Inadmissibility of revision petition based on Constitutional Court decision regarding foreign sentence conversion terms

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de faţă,constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) C. proc. pen. s-a constatat nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din data de 31 august 2017 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în dosarul x/2017, prin care, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat A.

În temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat A. cu privire la Sentinţa penală nr. 380/F din data de 06 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2013.

A fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 25.07.2017 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia penală, sub nr. x/93/2017 cererea de revizuire formulată de condamnatul A. care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 380 din 06.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2013, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În esenţă, revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 380 din 06.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 380/F pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 06.09.2013, în dosarul nr. x/2013, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a recunoscut sentinţa din 26.01.2011 pronunţată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentinţa pronunţată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra şi în baza art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a convertit pedeapsa nedeterminată cu închisoarea aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală recunoscută în pedeapsa închisorii în cuantum de 18 ani.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 18 ani închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată din 26.01.2011 la zi, precum şi cele 519 zile de arest preventiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 august 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în temeiul art. 459 alin. (4) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul - condamnat A.

Prin sentinţa penală nr. 339 din data de 9 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în temeiul art. 456 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 458 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov, iar în temeiul art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de revizuire formulată de condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, din următoarele considerente:

Aşadar, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte motivul de revizuire vizând împrejurarea că pedeapsa de 18 ani închisoare care a fost aplicată condamnatului A. prin hotărârea a cărei revizuire o solicită ca urmare a recunoaşterii sentinţei din 26.01.2011 pronunţată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentinţa pronunţată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra şi a conversiunii pedepsei nedeterminate stabilită prin sentinţa recunoscută, nu ar avea suport legal în prevederile noii reglementări penale intrată în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014, dincolo de faptul că acest aspect nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reţinut că, chestiunea în discuţie, sub diverse calificări juridice, a făcut obiectul şi al unor alte cauze, deja soluţionate cu autoritate de lucru judecat de către instanţele competente sau, după caz, aflate încă pe rolul instanţelor judecătoreşti.

De altfel, s-a reţinut că o altă cerere similară, având ca obiect alte modificări ale pedepsei conform art. 585 C. proc. pen., se afla pendinte la data pronunţării prezentei sentinţe pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia penală, fiind ulterior soluţionată în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 35 din 08.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Ilfov, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de petentul - condamnat A.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel revizuentul A.

Prin concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, precizând că se referă la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. având drept consecinţă reducerea pedepsei de la 18 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Examinând calea de atac promovată de revizuientul condamnat A., atât din prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar, potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Art. 459 alin. (5) C. proc. pen. precizează expres că dacă instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor impuse la alin. (3) (care implică şi existenţa unuia dintre cazurile de revizuire permise de art. 453 C. proc. pen.), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că condamnatul revizuent A. a invocat în prezentul dosar cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen.:

" hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

Astfel, s-a invocat Decizia nr. 377 din 21 iulie 2017, prin care, a fost admisă o obiecţie de neconstituţionalitate, şi s-a constatat că prevederile art. II şi III din Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Totodată, analizând motivele invocate de revizuient în cererea introductivă la instanţă şi reiterate în calea de atac, Înalta Curte constată că susţinerile acestuia în sensul reducerii pedepsei rezultante în cuantum de 18 ani închisoare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Aşadar, şi sub acest aspect cererea de revizuire formulată de condamnatul A. este inadmisibilă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. şi art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A. împotriva sentinţei penale nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 17/F din data de 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2018.