Eligibility of public authority as victim for fraud and whether fictitious employment subsidies constitute labor law dispute or criminal offense

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 277/17.05.2016 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul penal nr. x/2014 s-a stabilit că dispoziţiile C. pen. anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii în prezentul dosar se încadrează în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (74 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (383 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) şi coroborat cu art. 76 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 71 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat

- dreptul de a fi administrator al unei societăţi

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 74 lit. a) coroborat cu art. 76 lit. e) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 luni şi 15 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. art. 71 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele de mai sus aplicate prin prezenta sentinţă, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. art. 71 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, respectiv:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

- dreptul de a fi administrator al unei societăţi.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. anterior respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator al unei societăţi, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsă măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore începând din data de 01.08.2013.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (2), (4) şi 5, art. 20, art. 23 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 1349, art. 1357 şi art. 1381 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de persoana vătămată Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu părţile responsabile civilmente SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL să plătească acesteia suma de 422.330 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Alba şi pusă în aplicare conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurenţa sumei de 109.000 RON asupra bunurilor inculpatului, respectiv auto marca x cu număr de înmatriculare x, precum şi asupra sumei de bani 55.018,47 RON obţinute din vânzarea imobilului ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. x/2015 al BEJ F., conform actului de adjudecare emis în dosarul susmenţionat asupra căruia a fost transferat sechestrul asigurător notat în CF, notat în baza ordonanţei din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Alba şi a procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurenţa sumei de 109.000 RON, de pe imobilul înscris în CF, aşa cum s-a dispus în dosarul nr. x/2014

S-au desfiinţat, în totalitate, înscrisurile falsificate de către inculpat, depuse în original şi în copii la dosarul de urmărire penală.

S-a respins cererea inculpatului de restituire a calculatorului ridicat de la acesta.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unităţii de calculator, fără serie de identificare, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare neagră, bunuri ridicate de la inculpat şi depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Alba conform dovezii din data de 01.08.2013.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la data rămânerii sale definitive, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001 rep., s-a dispus comunicarea hotărârii, la data rămânerii sale definitive, la Ministerul Finanţelor Publice - DGRFP Braşov - AFP Alba.

În baza art. 272 şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.400 RON (din care 6.000 RON avansată în cursul urmăririi penale şi 1.400 RON în faza de cameră preliminară şi de judecată) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen. inculpatul A., care a solicitat în principal achitarea pentru temeiul juridic prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există), respectiv pentru cazul prevăzut la lit. b) al aceluiaşi text de lege (faptele nu au fost comise cu vinovăţie).

În subsidiar, în susţinerea orală a motivelor de apel, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei şi aplicarea suspendării sub supraveghere ca modalitate de executare a acesteia, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice efect al aplicării Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale, pronunţată în cursul acestei proceduri judiciare şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 277/17.05.2016 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2014

S-a desfiinţat sentinţa penală atacată, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii penale şi, rejudecând cauza în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele componente şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor.

În raport de dispoziţiile Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale şi dispoziţiile art. 5 C. pen. s-a constatat că dispoziţiile C. pen. actual reprezintă legea penală mai favorabilă.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (74 acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (383 acte materiale) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) în cond. art. 5 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii penale şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 8 luni închisoare, în total urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului şi s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat cu titlu de pedeapsă accesorie, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore începând cu data de 01.08.2013.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa din data de 06.08.2013 dată în dosarul nr. x/2013 al Ministerului Afacerilor Externe - Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Alba şi pusă în aplicare conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 13.08.2013 până la concurenţa sumei de 109.000 RON asupra bunurilor inculpatului, respectiv auto marca x cu nr. de înmatriculare x, precum şi asupra imobilului identificat în CF, aşa cum s-a dispus prin încheierea penală din 14.02.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin necontestare.

S-a schimbat temeiul juridic al dispoziţiei legale privind confiscarea specială şi în baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unităţii de calculator, fără serie de identificare, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare albă, a unui memory-stick marca x, de culoare neagră, bunuri ridicate de la inculpat şi depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Alba conform dovezii din data de 01.08.2013.

În baza art. 22 din O.G. nr. 2 din 21 ianuarie 2000, actualizată, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, a fost obligat inculpatul să achite în favoarea expertului contabil G. prin Biroul Local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile Alba suma de 3.997 RON, cu titlu de sumă rămasă de plată din valoarea onorariului încuviinţat prin încheierea penală din 13.06.2017.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate în măsura în care nu contravin deciziei penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 87 RON, reprezentând onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Curtea de apel a considerat că fapta de care este acuzat inculpatul se confirmă, a fost comisă de inculpat în forma reţinută prin hotărârea supusă controlului judiciar şi constituie infracţiunile de înşelăciune în formă continuată (74 de acte materiale) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (383 de acte materiale).

Cu privire la situaţia de fapt, s-a reţinut că inculpatul a indus în eroare reprezentanţii A.J.O.F.M. Alba, cărora le-a solicitat şi de la care a primit facilităţi pentru angajarea cu caracter fictiv a 74 persoane, cu vârsta de peste 45 de ani, în condiţiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, folosindu-se de mijloace frauduloase ce au constat în prezentarea unor înscrisuri cu caracter nereal, acte ce au fost derulate în intervalul 2011 - 2013, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

Inculpatul s-a prezentat ca administrator al societăţilor comerciale E. SRL, SC D. SRL, SC C. SRL şi SC B. SRL în numele cărora a încheiat contracte individuale de muncă şi a obţinut acordul persoanelor în cauză, pentru a întocmi contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, înscrisuri pe care le-a semnat, prin contrafacerea semnăturilor titularilor.

De asemenea, le-a explicat acestor persoane că, în realitate, durata contractului de muncă va fi de un an de zile, că nu vor fi remuneraţi, dar că această perioadă se va considera vechime în muncă şi va genera dreptul obţinerii ulterioare a unei indemnizaţii de şomaj. Totodată, s-a reţinut că inculpatul le-a precizat că societăţile nu desfăşoară activitate dar că urmărea, în scurt timp, încheierea unor contracte comerciale cu alte societăţi din zonă, împrejurare care le-a creat persoanelor angajate în acest mod, aparenţa de legalitate. Această aparenţă a fost întreţinută şi prin faptul că inculpatul a folosit unii angajaţi pentru a munci în interesul său, la diferite activităţi sau le-a achitat sume de bani modice.

În continuarea demersului său, inculpatul a încheiat convenţii cu Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba şi a solicitat acordarea subvenţiilor din fondurile bugetare ale asigurărilor şomaj, depunând înscrisuri din care rezulta în mod fals că persoanele cu care a încheiat contracte de muncă prestează activitate şi sunt remunerate pentru munca prestată.

După un an de la angajare, inculpatul determina persoanele angajate să îşi depună demisia modalitate prin care încetau contractele de muncă.

Sumele de bani încasate în perioada menţionată au fost folosite de inculpat în interes personal, achitând în parte şi obligaţiile de asigurări sociale datorate de către angajator, pentru evidenţierea vechimii în muncă a persoanelor angajate în mod fictiv şi obţinerea ulterioară a dreptului la acordarea unei indemnizaţii la şomaj. Inculpatul A. a procedat la reangajarea persoanelor care şi-au încetat activitatea prin demisie, la alte societăţi, dintre cele pe care le administra, iar ulterior a dispus încetarea contractelor de muncă conform art. 56 alin. (1) lit. I) din C. Muncii.

Prejudiciul în dauna bugetului consolidat al statului a fost în sumă de 312.741 RON.

S-a reţinut că actele materiale exercitate de inculpatul A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptele fiind comise în concurs de infracţiuni.

Împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 11.12.2017.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.01.2018, termenul pentru examinarea admisibilităţii, în principiu, a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 28 februarie 2018.

Cu prilejul examinării admisibilităţii, în principiu, a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 28.02.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii.

Prin motivele scrise s-a precizat că nu este prevăzută de legea penală inducerea în eroare a autorităţilor statului, raţiunea incriminării art. 244 C. pen. fiind aceea a inducerii în eroare a unei persoane cu care autorul faptei să fi avut un raport de natură patrimonială.

De asemenea, s-a susţinut că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu îndeplineşte condiţia tipicităţii obiective din punct de vedere al subiectului pasiv al acţiunii de inducere în eroare (inducerea în eroare a reprezentanţilor AJOFM Alba-Iulia). S-a solicitat instanţei supreme să se verifice dacă fapta de inducere în eroare a unei autorităţi a statului întruneşte elementele constitutive ale faptei pentru care acesta a fost condamnat, în opinia inculpatului, relaţiile stabilite între societăţile care au calitatea de părţi responsabile civilmente şi AJOFM fiind de dreptul muncii.

S-a concluzionat că faptele, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, soluţia justă fiind aceea de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 C. proc. pen. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului şi spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul inculpat A. a fost condamnat prin Decizia penală nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia la pedeapsa rezultantă principală de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (74 acte materiale) şi cu reţinerea art. 5 C. pen. şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 cu aplicarea art. 35 C. pen. (383 acte materiale).

În raport de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurentul inculpat, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte menţionează că, în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, se analizează dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea constituie infracţiuni.

Incidenţa punctului 7 al art. 438 C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală poate interveni în condiţiile în care situaţia de fapt nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum e prevăzută de lege.

Aşadar, în raport de scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte menţionează că pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă prevăzută de legea penală, instanţa de recurs în casaţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel - care nu poate fi schimbată.

Prin decizia recurată s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului constă în inducerea în eroare a reprezentanţilor A.J.O.F.M. Alba, cărora le-a solicitat şi de la care a primit facilităţi, constând în obţinerea unor sume de bani cu titlu de subvenţie, pentru angajarea cu caracter fictiv a unui număr de 74 persoane folosindu-se de mijloace frauduloase ce au constat în prezentarea unor înscrisuri cu caracter nereal, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în intervalul 2011 - 2013, prejudiciind bugetul statului cu suma de 312.741 RON.

Totodată, prin decizia atacată s-a reţinut că ansamblul probelor a relevat că inculpatul s-a prezentat ca administrator al societăţilor comerciale E. SRL, SC D. SRL, SC C. SRL şi SC B. SRL, în numele şi cu acordul cărora a încheiat contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, înscrisuri pe care le-a semnat, prin contrafacerea semnăturilor titularilor. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul le-a creat persoanelor angajate aparenţa de legalitate, deşi acestea nu erau remunerate, însă perioada contractuală de un an era considerată vechime în muncă şi genera dreptul obţinerii ulterioare a unei indemnizaţii de şomaj.

Sumele de bani încasate de inculpat în perioada cât persoanele erau angajate au fost folosite de inculpat în interes personal, achitând în parte şi obligaţiile de asigurări sociale datorate de angajator.

În apărare, inculpatul a susţinut că, în cauză, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu a fost indusă în eroare în scopul obţinerii unor sume de bani cu titlu de subvenţie ca urmare a angajării cu caracter fictiv a 74 persoane, cu vârsta de peste 45 de ani, în condiţiile art. 85 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, folosindu-se de înscrisuri cu caracter nereal.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că aceste critici se circumscriu numai în aparenţă cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., fiind relevat că, în mod cert, acţiunile inculpatului au produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu material, urmare specifică infracţiunii pentru care a fost condamnat recurentul inculpat.

În ceea ce priveşte referirile pe care le-a făcut apărarea constând în neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune când inducerea în eroare vizează o autoritate publică a statului, Înalta Curte reţine că legiuitorul a prevăzut forme speciale de înşelăciune pe care le-a incriminat distinct, respectiv infracţiuni de evaziune fiscală ori infracţiuni de fals care implică un subiect pasiv special care nu poate fi considerat că este indus în eroare prin depunerea unor documente falsificate în vederea obţinerii de beneficii financiare, fiind vorba de autorităţi ale statului cu atribuţii judiciare cum ar fi instanţe de judecată, autorităţi vamale sau instituţia ANAF, însă nu poate fi făcută vreo analogie în speţa de faţă cu astfel de cazuri incriminate distinct de legiuitor (în acest sens, RIL 4/2016 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 244 C. pen. "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani", legea nu prevede existenţa unui subiect pasiv special al infracţiunii de înşelăciune. Ca atare, se consideră că Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă putea fi indusă în eroare prin depunerea de documente falsificate care să ateste o altă situaţie de fapt în scopul obţinerii sumelor de bani cu titlu de ajutor din partea statului.

Din perspectiva elementelor factuale stabilite definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată nici critica recurentului inculpat în sensul că faptele sale ţin de materia dreptului muncii şi nu pot atrage o sancţiune penală.

Practic, un litigiu de dreptul muncii ar putea exista între inculpat şi persoanele angajate de acesta, nu însă şi între inculpat şi AJOFM, inculpatul urmărind să beneficieze de subvenţii din fondurile bugetare ale asigurărilor de şomaj, depunând înscrisuri din care rezulta în mod fals că persoanele cu care a încheiat contracte de muncă prestează activitate şi sunt remunerate pentru munca prestată. Inculpatul A. proceda la reangajarea persoanelor care îşi încetau activitatea prin demisie, la alte societăţi, dintre cele pe care le administra. În realitate, inculpatul determina persoanele angajate să îşi depună demisia după un an de la angajare, încetând contractele de muncă.

După cum s-a menţionat, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate şi încadrarea juridică dată faptelor nu pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 775/A din data de 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED