Heat-supply debt appeal over 200,000 RON threshold sent to Court of Appeal as High Court lacks jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of its own material incompetence and referred the case to the Constanța Court of Appeal for adjudication of the appeal brought by the claimant (Năvodari Town through its Mayor) against the civil decision no. 1474 of 2 November 2017 of the Constanța Tribunal, Second Civil Section; no further remedy remains. The underlying dispute concerned the claimant's claim for payment of a debt for thermal energy supplied between July 2013 and March 2016, plus late-payment penalties, which the first-instance court had partially granted (debt only), while the appellate tribunal had also awarded the penalties at the level of the interest due for unpaid budgetary obligations under art. 42(10) of Law no. 51/2006. The High Court reasoned that, after the Constitutional Court's Decision no. 369/2017 struck down the transitional provision raising the appeal value threshold to 1,000,000 RON, no statutory rule vested the High Court with jurisdiction over appeals against appellate judgments by tribunals in claims valued up to 200,000 RON; applying art. 5(3) and art. 483(4) of the Code of Civil Procedure by analogy, the hierarchically superior court to the tribunal—the Court of Appeal—must hear the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 452 C. proc. civ, art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ; Heat-supply debt appeal over 200,000 RON threshold sent to Court of Appeal as High Court lacks jurisdiction: 1474 of 2 November 2017 of the Constanța Tribunal, Second Civil Section; no further remedy remains. The underlying dispute concerned the claimant's claim for payment of a debt for thermal energy supplied between July 2013 and March 2016, plus late-payment penalties, which the first-instance court had partially granted (debt only), while the appellate tribunal had also awarded the penalties at the level of the interest due for unpaid budgetary obligations under art. 42(10) of Law no. 51/2006. The High Court reasoned that, after the Constitutional Court's Decision no. 369/2017 struck down the transitional provision raising the appeal value threshold to 1,000,000 RON, no statutory rule vested the High Court with jurisdiction over appeals against appellate judgments by tribunals in claims valued up to 200,000 RON; applying art. 5(3) and art. 483(4) of the Code of Civil Procedure by analogy, the hierarchically superior court to the tribunal—the Court of Appeal—must hear the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDecisive rule for determining the competent court by analogy, since the appeal was against a decision made in a case whose value did not exceed the threshold, leading to the case being sent to the Court of Appeal.
Procedural rule applied to order the referral of the case to the competent court following the admission of the material incompetence exception.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.06.2016 sub nr. x/212/2016 reclamantul Oraşul Năvodari a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 7461,46 RON din care 3742,09 RON contravaloarea livrării de agent termic aferent perioadei iulie 2013 - martie 2016 şi 3737,37 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin Sentinţa civilă nr. 1020/2017, Judecătoria Constanţa a admis în parte cererea şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3724,09 RON cu titlu de contravaloare energie termică în perioada iulie 2013 - martie 2016.
Totodată a dispus respingerea penalităţilor de întârziere în cuantumul solicitat şi a obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 452 C. proc. civ.
Reclamantul Oraşul Năvodari prin Primar a declarat apel şi a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul acordării şi a penalităţilor de întârziere calculate asupra debitului principal de la data scadenţei şi până la 29.04.2016 şi în continuare până la data plăţii efective.
Prin Decizia civilă nr. 1474 din 02 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul Oraşul Năvodari prin Primar în contradictoriu cu intimatul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1020/03.02.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
A fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că:
A fost obligat pârâtul A. la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, în conformitate cu art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei facturilor şi data plăţii datoriilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurentul-reclamant Oraşul Năvodari prin Primar, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Constanţa a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Constanţa, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant Oraşul Năvodari prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 1474 din 02 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN