Inapplicability of revision for unconstitutionality exception not raised in original proceedings to reinterpret foreign judgment's resulting penalty

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 85 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Sentinţa penală nr. 85 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 93/2011 din 19 septembrie 2011 a Audienţei Provinciale din Palma de Mallorca. Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani şi 10 luni închisoare, cu deducerea perioadei executate între 28 august 2009 la zi.

Curtea a reţinut că prin cererea de revizuire formulată se susţine, în esenţă, că se impune reducerea pedepsei rezultante aplicate revizuentului de către autorităţile judiciare străine raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată şi s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, invocându-se incidenţa art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a constatat în principal, că prin Decizia nr. 126/2016 pronunţată de Curtea Constituţională a fost declarată neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deoarece nu limita cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, textul legal fiind modificat prin O.U.G. nr. 18/2016 şi pus în acord cu constatarea Curţii Constituţionale în sensul că s-a inserat menţiunea expresă ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost ridicată în cauză.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Pe de altă parte, s-a reţinut că despre stingerea sau micşorarea pedepsei s-ar putea vorbi tot în situaţia intervenirii unei legi penale noi, ori Decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 nu are aptitudinea de a produce efectele echitabile, nediscriminatorii ale unei legi de dezincriminare. Decizia doar lămureşte înţelesul sintagmei "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., efectele sale lămuritoare fiind obligatorii pentru instanţe cu ocazia cercetării fondului, fără posibilitatea valorificării ei pe calea unei contestaţii la executare.

Astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep. în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel revizuentul A. prin care a solicitat admiterea apelului cu consecinţa reducerii pedepsei rezultante aplicate revizuentului de către autorităţile judiciare străine raportat la Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale.

Examinând apelul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de revizuentul A. nu îndeplinesc condiţiile legale pentru ca în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. să se dispună admiterea, în principiu, a cererii de revizuire şi a determina reformarea Sentinţei penale nr. 85 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 56/A din 18 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, corect s-a constatat că în Dosarul nr. x/2012 în ambele cicluri procesuale, în care s-a dispus condamnarea revizuentului nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate care a condus la adoptarea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, nu ne regăsim în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., nefiind îndeplinită o condiţie esenţială prevăzută de textul legal, aceea ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cauza penală a cărei revizuire se cere.

Astfel, pe calea revizuirii, nu se poate solicita aplicarea aceloraşi texte de lege într-o altă interpretare decât cea avută în vedere, altfel s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat al unei hotărâri definitive într-un mod nepermis de lege, revizuirea de faţă constituind în fapt, un "apel deghizat", ceea ce excede scopului pentru care a fost reglementată.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 12/F din data de 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 mai 2018.

Procesat de GGC - MM