Lack of appellate court jurisdiction over cassation appeals in civil claims under 200,000 RON under the new Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared itself materially incompetent and referred the case to the Bucharest Court of Appeal for resolution, effectively ruling that the appellate court was the competent body to hear the appeals filed by both parties. The dispute concerned a civil claim for approximately 2,600 EUR (converted to local currency) in litigation costs and incurred expenses arising from a prior case at the Bucharest Court of Sector 5. The decisive legal basis was the absence of a specific statutory provision granting jurisdiction to the High Court for cassation appeals against appellate court decisions in monetary claims valued up to 200,000 RON, a threshold established by the Code of Civil Procedure and subsequent transitional laws; applying the principle of analogy under Article 5 of the Civil Procedure Code and the hierarchical organization of courts under Article 483, the High Court determined that the appellate court, as the hierarchically superior instance to the trial court of first instance, held the mandatory jurisdiction to decide the appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 5 C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 5 alin. (3) C. proc. civ; Lack of appellate court jurisdiction over cassation appeals in civil claims under 200,000 RON under the new Code of Civil Procedure: În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 20.09.2016 sub nr. x/180/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 22.626 lei (echivalentul a 5000 euro inclusiv TVA) cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu. Prin sentinţa civilă nr. 1936/2017 din 22 martie 2017, Judecătoria Bacău a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul dosar, ca neîntemeiat.
Prin decizia nr. 935/2017 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A., a schimbat sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 555 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi 277,5 lei în apel.
Împotriva deciziei menţionate anterior, au declarat recurs ambele părţi.
Prin adresa din 22.02.2018, Tribunalul Bacău a înaintat dosarul cauzei spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Bacău, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei.
În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.
Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, o asemenea competenţă nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curţilor de apel.
Într-o atare situaţie, devin incidente prevederile de principiu conţinute de art. 5 C. proc. civ. şi se impune determinarea instanţei competente să soluţioneze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice şi logice a textelor legale şi a principiilor dreptului procesual civil şi organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziţii, a instanţei competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, este determinată de concepţia iniţială a Codului, de a nu recunoaşte recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absenţa unei norme privind competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale şi neputând fi identificată vreo uzanţă în acest sens, se impune recurgerea la analogie şi identificarea instanţei competente în cauză "în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situaţiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanţa competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, dacă aceste instanţe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluţia legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune şi în alte situaţii decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de raţiune, fiind vorba despre "situaţii asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Bacău revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului, având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind soluţionarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. S.A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 935/2017 din 19 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2018.