Political detainees denied moratory damages on 1948 confiscation; compensation interest runs only from 2012 award

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 19 noiembrie 2015, reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice obligarea acestuia la plata daunelor moratorii, constând în dobânda legală pentru perioada 18 august 1948 - 27 mai 2014, datorată pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a sumei stabilită cu titlu de despăgubire prin Decizia civilă nr. 156 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2009 la data la care s-a născut obligaţia de plată, dobândă legală care se calculează potrivit argumentelor expuse în prezenta cerere de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Daunele moratorii au fost evaluate la suma de 1.797.100,6 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 1027 din 27 aprilie 2016 pronunţată în Dosar nr. x/2015, Tribunalul Timiş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat. A admis în parte cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a obligat pârâtul la plata daunelor moratorii, constând în dobânda legală pentru perioada 27 septembrie 2012 - 27 mai 2014, aferente sumei corespunzătoare cotei de 2/3 din despăgubirea de 200.000 RON actualizată la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi a respins în rest pretenţiile reclamantelor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantele A. şi B., pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - prin A.J.F.P. Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.

Prin Decizia civilă nr. 270 din 29 septembrie 2016 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, au fost respinse apelurile declarate de reclamantele A. şi B., de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - prin A.J.F.P. Caraş-Severin şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 1027/PI din 27 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2015.

Împotriva Deciziei civile nr. 270 din 29 septembrie 2016 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, au formulat recurs A. şi B.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486.

În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recursul este legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 lit. k) din O.U.G. nr. 80/2013. Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La 21 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimaţi, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile.

La 25 ianuarie 2017 s-a constatat că intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a depus întâmpinare care a fost comunicată, însă nicio parte nu a depus răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen la data de 31 ianuarie 2018 în vederea soluţionării recursului.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor

Recurentele solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea în parte a deciziei atacate, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Timişoara, în condiţiile art. 497 C. proc. civ., în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată în totalitate.

Recurentele invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. arătând că instanţa de apel în mod greşit a înlăturat dispoziţiile art. 1381 alin. (1) şi (2) C. civ. şi a reţinut doar aplicarea dispoziţiilor art. 1535 alin. (1) şi ale O.G. nr. 13/2011. Statul Român este chemat să răspundă pentru prejudiciul cauzat în temeiul unei răspunderi civile delictuale, întrucât între părţi nu există vreun raport juridic contractual.

Instanţa de apel a înlăturat greşit dispoziţiile art. 1381 alin. (1) C. civ., potrivit cărora orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie şi, respectiv, art. 1381 alin. (2) C. civ., potrivit cărora dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Situaţia dată este exact ipoteza reglementată de art. 1381 alin. (2) C. civ. recurentele neputând valorifica dreptul la reparaţie, pentru prejudiciul cauzat în 1948, decât după apariţia Legii nr. 221/2009. Susţin recurentele că nu este culpa acestora pentru că Statul Român a înţeles să adopte măsuri reparatorii abia în anul 2009, pentru prejudiciile şi ororile produse înainte de anul 1989.

Reţinerea şi aplicarea corectă a art. 1381 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 1381 alin. (1) C. civ., determină momentul de la care s-a născut obligaţia de despăgubire în sarcina Statului Român, respectiv anul 1948, anul în care s-a cauzat acest prejudiciu.

Susţin recurentele că data producerii prejudiciului este stabilită irevocabil prin Decizia nr. 156 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. În acest sens, se arată că suma acordată cu titlu de despăgubire a fost suma de 200.000 RON, reprezentând contravaloarea stocului de marfă confiscat în anul 1948 iar în sarcina Statului Român a fost stabilită şi obligaţia de a actualiza suma de plată, cu indicele de inflaţie pe perioada 1948 - data plăţii, prin urmare devine aplicabil art. 1381 alin. (1) şi (2) C. civ., texte pe care în mod greşit instanţa de apel le-a înlăturat. În plus, nu există nicio explicaţie în decizia atacată, în legătură cu neaplicarea celor două texte de lege.

Aplicarea O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, nu exclude aplicarea art. 1381 alin. (1) şi (2) C. civ.

Ordonanţa invocată de instanţa de apel arată modul de calcul al dobânzii legale, nu tratează regimul juridic al obligaţiei principale şi nici nu reglementează data naşterii obligaţiei de despăgubire.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentele-reclamante au solicitat prin cererea introductivă să fie obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor să le achite daune moratorii, constând în dobânda legală pentru perioada 18 august 1948 - 27 mai 2014 datorată pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a sumei stabilite cu titlu de despăgubire prin Decizia civilă nr. 156 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2009, la data la care s-a născut obligaţia de plată.

Prin această decizie a fost obligat pârâtul să le achite reclamantelor suma de 200.000 RON actualizată la data plăţii.

La data de 27 mai 2014 pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia menţionată anterior achitând suma totală de 602.715 Iei reprezentând actualizarea sumei de 200.000 RON (valoarea din 1948) utilizându-se indicele de inflaţie calculat de la data confiscării şi până la data plăţii.

Acţiunea finalizată prin Decizia civilă nr. 156 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2009 a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Această lege constituie o lege specială faţă de dreptul comun, respectiv C. civ. invocat de recurente în susţinerea temeiniciei acţiunii de faţă.

Cum acţiunea finalizată prin Decizia civilă nr. 156 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2009 a fost întemeiată în drept pe lege specială, acţiunea de faţă având obiect accesoriu, respectiv daune moratorii sub forma dobânzii legale, nu poate urma un alt regim juridic decât cel prevăzut prin legea specială. Cu alte cuvinte, recurentele aveau la îndemână doar legea specială pentru valorificarea tuturor pretenţiilor, inclusiv a accesoriilor, toate acestea putând fi solicitate doar în cadrul creat de legea specială.

Contrar susţinerilor recurentelor obligaţia de plată stabilită prin Decizia civilă nr. 156 din 27septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2009 nu a fost stabilită în sarcina pârâtului de la însăşi data confiscării bunurilor materiale, ci doar ulterior cadrului legislativ stabilit prin Legea nr. 221/2009, în speţă exclusiv de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectiv de la data de 27 septembrie 2012 când a fost pronunţată Decizia civilă nr. 156 din 27 septembrie 2012.

În aceste condiţii, faţă de existenţa unor dispoziţii speciale, în mod legal instanţa de apel a înlăturat de la aplicare dispoziţiile art. 1381 C. civ., având în vedere caracterul derogatoriu al dispoziţiilor speciale de la dreptul comun.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. constatând că motivul de nelegalitate invocat nu este fondat, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 270 din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT