Performance guarantee validity upheld; insurer's nullity claim rejected for compliance with public procurement and insurance law

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea reconvenţională înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 13.01.2016, disjunsă din dosarul nr. x/2015, reclamanta S.C.  A. S.A. reprezentată prin lichidator judiciar provizoriu B. S.P.R.L. în contradictoriu pârâtele Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în prezent Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) şi C. S.R.L reprezentată prin administratorul judiciar D. S.P.R.L. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Scrisorii de garanţie de bună execuţie din 10.02.2011, ca instrument distinct de Poliţa de asigurare din 10.02.2011, aceasta fiind emisă cu încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a cererii reconvenţionale, excepţie invocată de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în prezent Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) şi în temeiul art. 136 alin. (1) şi art. 394 alin. (2) din C. proc. civ. s-a amânat pronunţarea la data de 27 ianuarie 2015, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise cu privire la cererea reconvenţională, disjunsă din dosarul nr. x/2015 formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 449 din 27 ianuarie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, în prezent Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) şi C. S.R.L. prin administrator judiciar D. S.P.R.L.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1529/A din 06 octombrie 2016 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva încheierii din data de 13 ianuarie 2016 şi a sentinţei civile nr. 449 din 27 ianuarie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1529/A din 06 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta a susţinut că nelegalitatea hotărârii instanţei de apel reiese din interpretarea greşită a condiţiilor contractuale.

După o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, recurenta a arătat, în esenţă, că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut doar aspectul că "asiguratorul nu a încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă la emiterea scrisorii de garanţie de bună execuţie din 10.02.2011. Această concluzie rezultă cu claritate atât din cuprinsul actului contestat, cât şi din cuprinsul poliţei de asigurare, care face menţiune expresă în sensul că scrisoarea de garanţie este parte integrantă a contractului de asigurare", a interpretat greşit dispoziţiile aplicabile în cauză.

Totodată, recurenta susţine că instanţa de apel nu a observat că motivul care a condus la formularea prezentei cereri a fost tocmai acela că beneficiarul Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) (fosta Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţionale din România, C.N.A.D.N.R.) a înţeles să solicite pretenţii în temeiul scrisorii de garanţie de bună execuţie, cu ignorarea faptului că reclamanta nu poate efectua plata sumei asigurate decât dacă intervine riscul asigurat prin Poliţă (iar nu un altfel de risc) şi numai dacă avizul de daună emis de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.) (cererea de plată) are ataşate documentele prevăzute la art. 13.2 din condiţiile de asigurare anexate poliţei din 26.09.2011.

Recurenta consideră că instanţa de apel a ignorat faptul că potrivit art. 12 alin. (4) lit. f) a Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia necesară desfăşurării activităţii de asigurare dacă asiguratorul va desfăşura exclusiv activitate de asigurare.

De asemenea, recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat şi faptul că activitatea de asigurare este definită de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 32/2000 şi că potrivit anexei nr. 1 Cap. B - Asigurări generale, pct. 15 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Asiguratorul poate oferi asigurări de garanţii pentru garanţii directe/indirecte.

Recurenta susţine că aspectele menţionate au fost redate şi confirmate şi de dispoziţiile art. 6 Actul constitutiv al A. în forma viabilă la data emiterii poliţei de asigurare, iar în schimb societăţile bancare sunt abilitate potrivit art. 18 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 99/2006 să emită garanţii şi să îşi asume angajamente (scrisori de garanţie bancară).

În concluzie, susţine recurenta, spre deosebire de o societate bancară, A. nu era abilitată să emită scrisori de garanţie de bună execuţie, ci doar contracte de asigurare.

Recurenta, redând un fragment din considerentele deciziei recurate, consideră că instanţa de apel a avut la dispoziţie acelaşi material probator, aceleaşi dispoziţii legale aplicabile în cauză şi toate elementele definitorii ale situaţiei de fapt, însă s-a limitat la acelaşi raţionament pe care l-a adoptat instanţa de fond.

Or, susţine recurenta, prin această abordare, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au exclus existenţa dreptului subscrisei de a se adresa instanţei pentru dezlegarea problemei de drept pe care a întâmpinat-o şi au lipsit de legalitate hotărârile pronunţate.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în temeiul art. 497 C. proc. civ., precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451-453 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (fosta Compania Naţională de Administrare a Drumurilor Naţionale din România, C.N.A.D.N.R.) a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 septembrie 2017, în unanimitate, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor la data de 18 septembrie 2017.

Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins inadmisibilitatea cererii de recurs, a admis în principiu recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. - prin lichidator provizoriu B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1529/A din 06 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a acordat termen la data de 15 februarie 2018 în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta - reclamantă a invocat faptul că instanţa de apel a interpretat greşit condiţiile contractuale şi dispoziţiile legale aplicabile speţei.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamată a susţinut în mod neîntemeiat că instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractuale, atât timp cât în hotărârea recurată s-a reţinut în mod just că emiterea scrisorii de garanţie de bună execuţie de către societatea de asigurare şi valorificarea acesteia în cadrul procedurii de achiziţie publică s-au realizat în acord cu art. 90 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 834/2009.

Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile aplicabile în cauză, va fi înlăturată.

Se constată că recurenta-reclamantă a înţeles să extragă fragmente din contextul analizei făcute de instanţa de apel, prezentând trunchiat considerentele acestei instanţe.

Or, din analiza deciziei recurate se observă că în expunerea raţionamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a expus în mod clar şi sistematic dispoziţiile legale aplicabile raportate la situaţia de fapt a cauzei, reţinând în mod corect că poliţa de asigurare, împreună cu scrisoarea de garanţie emisă de către asigurător, respectă obiectul de activitate prevăzut de lege pentru autorizarea societăţilor de asigurare şi stipulat în actul constitutiv al societăţii apelante reclamante, înscriindu-se în limitele activităţii de asigurare, astfel cum este definită de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 32/2000.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante instanţa de apel nu a ignorat dispoziţiile art. 12 alin. (4) lit. f), art. 2 lit. a), anexa 1 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor sau art. 6 din actul constitutiv al reclamantei S. C.A. SA, ci dimpotrivă a prezentat în detaliu dispoziţiile legale ce au avut relevanţă în emiterea scrisorii de garanţie de bună execuţie de către societatea de asigurare.

Astfel, la pagina 14 începând cu paragraful 5 instanţa de apel după prezentarea dispoziţiilor legale menţionate a conchis în mod corect că în respectarea acestor prevederi legale şi statutare, societatea de asigurare a încheiat poliţa privind asigurarea de garanţie de bună execuţie din 10.02.2011 şi a emis scrisoarea de garanţie de bună execuţie din 10.02.2011, aceste acte făcând parte din documentaţia de achiziţie publică, prevăzute de art. 213 - art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data perfectării contractului de achiziţie publică încheiat între intimatele pârâte.

Faptul că instanţa de apel a analizat întregul material probator şi a menţinut soluţia instanţei de fond nu înseamnă că nu a avut un raţionament propriu, ci dimpotrivă instanţa de apel a prezentat în mod clar motivele pentru care a fost respins apelul, iar soluţia este rezultatul interpretării şi aplicării legii la o situaţie de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. - prin lichidator provizoriu B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1529/A din 06 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. - prin lichidator provizoriu B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1529/A din 06 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.