terţi, respectiv înjur de 1 milion de lei.

Contractul de prestări servicii avea ca obiect montarea unor dispozitive electronice de pătrundere în camere de hotel, într-un hotel din Sinaia, sistem cartelă.

Această sumă după ce a fost debitată din contul de consemnări, la interval de câteva zile s-a întors în contul de consemnări. Motivul nu-l cunosc, pe recipisa de consemnare la comentariu, într-o manieră lapidară, apărea "sumă necuvenită". Ducându-mă la CEC în fiecare zi aşa am şi aflat ca s-a restituit suma.

Contractul de prestări servicii mi-a parvenit prin fax de la sediul creditoarei E. Erau 7-8 pagini, cred, nu era un contract lapidar, dar ultima pagină nu a ajuns. Întrebând, mi s-a spus că e o problemă tehnică. Până să ajungă şi acea ultimă pagină, care conţinea semnăturile, banii s-au întors în contul de consemnări, astfel că nu a mai fost cazul să abordez problema.

Nu-mi amintesc de o discuţie punctuală (cu inculpata A.), pentru că banii s-au întors foarte repede în contul de consemnări. Comunicarea era una cursivă, ne informam telefonic şi în subsidiar, mail ori fax. După acest moment, a parvenit acest contract.

Mi-a spus inculpata A. că sunt indicii că acea conducere nu ar vrea să-şi mai îndeplinească obligaţia faţă de avocatul B.. Era un onorariu condiţionat de succes.

Mi-e greu să stabilesc cu exactitate momentul în care am purtat discuţia cu inculpata A., pentru că întrebarea vizează o dată exactă, iar dosarul a fost închis în anul 2010.

Suma care a fost virată în baza contractului de prestări servicii, cât şi suma care a fost virată cu titlu de contravaloare contract asistenţă juridică, beneficiar cabinet B., a fost aceeaşi. Suma care s-a întors în contul de consemnări, după ce s-a făcut acea plată, s-a materializat într-o recipisă şi aceeaşi recipisă a stat la baza celei de-a doua plăţi.

Nimeni, mă refer la persoane autorizate, reprezentanţi legali ori convenţionali ai creditoarei E. nu mi-a solicitat prin nici un mijloc de comunicare o eventuală lămurire în ceea ce priveşte a doua tranşă de creanţă cuvenită E.. În primul trimestru al anului 2010, când am închis procedura, îmi amintesc că am şi comunicat E. un proces-verbal, deşi după Codul vechi nu aveam acea obligaţie, în care invocam textul de lege (art. 3715 lit. a) C. proc. civ. 1865), care spune că s-a recuperat integral creanţa plus cheltuielile de executare aferente. E. ştia foarte clar ce reprezintă integralitatea, chiar şi în aceste condiţii nu am fost întrebat care este statutul diferenţei.

Momentul clar la care am închis procedura este momentul când am trimis procesul-verbal de închidere la E. şi am informat-o pe doamna A., iar procesul-verbal prin temeiul legal invocat era extrem de explicit, situaţie în care creditoarea şi-a însuşit acest conţinut, inclusiv prin lipsa de reacţie, formală sau nu. Nu ştiu despre ce bileţel este vorba din convorbirea respectivă (în legătură cu procesul-verbal din data de 22.09.2011, fila 281 dosar).

Am informat-o pe numita A. în sensul că banii sunt în contul de consemnări şi aşteptam instrucţiuni. Nu-mi amintesc ca inculpata A. să fi spus ceva în mod special legat de acest aspect. Banii s-au virat la câteva zile în contul cabinetului de avocat B., iar argumentaţia a fost că sunt şanse mari ca acea conducere a creditoarei să nu-şi onoreze acest tip de obligaţie. După închiderea procedurii a fost un blank de 3 ani.

Tot ce înseamnă înscris îmi parvenea pe fax, cu raportul doveditor, din care rezulta ca înscrisul respectiv vine de la E.. Nu-mi amintesc să le fi transmis doamnei A. (documentele în baza cărora a făcut plăţile), pentru că nu se justifica, întrucât aceasta avea împuternicire la dosar şi putea să studieze dosarul, chiar să obţină copii.

Elementele de identificare ale entităţii bancare creditoare erau inserate atât în contractul de prestări, cât şi în contractul de asistenţă. În cazul contractului de asistenţă juridică mi-a parvenit şi o adresă de corespondenţă între doamna avocat B. şi E., pe lângă titlul executoriu invocat.

IV. Examinând apelurile formulate de către inculpatele B. şi A., din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

"E." S.A. a fost înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1041/1990, ca o societate pe acţiuni, întregul capital social aparţinând iniţial statului român. La data de 05.11.1991 S.C. "E." S.A. a absorbit S.C. "K." S.A., printre ale cărei active se afla şi imobilul din Sinaia, cunoscut ca "L.". Ulterior, S.C. "E." S.A. a fost supusă procesului de privatizare, 74,52% dintre acţiuni fiind dobândite de M., societate cu răspundere limitată, înfiinţată şi controlată de familia D.. În anul 2007, N. a dobândit, în calitate de creditor senior al M., prin intermediul O., acţiunile deţinute de M. la S.C. "E." S.A., în scopul garantării împrumuturilor pe care le-a oferit P.

În acest mod, O. a preluat în proprietate, în mod gradual, acţiunile S.C. "E." S.A., în perioada 2007 - 2010, când de administrarea S.C. "E." S.A. s-a ocupat C., preşedinte al Consiliului de Administraţie până la 15.03.2007, directorul general Q. şi directorul executiv C. Societatea ajungând într-un final, în 2012, să intre în faliment. În acest sens a fost desemnat, prin sentinţa civilă pronunţată la data de 20.12.2012 în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, lichidator judiciar F.

În perioada 2005 - noiembrie 2008 sediul social al S.C. "E." S.A. s-a aflat în Bucureşti, Bd. x, pentru, ca din noiembrie 2008 o parte din activitatea societăţii să se desfăşoare în hotel S., unde în octombrie 2009 a fost mutat şi sediul social al acesteia.

Referitor la "L.",numitul RR. a chemat în judecată S.C. "E." S.A. şi a solicitat restituirea în natură a acestui imobil. În cadrul procesului declanşat, în faza procesuală a apelului, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a format dosarul nr. x/2004, în care S.C. "E." S.A. a fost asistată şi reprezentată de avocat U., potrivit contractului de asistentă juridică din 21.11.2006, semnat din partea societăţii de Q., pentru un onorariu de 500 lei, facturat la 04.01.2007 .

Potrivit declaraţiei martorului U., la solicitarea numitului Q. şi avocatului A., de a reprezenta societatea în două dosare de revendicare, ce aveau termene la Curtea de Apel Bucureşti, a încheiat cu reprezentantul S.C. "E." S.A. contractul de asistenţă juridică pentru un onorariu de 500 lei şi compensarea unor datorii mai vechi de 500-1000 euro, a studiat cauzele, a reprezentat clientul, iar unul dintre dosare s-a câştigat, în timp ce altul a fost pierdut.

Nu a cunoscut niciun avocat pe nume B. în perioada în care a avut biroul în locaţia deţinută de S.C. "E." S.A. din Bucureşti, Bd. x, pe care l-a subînchiriat până în anul 2008, nu a beneficiat de sprijinul avocatului A. sau unui alt avocat în ceea ce priveşte asistenţa juridică acordată în cele două dosare de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar cu C., preşedintele societăţii, nu a discutat niciodată referitor la procesele pe care le avea societatea.

Decizia civilă nr. 125/A din 26.02.2007, pronunţată în apel, după rejudecare, ca urmare a casării cu trimitere, a fost atacată cu recurs, iar S.C. "E." S.A. a fost asistată şi reprezentată de inculpata A.

Acest aspect este confirmat şi de martorul RR. prin declaraţia din 10.10.2014, care a arătat că ştie că S.C. "E." S.A. a fost reprezentată în recurs de avocat A., din hotărârea instanţei de judecată, reţinând şi din cele auzite de la apărătorul său doar acest nume, fără a afla de participarea vreunui avocat cu numele B.

În recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1730 din 14.03.2008, pronunţată în dosarul nr. x/2007, a obligat S.C. "E." S.A. să restituie în natură persoanei fizice RR. imobilul situat în Sinaia, jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 1310 mp şi 1/2 din construcţia alcătuită din subsol, parter, etaj şi mansardă.

Hotărârea judecătorească de restituire a fost executată de S.C. "E." S.A. la data de 10.03.2009, când prin proces-verbal, imobilul a fost predat numitului RR., moment de la care martorul nu a mai avut nicio legătură cu S.C. "E." S.A.

Pentru faza recursului, contractul de asistenţă juridică din 22.11.2007 a fost semnat din partea S.C. "E." S.A. de Q., iar onorariul a fost stabilit la 3000 lei, inclusiv TVA (2521 lei + 479 lei TVA, fila 265, volumul VIII), facturată la 04.12.2007 şi achitată prin menţiunea "bun de plată".

Pentru recuperarea prejudiciului produs prin această restituire, S.C. "E." S.A. a acţionat în judecată AVAS care, în baza sentinţei comerciale nr. 9295 din 12.06.2009, pronunţată, în dosarul nr. x/2008, de către Tribunalul Bucureşti, definitivă şi irevocabilă la 24.09.2009, a fost obligată să plătească S.C. "E." S.A. suma de 535 000 euro, cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală aferentă acestei sume de la 10.03.2009 şi până la achitarea efectivă, inclusiv cheltuieli de judecată, în sumă de 32 851,68 lei.

Cererea de chemare în judecată formulată de S.C. "E." S.A., reprezentată de Q., în calitate de director general şi semnată de acesta, a fost concepută, redactată şi trimisă prin poştă de apărătorul ales al societăţii, inculpata A., care a participat personal la termenele de judecată, potrivit contractului de asistenţă juridică nr. 237 438/14.05.2008 şi împuternicirii avocaţiale nr. 33028/14.05.2008, depusă la dosarul de instanţă, semnată de directorul general Q. (dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, în volumul X), motiv pentru care instanţa de judecată a menţionat în cuantumul cheltuielilor de judecată şi onorariul acestui avocat.

În nicio fază procesuală şi din niciun înscris aflat în dosarul cauzei nu rezultă că S.C. "E." S.A. ar fi fost asistată juridic ori reprezentată de inculpata B. sau că acest avocat a asigurat substituirea apărătorului ales, desemnat de reclamantă, avocat A.

După pronunţarea sentinţei comerciale nr. 9295/2009 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, S.C. "E." S.A., prin director general Q. potrivit contractului de asistenţă juridică din 25.09.2009, a desemnat pe avocatul societăţii, în persoana inculpatei A., să legalizeze acea hotărâre şi să execute silit debitoarea AVAS pentru recuperarea creanţei "L.", pentru un onorariu de 76.160, 00 lei, împuternicirea avocaţială nr. 218 855/2009 fiind semnată la 25.09.2009 tot de către directorul general Q.

Inculpata A. a solicitat la 25.09.2009, după ce anterior, prin acelaşi B.E.J. "H." la 22.06.2009 (nr. S.C. E. S.A. - 117 din 25.05.2009) a notificat debitoarea AVAS, executarea silită a acesteia prin poprirea conturilor, pentru recuperarea sumelor de 535 000 euro cu titlu de despăgubiri, dobânda legală aferentă acestei sume de la 10.03.2009 şi până la achitarea efectivă - 32 851, 68 lei, cheltuieli de judecată, precum şi cheltuielile de executare din care şi onorariul avocaţial conform facturii din 01.10.2009, anexată, în sumă de 76.160 (64.000 onorariu + 12.160 TVA, fila 13, vol. VI), indicând contul de la BB., Agenţia P-ţa Romană în care să se facă virarea sumelor recuperate pentru creditoare.

S-a format pe rolul B.E.J. "H." dosarul de executare nr. x/2009 la 25.09.2009, în care la 13.10.2009, prin proces-verbal, au fost calculate cheltuielile de executare şi s-a solicitat instanţelor de judecată, respectiv Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, încuviinţarea executării silite.

După admiterea cererii de încuviinţare a executării silite dispusă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la 04.11.2009 şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 06.11.2009, martorul H. a emis, la data de 09.12.2009, somaţia de plată nr. 449, pentru ca la 21.01.2010 cu nr. 24, S.C. "E." S.A., prin avocat A., să trimită B.E.J. "H." o cerere prin care solicita executorului judecătoresc să dispună îndeplinirea procedurii privind poprirea conturilor debitoarei AVAS, în vederea recuperării creanţei, pe care o deţinea societatea asupra acesteia, conform titlului executoriu aflat la dosar. Executorul judecătoresc H. a înfiinţat poprirea asupra conturilor indicate de creditoare ca fiind deţinute de debitoare la LL. S.A. şi Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti până la concurenţa sumei de 578 106, 83 euro + 143 059, 28 lei, informând în acest sens AVAS la 05.02.2010.

Deşi, iniţial S.C. "E." S.A. a indicat un alt cont pentru virarea banilor, de pe numărul de fax 023130474, aflat în biroul inculpatei A., aceasta a transmis la data de 05.02.2010 executorului judecătoresc un alt cont, de data aceasta deschis la N. Dorobanţi, în care, la 10.02.2010, martorul H. a şi virat prima tranşă, ce reprezintă fracţie creanţă de 291 575,11 lei, creditoarei, obţinută prin poprire, după ce anterior a reţinut 33 256, 00 lei cheltuieli de executare, 77,60 lei taxe executare şi 76,160, 00 lei onorariu avocat, virat în contul Cabinetului de Avocat "A." indicat în antetul cererii de executare.

Despre această plată a luat cunoştinţă şi directorul general de la acea dată al S.C. "E." S.A., martorul Q., care a semnat contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială pentru această fază cu inculpata A. şi cu care a ţinut legătura, inculpata şi martora W. comunicându-i încasarea de către S.C. "E." S.A. a unei fracţii din creanţă, martorul aşteptând încasarea de către creditoare a următoarelor tranşe. O astfel de tranşă în sumă de 694 715,63 lei a fost virată S.C. "E." S.A. la 03.03.2010, provenind din suma de 2123220,83 lei, consemnată în contul deschis la dispoziţia B.E.J. "H." de AVAS la 18.02.2010. Diferenţa de 1428505,20 lei a fost virată de martorul H. la aceeaşi dată, 03.03.2010, în contul S.C. "G." S.R.L., urmare unui contract de prestări servicii încheiat la 19.10.2006 la Bucureşti, între S.C. "E." S.A., prin reprezentant legal, C. şi această societate, transmis de pe fax-ul din secretariatul S.C. "E." S.A., nr. 0213144058 la 03.03.2010 Biroului Executorului Judecătoresc "H.".

Acest contract având ca obiect promovarea şi livrarea de componente şi echipamente pentru înlocuirea celor existente în dotarea Hotelului K. pentru preţul de 348 000 euro, inclusiv TVA, a fost transmis Biroului Executorului Judecătoresc "H." incomplet şi văzând că provine de la creditoare, martorul H. a luat legătura cu împuternicitul creditoarei, inculpata A., care i-a confirmat că societatea avea o datorie către S.C. "G." S.R.L. şi i-a cerut să facă plata, lucru pe care martorul l-a realizat la 03.03.2010, plătind astfel din banii primiţi de la AVAS după ce i-a schimbat din lei în euro la cursul zilei.

Referitor la această plată, iniţial inculpata A. a declarat că reprezenta plata aparaturii electronice ce trebuia furnizată S.C. "E." S.A. de acea societate, dar nu s-au mai înţeles cu privire la preţul bunurilor, astfel încât banii au fost restituiţi, pentru ca ulterior la solicitarea executorului judecătoresc care i-a spus că a primit la birou respectivul contract incomplet din care rezulta o creanţă de 348 000 euro şi a întrebat-o dacă să facă plata, fără a discuta cu directorul general al societăţii, martorul Q., având în vedere multiplele relaţii existente între cele două societăţi, a fost de acord şi a confirmat ca suma să fie virată în contul S.C. "G." S.R.L., în. baza respectivului "titlu".

Ulterior, martorul Q. i-ar fi comunicat că în relaţia contractuală cu această societate nu s-au mai înţeles la preţ, iar banii se vor întoarce în contul de consemnaţiuni .

Nu numai că respectivul contract de prestări servicii datat 19.10.2006 nu reprezenta un titlu executoriu şi nu a fost încheiat de Q., însă martorul nici nu a avut cunoştinţă de acesta şi mai mult de plata efectuată în baza lui, aşteptând virarea de către executorul judecătoresc, în procedura executării silite desfăşurată în dosarul nr. x/2009, a următoarelor tranşe, până la încasarea integrală a debitului.

Acest aspect rezultă din declaraţia martorului Q., care a arătat că a luat la cunoştinţă despre acest contract în luna ianuarie 2011, când a fost chemat de noua conducere a societăţii şi a dat explicaţii, menţinută cu prilejul confruntării cu inculpata A. la 07.11.2014, afirmând că în calitatea pe care o avea ar fi trebuit să cunoască despre existenţa unui astfel de contract care, în realitate, nu a existat, nefiind înregistrat în evidenţele S.C. "E." S.A. Ulterior, în completarea celor menţionate, martorul Q. a arătat ca nu avea cum să nu cunoască despre existenţa acestuia, întrucât numai el era responsabil pentru hotelul K. din Sinaia, iar hotelul nu avea nevoie de astfel de bunuri, fiind complet utilat.

În evidenţele S.C. "E." S.A., la data respectivă, 19.10.2006, există însă înregistrat sub nr. C/219/1 din 19.10.2016 un contract încheiat între S.C. "G." S.R.L., în calitate de prestator şi S.C. "E." S.A., prin C., preşedinte, în calitate de client, având ca obiect prestarea de servicii juridice în dosarul nr. x/1995 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care însă nu putea fi folosit în dosarul de executare silită nr. 449/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc "H.", întrucât privea o altă cauză decât cea în care a fost emis titlul executoriu. Acest contract a fost înregistrat de martora Y., potrivit declaraţiilor acesteia, după ce a fost ştampilat, în registrul de contracte interne, la poziţia indicată, fiindu-i remis cu întârziere după data la care pare că a fost semnat, respectiv 19.10.2006 (anexa nr. 1 - registrul original de contracte interne 2001 - 2007 al S.C. "E." S.A.). S.C. "G." S.R.L. nu putea acorda prestaţii de natură juridică, deoarece un astfel de serviciu public este realizat numai de persoanele îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 51/1995, societatea având ca obiect declarat de activitate "comerţ cu ridicata de componente şi echipamente electronice şi de telecomunicaţii".

Cert este însă că ambele contracte au fost încheiate din partea S.C. "E." S.A. de preşedinte, inculpatul C., că acela care viza prestarea de servicii juridice în dosarul nr. x/1995 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost, în fapt, deşi datat 19.10.2006, falsificat şi înregistrat ulterior, aspect confirmat prin numărul de înregistrare atribuit şi de martora Y., iar ambele au fost folosite pentru a se da o aparenţă de legalitate operaţiunii şi transmis incomplet, doar cel care privea aparatura electronică, de pe numărul de fax al S.C. "E." S.A. din secretariatul martorului Q., în timpul programului de lucru, către executorul judecătoresc H., care a virat suma de 1.428.505,20 lei, înscrisă ca preţ în acesta în contul S.C. "G." S.R.L., virament aprobat în acest sens şi de inculpata A.

Cu toate acestea, după ce au fost convertiţi în euro şi plasaţi într-o firmă situată într-un paradis fiscal, respectiv V. Cipru, cu justificarea "avans pentru servicii turistice", la un interval de câteva zile, banii au fost returnaţi, convertiţi din nou în lei şi viraţi de S.C. "G." S.R.L. în contul de consemnaţiuni al Biroului Executorului Judecătoresc "H." la 12.03.2010, cu menţiunea "refuzată încasarea".

Trebuie menţionat că, în discuţiile purtate cu inculpata A., martorul H. i-a comunicat, deoarece aceasta nu avea cum să cunoască, intrarea ultimei tranşe de bani, inculpata spunându-i că S.C. "E." S.A. are, la rândul ei, datorii şi trebuie plătite, motiv pentru care martorul i-a solicitat o cerere scrisă sub acest aspect sau indicarea unor coordonate unde să facă virarea banilor, primind de pe fax-ul S.C. "E." S.A. contractul de prestări servicii din 19.10.2006 încheiat cu S.C. "G." S.R.L., de preşedinte, inculpatul C., care avea indicat contul din Banca MM. - M, document incomplet. Sub acest aspect, inculpata A. i-a menţionat că, probabil, au existat deficienţe tehnice în transmitere şi îi va trimite şi restul paginilor din contract, fapt ce nu s-a realizat, iar martorul nu a mai insistat, având în vedere faptele ulterioare, cu relevanţă interceptarea ambientală a discuţiilor dintre inculpata A. cu martorul H., de unde rezultă că inculpata a cunoscut despre transmiterea incompletă a contractului, dar nu mai poate să-i pună la dispoziţie martorului restul filelor, pentru că "Nu le mai am, le aveam acolo" .

Este momentul în care, potrivit declaraţiei martorului H., inculpata A. i-a spus să păstreze o perioadă banii în cont, pentru că va primi prin fax, de la S.C. "E." S.A., un contract de asistenţă juridică, titular fiind avocat B., ce ţine de Baroul Prahova, urmând să vireze banii în contul cabinetului de avocat indicat în adresa acestuia, poziţie menţinută şi cu prilejul confruntării la 19.12.2014 cu inculpata A. .

La rândul său A., deşi confirmă, cu ocazia confruntării cu martorul, că i-a transmis să păstreze banii în contul de consemnaţiuni o anumită perioadă de timp după ce s-au întors de la S.C."G." S.R.L., nu susţine că i-ar fi solicitat ca banii să-i vireze în contul Cabinetului de Avocat "B.", în contradictoriu cu ceea ce a declarat cu prilejul audierii la 16.05.2014, când informată fiind de executor că are un alt titlu transmis de S.C. "E." S.A. din care rezulta o creanţă a avocatului B. şi a întrebat-o dacă să facă plata, apreciind că nu se poate opune voinţei clientului său, i-a confirmat să dea eficienţă înscrisurilor pe care la are, comunicând însă acest aspect martorului Q.

Acest martor infirmă aspectele declarate de inculpata A., arătând că voinţa S.C. "E." S.A., ca şi în celelalte cazuri, a fost de a încasa toţi banii primiţi de la AVAS în procedura executării silite, că nu a cunoscut despre acest nou contract cu Cabinetul de Avocat "B." şi nici despre virarea banilor în contul cabinetului. Nu este singurul aspect cu privire la care inculpata A. se contrazice, un alt element vizând chiar pe inculpata B., cu privire la care arată că a înlocuit-o uneori la termenele din procesul de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, - pretenţii - împrejurare ce nu rezultă din dosarul respectiv, neştiind dacă acest avocat are încheiat vreun contract de asistenţă juridică cu S.C. "E." S.A., însă i-a permis executorului judecătoresc H., fără să vadă contractul şi să verifice existenţa lui, să plătească o sumă de o valoare considerabilă în contul respectivului cabinet de avocat.

Deoarece nu s-a reuşit prin prima modalitate scoaterea banilor din patrimoniul S.C. E. S.A., pentru a-i justifica executorului judecătoresc H., care pe toată durata executării silite desfăşurată în dosarul nr. x/2009 a colaborat numai cu inculpata A., primind înscrisuri numai de la fax-uri având ca expeditor S.C. "E." S.A., a căror valabilitate a fost confirmată de inculpată, la data de 29.03.2010, se transmite de la numărul 021.315xxxx ca aparţinând S.C. "E." S.A., cererea Cabinetului de Avocat "B." cu sediul în Boldeşti Scăeni, jud. Prahova, contractul de consultanţă şi asistenţă juridică din 09.11.2006 şi adresa din 24.03.2010 pretins emisă către S.C. "E." S.A., sub semnătura inculpatei B. şi i se cere martorului H. să dea curs celor menţionate în aceste înscrisuri. Respectivele înscrisuri şi anume adresa către S.C. E. S.A. din 24.03.2010 nu a fost primită şi înregistrată la această societate, iar inculpata B. nu a prezentat un document sau orice dovadă din care să rezulte comunicarea anterioară a acesteia şi nici a contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din 09.11.2006. Acest contract, care nu este unul tipic, nu se regăseşte în nicio evidenţă a S.C. "E." S.A., nici din punct de vedere financiar ca o plată datorată pentru serviciile prestate de avocat B., a fost semnat din partea societăţii de preşedinte, inculpatul C., are un conţinut aproximativ identic cu cel care a primit nr. C/219/1 din 19.10.2006, diferă doar dosarul şi a fost antedatat tocmai pentru a putea fi semnat de preşedintele consiliului de administraţie, întrucât după 2007 împuternicit să semneze astfel de contracte era directorul general, martorul Q. Nu numai că acest contract nu a fost încheiat la data la care apare înscrisă pe el, însă nici prestaţiile la care s-a obligat inculpata B. nu au fost realizate, dovadă fiind în acest sens dosarul în pretenţii nr. x/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, unde întreaga asistenţă juridică şi reprezentare a S.C. "E." S.A. a fost asigurată doar de inculpata A.

Înscrisul a fost plăsmuit în integralitate cu această ocazie, după data de 12.03.2010 şi antedatat, pentru a putea fi semnat de inculpatul C. în perioada în care acesta mai era încă preşedinte al consiliului de administraţie şi când oricare din membrii consiliului de administraţie, după aprobarea consiliului de administraţie sau chiar ulterior, putea semna astfel de contracte, este aproape identic cu cel ce poartă nr. C/219/1 din 19.10.2006, a fost transmis de pe fax-ul deţinut anterior de S.C. "E." S.A., cu titulatura acestuia, pentru a crea şi menţine convingerea martorului H. că reprezintă voinţa creditorului. Inculpata A., la întrebarea martorului H. referitoare la plata în contul indicat în antetul cererii Cabinetului de Avocat "B.", cunoscând caracterul fals al contractului, a confirmat plata, folosind contractul pentru a o justifica, iar executorul judecătoresc H. a plătit, la data de 30.03.2010. Drept urmare, fiind realizat obiectul executării silite, respectiv obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi achitate cheltuielile de executare, inclusiv celelalte sume datorate potrivit legii, executorul judecătoresc H. a dispus la 30.03.2010, prin proces-verbal, potrivit art. 3715 lit. a) C. proc. civ., în vigoare la acea dată, încetarea executării silite în dosarul nr. x/2009.

Potrivit declaraţiei martorului H., în cauză nu a fost emis proces-verbal de distribuire a sumelor provenite din executarea AVAS, deoarece plăţile s-au făcut în conturile menţionate pe baza documentelor primite de la S.C. "E." S.A., confirmate de inculpata A., iar la final a emis proces-verbal de încetare a executării, întrucât a apreciat că a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, iar inculpata A. a fost de acord cu această modalitate de închidere a dosarului de executare. Acest proces-verbal încheiat la 30.03.2010 nu a fost comunicat S.C. "E." S.A.

Cu toate acestea, deşi cunoştea că executarea silită a încetat la 30.03.2010, inculpata A. a solicitat printr-o cerere înregistrată cu nr. 449/2009 la 11.10.2010 B.E.J. "H." să-i comunice o copie conformă cu originalul a procesului-verbal de încetare a executării silite şi orice acte pe care le apreciază relevante pentru a putea fi transmise S.C. "E." S.A. în vederea efectuării înregistrărilor contabile corespunzătoare.

Martorului Q. în faza de urmărire penală a declarat că nu a cunoscut despre existenţa contractului, că nu au existat prestaţii juridice, respectiv încasarea ultimei tranşe de bani şi încheierea executării silite, sperând raportat la încrederea dobândită de-a lungul timpului în relaţia profesională cu inculpata A., potrivit asigurărilor acesteia, că banii vor ajunge în patrimoniul creditoarei, semnând una din întâmpinările întocmite în dosarele în care AVAS a formulat contestaţii cu bună-credinţă, tocmai pentru a-şi îndeplini sarcinile şi a recupera prejudiciul suferit de societate ca urmare a restituirii în natură a jumătate din imobilul L. În momentul în care a constatat că banii nu au intrat în integralitate în patrimoniul S.C. "E." S.A. şi în urma unei discuţii mai aprinse cu inculpata A., în luna septembrie 2010, care nu i-a spus ce s-a întâmplat cu restul banilor, martorul a anunţat conducerea societăţii ce a dispus verificări şi în cele din urmă, având în vedere şi alte elemente, şi-a dat demisia. Abia în cadrul explicaţiilor date în luna ianuarie 2011 sub conducerii S.C. "E." S.A., a văzut contractul de consultanţă şi asistenţă juridică din 19.11.2006 despre care nu a cunoscut nimic, acest contract nefiind discutat şi aprobat de conducerea de la vremea respectivă, nu a fost remis serviciului contabilitate pentru luare în evidenţă, iar inculpata B. nu a fost desemnată să reprezinte societatea în acel proces în pretenţii, pe această inculpată cunoscând-o abia în vara anului 2009, când a fost rugat de inculpata A. să o lase să o ajute, fiindu-i prezentată sub numele de "B.". Martorul a precizat în mod constant că nu a trimis cele două contracte către B.E.J. "H.", deoarece nu cunoştea existenţa acestor acte, a aşteptat ca toţi banii să fie încasaţi prin executor, de aceea a şi împuternicit-o pe inculpata A., care a reprezentat de-a lungul timpului societatea în diverse litigii şi executări silite şi a avut încredere în aceasta.

Constatând că suma de 1.428.505,20 lei nu a fost încasată de S.C. "E." S.A. şi intrând în posesia documentelor de la B.E.J. "H." la 10.01.2011, care confirmau plata definitivă a acestor bani către Cabinetul de Avocat "B." pe baza unui contract ce nu se regăsea în evidenţele societăţii şi despre care fostul director general Q. şi angajaţii societăţii nu aveau cunoştinţă şi nici despre prestaţiile juridice ale inculpatei B. referitor la L., noua conducere a S.C. "E." S.A. a formulat, la 17.03.2011, plângere penală şi a sesizat Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 04.03.2011.

Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea nr. 52 din 23.03.2012, dispusă în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă, constatând că executorul judecătoresc H. a manifestat neglijenţă în efectuarea lucrărilor în dosarul nr. x/2009, plătind chiar şi urmare unor documente primite de pe fax-ul creditoarei, dar neconfirmate decât verbal, fără o cerere scrisă din partea reprezentantului convenţional al acesteia, suma de 1.428.505,20 lei în contul unor terţi străini de executare, care aveau posibilitatea legală de a-şi valorifica separat pretenţiile, transformând creditorul în debitor, l-a sancţionat cu avertisment, potrivit art. 49 lit. b) din Legea nr. 188/2000, ţinând cont şi de circumstanţele personale.

În rechizitoriu s-a mai arătat că, S.C. "E." S.A. a suferit un prejudiciu de 1.428.505,20 lei urmare acţiunii concertate de inducere în eroare a inculpaţilor C., A. şi B. desfăşurată pe parcursul executării silite a AVAS în dosarul nr. x/2009 al B.E.J. "H." - 12.03.2010 - 30.03.2010, care, pentru a intra în posesia banilor, au falsificat prin plăsmuire integrală un contract de consultanţă şi asistenţă juridică pe care l-au antedatat şi folosit ca mijloc fraudulos. Aceştia nu numai că au conceput activitatea de inducere în eroare, dar au şi susţinut-o prin acţiuni care să confere aparenţă de legalitate demersurilor realizate, aparenţă care a fost înlăturată însă de cercetările efectuate în prezenta cauză penală şi care au dovedit caracterul falsificat al contractului, folosirea acestuia pentru scoaterea sumei de 1.428.505,20 lei din patrimoniul S.C. "E." S.A. şi dirijarea acesteia către Cabinetul de Avocat "B." reprezentat de inculpata B., ce nu a desfăşurat în fapt activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistare juridică a societăţii pentru recuperarea despăgubirilor urmare pierderii a 1/2 din L., obţinând în acest fel un folos patrimonial injust.

Procurorul a realizat şi o analiză a declaraţiior de martori arătând că: martorii Q., Y., X. şi W. au confirmat faptul că inculpata B. nu era cunoscută la nivelul anului 2006 în cadrul soietăţii "E." S.A., martorii arătând că le-a fost prezentată de inculpata A. în vara anului 2009 sub numele de "B.", iar după acest moment a început să o ajute pe inculpata A. la redactarea unor notificări în numele S.C. "E." S.A., fără a fi încheiat un contract direct între societate şi avocat. Martora Y. a menţionat că în perioada 2006 - 2007 a stat chiar în birou cu inculpata A. şi nu a văzut-o niciodată pe inculpata B. acolo şi nici auzit-o vreodată pe inculpata A. să fi spus conducerii societăţii că datorează vreo sumă de bani acestei avocate. De asemenea, a luat cunoştinţă de contractul de consultanţă şi asistenţă juridică din 19.11.2006, după ce a primit în luna decembrie 2010, prin poştă, factura emisă de S.C. "E. " S.A., care nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii, deoarece nu societatea a plătit, referitor la un onorariu deja încasat, a prezentat-o conducerii, ce a dispus efectuarea de verificări, după care, constatându-se că plata nu era datorată, că respectivul contract nu exista, conducerea a dispus contactarea avocaţilor şi demararea procedurilor legale, aflând ulterior de formularea plângerii penale. A mai arătat martora Y. că, dacă respectivul contract de consultanţă şi asistenţă juridică ar fi fost încheiat de S.C. "E." S.A., ar fi fost aplicată ştampila acestei societăţi pe exemplarul aflat în posesia Cabinetului de Avocat "B.".

Aceste declaraţii se coroborează cu cele ale martorului Q., care a afirmat în mod constant că nu a cunoscut nimic referitor la încheierea contractului de asistenţă juridică de către inculpatul C. cu Cabinet de Avocat "B." reprezentat de inculpata B., că a împuternicit-o doar pe inculpata A. să efectueze demersurile legale pentru recuperarea integrală a debitului de la AVAS prin intermediul B.E.J. "H.", având încredere în aceasta, fiind asigurat că se derulează activităţile în acest sens, iar în momentul în care a constatat că banii nu au ajuns în totalitate în conturile societăţii, iar inculpata A. nu-i oferă o justificare acceptabilă, a informat conducerea şi şi-a dat demisia. Martorul Q. a mai afirmat că, personal, nu a transmis şi nu a dispus comunicarea celor două contracte de pe numerele de fax ale S.C. "E. S.A. către B.E.J. "H.", nu a cunoscut existenţa acestora şi nici a celui înregistrat cu nr. 219/1 din 19.10.2006 referitor Ia dosarul nr. x/1995 şi nici nu a fost informat de inculpata A. referitor la aceste contracte, aşteptând încasarea integrală a banilor.

În ceea ce priveşte afirmaţia că nu a putut lua legătura cu inculpatul C., martorul Q. a precizat că de la începutul anului 2010, când au apărut anumite divergenţe între cei doi, nu a mai discutat cu inculpatul C., iar în momentul în care a încercat să-l contacteze telefonic, la recomandarea inculpatei A., acesta nu i-a răspuns .

Procurorul a mai invocat în actul de sesizare şi declaraţia martorului X., membru al Consiliului de Administraţie în perioada 2005 - 2007 şi auditor intern între 2004 - 2010, care a arătat că nu a aprobat niciodată în Consiliului de Administraţie, încheierea de către inculpatul C. a contractului de consultanţă şi asistenţă juridică cu inculpata B., ce nu a lucrat şi nu a colaborat în perioada în care apare încheiat acesta cu societatea, pe inculpata B. fiind imposibil să nu o fi cunoscut, întrucât în toată perioada indicată, a fost prezent în societate şi ar fi auzit de aceasta, mai ales că se ocupa de problemele economice ale societăţii. Martorul arată că anterior contractul ar fi trebuit luat şi în evidenţa oficiului juridic şi cunoscut şi de administratorul societăţii Q., S.C. "E." S.A. fiind reprezentată de mai mulţi avocaţi, însă colabora cu B.E.J. "H. " numai prin intermediul inculpatului A.

Procurorul a analiat în actul de sesizare şi declaraţia martorei W., reţinând că aceasta a susţinut că inculpata B. i-a fost prezentată în vara anului 2009 sub numele de B. de către inculpata A. care avea anumite probleme de ordin medical şi a făcut precizarea că, dacă va fi supusă unei intervenţii chirurgicale, B. o va ajuta în activitatea sa privind dosarele. Nu a văzut în concret ca inculpata B. să facă vreo activitate, însă a văzut-o venind în vizită la inculpata A., care a câştigat procesul S.C. "E." S.A. în contradictoriu cu AVAS şi a fost desemnată să realizeze procedura de executare. În cadrul acestei proceduri, s-a plătit o parte din bani despre care a luat la cunoştinţă şi directorul general Q., care a continuat să urmărească încasarea banilor. Întrebând despre aceştia constant, însă diferenţa nu a mai fost primită, iar inculpata A. nu a comunicat ce s-a întâmplat cu restul banilor. Întrucât îşi desfăşura activitatea la compartimentul financiar, nu a văzut ca inculpata B. să aibă încheiat un contract cu S.C. "E." S.A. sau vreo împuternicire, iar în luna decembrie 2010 când societatea a primit factura de la Cabinetul de Avocat "B." a fost surprinsă, deoarece nu exista contract şi nici plata efectuată în baza acestuia. În acest context, împreună cu martora Y., au efectuat verificări în registre şi pentru că nu au identificat contractul, Y. a transmis factura către directorul general EE., care îl înlocuise pe martorul Q., ce demisionase între timp, cerând îndrumări. Dacă ar fi existat încheiat contractul de consultanţă şi asistenţă juridică cu Cabinetul de Avocat "B." de natura celui prezentat, acesta se înregistra în evidenţele societăţii .

Procurorul a evocat şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei considerând că dovedesc intenţia noii conduceri a S.C. "E." S.A., după anul 2007, de a recupera prejudiciul suferit prin restituirea în natură către persoana fizică RR. a 1/2 din L., prin hotărâre judecătoreasca definitivă, că de întreg procesul care a format obiectul dosarului nr. x/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, (pretenţii) s-a ocupat numai inculpata A., cu contract şi împuternicire la dosar semnate de directorul general, Q. şi cheltuieli acordate în acest sens, precum şi că executarea silită a fost demarată şi coordonată din partea S.C. "E." S.A. numai de această inculpată A.

S-a conchis în urma analizei probatoriului că, în anul 2006 nu s-a încheiat contractul de consultanţă şi asistenţă juridică cu Cabinet de Avocat "B.", fapt relevat şi de auditul extern realizat în acest sens începând cu anul 2006, precum şi celelalte două cu S.C. "G." S.R.L., pretins încheiate de acelaşi inculpat C., unul transmis parţial B.E.J. "H.", iar altul nefolosit, dar luat în evidenţa S.C. "E." S.A.

Trebuie menţionat că unul dintre numerele de fax de la care s-au transmis la 29.03.2010 contractul de consultanţă şi asistenţă juridică datat 19.11.2016 şi anume nr. 021315xxxx a aparţinut S.C. "E." S.A. până în luna noiembrie 2008, când s-a mutat în incinta hotelului S., fiind preluat de S.C. KK. SRL, cu sediul social în Bd. x, , administrată de numitul QQ., fratele inculpatului D.

Caracterul fals al contractului de consultanţă şi asistenţă juridică, antedatat 19.11.2006, rezultă şi din aceea că din examinarea registrului de contracte interne şi a copiilor tuturor contractelor de asistenţă juridică încheiate de S.C. "E." S.A. începând cu anul 2006, niciunul nu a fost semnat de inculpatul C., în proporţie majoritară fiind semnate de martorul Q., de QQ. sau de directorul financiar NN. (anexa nr. 1 şi filele 193 - 321, vol. VII, întreg volumul VIII). Mai mult, singurul exemplar original predat la 18.07.2011 de Cabinetul de Avocat "B. " organelor de urmărire penală nu poartă amprenta S.C. "E." S.A., iar aşa - zisul onorariu este disproporţionat mai mare în raport cu cel plătit pentru asistenţa juridică acordată în procesul de pretenţii şi pentru faza executării silite inculpatei A., care a realizat în fapt întreaga activitate în condiţiile în care inculpata B. nu a desfăşurat niciun fel de serviciu juridic. De altfel, înregistrarea contract cu nr. x din 09.11.2006 în registrul evidenţă acte intrări - ieşiri al Cabinetului de Avocat "B. ", cu sediul în localitatea Boldeşti - Scăeni, str. x, jud. Prahova, nu s-a realizat într-o ordine firească a actelor încheiate de acest avocat, care a dobândit calitatea chiar în anul 2006, însă până la 26.08.2009 şi-a desfăşurat activitatea la S.C. Compania De Transport Feroviar Bucureşti S.A., când a comunicat încetarea colaborării şi a fost prezentată de inculpata A. la S.C. "E." S.A. sub numele de "B.".

Procurorul de caz a mai menţionat în rechizitoriu că, urmare acţiunilor civile promovate de societate pentru recuperarea prejudiciului fie împotriva inculpatei A., inculpatei B. şi B.E.J. "H.", instanţele civile s-au pronunţat asupra şi în cadrul procesual cu care au fost investite, fără a cunoaşte despre cercetările penale, relevate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către martorul H. abia în anul 2015, când a cerut suspendarea deciziei civile nr. 1127/A din 20.11.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, instanţă ce a dispus suspendarea judecăţii .

Acuzaţii formulate

În sarcina inculpaţilor C. şi B. s-a reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că au plăsmuit contractul de asistenţă juridică pe care l-au antedatat 9.11.2006, astfel încât să pară încheiat în perioada în care D. îndeplinea calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al E., contract pe care ulterior, prin intermediul inculpatei A., l-au folosit în dosarul de executare deschis pentru valorificarea sentinţei civile nr. 9295/2009 a Tribunalului Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice.

În sarcina inculpaţilor C., B. şi A. s-a reţinut infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că, în dosarul de executare silită nr. 449/2009 al BEJ "H.", fără ştiinţa E., au folosit contractul de asistenţă juridică falsificat pentru a justifica, în faţa executorului, plata sumei de 1.428.505,20 lei echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată nedatorată de SC E., dar realizată, şi efectuată de executor la data de 30.03.2010.

În sarcina inculpatei A. s-a mai reţinut şi infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că a folosit contractul de asistenţă juridică încheiat între E., reprezentată de C. şi Cabinetul de avocat "B.", reprezentat de aceasta, cunoscând că este fals, în cadrul dosarul de executare silită nr. 449/2009 al BEJ "H.", pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 lei, echivalentul a 348.000 euro, în contul Cabinetului de Avocat "B.", plată nedatorată de SC E., dar efectuată de executor la data de 30.03.2010.

Apărările formulate în calea de atac

- pentru inculpata A.: nu a cunoscut caracterul plăsmuit al contractului de asistenţă juridică şi antedatarea sa, aceste acţiuni realizandu-se de către şi în baza înţelegerii intervenite între coinculpata B. şi C.; nu se poate opune inculpatei faptul că C. a semnat contractul, când pierduse calitatea de director, fiind maniera în care îşi putea recupera banii împrumutaţi societăţii; transmiterea documentelor către biroul executorului judecătoresc nu s-a realizat de către inculpată; inculpata nu a cunoscut că acel contract nu era neînregistrat în evidenţele E. şi nu a efectuat acţiuni de inducere în eroare a executorului; strategia referitoare la L. a aparţinut inculpatei B., aceasta fiind îndreptăţită să primească un onorariu; stampila "1" s-a aflat permanent în posesia numitului Q. şi secretarei sale Y., şi, fiind aplicată pe contract, demonstrează că înscrisul era cunoscut şi asumat de către E.; numărul de fax de la care s-au trimis documentele la biroul executorului judecătoresc nu aparţinea E., ci societăţii KK., ce avea un sediu distinct, intr-o altă clădire.

În susţinerea argumentelor s-au invocat declaraţiiler martorilor: Y., AA., J., H. şi I., X. (audiaţi de instanţa de fond, f. 102 - vol 1, 75 - vol 2, 103, 108,109 - vol 1 şi redate în secţiunea anterioară) şi procesul verbal din 22.09.2011 de redare rezumativă a discuţiilor dintre executorul H. şi inculpată, purtate în data de 20.09.2011.

La termenul de judecată din data 18 octombrie 2017, în apel, au fost puse în discuţie cererile de probatorii formulate de inculpata A., încuviinţându-se audierea tuturor martorilor solicitaţi, W., Y., AA. şi Q., precum şi audierea sa.

- pentru inculpata B.: încălcarea principiului ne bis in idem şi stabilităţii juridice în raport cu hotărârile civile anterioare ce au constatat valabilitatea contractului de asistenţă, prestaţiei inculpatei în baza acestuia, şi caracterul datorat al onorariului încasat; lipsa probelor care să susţină acuzaţia, în contextul în care neînregistrarea contractului în evidenţele E. nu este o probă suficientă existând situaţii identice în raport cu alte înscrisuri neînregistrate, înclusiv contracte de asistenţă juridică încheiate cu alţi avocaţi; nu a plăsmuit contractul, acesta fiind semnat şi ştampilat în anul 2007, întrucât ulterior numitul C. nu a mai avut acces la ştampilă, respectiv în 2009 când se susţine contrafacerea sa; inculpata a asigurat asistenţa juridică în cauzele dintre E. şi AVAS, iar în cauza evaluată în actul de sesizare inculpata nu trebuia să asistenţă şi reprezentare ci să furnizeze "ideea câştigătoare", aspect ce justifică şi diferenţa de onorariu între cele două inculpate.

În susţinerea argumentelor s-a invocat declaraţia martorului X.. La termenul din data de 29 noiembrie 2017, în apel, s-a pus în discuţie cererea de probatorii solicitată de apelanta inculpată B., respectiv s-a respins proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv determinarea modului în care factura din data de 16 aprilue 2010 a fost evidenţiată în contabilitatea E., respectiv înregistrarea sa ca o cheltuială deductibilă, s-a admis proba cu înscrisuri (ce erau depuse deja la dosar) şi s-a luat act de poziţia inculpatei în sensul că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel. Inculpata nu a solicitat audieri de martori. Cererea de efectuare a expertizei contabile, instanţa de apel a evaluat-o ca lipsită de utilitate în raport cu acuzaţia ce vizează întocmirea înscrisului, iar nu consecinţele sale în contabilitate.

Apărarea inculpatei B. nu a solicitat reaudierea coinculpatului C.

Ambii inculpaţi, prin apărători, în motivele de apel şi pledoaria pe fond au invocat şi comentat pozitia coinculpatului C. În ceea ce-l priveşte pe acesta apărarea inculpatei A. a precizat că doreşte "audierea sa în măsura în care înţelege să dea declaraţii în faţa instanţei de apel", iar în concluzii a preluat declaraţia acestuia dată, în faţa instanţei de fond.

Declaraţia a fost dată în faţa instanţei de fond, de către inculpatul C., în prezenţa avocaţilor inculpatelor B. şi A., ce au avut posibilitatea reală să valorifice orice oportunitate de apărare, acestia formulând întrebări în raport cu situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi în legătură cu contribuţia sau implicarea coinculpatelor. Declaraţia acestui inculpat, dată în şedinţa publică din data de 12.12.2016, nu a vizat doar aspectul recunoaşterii faptelor în sensul judecării în procedura simplificată, ci a constat într-o audiere detaliată asupra tuturor aspectelor de fapt utile cauzei, evaluate de apărători şi procuror, respectiv asupra modalităţii şi momentului naşterii rezoluţiei infracţionale şi întinderii contribuţiei participanţilor. Astfel, la întrebările formulate de apărătorii inculpatelor A. şi B. şi de către procurorul de şedinţă, inculpatul C. a dat următoarele răspunsuri: După anul 2007 eu am plecat din cadrul societăţii şi cu siguranţă cunoşteam anumite persoane din cadrul societăţii, dar o relaţie mai aparte, mai specială nu am mai avut cu vreo persoană din cadrul societăţii.

Nu-mi mai amintesc cum se ţinea evidenţa contractelor, respectiv evidenţă unică ori fiecare director avea o evidenţă proprie.

Aşa cum am menţionat anterior, nu-mi amintesc cum s-au derulat lucrurile cu exactitate. îmi amintesc că s-a luat o hotărâre şi o decizie, ca să luăm o sumă de bani.

În perioada în care eram eu preşedinte într-adevăr s-au încheiat diverse contracte de asistenţă juridică cu diferiţi avocaţi, iar cuantumul onorariilor avocaţiale erau în funcţie de activitatea prestată. Au existat şi contracte, care prevedeau ca şi onorariu un onorariu de succes.

Nu-mi amintesc cu exactitate, dar s-au plătit onorarii mari şi altor avocaţi.

... am folosit contractul falsificat fără ştiinţa conducerii S.C E. S.A.

După anul 2007 nu am mai avut acces la ştampila societăţii.

Recunosc în totalitate faptele aşa cum sunt descrise în actul de sesizare şi doresc să mă judec numai în baza probelor administrate până în acest moment singurele probe pe care doresc să le prezint sunt înscrisurile în circumstanţiere.

Menţionez faptul ca semnarea acestui contract s-a efectuat atunci când eu nu mai eram preşedintele consiliului de administraţie a societăţii. Până în anul 2007 când eram preşedinte şi acţionar majoritar al societăţii ajutasem din punct de vedere financiar de mai multe ori societatea, cu promisiunea că o să primesc înapoi banii.

Până în anul 2009-2010 nu primisem înapoi nicio sumă de bani şi aceasta a fost singura modalitate de a-mi recupera banii şi pe care o regret.

În rest cum s-au derulat faptele sunt surprinse exact în rechizitoriu.

Nu-mi amintesc cu exactitate (cu cine a discutat în vederea întocmirii înscrisului fals) pentru că au trecut deja 7 ani, dar ştiu că s-a discutat această chestiune şi s-a decis să se procedeze în acest fel. Cu siguranţa erau diverse persoane din cadrul societăţii şi cu cele două inculpate din cauză.

Nu ştiu care a fost rolul acestora (celor două inculpate), cunosc că acestea erau avocate.

Unele persoane din cadrul conducerii societăţii cunoşteau despre falsificarea acestui contract.

Nu pot să indic acum persoanele, ci am nevoie de timp ca să mă asigur cine sunt aceste persoane.

Din câte ştiu eu personal inculpata A. a acţionat tot timpul cu ştiinţa conducerii.

Inculpata A. nu avea posibilitatea de a lua decizii fără acordul conducerii E., dar nu ştiu ce alte decizii lua aceasta împreună cu alte persoane. Mă refer doar la perioada în care eu am fost preşedintele consiliului de administraţie.

Personal nu o cunoşteam pe inculpata B., înainte de a fi prezentată de inculpata A., dar auzisem de numele acesteia, pentru că era unul dintre avocaţii societăţii.

Apărătorul inculpatei B. a completat setul de întrebări adresate inculpatul D. în cadrul audierii acestuia, solicitând a se preciza dacă a discutat cu inculpata B. despre returnarea vreunei sume de bani ori despre această schemă infracţională.

Acesta a răspuns punctual: Nu-mi amintesc cum s-a luat această decizie, s-a discutat această problemă, s-a semnat contractul. Din câte ştiu banii au intrat în contul inculpatei B. şi mi s-a dat înapoi o parte din suma. Ştiu că am primit o sumă de bani înapoi, dar nu-mi amintesc exact cine mi-a dat-o. Banii au fost primiţi din contul în care s-a făcut plata sumei respective.

Din câte îmi amintesc, în ziua în care s-a discutat era prezentă şi B., când s-a discutat despre schema infracţională.

Da, am discutat cu inculpata B. despre schema infracţională, întrucât cu siguranţă s-a discutat ceva, pentru că s-a semnat ceva. Menţionez că a semnat şi inculpata B.

Nu cunosc dacă inculpata B. a prestat vreo activitate avocaţială legată de L.

Apărătorul inculpatei A., la rândul său, a adresat întrebări inculpatul C. în cadrul audierii acestuia, solicitând a se preciza, în contextul în care problema falsificării s-a discutat deschis, s-a pus pe masă, cu conducerea societăţii E., cum se poate explica faptul că afirmă că a introdus la BEX acel contract, fără acordul celor din conducerea societăţii E. Inculpatul a răspuns punctual: se cunoştea faptul că eu trebuia să iau o sumă de bani înapoi, aspect cunoscut de către conducere. În ziua în care s-a hotărât că eu trebuie să iau o sumă de bani înapoi, conducerea nu cunoştea despre caracterul fals al contractului.

Conducerea cunoştea faptul că eu trebuia să primesc o sumă de bani înapoi, însă la acel moment eu nu mai făceam parte din societate, în anul 2009, când s-a semnat acest contract.

Suma pe care trebuia să o recuperez de la societate era cu mult mai mare decât suma înscrisă pe contract.

Nu cunosc dacă societatea ştia că prin acel contract reprezenta modalitatea prin care îmi recuperam suma datorată.

În finalul audierii, la întrebări formulate de procurorul de şedinţă, inculpatul a reluat susţinerea: Nu-mi amintesc cu exactitate anul, când s-a falsificat contractul de asistenţă juridică. Cred ca la sfârşitul lui 2009, începutul lui 2010.

În cursul urmăririi penale C. a fost audiat prin comisie rogatorie acesta recunoscând că îi aparţin semnăturile de pe contractele de servicii de consultanţă şi asistenţă juridică din 9.11.2006, pe 19.10.2006.

Instanţa de apel reţine că inculpatul C. a detaliat, în faţa instanţei de fond, mecanismul infracţional şi contribuţiile participanţilor, a sa, şi a inculpatelor A. şi B. şi a susţinut că E., prin conducerea sa, nu a cunoscut existenţa contractului şi punerea sa în executare.

În concret, inculpaţii au găsit maniera eficientă prin care, eludând implicarea conducerii E., au asigurat plata în favoarea coinculpatei B. a sumei de 1.428.505,20 lei, în final, plata profitând acesteia şi numitului C., astfel cum acesta din urmă a precizat în faţa primei instanţe.

În ceea ce priveşte circuitul financiar, iniţial suma obţinută din executarea silită, respectiv 1.428.505,20 lei (echivalentul a 348.000 euro) a ajuns, la data de 3.03.2010 la G. SRl. Banii au fost restituiţi de societatea G. la data de 12.03.2010, cu menţiunea "refuzată încasarea" şi ajung înapoi în contul de consemnaţiuni. Se înaintează la dosarul de executare contractul de asistenţă juridică la data de 29.03.2010 şi ulterior banii sunt transferaţi în contul cabinetului de avocat B., la data de 30.03.2010.

Contractului de consultanţă şi asistenţă juridică, datat 9.11.2006, este încheiat între Cabinetul de avocatură "B." şi societatea E., reprezentat de dl C., poartă ştampila E. cu menţiunea "1", şi a avut ca obiect servicii de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, singură sau împreună cu alţi specialişti (experţi, avocaţi colaboratori, etc), în faţa oricărei autorităţi, Curţii de Apel Bucureşti (unde cauza fusese retrimisă de ÎCCJ pentru reluarea judecăţii apelului). Onorariul a fost stabilit în cuantum fix (10.000 euro) în cazul eşecului demersului, iar, în caz contrar, onorariul de succes reprezenta 30% din valoarea imobilului.

Contractul de asistenţă juridică nu poartă nicio menţiune a înregistrării în societatea clientului, respectiv în cadrul E. Probele administrate demonstrează că acest contract a fost redactat în cursul executării silite, în anul 2009, dar antedatat 2006, aspect ce excludea posibilitatea înregistrării în contabilitate sau aprobării în Consiliul de Administraţie al E. Relevante pentru stabilirea momentului contrafacerii sunt datele privitoare la încetarea raporturilor numitului C. cu societatea E. (După anul 2007 a plecat din societate şi nu a mai avut acces la ştampila - declaraţie în faţa instanţei de fond), precizarea inculpatei A., realizată în prezenţa apărătorului său ales referitoare la faptul ca ultima oară l-a văzut ce C. în anul 2009 (declaraţie, f. 53, vol. 2, dup) şi momentul declanşării procedurii executării silite, 2009.

Contractul de asistenţă poartă numai menţiunea înregistrării în registrul cabinetului de avocatură, sub nr. 23 din 9.11.2006 (anexa II), însă nu s-a regăsit la nivelul E. şi nu a fost depus în vreun dosar civil. Acest nr. are însă corespondent în registrul de evidenţă acte 2006-2012, ţinut de Cabinetul de avocat "B.", pentru anul 2006 - ieşiri, ultima poziţie, 23. Inculpata B. a depus la dosar alte contracte de asistenţă din 9.02.2008, însă ambele poartă atât menţiunea înregistrării în registrul intrări/ieşiri al cabinetului sub nr. x/2007 şi x/2008 ieşire, cât şi nr. de înregistrare la UNBR . De asemenea, inculpata a depus la dosar o presupusă corespondenţă cu societatea E., care poată numai menţiunea înregistrării în registrul intrări/ieşiri al cabinetului, dar nu s-a regăsit la nivelul E. (anexa 1).

Contractele de prestări servicii încheiate cu cu societatea G. poartă ambele data de 19.10.2006.

Se constată că, în registrul societăţii E., pentru perioada 2006, apar numai contracte pentru care sunt desemnaţi ca reprezentanţi numiţii QQ. şi Q. Numele D. este menţionat numai în dreptul contractului cu SC G. Contractul încheiat la data de 19.10.2006, între G. SRL, în calitate de prestator şi E. în calitate de client, a fost semnat de D. (preşedinte), este înregistrat în cadrul E. sub nr C/19 din 10.10.2006 şi are ca obiect prestări servicii juridice pentru dosar nr. x/1995.

În ceea ce priveşte contractul distinct încheiat cu societatea G., depus în dosarul de executare şi care a generat întoarcerea plăţii în contul de consemnaţiuni (la data de 12.03.2010), menţionează aceeaşi dată 19.10.2006, nu este înregistrat în cadrul societăţii E. (lipsind nr. înregistrării) şi are ca obiect procurarea şi livrarea de componente şi echipamente pentru înlocuirea celor existente în dotarea Hotelului K. din Sinaia. Acest contract, ce a fost depus în dosarul de executare, fără pagina finală cu precizarea numelor, semnăturilor şi impresiunea ştampilelor, a fost înaintat la data de 3.03.2010, prin fax, cu menţiunea "E. phone no: +40 1 31xxxxx" .

În cadrul comisiei rogatorii, inculpatul C. a recunoscut semnăturile aplicate pe contractele datate 9.11.2006 şi 19.10.2006 (contractul încheiat cu E. ce are ca obiect prestări servicii juridice pentru dosar nr. x/1995 şi contractul de asistenţă juridică încheiat cu numita B.

Acte depuse de SC E. în susţinerea plângerii includ şi extras de pe registrul intern al E. pe anul 2006, pentru perioada relevantă, iar partea a negat constant încheierea contractului de asistenţă cu avocat B. şi executarea contractului cu SC G. având ca obiect livrarea de componente şi echipamente pentru înlocuirea celor existente în dotarea Hotelului K. din Sinaia, ca şi cel ce viza asistenţa juridică pentru dosarul nr. x/1995.

Prin adresele nr. 2684 din 21.01.2015 şi 2729 din 27.01.2015, societatea F. a atestat că în documentele arhivate aparţinând societăţii E. SA nu au fost identificate menţiuni privind înregistrarea contractului de asistenţă juridică încheiat la data de 9.11.2006 cu Cabinet de avocat "B.".

Apărarea a invocat încheierea de contracte de asistenţă juridică similare, de altfel la dosar sunt ataşate astfel acte de asistenţă juridică, pentru perioada 2004-2007 . Apărarea a mai invocat şi situaţia generată de contractul înregistrat de martora Y. în cadrul Societăţii E. sub nr. C/219/1 din 19.10.2006, încheiat cu societatea G. la data de 19.10.2006. Inculpata B. a vizat contribuţia determinantă a participantului D., prin intrebarea adresată în cadrul audierii acestuia referitoare la folosirea iniţială a acestui contract încheiat cu societatea G., abandonarea demersului şi naşterea ideii contractului de asistenţă juridică ca maniera eficientă în raport cu scopul urmărit.

Acuzaţia emisă în prezenta cauză nu se referă la imposibilitatea legală de a încheia contracte de asistenţă juridică de către societăţi comerciale cu cabinete de avocatură. Ceea ce generează conduita ilicită în cazul contractului de asistenţă juridică datat 9.11.2006 este plăsmuirea sa, lipsa realităţii prestaţiilor reciproce şi a obligaţiei de plată în sarcina E. Contractul antedatat a creat aparenţa unor raporturi juridice, în cadrul cărora ar fi existat o obligaţie neexecutată, ce a conferit Societăţii E. calitatea de debitor şi a generat o justificare a plăţii către cabinetul avocatului B., deşi în realitate aceste raporturi nu se născuseră, iar plata era nedatorată.

Astfel, încă din plângerea formulată s-a invocat caracterul fals al contractului de asistenţă juridică, aspect demonstrat cu înscrisurile depuse, dar şi cu declaraţii de martori care au susţinut că acest contract nu a fost cunoscut de angajaţii cu atribuţii de serviciu, martorele Y. şi W. şi nu a fost aprobat de Consiliul de Administraţie din care făceau parte la acel moment, pe lângă C. şi Q., OO. şi X.

Prealabil amintim poziţia clară a coinculpatului C. în sensul că a folosit contractul falsificat fără ştiinţa conducerii S.C E. S.A.

Martorul Q., audiat de către instanţa de apel, a învederat că: nu avea cunoştinţă despre anumite activităţi pe care le desfăşura şi despre anumite contracte pe care le-a semnat (C.), erau multe înregistrări, acesta avea secretara lui şi fiind o companie mare era imposibil să ştie totul. Au fost şi alte contracte, inclusiv contracte de asistenţă juridică semnate de C., fără să fi cerut acordul martorului sau Consiliului de administraţie, de care martorul ar fi aflat mai târziu.

Martorul X. a arătat de asemenea că: A participat la şedinţele consiliului de administraţie al E. atunci când era solicitat şi nu a asistat la discuţiile legate de contractul de asistenţă juridică. La întrebarea avocatei inculpatei B. dacă este adevărat că au existat şi alte contracte ale E. în perioada 2005-2007 la încheierea cărora nu a participat, martorul a răspuns că este posibil, precizând că a făcut parte din consiliul de administraţie în perioada 2005-2007.

Martora Y., audiată de către instanţa de apel, a învederat că: acel contract de asistenţă juridică încheiat de dna avocat B. cu E., având în vedere data, respectiv 2006, ar fi trebuit să fie înregistrată în registrul său pentru că la acea dată dl D. avea birou în S. şi nu mai avea altă secretară la E..

Martora W., lucrător contabil în cadrul E., audiată de către instanţa de apel, a învederat că nu are cunoştinţă de înregistrarea contractului, iar factura nu a fost înregistrată. Martora W., a răspuns afirmativ la întrebarea formulată de apărarea inculpati A. în sensul că toate contractele de asistenţă juridică trebuiau înregistrate în documentele societăţii. Martora a mai precizat că pentru plată, copia contractului trebuia ataşată facturii.

Despre ştampilarea şi transmiterea contractului, prin fax, către biroul executorului, martorii au arătat, în esenţă, că demersul era unul facil oricărei persoane interesate.

Martorii Q., Y., W., ca şi alţi martori, lucrători E. au susţinut că la acel fax avea acces tot personalul.

Martorul Q., audiat de către instanţa de apel, a învederat că nu ştie cine a transmis acel contract. Faxul prin care a fost transmis contractul era într-un spaţiu comun, iar multe persoane aveau acces la acea cameră.

Martorul a mai relatat că ştampila nr. "1" era folosită la secretariatul biroului său, dar cu siguranţă era folosită şi de alţii, preşedintele Consiliului de administraţie.

Martora Y., audiată de către instanţa de apel, a învederat că: orice salariat putea utiliza ştampilele în timpul programului de lucru, inclusiv ştampila cu indicativul "1". Accesul la fax era liber.

Martora W., audiată de către instanţa de apel, a învederat că nu îşi aminteşte exact, dar ştie că ştampilele erau încuiate, ştampila nr. "1" era ţinută la biroul secretariatului, iar ştampila nr. "2" era ţinută la contabilitate şi nu era încuiată. A mai precizat că nu ştie sigur dacă ştampila nr. "1" era tot timpul încuiată. Ştampila nr. "1" se punea pe semnătura dlui Q., dar nu poate fi sigură în a afirma cine avea accesul concret, deoarece au trecut mulţi ani de atunci.

La faxul din secretariatul biroului dlui Q. aveau acces toţi salariaţii. Cel din biroul său era un model mai vechi şi îl foloseau mai mult ca telefon pentru că nu se păstra şi confirmarea de la fax.

Conform adresei depuse în apel de apărare, în septembrie 2009, E. cu sediul în Bdul x a cedat KK., cu sediul în acelaşi imobil (Bdul x ) şi numărul de telefon 021/315xxxx . Aceste menţiuni se găseau şi în înscrisurile ataşate de E. plângerii formulate, însă data cedării postului telefonic este 1.11.2009 . În plus, în adresa înaintată de către avocatul A., pentru creditorul SC E., către biroul executorului, pentru a fi ataşat la dosarul de executare, aceasta atestă că are sediul în Bdul x, intrare comună cu SC E. KK. SRL. Ca urmare, situarea tuturor sediilor în accelaşi imobil (acelaşi nivel, însă camere diferite), faptul că în cadrul entităţilor juridice distincte aceleaşi persoanele fizice erau administratori sau asociaţi (QQ. - f. 250 şi urm. vol. 5), nu pot face legătura directă, indubitabilă, cu vreo activitate imputată inculpatei A.. Această legătură este insă realizată de ansamblul probelor expuse anterior, dar şi de declaraţia acestei inculpate în prezenta cauză, ca şi de poziţia exprimată în cauzele civile anterioare. Astfel, inculpata în declaraţia sa în faţa instanţei de apel a negat că a trimis contractul de asistenţă, prin fax, la dosarul notarial, dar a achiesat la ideea reprezentării E. în derularea procedurii de executare silită.

Contribuţia infracţională a inculpatei A., cu accent pe activităţile legate de soluţionarea dosarului de executare, inclusiv de demersul transmiterii prin fax către biroul executorului este demonstrată de martorul H., executor judecătoresc. Acesta a arătat, audiat fiind de către instanţa de apel că: Cererea de executare silită a fost formulată de SC E. în calitate de creditor, debitor fiind AVAS, persoana care s-a ocupat din partea creditorului fiind inculpata A., care avea împuternicire la dosar ...

S-a recuperat integral creanţa, inclusiv cheltuielile de executare. Nu s-a recuperat deodată, pentru că sumele au venit în tranşe.

Prima tranşă al cărei cuantum nu mi-1 amintesc a fost virat în contul creditoarei E., cont indicat de către doamna avocat A., iar a doua tranşă a fost virată în contul cabinetului de avocatură B., în condiţiile în care E. avea statut de debitor faţă de acest cabinet, în baza unui contract de asistenţă juridică întocmit înainte de deschiderea dosarului de executare, dosarul de executare deschizându-se în 2009. Cred că în anul 2006.

Contractul de asistenţă era corelat cu conţinutul împuternicirii. Era vorba de un onorariu de succes, în situaţia în care în urma procesului cu AVAS-ul s-ar fi recuperat o vilă, L.

După ce s-a efectuat acest virament către cabinet de avocatură, în baza titlului executoriu, contractul de asistenţă, am închis dosarul. Asta se întâmpla în primul trimestru al anului 2010, după care la limita termenului de prescripţie, după vreo trei ani, dacă nu mă înşel, am primit o solicitare din partea lichidatorului E., în care îmi cerea lămuriri cu privire la instrumentarea dosarului de executare cu pricina, respectiv dosarul nr. x/2009.

Le-am explicat că la dosarul cauzei există un mandat valabil semnat de instituţia creditoare în favoarea doamnei A.. Au trimis şi un delegat, care a solicitat copie de pe dosar, copia actului de identitate al delegatului se află la dosar. Astfel, am pus la dispoziţie întregul dosar de executare.

Este vorba despre un contract prestări servicii care mi-a parvenit pe fax de la creditoare şi în care se solicita să achite suma în litigiu, cu aproximaţie 300.000 euro, dar tranzacţiile s-au făcut doar în lei, pentru că disponibilităţile erau doar în lei la terţi, respectiv înjur de 1 milion de lei.

Contractul de prestări servicii avea ca obiect montarea unor dispozitive electronice de pătrundere în camere de hotel, într-un hotel din Sinaia, sistem cartelă.

Această sumă după ce a fost debitată din contul de consemnări, la interval de câteva zile s-a întors în contul de consemnări. Motivul nu-l cunosc, pe recipisa de consemnare la comentariu, într-o manieră lapidară, apărea "sumă necuvenită". Ducându-mă la CEC în fiecare zi aşa am şi aflat ca s-a restituit suma.

Contractul de prestări servicii mi-a parvenit prin fax de la sediul creditoarei E. Erau 7-8 pagini, cred, nu era un contract lapidar, dar ultima pagină nu a ajuns. Întrebând, mi s-a spus că e o problemă tehnică. Până să ajungă şi acea ultimă pagină, care conţinea semnăturile, banii s-au întors în contul de consemnări, astfel că nu a mai fost cazul să abordez problema.

Nu-mi amintesc de o discuţie punctuală (cu inculpata A.), pentru că banii s-au întors foarte repede în contul de consemnări. Comunicarea era una cursivă, ne informam telefonic şi în subsidiar, mail ori fax. După acest moment, a parvenit acest contract.

Mi-a spus inculpata A. că sunt indicii că acea conducere nu ar vrea să-şi mai îndeplinească obligaţia faţă de avocatul B.. Era un onorariu condiţionat de succes.

Mi-e greu să stabilesc cu exactitate momentul în care am purtat discuţia cu inculpata A., pentru că întrebarea vizează o dată exactă, iar dosarul a fost închis în anul 2010.

Suma care a fost virată în baza contractului de prestări servicii, cât şi suma care a fost virată cu titlu de contravaloare contract asistenţă juridică, beneficiar cabinet B., a fost aceeaşi. Suma care s-a întors în contul de consemnări, după ce s-a făcut acea plată, s-a materializat într-o recipisă şi aceeaşi recipisă a stat la baza celei de-a doua plăţi ...

Momentul clar la care am închis procedura este momentul când am trimis procesul-verbal de închidere la E. şi am informat-o pe doamna A., iar procesul-verbal prin temeiul legal invocat era extrem de explicit, situaţie în care creditoarea şi-a însuşit acest conţinut, inclusiv prin lipsa de reacţie, formală sau nu. Nu ştiu despre ce bileţel este vorba din convorbirea respectivă (în legătură cu procesul-verbal din data de 22.09.2011, fila 281 dosar).

Am informat-o pe numita A. în sensul că banii sunt în contul de consemnări şi aşteptam instrucţiuni. Nu-mi amintesc ca inculpata A. să fi spus ceva în mod special legat de acest aspect. Banii s-au virat la câteva zile în contul cabinetului de avocat B., iar argumentaţia a fost că sunt şanse mari ca acea conducere a creditoarei să nu-şi onoreze acest tip de obligaţie.

Din procesul verbal de redare a discuţiilor dintre executorul H. şi inculpată, purtate în data de 20.09.2011, discuţii înregistrate cu sprijinul tehnic al DNA şi aflate pe suportul optic ataşat dosarului, reiese implicarea inculpatei în procedura execuţională. Astfel, la solicitarea executorului să-i remită, la acel moment ulterior finalizării procedurii, ultimele file ale contractului, inculpata afirmă că nu le mai are, iar la intrebarea executorului mai putem obţine celelalte file, inculpata răspunde negativ, ori la interpelarea asta spun ei că dvs nu aveaţi mandat să-mi solicitaţi virament, inculpata nu repudiază ideea, ci este evazivă, se eschivează, omite un răspuns aplicat. Deşi avocatul inculpatei A. invocă acest proces verbal în apărare, instanţa constată că acesta nu este apt a susţine tezele apărării, ci, alături de celelalte probe, devine apt a face dovada, implicării inculpatei în dosarul execuţional, în limitele detaliate de martorul H.

Copia dosarului de executare nr. 449/2009 al BEJ "H." atestă că societatea E., prin directorul său general, Q., a solicitat deschiderea procedurii de executare silită având la bază sentinţa civilă 11681 din 30.09.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului1, definitivă şi irevocabilă . A fost ataşată împuternicirea avocaţială pentru A.

Prin intermediul BEJ, H., la data de 5.02.2010 se comunică AVAS instituirea poprii, în favoarea E., până la concurenţa debitului de 578.106,83 euro atestat de titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 9295 din 12.06.2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru ca, la data de 16.02.2010, debitul să devină 515.394,90 euro.

La data de 16.04.2010, se emite factura nr. x (pentru suma de 1.428.505 lei (348.000 euro), reprezentând contravaloarea contract din data de 9.11.2006, plată ce urma a se face către dna avocat B. Aceeaşi sumă fusese înaintată anterior către G., ca plată a unor produse destinate dotării unui hotel, suma fiind restituită ca nedatorată. La rândul său, SC E. a demonstrat, prin înscrisurile depuse la dosar, că nu a dispus nicio plată către SC G., de altfel reprezentanţii societăţii au negat derularea acelui contract, utilitatea sa, furnizarea bunurilor.

La data de 29.03.2010, la dosarul de executare silită, sub formă de adrese, înaintate de cabinetul de avocat B., însă transmise de pe faxul 021315xxxx cu menţiunea "E.", sunt înregistrate solicitarea din data de 24.03.2010, ce ar fi fost trimisă de către creditorul avocat către debitorul E., pentru executarea contractului de asistenţă juridică datat 9.11.2006 şi contractul de asistenţă juridică ce urma a fi pus în executare. Faţă de această situaţie şi anterior plăţii, martorul H. a luat legătura telefonic cu avocat A., reprezentantul societăţii E., aspect susţinut şi consemnat în cuprinsul declaraţiei acestuia.

La data de 11.10.2010, la finalizarea procedurii de executare silită, inculpata A., pentru creditorul SC E., a solicitat înaintarea procesului verbal de încetare a procedurii execuţionale, încheiat în temeiul art. 3755 lit. a) C. proc. civ., pentru a se face menţiunile în contabilitate.

Din dosarul de executare, ataşat în copie, rezultă că inculpata A. reprezenta E., având depusă delegaţie avocaţială, inculpata era persoana de legătură, aspect susţinut de către aceasta, dar şi de către executor în declaraţiile sale. Acesta din urmă a arătat în faţa instanţei de apel că inculpata A. i-a spus că sunt indicii că acea conducere nu ar vrea să-şi îndeplinească obligaţia faţă de dna B., obligaţie legată de plata onorariului de succes, iar după efectuarea plăţii în urma discuţiei cu dna A., reprezentanţii legali ai E., nu i-au solicitat lămuriri cu privire la acea plată. Cele declarate de martor susţin şi dovedesc direct implicarea inculpatei A. în depunerea inscrisului şi efectuarea plăţii în favoarea inculpatei B. Datele furnizate de martorul executor, în susccesiunea actelor, sunt verificate în baza documentelor din dosarul de executare, ataşate prezentei cauze.

Legătura constantă ţinută în cursul instrumentării dosarului de executare cu inculpata A. ca reprezentant al E. şi numai cu aceasta, rezultă din înscrisurile ataşate, din declaraţiile coinculpatului C., din susţinerea proprie a inculpatei A., dar şi din discuţia ambientală înregistrată autorizat la data de 20.09.2011 şi redată rezumativ în procesul verbal datat 22.09.2011.

Instanţa de apel, în acelaşi context al poziţiei executorului al contribuţiei inculpatei A. reia cele atestate în considerentele deciziei civile 2014 din 6.12.2014 pronunţate de CAB, secţia IV-a civilă, ce a avut ca obiect greşita distribuire a sumelor în cursul executării silite: în dosarul de executare nr. 449/2009 al BEJ H. a fost încasată la data de 17.02.2010 suma de 2.123.220,83 lei urmare a popririi conturilor debitoarei AVAS, la solicitarea creditoarei E. SA. Din această sumă pârâtul (executorul) a dispus plata sumei de 1.428.505,20 lei în contul terţului B., avocat" iar plata diferenţei de 694.715,63 lei în contul reclamantei-creditoare (E.).

Reclamanta a susţinut că executorul judecătoresc nu a fost mandatat în niciun fel de către creditoare să realizeze vreo plată în numele şi pe seama E. către dna avocat B., astfel că acesta, prin plata efectuată, a nesocotit prevederile legale invocate anterior.

De cealaltă parte, executorul judecătoresc a invocat faptul că a efectuat plata către avocat B. urmare a cererii formulate de aceasta, cerere ce i-a fost transmisă pe fax de la postul telefonic al reclamantei şi urmare a confirmării verbale primite din partea reprezentantului convenţional al reclamantei, respectiv dna avocat A. ...

Sub acest aspect Curtea a reţinut că, într-adevăr, executorul judecătoresc a primit pe fax, de la postul telefonic aparţinând reclamantei E. SA, în data de 29.03.2010, ulterior încasării creanţei de la debitoarea AVAS, o cerere formulată de avocat B. prin care aceasta solicita a da curs cererii sale din 24.03.2010 înaintată reclamantei în sensul plăţii sumei de 348.000 euro, echivalent în lei, reprezentând onorariu de avocat potrivit contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din 09.11.2006 încheiat între avocat B. şi E. SA. Au fost transmise pe fax executorului judecătoresc şi cererea din 24.03.2010 adresată reclamantei, precum şi respectivul contract de asistenţă juridică .

Numărul de fax de pe care a avut loc transmiterea acestor documente nu a fost contestat în cauză de către reclamantă ca neaparţinându-i.

Ulterior primirii acestor documente, pârâtul - executor judecătoresc a luat legătura telefonic cu mandatarul reclamantei-creditoare, respectiv pârâta A., titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", aspect recunoscut de ambii pârâţi în faţa Curţii cu ocazia dezbaterilor pe fond din 22.11.2016.

Referitor la această discuţie telefonică, pârâtul - executor judecătoresc a susţinut că pârâta - avocat al creditoarei în dosarul de executare i-a solicitat verbal să efectueze plata către terţul B., în beneficiul şi potrivit instrucţiunii date de E., în timp ce pârâta - avocat a susţinut că i-a comunicat pârâtului - executor judecătoresc că dacă există o solicitare din partea E. poate efectua plata, conform solicitării primite; a precizat că nu a avut niciodată în faţă respectivele înscrisuri şi nu ştia ce conţin. Aceste susţineri ale părţilor au fost făcute în aceeaşi şedinţă din 22.11.2016.

În cadrul audierii sale inculpata A. a detaliat obligaţia sa de reprezentare a E. în dosarul de executare ca fiind acea de a menţine legătura cu executorul şi a răspunde solicitărilor acestuia. La solicitarea expresă a inculpatei A. plata în favoarea coinculpatei B. s-a făcut, în cursul unei executări silite în care E. avea calitatea de creditor, calitate ce s-a convertit în cea de debitor fără ştiinţa sa, ci doar ca expresie a solicitării inculpatei A. Mai mult, plata către B. s-a făcut în condiţiile în care chiar inculpata A. a relatat executorului despre un refuz al conducerii E. în acest sens.

Se constată aşadar că inculpata A. a fost implicată activ în întreaga procedură de executare silită, de la debut până la finalizare, fiind singurul reprezentant al creditorului (E.) cu care a lucrat executorul. De altfel aceasta nu a contestat, în general, activitatea legată de punerea în executare, ci numai conduita ilicită vizând contrafacerea contractul de reprezentare şi asistenţă încheiat cu B. şi transmiterea la dosarul de executare, apărări nesusţinute de mijloace de probă apte a răsturna concluzia implicării sale reale şi benevole în falsificarea şi valorificarea ulterioară a contractului.

Contribuţia coinculpatei B. în activitatea ilicit penală este susţinută de declaraţia participantului C., de declaraţiile inculpatei A., dar şi de ansamblul înscrisurilor emise de aceasta în considerarea contractului (factura şi cererea către executor, f. 48, vol. 3 dup), ca şi cele ce atestă transmiterea sumei în contul cabinetului său la data de 30 10 2010, respectiv poziţia sa de achiesare la plată. Interpunerea inculpatei în circuitul banilor, prin transferul ulterior către C., demonstrează conivenţa infracţională. Aspectul referitor la interpunerea inculpatei în circuitul banilor a fost susţinut de C. în cadrul audierii sale, declaraţie preluată în cuprinsul prezentei decizii, fapt necombătut de inculpată sau apărătorul prezent la audiere în nicio modalitate .

În susţinerea apărărilor formulate inculpata B. a depus la dosar un înscris intitulat Declaraţie anuală privind obligaţiile de plată pe anul 2010, înregistrat la CAS Prahova la data de 18.07.2011, din care rezultă că în anul 2010 a realizat un venit net de 1.381.360 lei, faţă de un venit anticipat de 7.200 lei.

Factura emisă de Cabinetul de avocatură B. a fost primită de SC E. în decembrie 2010, când s-au şi efectuat verificările de biroul contabilitate, fără a fi asumată sau recunoscută.

În raport cu acuzaţia formulată, este nerelevant cât, când sau dacă inculpata B. a desfăşurat activităţi pentru E., ori dacă E. a încheiat contracte de asistenţă juridică înregistrate ori nu cu alţi avocaţi, atât timp cât acest contract datat 9.11.2006 nu a existat, nu a generat prestaţii reciproce predefinite, semnarea acestuia şi antedatarea sa având ca unic scop, generarea unui titlu cu aparenţă de validitate pentru plata sumei de cca. 340.000 euro. Astfel inculpatul C. în faţa instanţei de fond că a descris contribuţia coinculpatei B. astfel: ...am folosit contractul falsificat fără ştiinţa conducerii societăţii E. S.A. După anul 2007 nu am mai avut acces la ştampila societăţii. ... Menţionez faptul ca semnarea acestui contract s-a efectuat atunci când eu nu mai eram preşedintele consiliului de administraţie a societăţii.

Nu-mi amintesc cu exactitate (cu cine a discutat în vederea întocmirii înscrisului fals) pentru că au trecut deja 7 ani, dar ştiu că s-a discutat această chestiune şi s-a decis să se procedeze în acest fel. Cu siguranţa erau diverse persoane din cadrul societăţii şi cu cele două inculpate din cauză. Nu ştiu care a fost rolul acestora (celor două inculpate), cunosc că acestea erau avocate.

Unele persoane din cadrul conducerii societăţii cunoşteau despre falsificarea acestui contract. Nu pot să indic acum persoanele, ci am nevoie de timp ca să mă asigur cine sunt aceste persoane ...

Personal nu o cunoşteam pe inculpata B., înainte de a fi prezentată de inculpata A., dar auzisem de numele acesteia, pentru că era unul dintre avocaţii societăţii.

Apărătorul inculpatei B. a completat setul de întrebări adresate inculpatul D. în cadrul audierii acestuia, solicitând a se preciza dacă a discutat cu inculpata B. despre returnarea vreunei sume de bani ori despre această schemă infracţională. Acesta a răspuns punctual: Nu-mi amintesc cum s-a luat această decizie, s-a discutat această problemă, s-a semnat contractul. Din câte ştiu banii au intrat în contul inculpatei B. şi mi s-a dat înapoi o parte din suma. Ştiu că am primit o sumă de bani înapoi, dar nu-mi amintesc exact cine mi-a dat-o. Banii au fost primiţi din contul în care s-a făcut plata sumei respective.

Din câte îmi amintesc, în ziua în care s-a discutat era prezentă şi B., când s-a discutat despre schema infracţională.

Da, am discutat cu inculpata B. despre schema infracţională, întrucât cu siguranţă s-a discutat ceva, pentru că s-a semnat ceva. Menţionez că a semnat şi inculpata B.

Nu cunosc dacă inculpata B. a prestat vreo activitate avocaţială legată de L.

Apărătorul inculpatei A. la rândul său, a solicitat a se preciza, în contextul în care problema falsificării s-a discutat deschis, s-a pus pe masă, cu conducerea societăţii E., cum se poate explica faptul că afirmă că a introdus la BEX acel contract, fără acordul celor din conducerea societăţii E. Inculpatul a răspuns punctual: se cunoştea faptul că eu trebuia să iau o sumă de bani înapoi, aspect cunoscut de către conducere. În ziua în care s-a hotărât că eu trebuie să iau o sumă de bani înapoi, conducerea nu cunoştea despre caracterul fals al contractului.

Probatoriile administrate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării, respectiv că în cursul anului 2006 s-a născut ideea ca în cazul pierderii imobilului (L.) în urma acţiunii în revendicare, să se formuleze o acţiune în răspundere civilă delictuală (desdăunare), implicarea inculpatei B. în calitate de avocat vizând formularea acestei acţiunii ce a făcut obiectul dosarului x/2008, înregistrat pe rol la 14.04.2008, după cca 2 ani de la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică datat 9.11. 2006. Inculpatele nu au făcut dovada apartenenţei indubitabile a conceptului, respectiv a redactării acţiunii în pretenţii de către inculpata B.

În declaraţia sa dată în faţa instanţei de apel, inculpata A. a susţinut că: În anul 2006 dna B. aflându-se într-o discuţie cu mine în legătură cu speţe ale unui alt client comun, la acea dată, probabil după sfârşitul programului pentru că numai noi ne aflam la birou, am avut o discuţie scurtă cu dl D. - Preşedintele Consiliului de Administraţie al E. la acea dată, prilej cu care le-am făcut cunoştinţă, menţionând că doamna avocat B. se confruntase cu speţe similare celor în care E. era implicată şi vizau menţinerea în patrimoniu a vilelor revendicate de foşti proprietari sau recuperarea prejudiciilor în cazurile în care soluţiile instanţelor obligau E. să restituie vilele în natură.

A părut interesantă această remarcă făcută de mine şi la scurt timp de la doamna B. şi ulterior confirmat de dl D. am aflat că s-au înţeles să colaborăm pe această temă şi punctual, fiind atunci pendite, pentru L. Mie mi s-a comunicat că ar trebui să colaborez cu doamna B. în speţa respectivă pentru că avea experienţă pe dosare similare. Era atunci incert dacă imobilul va rămâne sau nu în patrimoniu şi va trebui să fie formulată o altă acţiune în pretenţie, aşa cum s-a întâmplat ulterior.

Concret, la momentul respectiv, în anul 2006 dosarul se afla în faza de revendicare imobiliară. Valoarea imobilului ca urmare a unei evaluări printr-o expertiză era de circa 500.000 euro, reprezentând prejudiciul, dobânda şi cheltuielile de judecată (taxe de timbru şi onorariu de expert).

... nu am fost de faţă la perfectarea acelei înţelegeri, a acelui contract de asistenţă şi nu am văzut acel contract de asistenţă juridică până la momentul în care executarea silită a încetat, probabil sfârşitul anului 2010, iar suportul optic aflat la dosar coincide cu momentul în care eu am văzut pentru prima dată contractul de asistenţă juridică al doamnei B. în dosarul executorului judecătoresc.

... la momentul la care eu le-am făcut cunoştinţă se vedeau prima dată (B. şi D.) şi nu ştiu ca doamna B. să fi avut un contract încheiat anterior acelui moment cu E.

... procesul era în faza de revendicare, cred că era în apel. B. mi-a adus la cunoştinţă că trebuie să colaborăm, eu punând această informare pe seama faptului că potrivit statutului profesiei de avocat trebuia să mă informeze întrucât intra într-o relaţie de colaborare în acelaşi dosar privind clientul meu. La scurt timp acest lucru mi-a fost confirmat şi de dl D.

Activitatea doamnei B. nu avea legătură cu reprezentarea E. în faţa instanţei, ci asigura consultanţă, iar rolul său a fost acela de a se stabili cum se putea recupera un eventual prejudiciu dacă E. pierdea vila.

În faza procesuală la care se afla cauza, întrucât în instanţă mergeam eu sau alţi avocaţi ai E., discuţiile cu privire la stadiul acţiunii în revendicare cu doamna B. le-am purtat eu, însă aceasta nu a reprezentat E. în instanţă. Activitatea doamnei B. a vizat discuţiile cu privire la stadiul dosarului şi probatoriul administrat. Ideea acţiunii în pretenţii şi documentarea în acest sens au fost făcute de doamna B.

... pot spune că mi-am adus contribuţia la concluzii (în dosarul de pretenţii), a fost rezultatul colaborării cu aceasta, dar baza o reprezenta acţiunea, se probase cererea astfel cum fusese formulată. Strategia era gândită împreună, eu fiind în instanţă am susţinut probele şi am participat la administrarea lor în cadrul acelui proces civil.

Percepţia mea a fost că doamna B. nu poate reprezenta în faţa instanţei un alt client pentru că avea un contract de "exclusivitate" şi nu putea reprezenta alţi clienţi. Pe seama acestui fapt am pus această modalitate în care a ales să colaboreze cu E.

Amintim că inculpatul C. a susţinut folosirea contractului falsificat fără ştiinţa conducerii în funcţie la acel moment,

Instanţa de apel reţine, din evaluarea înscrisurilor ataşate, că cererea de chemare în judecată este semnată de directorul societăţii Q., înregistrată la E. sub nr. 64 din 11.04.2008, iar la instanţă înregistrată sub nr. x/3/2008 din 14.04.2008, la cca 1 an şi 6 luni după încheierea contractului de asistenţă juridică.

Contractul şi ulterior plata nu au fost cunoscute şi, ulterior, recunoscute de către partea civilă E., neexistând în baza sa de date, în registre, nicio menţiune despre acestea. Conducerea E., respectiv martorul Q., nu a fost încunoştiinţată nici anterior nici ulterior plăţii efectuate de executor către B., nu a exprimat un acord sau o solicitare în acest sens către biroul executorului, poziţie constantă pe parcursul întregului proces penal, dar şi în cauzele civile.

Martorul Q., audiat de instanţa de apel, cel ce a semnat acţiunea în pretenţii în calitate de director general al E. a arătat că: În ceea ce priveşte cazurile importante semna dl D. şi decidea cine era reprezentantul cu privire la avocaţii externi.

Am cunoscut-o în anul 2009 (pe B.). Mi-a fost prezentată de către dna A. care în acea perioadă avea probleme medicale. Îmi aduc aminte că mi-a fost prezentată cu numele de B., iar dna A. mi-a spus că aceasta ne va ajuta cu problemele zilnice pe care le are compania. Dar nu am cunoscut că se ocupa de acest caz... Am văzut-o foarte puţin. Din câte am înţeles venea câteva ore şi înţelegerea noastră, deoarece aşa cum am spus mai devreme, făcând mutarea în urma divizării companiei şi marea confuzie legată de proprietari, compania a decis să reducă activitatea şi numirea dnei B. prin intermediul dnei A. era să trimită informări la toţi debitorii şi creditorii companiei. Aceasta fiind o companie veche, avem multe lucruri care nu era stabilite în contabilitate şi a trebuit să clarificăm situaţia.

În acest cadru trebuie reluate şi explicate din perspectiva situaţiei de fapt decelate în dosarul penal cele menţionate în cuprinsul deciziei civile 2014 din 6.12.2014 pronunţată de CAB, secţia a IV-a civilă, referitoare la recunoaşterea expresă făcută prin reprezentantul legal Q. - director general - în cuprinsul întâmpinării depusă la 02.06.2010 în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, dosar ce a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de debitoarea AVAS şi în care reclamanta-creditoare a solicitat respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect deoarece "sumele la care contestatoarea debitoare a fost obligată (...) au fost recuperate de organul de executare şi încasate" . Ulterior datei de 02.06.2010 a fost identificat demersul fraudulos, iar E. a ieşit din pasivitate încercând să obţină recuperarea prejudiciului.

Se constată că martorul atestă activitatea inculpatei în cadrul societăţii ca debutând în 2009, mult după data la care se presupune că s-a încheiat contractul, 2006. Lipsa opoziţiei la plată către numita B. a E., în cursul procedurii excuţionale este explicată prin necunoaşterea acestui demers. Necunoaşterea imediată a plăţii nedatorate este urmarea neimplicării directe a conducerii în dosarul de executare silită. La încheierea procedurii execuţionale, procesului verbal final al executării silite a fost cunoscut numai de inculpata A.. De altfel din dosar nu rezultă comunicarea acestui proces verbal şi luarea la cunoştinţă de către conducerea E. de la acel moment. Martorii audiaţi au învederat că se aştepta executarea integrală a debitului şi virarea banilor în conturile E.. La data de 10.10.2010, avocat A., pentru creditor E., a solicitat executorului H., în dosarul 449/2009, eliberarea unei copii a procesului verbal de finalizare a procedurii executării silite şi a oricăror acte necesare pentru a fi comunicate creditorului în vederea înregistrărilor contabile corespunzătoare. Plângerea penală a fost înregistrată la data de 17.03.2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti . În cuprinsul plângerii persoana vătămată afirma că a cunoscut despre existenţa contractului ce face obiectul analizei în prezenta cauză, abia la data de 10.01.2011, când i-a fost înaintat de către cabinetul de avocat "B. (p. 21 şi 34 plângere).

Revenind la activitatea desfăşurată de avocaţi în favoarea societăţii E., instanţa de apel reţine că martorul RR. a chemat în judecată S.C. E. S.A. solicitând restituirea în natură a "L.". În apel, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, după casare cu trimitere spre rejudecare, s-a format dosarul nr. x/2004, în care S.C. E. S.A. a fost asistată şi reprezentată de avocat U., potrivit contractului de asistenţă juridică din 21.11.2006, semnat din partea societăţii de Q., pentru un onorariu de 500 lei, facturat la 04.01.2007, la momentul ieşirii în pronunţare.

Decizia civilă nr. 125/A din 26.02.2007 a fost atacată cu recurs, iar S.C. E. S.A. a fost reprezentată de către inculpata A., în calitate de avocat.

Prin decizia nr. 1730 din 14.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2007 a fost obligată S.C. E. S.A. să restituie în natură persoanei fizice RR. imobilul.

Activitatea avocaţială prestată în dosarele de revendicare aparţine exclusiv avocatei U.

La dosar nu există niciun înscris, respectiv act depus ori menţiuni în încheierile de şedinţă care să ateste implicarea altui apărător.

Instanţa de apel mai aminteşte că în dosarele de revendicare, inclusiv în cel ce a avut o soluţie favorabilă, avocat ales pentru E. a fost U., onorariul pentru ambele cauze fiind de câte 500 lei şi cca 1000 euro, iar contractele 303766 şi 303767, datate 21.11.2006, având ca obiect acordare de asistenţă juridică în dosarele CAB x/2004, înregistrat la Secţia a III-a civilă şi 29337/2005, înregistrat la Secţia a VII-a civilă, au fost semnate de Q. şi avocat U. În baza acestor contracte au fost emise facturile datate 4.01.2007, reprezentând asistenţă juridică. Această martoră, audiată de instanţa de fond, dar nesolicitată în apel, a arătat că a acordat asistenţă juridică în două acţiuni în revendicare formulate în numele E., nu o cunoaşte pe dna B., nu îi spune nimic numele acesteia, iar după indicarea persoanei inculpatei în sala de şedinţă a precizat: nu îmi amintesc dacă am văzut-o la sediul E. pentru că au trecut foarte mulţi ani.

Ulterior, SC E. a chemat în judecată pe pârâta AVAS, formându-se dosarul x/2008, al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a comercială, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală (desdăunare), ataşat în copie prezentei cauze. Prin sentinţa civilă 9295 din 12.06.2009, s-a admis acţiunea formulată de SC E. şi a fost obligată pârâta AVAS să plătească reclamantei suma de 535.000 euro cu titlu de despăgubiri.

Activitatea avocaţială prestată în dosarul x/2008, aparţine exclusiv inculpatei avocat A., conform înscrisurilor şi menţiunilor din dosar. Activitatea a constat în depunerea de concluzii scrise, susţineri orale, formulare cereri în scris şi prezenţă la termenele de judecată . Activitatea ulterioară rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile, respectiv formularea cererilor de legalizare şi de învestire cu formulă executorie a fost realizată de acelaşi avocat A. . Apărătorul A. are emisă factura din 22.05.2009, pentru suma totală de 4.965,16 lei, reprezentând contravaloare asistenţă juridică prestată în dosarul x/2008. La dosar nu există niciun înscris, respectiv act depus ori menţiuni în încheierile de şedinţă care să ateste implicarea altui apărător.

Înscrisurile analizate, respectiv copiile dosarelor menţionate, nu atestă nicio formă ori implicare a inculpatei avocat B. în judecarea acelor cauze.

Contractul de asistenţă juridică, semnat de martorului C. şi inculpata avocat B., are ca obiect consultanţă juridică, asistenţă, reprezentare în faţa oricărei autorităţi, a Curţii de Apel Bucureşti (CAB) şi a instanţei superioare, în apel, în recurs şi în cauzele a căror naştere ar fi determinată de soluţia instanţei în legătură cu imobilul L. (art. 1.1, f.67, vol 5, dup). Onorariul se va plăti de client sau va fi recuperat de la persoana obligată prin lege sau hotărâre judecătorească la despăgubiri, fără a mai fi nevoie de reconfirmarea dreptului avocatului de a încasa onorariul (art. 3.2 lit. b), f.68).

Acuzaţiile formulate vizează contrafacerea contractului de asistenţă juridică semnat martorului C. şi inculpata avocat B., antedatat 9.11.2006, la un moment ulterior soluţionării litigiilor şi al piederii calităţii de reprezentant E. (Preşedinte) a martorului C., respectiv tocmai în faza punerii în executare a sentinţei 9295 din 12.06.2009, pronunţată în dosarul x/2008 Acuzaţia se referă nu numai la plăsmuirea, contrafacerea contractului de asistenţă juridică, ci şi la folosirea sa în scopul obţinerii unor beneficii financiare. Reţinerea caracterului fals al contractului, respectiv contrafacerea sa de către inculpaţi urmată de utilizarea acestuia pentru obţinerea unor beneficii financiare sau plăţii nedatorate, constituie conduita ilicit penală imputată în prezenta cauză penală. Aceasta se grefează pe o etapă anterioară sau verigă ori o bază factuală ce a scăpat instanţelor civile datorită omisiunii reclamantei (E.) de a invoca nulitatea contractului.

Principiile ne bis in idem şi securităţii raporturilor juridice au fost invocate de apărare cu referire la sentinţele civile definitive şi irevocabile formulate de E., direct sau prin F., în contradictoriu cu pârâtele B., A. şi chiar cu executorul H.. Aceste acţiuni au plecat fie de le premisa încheierii, existenţei contractului întrucât părţile nu au invocat nulitatea acestuia şi au continuat statuând asupra plăţii (2187 din 6.06.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, p. 7;), fie au vizat modalitatea de distribuire efectuată de executor în cadrul unei acţiuni în răspundere civilă delictuală (decizia civilă 2014 din 6.12.2014 pronunţată de CAB, secţia a IV-a civilă, f. 91 şi urm., vol 2, fond).

stfel, în decizia civilă 2014 din 6.12.2014 pronunţată de CAB, secţia a IV-a civilă, se reţine că obiectul cauzei îl constituie contestaţie la executare vizând greşita distribuire în cursul executării silite de către executorul H., cu concursul avocatului desemnat A., iar în considerente instanţa include următoarea argumentaţie: ...în dosarul de executare nr. x/2009 al BEJ H. a fost încasată, la data de 17.02.2010, suma de 2.123.220,83 lei urmare a popririi conturilor debitoarei AVAS, la solicitarea creditoarei E. SA. Din această sumă pârâtul a dispus plata sumei de 1.428.505,20 lei în contul terţului B., avocat" iar plata diferenţei de 694.715,63 lei în contul reclamantei-creditoare.

Reclamanta a susţinut că executorul judecătoresc nu a fost mandatat în niciun fel de către creditoare să realizeze vreo plată în numele şi pe seama E. către dna avocat B., astfel că acesta, prin plata efectuată, a nesocotit prevederile legale invocate anterior.

De cealaltă parte, executorul judecătoresc a invocat faptul că a efectuat plata către avocat B. urmare a cererii formulate de aceasta, cerere ce i-a fost transmisă pe fax de la postul telefonic al reclamantei şi urmare a confirmării verbale primite din partea reprezentantului convenţional al reclamantei, respectiv dna avocat A., pârâta din prezenta cauză.

Sub acest aspect Curtea reţine că, într-adevăr, executorul judecătoresc a primit pe fax, de la postul telefonic aparţinând reclamantei E. SA, în data de 29.03.2010, ulterior încasării creanţei de la debitoarea AVAS, o cerere formulată de avocat B. prin care aceasta solicita a da curs cererii sale din 24.03.2010 înaintată reclamantei în sensul plăţii sumei de 348.000 euro, echivalent în lei, reprezentând onorariu de avocat potrivit contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din 09.11.2006 încheiat între avocat B. şi E. SA. Au fost transmise pe fax executorului judecătoresc şi cererea din 24.03.2010 adresată reclamantei, precum şi respectivul contract de asistenţă juridică.

Numărul de fax de pe care a avut loc transmiterea acestor documente nu a fost contestat în cauză de către reclamantă ca neaparţinându-i.

Ulterior primirii acestor documente, pârâtul - executor judecătoresc a luat legătura telefonic cu mandatarul reclamantei-creditoare, respectiv pârâta A., titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", aspect recunoscut de ambii pârâţi în faţa Curţii cu ocazia dezbaterilor pe fond din 22.11.2016.

Referitor la această discuţie telefonică, pârâtul - executor judecătoresc a susţinut că pârâta - avocat al creditoarei în dosarul de executare i-a solicitat verbal să efectueze plata către terţul B., în beneficiul şi potrivit instrucţiunii date de E., în timp ce pârâta - avocat a susţinut că i-a comunicat pârâtului - executor judecătoresc că dacă există o solicitare din partea E. poate efectua plata, conform solicitării primite; a precizat că nu a avut niciodată în faţă respectivele înscrisuri şi nu ştia ce conţin. Aceste susţineri ale părţilor au fost făcute în aceeaşi şedinţă din 22.11.2016.

Interpretând coroborat înscrisurile transmise pârâtului-executor judecătoresc de pe faxul societăţii reclamante-creditoare cu atitudinea procesuală a creditoarei în cadrul procedurii de executare silită, respectiv lipsa formulării oricărei contestaţii referitoare la modul de eliberare a sumei realizate prin executare silită, precum şi cu recunoaşterea încasării sumelor rezultate din executare de către creditoarea E., recunoaştere expresă făcută prin reprezentantul său legal Q. - director general - în cuprinsul întâmpinării depusă la 02.06.2010 în dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, dosar ce a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de debitoarea AVAS şi în care reclamanta-creditoare a solicitat respingerea contestaţiei ca rămasă fără obiect deoarece "sumele la care contestatoarea debitoare a fost obligată (...) au fost recuperate de organul de executare şi încasate de subscrisa" , Curtea apreciază că plata efectuată de pârâtul - executor judecătoresc către terţul avocat B. a avut la bază solicitarea şi acordul reprezentantului legal al reclamantei-creditoare.

Deşi reclamanta a susţinut, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul - executor judecătoresc, că fostul său reprezentant legal dl. Q. nu este vorbitor de limba română, astfel că semnătura sa de pe întâmpinarea din 02.06.2010 nu are nicio valoare juridică, Curtea a înlăturat aceste susţineri având în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 14.02.2008 la BNP Asociaţi - PP., contract ce este redactat în limba română şi din care rezultă că dl. Q., în calitate de cumpărător al unui imobil, a citit respectivul act şi a consimţit la autentificarea lui, nefiind asistat de vreun interpret, ceea ce dovedeşte că acesta cunoştea limba română încă din anul 2008.

..., în speţă, ulterior încasării sumei de către executorul judecătoresc, creditorul urmăritor a transmis acestuia de pe faxul său înscrisuri din care rezulta o obligaţie a sa de plată către terţul avocat B.. Solicitarea de plată a respectivei sume către terţ apare ca fiind implicită prin chiar faptul transmiterii actelor de către reclamanta-creditoare E., iar această solicitare de plată implicită este dublată de recunoaşterea expresă a reprezentantului legal al reclamantei-creditoare făcută încă din data de 02.06.2010 în sensul încasării sumei executare.

Prin plata unei datorii proprii a creditoarei către un terţ, la solicitarea creditoarei în cadrul dosarului de executare, nu se poate susţine că executorul judecătoresc nu a eliberat creditorului urmăritor suma de bani realizată prin executarea silită, conform art. 562 C. proc. civ., căci respectiva sumă de bani, chiar dacă nu a fost virată în contul creditorului, ea a fost eliberată creditorului conform solicitării sale, în beneficiul său, pentru plata unei datorii, acesta putând dispune liber de destinaţia sumelor obţinute.

Curtea apreciază că art. 562 C. proc. civ. nu impune existenţa unei cereri scrise şi exprese, pentru eliberarea sumelor de bani obţinute din executarea silită către creditorul urmăritor, iar o astfel de cerere adresată executorului judecătoresc în mod implicit de către creditorul urmăritor, prin transmiterea de pe faxul creditoarei a unor documente din care rezultă că i-a fost adresată de către un terţ o cerere de plată a unei datorii şi înscrisuri aferente, nu are valoarea unei cerere de executare silită pentru a fi incidente dispoziţiile art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu se poate reţine săvârşirea de către pârâtul H., titular al Biroului Executorului Judecătoresc H., a faptei ilicite invocate de reclamantă ...

...Curtea precizează că în speţă nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei referitoare la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei prin plata efectuată de pârâtul-executor judecătoresc către terţul avocat B.

Sub acest aspect se are în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. 2187 din 06.06.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei E. formulată împotriva pârâtei B., cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.428.505,20 lei şi a dobânzii legale de la data încasării acestei sume fără drept în cadrul dosarului de executare din 20.02.009 al BEJ H. şi până la data restituirii efective, nereţinându-se de către respectiva instanţă că pârâta B. ar fi încasat suma de 1.428.505,20 lei pe nedrept .

Apelul formulat de reclamanta E. împotriva acestei sentinţe civile nr. 2187 din 06.06.2014 a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 29 din 16.01.2015, iar împotriva acestei decizii nu s-a mai exercitat calea de atac a recursului (conform informaţiilor din sistemul Ecris), astfel că sentinţa civilă nr. 2187 din 06.06.2014 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, a devenit definitivă.

Prin urmare, cele statuate în cuprinsul sentinţei civile nr. 2187 din 06.06.2014 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, în sensul că pârâta B. nu a încasat suma de 1.428.505,20 lei pe nedrept se bucură de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de angajare a răspunderii civile a pârâtei A., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", Curtea arată că toate considerentele expuse anterior cu privire la neîndeplinirea condiţiei existenţei unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei prin plata efectuată de pârâtul-executor judecătoresc către avocat B. sunt valabile şi în cazul acestei pârâte, motiv pentru care ele nu vor mai fi reluate. Curtea precizează doar că deşi reclamanta a invocat săvârşirea de către cei doi pârâţi a unor fapte ilicite diferite, prejudiciul invocat a fi fost cauzat prin respectivele fapte este acelaşi ...

Cu toate acestea Curtea arată totuşi, referitor la cerinţa existenţei unei fapte ilicite săvârşite de pârâta A., că în speţă reclamanta nu a dovedit nici îndeplinirea acestei condiţii.

Astfel, susţinerea reclamantei potrivit căreia plata sumei de 1.428.505,20 lei către avocat B. s-ar fi efectuat de către pârâtul - executor judecătoresc la solicitarea verbală a pârâtei A., care şi-a depăşit limitele mandatului, nu este susţinută din punct de vedere juridic de niciun suport probator. Ordonanţa din 20.05.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 al DNA - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie nu este aptă, prin ea însăşi, a face dovada săvârşirii faptei ilicite imputate pârâtei A. căci, aşa cum a arătat şi Înalta Curte în decizia de casare, această ordonanţă nu poate fi asimilată unei hotărâri definitive a instanţei penale pentru a se bucura de autoritate de lucru judecat potrivit art. 22 din C. proc. pen. Totodată, din cuprinsul acestei ordonanţe nu rezultă că ar fi avut loc o audiere a pârâtei A., iar aceasta a susţinut în faţa Curţii, la termenul din 22.11.2016, că nu a fost niciodată la DNA. În plus, pârâtul H. a solicitat în faţa Înaltei Curţi încuviinţarea probei cu unele înscrisuri din dosarul penal x/2011, înscrisuri despre care a susţinut că fac dovada efectuării plăţii la solicitarea pârâtei A.; deşi instanţa de recurs a constatat că recurentul H. este decăzut din dreptul de a solicita respectivele probe, ele nu au fost depuse la dosar nici cu ocazia rejudecării în fond.

Prin urmare, faţă de probatoriul administrat în cauză, nu se poate reţine că pârâtul H. a efectuat plata către avocat B. la solicitarea verbală a pârâtei A., reprezentant convenţional al reclamantei-creditoare în dosarul de executare nr. x/2009 al BEJ H.

Reclamanta a mai susţinut că răspunderea pârâtei A. trebuie angajată chiar dacă nu a existat o dispoziţie a acesteia în sensul eliberării sumei de 1.428.505,20 lei către avocat B., căci această pârâtă - avocat şi-a încălcat obligaţiile profesionale faţă de reclamanta-creditoare. Cum însă plata sumei de 1.428.505,20 lei către avocat B. s-a efectuat la data de 30.03.2010, dată la care s-a declarat şi încetată procedura execuţională (conform înscrisurilor aflate la filele 117 şi 124 vol. 2 dosat tribunal), iar la data de 02.06.2010 reprezentantul legal al reclamantei (dl. Q. - acelaşi care a semnat şi contractul de asistenţă juridică din 25.09.2009 încheiat cu pârâta-avocat pentru recuperarea creanţei de la debitoarea AVAS) avea cunoştinţă de derularea procedurii de executare, solicitând prin întâmpinarea depusă la o contestaţie la executare formulată de AVAS respingerea ei ca rămasă fără obiect urmare a recuperării sumelor de către organul de executare şi a încasării lor de către creditorul urmăritor E. SA, Curtea constată că nu se poate reţine, faţă de probatoriul administrat, că pârâta A., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", nu a urmărit evoluţia dosarului de executare, nu a sesizat nelegalitatea distribuirii sumelor realizate din executare către un terţ şi nu către E., nu a atras atenţia executorului judecătoresc asupra faptului că sumele solicitate de dna. avocat B. nu erau cuvenite acesteia, nu a informat reprezentanţii E. cu privire la acest aspect şi nu a pus în vedere executorului judecătoresc să se conformeze dispoziţiilor legale pentru a evita prejudicierea E.... (decizie, f. 93 şi urm., vol 2, fond).

Prin sentinţa civilă nr. 2187 din 06.06.2014 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a cvilă, în dosarul nr. x/2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei E. formulată împotriva pârâtei B., cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.428.505,20 lei şi a dobânzii legale de la data încasării acestei sume fără drept în cadrul dosarului de executare nr. 449/2002009 al BEJ H. şi până la data restituirii efective, neputând a se reţine că pârâta B. ar fi încasat suma de 1.428.505, 20 lei pe nedrept .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta E. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să o oblige la plata sumei de 1.428.505,20 lei şi a dobânzii legale de la data încasării acestei sume fără drept şi până la data restituirii efective...

În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că pârâta B. a încasat suma de 1.428.505,20 lei în dosarul de executare nr. x/2009 al BEJ H., suma fiind virată în contul Cabinetului Individual de Avocat B..

... titlul executoriu l-a constituit contractul de asistenţă juridică din data de 09.11.2006 încheiat între Cabimet de Avocat "B." şi SC E.;În cererea de chemare în judecată reclamanta susţine că a aflat de existenţa acestui contract de abia în luna ianuarie 2011 şi apreciază că ar fi fost antedatat, reclamanta nu a făcut demersuri pentru constatarea nulităţii acestuia ca urmare a caracterului său fals şi de care nu doreşte să se prevaleze în contextul prezentei cereri de chemare în judecată.

... tribunalul a reţinut că acest contract de asistenţă juridică din data de 09.11.2006 este valabil încheiat.

... prin sentinţa comercială nr. 9295 din 12.06.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în cadrul dosarului nr. x/2008, reclamanta E. a primit cu titlu de despăgubire din partea AVAS suma de 535.000 euro, iar prin cererea adresată BEJ H. la data de 29.03.2010, pârâta B. a solicitat acordarea sumei de 1.428.505,20 lei care i se cuvin ca urmare a contractul de asistenţă juridică din data de 09.11.2006.

Susţine reclamanta E. că nu a avut cunoştinţă de pretenţiile pârâtei B. până în decembrie 2010, însă din înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată a rezultat că reclamanta avea cunoştinţă de pretenţiile pârâtei, încă din luna martie 2010, când aceasta i-a adus la cunoştinţă că înţelege să procedeze la punerea în executare pentru încasarea sumei cuvenite de 348.000 euro brut, echivalentul în lei.

Cert este că pârâta B. a încasat suma de 1.428.505.20 lei, în procesul-verbal din 30.03.2010 referitor la dosarul de executare nr. x/2009, executorul judecătoresc declarând încetată procedura execuţională, iar prin adresa emisă la data de 20.12.2010 pârâta o informa pe reclamantă că factura nr. 7761121 din 16.04.2010 aferentă contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din data de 09.11.2006, a fost încasată la data de 30.03.2010.

Cum, în cauză tribunalul constată că acest contractul de asistenţă juridică din data de 09.11.2006 încheiat între Cabinet de Avocat "B." şi SC E. este valabil încheiat, privind situaţia imobilului L. situat în Sinaia, str. x, jud. Prahova care a făcut obiectul dosarului nr. x/2004 al Î.C.C.J., secţia civilă care a admis recursul formulat de RR. cu consecinţa casării deciziei prin care s-a respins apelul formulat de acesta şi a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bucureşti (dosar nr. x/2004), tribunalul nu poate reţine apărarea reclamantei că pârâta ar fi încasat suma de 1.428.505,20 lei pe nedrept.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1.1 din contractul de consultanţă şi asistenţă juridică din data de 09.11.2006 "avocatul va asigura clientului SC E. servicii de consultanţă juridică, asistenţă şi reprezentare juridică singur sau împreună cu alţi specialişti ale căror servicii le va considera necesare (experţi, avocaţi colaboratori etc.) în faţa oricărei autorităţi, în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi a instanţei superioare, în faza procesuală a apelului, în recurs şi în cauzele a căror naştere ar fi determinată de soluţia instanţei de judecată în legătură cu litigiul dedus judecăţii şi imobilul descris în preambul. Faţă de înserarea acestei clauze, tribunalul reţine că încheierea şi a altor contracte de asistenţă juridică cu alţi avocaţi privind imobilul L., nu are relevanţă în prezenta cauză.

Totodată, tribunalul observă că în perioada încasării sumei, respectiv data de 30.03.2010 şi până la data promovării prezentei acţiuni, respectiv data de 29.03.2013, reclamanta nu a efectuat nici un demers pentru recuperarea sumei considerată a fi încasată pe nedrept, rezultând fără putinţă de tăgadă că pârâta în calitate de avocat a acordat consultanţă juridică clientului său şi faptul că a înţeles să apeleze la mai mulţi avocaţi pentru litigiul respectiv, nu-l scuteşte pe reclamant de la plata onorariilor pe care le-a convenit cu fiecare dintre aceştia.

Or, potrivit contractului încheiat între părţi, pârâta a acordat consultanţă juridică, care dacă nu ar fi fost acordată, cu siguranţă reclamantul ar fi efectuat demersuri pentru contestarea contractului încheiat între părţi, iar faptul că în litigiile ulterioare, în instanţă s-au încheiat contracte de asistenţă juridică şi cu alţi avocaţi, nu duce la concluzia de netăgăduit cum că pârâta B. nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale.

De asemenea, susţinerea reclamantei cum că s-ar fi încasat mai mult de către pârâtă, tribunalul urmează să nu o aibă în vedere. Astfel, pârâta B. a solicitat suma de 348.000 euro, în conformitate cu dispoziţiile art. 3.1 lit. b) pct. 5 din Contractul de asistenţă juridică, în care părţile au stabilit un onorariu de 50% (cuantum net) din suma ce va fi obţinută cu titlu de despăgubiri de la AVAS şi la despăgubirile obţinute de 289.053,41 euro, la care se adaugă taxe şi impozite, rezultând suma de 351.199,89 euro (289.053,41 euro x 16% impozit x 5,5% cota CAS), rezultând că pârâta a solicitat o sumă mai mică decât cea datorată ...

Apelul formulat de reclamanta E. împotriva acestei sentinţe civile nr. 2187 din 06.06.2014 a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 29 din 16.01.2015, iar împotriva acestei decizii nu s-a mai exercitat calea de atac a recursului (conform informaţiilor din sistemul Ecris), astfel că sentinţa civilă nr. 2187 din 06.06.2014 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, a devenit definitivă.

Ca urmare, instanţa de apel evaluează faptul că procedurile civile şi cea pendinte, penală, nu s-au grefat pe aceeaşi chestiune de fapt, respectiv procedurile civile nu au avut de statuat asupra contrafacerii contractului de asistenţă juridică pretins a fi încheiat între E. şi numita B., ori asupra nulităţii sale şi nici nu vizează reinterpretarea ori o nouă opinie asupra acestei problematici. Acţiunile civile, astfel cum s-a arătat anterior, au plecat de la premisa existenţei contractului de asistenţă juridică, premisă dovedită falsă numai în prezenta cauză.

Potrivit articolul 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, "Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de instanţele aceluiaşi stat din cauza unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea şi procedura penală a acestui stat."

De asemenea, garanţia mai este prevăzută de către art. 54 din Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS) precum şi de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Pentru a-şi găsi aplicare principiul non bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzaţie în materie penală iar autorităţile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeaşi faptă (elementul idem), cu privire la aceeaşi persoană.

Sintetic, s-a arătat că o persoană se bucură de trei garanţii: nu poate fi urmărită, judecată sau pedepsită de două ori pentru aceeaşi faptă. Aceste ipoteze sunt străine prezentei cauze. Anterior au fost parcurse proceduri civile, care însă nu s-au grefat pe evaluarea modalităţii încheierii contractului, respectiv nu au vizat caracterul său real ori contrafăcut.

În cauza privindu-i pe inculpaţi, în urma emiterii ordonanţei din 20.05.2013, în dosarul nr. x/2011, s-a dispus neîncepereau urmăririi penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi s-a disjuns şi declinat cercetarea pentru infracţiunile de fals şi înşelăciune, cauza înregistrându-se la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. x/P/2013. Ulterior, prin rechizitoriul din data de 31 mai 2016, emis în dosarul nr. x/2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii D., B. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sesizarea iniţială a organului de urmărire, respectiv plangerea penală, formulată de E., datează din 17.03.2011 şi este anterioară hotărârilor civile, numai specificul cercetării penale a generat soluţionarea ulterioară a cauzei prin prezenta decizie.

Prin urmare, apărarea referitoare la incidenţa unei cauze de stingere a acţiunii penale, autoritatea de lucru judecat, ca şi apărarea referitoare nesocotirea principiilor non bis in idem şi securităţii raporturilor juridice vor fi apreciate ca neîntemeiate.

Ca urmare, văzând suma acestor argumente, instanţa de apel evaluează caracterul temeinic al soluţiei pronunţate de instanţa de fond, urmând, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respinge calea de atac, iar conform dispoziţiilor art. 275 C. proc. pen., să dispună asupra suportării cheltuielilor judiciare în cazul respingerii căii de atac

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 06 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016 (x/2016).

Obligă inculpatele la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2018.