Commercial debt award of €204,900 reinstated as enforceable; suspension of execution pending appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta-apelantă S.C. A. S.R.L. S-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea apelului declarat de pârâtă împotriva acesteia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Timiş a respins excepţiile tardivităţii precizării de acţiune, excepţia de lucru judecat parţială şi excepţia prescripţiei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. B. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională precizată, reprezentând pierderea suferită ca urmare a imposibilităţii de implementare a proiectului modernizare Cramă depus la APDRP sub nr. 470 din 31.03.2011, în cuantum de 1.159.411,8 lei şi a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a S.C. C. S.R.L. faţă de capătul de cerere reconvenţională reprezentând contravaloare stâlpi de capăt în cuantum de 20.682 euro. Totodată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. C. S.R.L. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect pretenţii, a obligat pârâta-reclamantă S.C. A. SRL la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. a sumei 157.719,66 euro în echivalent lei la data plăţii efective, cu titlu de debit restant, precum şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 31.08.2010 şi până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000. A obligat pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. C. S.R.L. a sumei 47.228,19 euro în echivalent lei la data plăţii efective, cu titlu de debit restant, precum şi a dobânzii legale aferente, calculată de la data de 31.08.2010 şi până la plata efectivă a debitului, conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000. A respins cererea reconvenţională precizată, formulată de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantele-pârâte S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect pretenţii, ca neîntemeiată, obligând pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către reclamanta S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 5946,64 lei şi faţă de S.C. B. S.R.L. a sumei de 11.347,13 cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 06.07.2017 sub nr. x/30/2012.

Prin cererea formulată la data de 23.10.2017 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/59/2017, pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 89 25 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea apelului declarat de pârâtă.

În ceea ce priveşte temeinicia cererii apelantei în această cauză, Curtea a apreciat că aceasta trebuie raportată la păstrarea dreptului pârâtei de a-şi continua activităţile specifice şi care prin simpla întârziere sau împiedicare a continuităţii lor ar conduce la cauzarea unor consecinţe de ordin patrimonial şi funcţional, ţinând seama de domeniul activităţilor pe care aceasta le are de îndeplinit şi de natura obligaţiilor financiare aflate în sarcina sa în raport cu ceilalţi parteneri contractuali, cu creditorii, salariaţii şi bugetul statului.

Prin punerea în executare a sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 - aşa cum s-a întâmplat în speţă - este afectată esenţial activitatea proprie a pârâtei. Prin finalizarea unei asemenea executări silite pârâta ar fi lipsită de sume importante de bani, care fără a beneficia de susţinerea principiului autorităţii de lucru judecat, sentinţa tribunalului fiind doar executorie, iar nu şi definitivă, ar expune pârâta unei pagube cu caracter vremelnic, însă cu consecinţe drastice pentru resursele sale financiare şi continuitatea activităţilor proprii, inclusiv pentru păstrarea salariaţilor şi plata drepturilor acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele B. S.R.L. şi C., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

În speţă, apelanta nu a învederat niciun motiv întemeiat care ar putea conduce la admiterea cererii de suspendare.

Hotărârea de suspendare este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a art. 280, coroborat cu art. 403 din vechiul C. proc. civ. şi a art. 720 alin. (2) din acelaşi cod.

Având în vedere că:

- hotărârea apelată este executorie, fiind supusă normelor de procedură reglementate de vechiul C. proc. civ.

- această hotărâre s-a pronunţat în baza unui vast probatoriu administrat în cauză timp de aproximativ 5 ani;

- hotărârea se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie şi de legitimitate care nu este înlăturată, printr-o probaţiune pertinentă, de reclamanta-apelantă,

- toate probele administrate în dosarul de fond au condus în mod corect la pronunţarea hotărârii a cărei suspendare se solicită;

- apelanta - reclamantă nu a prezentat o motivaţie temeinică şi justificată prin documente probatorii relevante, care să conducă instanţa de apel la admiterea cererii de suspendare, aceasta reprezentând doar o excepţie de la regula instituită de art. 720 pct. 8 din vechiul C. proc. civ.

- hotărârile pronunţate în materie comercială în prima instanţă sunt executorii conform art. 720 pct. 8, raţionamentul instituirii textului de lege fiind bazat pe dinamica raporturilor comerciale, iar litigiul dintre părţi s-a purtat pe fondul cauzei timp de 5 ani, recurenta solicită admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate şi respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată şi nedovedită.

Mai arată, de asemenea, recurenta că apelanta-reclamantă nu a motivat cererea de suspendare, a arătat numai că s-a început, în mod legal, executarea silită a unei hotărâri executorii, pronunţată după 5 ani de procese, nu a menţionat ce prejudicii concrete ar fi aduse societăţii prin executarea silită demarată, susţinând doar, în mod generic, faptul că hotărârea apelată ar fi nelegală.

Faţă de acest tip de motivare a cererii de suspendare, care practic atinge doar fondul cauzei supuse apelului, pronunţarea unei încheieri de suspendare apare ca fiind vădit nelegală.

Singurul prejudiciu în acest dosar este adus recurentelor, care timp de 5 ani au încercat să obţină un drept care li se cuvenea pentru livrarea unor produse şi servicii legale şi efectiv prestate.

Instanţa de apel nu a analizat corect această susţinere, care este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosarul de fond, ci s-a limitat doar să suspende hotărârea apelată, pentru motive superficiale şi nelegale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 indice 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Prin concluziile scrise, intimata -pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, arătând că punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 îi afectează activitatea, lipsind-o de sume importante, cu consecinţe drastice asupra continuării activităţii, inclusiv pentru păstrarea salariaţilor şi plata drepturilor acestora.

Hotărârea a cărei suspendare face obiectul cauzei a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii şi a probelor existente la dosar, aceasta fiind lapidar motivată, fără a se baza pe niciun mijloc de probă.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Timişoara, se constată că, în speţă, nu se impunea luarea măsurii suspendării executării sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017 în temeiul dispoziţiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ.

Deşi situaţiile în care se poate dispune suspendarea executării vremelnice în temeiul dispoziţiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ., nu sunt stabilite în mod expres de legiuitor, aceste cazuri nu pot fi stabilite în mod arbitrar, ci trebuie să se ţină cont de două aspecte: în primul rând trebuie avut în vedere prejudiciul sau inconvenientul serios şi grav la care ar fi expus cel executat silit, iar în al doilea rând pertinenţa şi gradul de temeinicie aparentă a criticilor invocate în susţinerea cererii.

Totodată, executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge pe debitorul său, care nu-şi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire în mod silit, astfel că stoparea, chiar temporară, a procedurii de executare silită are caracter excepţional şi trebuie să fie temeinic justificată. În acest sens, este necesar a se sublinia că instanţa are obligaţia de a asigura un just echilibru între interesele debitorului şi interesele creditorului.

Or, în speţă, pârâta S.C. A. S.R.L. nu a invocat motive temeinice în susţinerea cererii, în sensul unei prejudicieri suferite prin continuarea executării silite împotriva sa de către reclamante şi care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor sau prin observarea unei vădite nelegalităţi a procedurii execuţionale pornite împotriva sa.

Motivele temeinice nu implică doar iminenţa efectuării unui act de executare silită, ci şi caracterul verosimil al argumentelor aduse în sprijinul cererii, astfel că începerea executării silite împotriva pârâtei, fapt ce o afectează din punct de vedere patrimonial, nu este de natură să justifice luarea unei astfel de măsurii pe considerentul că activitatea acesteia ar fi afectată, inclusiv sub aspectul păstrării salariaţilor şi al plăţii drepturilor acestora.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile dispoziţiilor art. 280 din vechiul C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea prevăzută de art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, respectiv de admitere a recursului, de modificare a încheierii din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele - reclamante B. S.R.L. şi C. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Modifică în tot încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 89 din 25 ianuarie 2017, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2012, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.