European arrest warrant execution and double criminality for child abduction

Deliberând, asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 emis de Parchetul Hamburg - Germania, faţă de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2018 şi până la data de 21 februarie 2018 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A. cu începere de la data de 23 ianuarie 2018 şi până la data de 21 februarie 2018 inclusiv.

S-a dispus, conform art. 230 din C. proc. pen., ca administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania. Potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cetăţeanul român este predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 14 decembrie 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, începând cu ora 05:30, iar prin Încheierea penală nr. 69/I.P./2017 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea faţă de persoana solicitată a măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2017.

S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată A. prin Încheierea penală nr. 69/I.P./2017 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sesizarea înregistrată la instanţă la data de 14 decembrie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere prin care s-a dispus reţinerea pe timp de 24 ore, începând cu data de 14 decembrie 2017, ora 05:30, procesul verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate A., emise în Dosarul nr. x/2017 în data de 14 decembrie 2017, fişa de cazier judiciar, fişa de evidenţă pentru CNP x, procesul verbal de identificare - depistare din data de 14 decembrie 2017 întocmit de IPJ Satu Mare, Serviciul Investigaţii Criminale - Urmăriri, faţă de care a fost emisă semnalarea trimisă prin Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale INTERPOL - Biroul Sirene, în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare germane, solicitându-se fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei conform dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 14 decembrie 2017 şi conform dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 14 decembrie 2017.

Prin Încheierea penală nr. 69/IP/2017 din data de 14 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea faţă de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2017 şi s-a amânat soluţionarea cauzei pentru a se depune la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

La data de 20 decembrie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

În şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2018, persoana solicitată A. a arătat instanţei că nu este de acord să fie predată către autorităţile judiciare germane şi a relevat că nu înţelege să renunţe la efectele regulii specialităţii.

Examinând cererea formulată, Curtea de Apel Oradea a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare având referinţa Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 emis de Parchetul Hamburg - Germania, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de minori, prev. de art. 235 din C. pen. german, constând în aceea că la data de 28 aprilie 2016 şi-a luat copilul B. de la şcoală fără ştirea tatălui, care prin hotărârea Judecătoriei Hamburg - Altona din Germania având nr. de referinţă 354 F143/16 din data de 28 aprilie 2016, a obţinut dreptul de a stabili locul de reşedinţă pentru copii C. şi B., iar persoanei solicitate A. i-a fost interzis dreptul de a scoate copiii în afara graniţelor Republicii Federale Germania şi în afara graniţelor statelor semnatare ale Tratatului Schengen.

Curtea de Apel Oradea a constatat că este competentă că soluţioneze prezenta cerere, potrivit art. 102 cu referire la articolul 85 alineat 2 din Legea nr. 302/2004, republicată, că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplineşte condiţiile de formă şi fond cerute de lege.

S-a constatat că, infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare este incriminată şi de legislaţia română în art. 379 din C. pen., privind infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului.

Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată şi nu există un caz de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată. Împrejurarea că, autorităţile judiciare din Ungaria au refuzat să execute mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate nu constituie autoritate de lucru judecat, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile prev. de Legea nr. 302/2004 în vederea arestării şi predării persoanei solicitate.

Curtea de Apel Oradea a reţinut în esenţă că, se invocă anumite vicii de formă şi de fond ale procedurii penale desfăşurate în Germania ale căror analiză nu intră în competenta instanţei de judecată naţională. În plus, persoana solicitată este chemată în faţa autorităţilor judiciare germane pentru a da declaraţii în legătură cu un dosar care se află în faza de urmărire penală şi despre care avea cunoştinţă în mod cert odată ce autorităţile judiciare din Ungaria au refuzat să execute mandatul european de arestare emis pe numele acesteia.

Faptul că, între timp persoana solicitată a circulat liber şi nestingherit în Ungaria şi România nu înseamnă că semnalarea Shengen nu a fost valabilă, dimpotrivă aceasta avea obligaţia de a comunica direct sau indirect printr-un apărător cu autorităţile judiciare germane pentru reglementarea situaţiei juridice.

La termenul din data de 22 ianuarie 2018 s-a procedat şi la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania. De asemenea, persoana solicitată a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speţă cel din Germania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

Raportat la dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Oradea a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, s-a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând desfiinţarea sentinţei, susţinând în principal că nu se impune predarea sa către autorităţile germane, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

În subsidiar, în măsura în care se va considera că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi predată statului solicitant, a solicitat să se dispună luarea faţă de aceasta a unei alte măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Examinând contestaţia, prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţă să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandatul european de arestare având referinţa Dosarului nr. x din data de 12 august 2016 de către Parchetul Hamburg - Germania, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de minori, prev. de art. 235 din C. pen. german.

Se constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile în care se poate dispune punerea în executare a unui mandat european de arestare, respectiv:

- art. 86 din Legea nr. 302/2004, referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare;

- art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că este îndeplinită condiţia dublei incriminări cu privire la infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare;

- nu au fost formulate obiecţii privind identitatea;

- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 98 alin. (1) şi (2) ca motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării pedepsei.

Susţinerile persoanei solicitate, în sensul că nu se impune predarea sa, întrucât nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, se constată că sunt neîntemeiate.

Faţă de cele menţionate în mandatul european de arestare, fapta persoanei solicitate A. este incriminată şi în legislaţia română, realizând, în concret, conţinutul constitutiv al infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. (1) C. pen. ("Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă").

Totodată, se constată că, în raport de prevederile art. 103 alin. (6)-(10) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu poate fi admisă nici solicitarea de a se dispune luarea unei alte măsuri preventive, întrucât singura măsură preventivă care poate fi dispusă la predarea persoanei solicitate este măsura arestării în vederea predării.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 4/PI din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2018.

Procesat de GGC - MM