Cargo theft insurer ordered to pay €270,000 after liquidation appeal defeated by unsigned filing

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, sub nr. x/91 din 19.01.2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL Goleşti şi Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA, solicitând obligarea pârâtei - societate de asigurare la plata sumei de 1.217.565 lei reprezentând echivalentul sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a furtului a 1343 bucăţi de produse cosmetice cu o valoare totală de 310.000 euro, în timpul transportului efectuat de asiguratul său SC B. SRL de la furnizorul E. la sediul său social.

Prin sentinţa civilă nr. 3 din 3.02.106, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, prematuritatea acţiunii şi tardivitatea acţiunii invocate de pârâta SC D. SA Bucureşti ca fiind neîntemeiate.

A admis acţiunea formulată de reclamantul SC A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL şi SC D. SA, pentru pretenţii şi a obligat pe pârâta SC D. SA Bucureşti să plătească pentru pârâta SC B. SRL Goleşti, asigurata sa, către reclamanta SC A. SRL despăgubiri civile în cuantum de 270.000 euro, în echivalent în lei, la momentul plăţii efective şi cheltuieli de judecată în sumă de 15.781 lei, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA - Sucursala Focşani, prin lichidator judiciar F. Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a anulat ca urmare a nesemnării cererea de apel formulată de către pârâta Societatea de Asigurare - Reasigurare D. SA - Sucursala Focşani, prin lichidator judiciar F. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3 din 03.02.2016 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta - pârâtă SC D. S.A. Sucursala Focşani - prin lichidator judiciar F.

Recurenta - pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi a sentinţei tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, aşa cum a fost aceasta indicată în cadrul excepţiei necompetenţei materiale invocate de pârâta - recurentă, urmând ca aceasta să se pronunţe asupra constatării intervenirii suspendării de drept a cauzei, în temeiul art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Consideră că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărârile cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Prima instanţă a pronunţat o hotărâre în cauză, deşi nu era competentă material să judece litigiul dedus judecăţii, ca urmare a deschiderii procedurii falimentului societăţii D. anterior pronunţării sentinţei, respectiv la data de 03 decembrie 2015, instanţa competentă să analizeze existenţa sau inexistenţa unui drept de creanţă al reclamantului împotriva D. fiind Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a cvilă. Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care preved că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenta unei instanţe de alt grad şi ale art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ce statuează în mod expres suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare în situaţia pronunţării unei hotărâri de deschidere a procedurii falimentului, astfel încât din momentul deschiderii procedurii, instanţa de fond nu mai era competenta material să soluţioneze litigiul, ci trebuia doar să suspende de drept judecarea pricinii. În speţă, competenţa materială aparţinea după data de 03.12.2015 unei instanţe de acelaşi grad de jurisdicţie, însă a unei secţii specializate, pretenţiile reclamantului putând fi analizate numai în dosarul de faliment al debitoarei D., în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.

Recurentul susţine că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, arată că în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că deşi i s-a pus în vedere să semneze apelul nu s-a conformat, astfel că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., apelul fiind anulat. Învederează instanţei de recurs că pârâta a transmis în format electronic la data de 18 mai 2016 cererea de apel nesemnată la Tribunalul Vrancea, de pe adresa de e-mail rusulimona@yahoo.com, cererea de apel fiind retransmisă aceleiaşi instanţe, de aceasta dată semnată de lichidatorul judiciar F. la data de 30.05.2016, de pe adresa de e-mail x, astfel încât a complinit lipsa semnăturii încă din data de 30 mai 2016. Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a anulat apelul ca urmare a nesemnării cererii de apel, cerere care a fost retransmisă semnată de reprezentantul legal al societăţii. Apreciază că hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate, solicitând admiterea recursului pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata -reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - pârâtă SC D. SA - Sucursala Focşani, prin lichidator judiciar F. Bucureşti a depus răspuns la întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că decizia atacată ce formează obiectul recursului este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 24 mai 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reiterând excepţia tardivităţii recursului, iar pe fond solicitând respingerea ca nefondat.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantei SC A. SRL de obligare a pârâtei SC D. SA la plata sumei de 1.217.565 lei reprezentând echivalentul sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a furtului a 1343 bucăţi de produse cosmetice cu o valoare totală de 310.000 euro, în timpul transportului efectuat de asiguratul său SC B. SRL de la furnizorul E. la sediul său social.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Recurenta - pârâtă SC D. SA critică atât decizia pronunţată de curtea de apel cât şi sentinţa tribunalului, în ce priveşte încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 3 Noul C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, fiind evident că, prin aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, s-ar fi suspendat de drept judecarea pricinii, competenţa materială aparţinând după data de 03.12.2015 (deschiderea procedurii falimentului debitoarei D.) unei instanţe de acelaşi grad de jurisdicţie, însă a unei secţii specializate, pretenţiile reclamantei putând fi analizate numai în dosarul de faliment, în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială susţinută în recurs de recurenta pârâtă trebuia invocată de părţi ori de judecător in limine litis.

Fiind o necompetenţă de ordine publică, ce poate fi invocată doar de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, invocarea acestui aspect este formulată omisso medio prin motivele de recurs şi nu poate fi primită.

Dispoziţiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ. exclud posibilitatea ca o parte litigantă să poată invoca motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. direct în recurs, dacă aceleaşi motive puteau fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului.

Or, verificând cererea de apel, se constată că recurenta-pârâtă nu a pus problema competentei materiale a Tribunalului Vrancea, criticele aduse prin motivele de apel s-au rezumat la obligaţia instanţei de a suspenda cauza, solicitându-se în consecinţă anularea hotărârii.

De fapt, critica vizează încălcarea dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, conform cărora "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi (...)", sub motiv că instanţa de fond nu mai era competentă material să soluţioneze litigiul, ci trebuia să dispună măsura suspendării de drept a judecăţii pricinii.

Deoarece vizează încălcarea unor norme de procedură, critica se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. şi va fi analizată împreună cu motivul de recurs prin care recurenta- pârâtă a invocat, în temeiul prevederilor legale evocate, aplicarea greşită de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., apelul fiind anulat ca urmare a nesemnării cererii.

Excepţia nesemnării este o excepţie de procedură, absolută, peremptorie, dar care începe prin a avea un caracter dilatoriu, întrucât legea permite amânarea îndeplinirii acestor lipsuri cel mai târziu până la primul termen de judecată următor celui care a urmat invocării neregularităţii privind lipsa semnăturii de pe cererea de apel, sens în care apelantul va fi citat cu această menţiune; dacă excepţia nesemnării cererii de apel este invocată în şedinţă publică în cursul judecăţii în apel, apelantul va trebui să semneze chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea, astfel cum dispune art. 196 alin. (2), normă la care art. 470 alin. (3) face trimitere.

Excepţia nulităţii cererii de apel pentru nesemnare poate fi invocată şi din oficiu, dat fiind caracterul ei absolut, conform dispoziţiilor art. 196 alin. (2) care stabilesc condiţiile îndreptării neregularităţii, respectiv "dacă se invocă lipsa de semnătură".

Sancţiunea nulităţii aferentă procedurii de regularizare a cererii de apel urmăreşte soluţionarea cererii informe în raport de lipsurile acesteia fără pronunţarea unei soluţii pe fond, cu consecinţa dezînvestirii completului de judecată.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel a constatat cu justeţe că apelanta nu a complinit lipsa semnăturii cererii de apel nici până la termenul de judecată acordat la 23.11.2016, când instanţa a rămas în pronunţare şi a aplicat corect dispoziţiile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., lipsa semnăturii fiind sancţionată cu nulitatea cererii formulate.

Prin urmare, instanţa nu mai era învestită, astfel încât nu mai putea cerceta nicio problemă dedusă judecăţii, chiar şi în situaţia în care recurenta ar fi adus la cunoştinţa instanţei deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei D., măsura suspendării cauzei fiind o măsură procesuală care trebuie pusă în discuţia părţilor şi dispusă numai de o instanţă legal învestită.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta SC D. S.A. Sucursala Focşani - prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. S.A. Sucursala Focşani - prin lichidator judiciar F. împotriva deciziei civile nr. 222/A din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2017.