Cassation limited to legal error: no factual re-examination of fictitious contracts as embezzlement or discretionary assessment of witness protection penalty reductions.

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2.004 din data de 20.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323, art. 26 C. pen. rap. la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu reţinerea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu reţinerea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) noul C. pen. privind concursul de infracţiuni.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 38 lit. a) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani şi 2 luni închisoare (1/3 din 12 ani şi 6 luni închisoare), în final s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatul să execute şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) din noul C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) din noul C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 08.10.2010 la 18.03.2011.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei B. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323, art. 26 C. pen. rap. la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata B. studii superioare, necăsătorită, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi în formă continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. C). pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 38 lit. a) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 ani şi 2 luni închisoare (1/3 din 12 ani şi 6 luni închisoare), în final s-a dispus ca inculpata să execute o pedeapsă principală rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpata va executa şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 08.10.2010 la 18.03.2011.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. din infracţiunile prev. de prev. de art. 26 rap. la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..anterior, art. 26 rap. la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..anterior, art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C., studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare, faptă din perioada ianuarie 2005 - iunie 2006.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 38 lit. a) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an şi 2 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatul să execute şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 576/A din data de 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, în temeiul art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) cu referire la art. 308 şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, faptă din perioada 2006 - 2008.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi în formă continuată.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată prin art. 111 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menţionată.

În temeiul art. 38 lit. a) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani şi 4 luni închisoare, în final, inculpata urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 4 luni închisoare, pe durata căreia, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., alături de pedeapsa principală rezultantă de 8 ani şi 4 luni închisoare, s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 08.10.2010 la 18.03.2011.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., printre altele, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 576/A din data de 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, inculpaţii B., A. şi C. au formulat cereri de recurs în casaţie.

Dosarul având ca obiect cererile de recurs în casaţie formulate de către inculpaţii A., B. şi C. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.10.2017, termenul pentru examinarea admisibilităţii, în principiu, a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 13 decembrie 2017.

Cu prilejul examinării admisibilităţii, în principiu, a cererilor de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.12.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererilor de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie, inculpaţii B. şi A. au precizat că modalitatea de calcul a pedepselor aplicate acestora se circumscriu unor aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate. În concret, inculpata B. susţinut că i s-a aplicat greşit cuantumul pedepsei de 6 ani închisoare şi nu de 5 ani închisoare, fiind incident art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite, cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. În privinţa inculpatului A. s-a susţinut că, în mod nelegal, nu s-au aplicat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a limitelor de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile de delapidare şi evaziune fiscală.

În privinţa inculpatului C., s-a solicitat achitarea susţinând că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, apreciind că nu există infracţiunea de delapidare în forma normativă prevăzută de art. 295 C. pen., în raport de elementul material al infracţiunii de delapidare, respectiv activitatea prin care şi-a însuşit ori contribuţia la însuşirea pentru altul a sumelor de bani reprezentând valoarea facturilor emise şi plătite din patrimoniul societăţii pe care o conducea. Faţă de lipsa infracţiunii de bază - delapidare/complicitate la infracţiunea de delapidare, s-a susţinut că nu poate fi reţinută nici infracţiunea subsecventă, aceea de spălare de bani. De altfel, a susţinut că, în raport de situaţia de fapt se reţine existenţa unor raporturi de natură comercială, civilă, administrativă şi de răspundere civilă delictuală ce vizează încheierea şi executarea unor contracte de consultanţă financiară.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 C. proc. pen. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului şi spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar prin motivele de recurs în casaţie formulate de inculpatul C. a fost invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurenta inculpată B. motivat de împrejurarea că instanţa de apel a aplicat greşit pedeapsa de 6 ani închisoare în loc. de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte consideră că, pot fi încadrate în dispoziţiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În speţă, Înalta Curte constată că inculpata a invocat că urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa trebuia redusă la 5 ani închisoare.

Analizând aspectele invocate, Înalta Curte constată că potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 ani şi 10 ani închisoare; făcând, în continuare, aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen. referitor la pedeapsa pentru infracţiunea continuată, care prevede că maximul pedepsei se poate majora cu 3 ani în cazul pedepsei închisorii, limitele de pedeapsă astfel obţinute sunt cuprinse între 4 ani şi 13 ani închisoare; reducând la jumătate aceste limite de pedeapsă faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, rezultă că instanţa trebuia să aplice o pedeapsă cuprinsă între 2 ani şi 6 ani şi 6 luni închisoare, motiv pentru care critica inculpatei este neîntemeiată, cuantumul pedepsei aplicate de 6 ani închisoare se încadrează în limitele legale de pedeapsă.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei cauzelor de agravare şi de reducere a pedepsei reţinută prin hotărârea definitivă de condamnare.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. motivat de împrejurarea că instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, deşi acesta a solicitat efectuarea unei adrese procurorului în sensul de a comunica dacă denunţul formulat de acesta s-a materializat, Înalta Curte consideră că, pot fi încadrate în dispoziţiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond şi de apel prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În speţă, Înalta Curte constată că inculpatul a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, respectiv în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, or din interpretarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rezultă fără echivoc că reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei este o chestiune de apreciere a instanţei de fond sau de apel, acestea fiind singurele în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de inculpat în susţinerea cererii de recurs în casaţie nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât nu permite Înaltei Curţi să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză.

În acelaşi context argumentativ, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat în calea de atac a apelului au vizat motive legate de stabilirea vinovăţiei sale, invocând achitarea pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, complicitate la delapidare, evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, şi în subsidiar, reindividualizarea pedepsei faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, nicidecum aspectele invocate în prezenta cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, sunt apreciate neîntemeiate şi criticile legate de cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat în comparaţie cu pedeapsa aplicată altor coinculpaţi, fiind aspecte care nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casaţie care nu analizează aspecte legate de temeinicia hotărârilor, ci numai aspecte de nelegalitate, fiind limitată doar la anumite cazuri şi motive expres prevăzute de legiuitor.

În considerarea aspectelor relevate de inculpatul C. care a formulat critici subsumate, în esenţă, modalităţii de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare în forma normativă prevăzută de textul art. 295 C. pen., susţinând că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, întrucât, neexistând comiterea infracţiunii de către autor, nu putea fi reţinută în sarcina sa complicitate la aceeaşi infracţiune.

Prioritar, Înalta Curte notează că aceste critici nu au fost invocate în calea de atac a apelului, fiind invocate pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie.

De altfel, prin criticile aduse deciziei atacate, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt, prin faptul că s-a reţinut ca modalitate concretă de realizare a elementului material al infracţiunii de delapidare, însuşirea pentru altul, în raport de care inculpatul C. nu putea avea calitatea de complice, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc. judecata în fond şi apel.

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul C. a creat aparenţa unei activităţi legale prin semnarea şi însuşirea unor lucrări care au fost realizate de către inculpatul D. şi, ulterior, sumele de bani obţinute din contractele încheiate, le-a folosit în relaţiile de afaceri desfăşurate cu inculpaţii E. şi D.. S-au apreciat a avea caracter fictiv contractul de prestări servicii din 10.01.2005 încheiat între SC F. SRL, reprezentată de inculpatul C., în calitate de prestator şi SC G. SA, reprezentată de directorul general E. şi directorul economic H., contractul de prestări servicii consultanţă nr. x/12.01.2006 încheiat între SC I. SRL, reprezentată de administratorul C., şi SC G. SA, reprezentată de directorul general E. şi de directorul economic H. şi contractul nr. x din 23.01.2006 între SC F. SRL, reprezentată de administratorul C. şi SC G. SA, reprezentată de E., în calitate de director general şi de directorul economic H.

Astfel, caracterul pur formal al contractelor menţionate, având ca unic scop urmărit prin încheierea acestora scoaterea din patrimoniul SC G. SA a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza acestor contracte şi nu obţinerea unor prestaţii în contra sumelor achitate s-a reţinut că rezultă din ansamblul probator (percheziţie informatică, fişiere, rapoarte întocmite de firma J. cu privire la reorganizarea SC G. SA, etc.).

Prin decizia recurată s-a reţinut că infracţiunile de complicitate la delapidare şi spălare de bani există, sunt prevăzute în C. pen., constatându-se că, din ansamblul probator administrat în cauză, s-a demonstrat că faptele există şi că au fost săvârşite de inculpat, iar din această perspectivă nu se justifică soluţia achitării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. criticile acestuia în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală fiind apreciate ca neîntemeiate.

Din analiza deciziei penale atacate şi din actele dosarului, rezultă că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, faptele reţinute în sarcina inculpatului de a încheia în calitate de reprezentant al SC F. SRL şi SC I. SRL, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2006, contracte fictive de prestări servicii între SC G. SA şi cele două societăţi pe care le administra, neurmărind prestarea unor servicii reale, ci însuşirea sumei de 2.997.000 RON din patrimoniul SC G. SA, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată. Existând infracţiunea predicat, nu se poate admite că recurentul inculpat a fost condamnat pentru infracţiunea de spălare de bani în condiţii în care fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, cum a susţinut apărarea.

Astfel, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului C. că a ajutat conducerea executivă a SC G. SA să creeze aparenţa unei activităţi legale prin semnarea şi însuşirea unor lucrări care au fost realizate de către inculpatul D. şi ulterior a "plasat" sumele de bani obţinute din contractele încheiate, inclusiv în relaţiile de afaceri desfăşurate cu inculpaţii E. şi D.

De altfel, referitor la caracterul pur formal al contractelor menţionate, care au fost încheiate de SC G. SA cu societăţile reprezentate de inculpatul C., şi împrejurarea că singurul scop urmărit prin încheierea acestora a fost scoaterea din patrimoniul SC G. SA a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza acestor contracte şi nu obţinerea unor prestaţii în contra sumelor achitate s-a apreciat ca rezultând şi din rezultatele percheziţiei informatice efectuate.

Înalta Curte are în vedere că recurentul inculpat C. a adus critici legalităţii deciziei atacate sub aspectul reţinerii în sarcina acestuia a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare, cu efect asupra infracţiunii de spălare de bani.

Criticile recurentului inculpat au fost în sensul că încheierea şi executarea acestor contracte de prestări servicii sunt reglementate de legea civilă.

Înalta Curte constată că, deşi aparent aceste contracte generează prestarea unor servicii de natură civilă, încheierea acestora a avut natură fictivă neurmărindu-se derularea reală a unor contracte de consultanţă financiară, ci doar crearea unei aparenţe care să justifice însuşirea unor sume de bani nedatorate, fapt ce atrage implicit natura ilicită a acestei construcţii juridice a inculpatului prin care s-a urmărit ca unic scop fraudarea prin însuşirea sumelor de bani cuprinse în contractele încheiate, astfel că în mod corect instanţa de apel a apreciat că între părţi nu s-au derulat contracte specifice raportului civil, astfel cum inculpatul a invocat, ci se constată încălcarea unor norme de drept penal.

Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de inculpatul C. nu pot fi circumscrise cazului de casare prev.de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., acestea neputând fi valorificate, de altfel, în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 576/A din data de 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., E., H., în sumă de câte 260 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 576/A din data de 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., E., H., în sumă de câte 260 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED