Hierarchical competence for cassation appeals against tribunal decisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted its own material incompetence and declined jurisdiction, referring the case to the Craiova Court of Appeal for resolution, leaving the underlying merits undetermined at this instance. The dispute concerned a banking credit contract where borrowers appealed a Tribunal decision that partially modified a first-instance ruling; the original claims included annulment of abusive clauses for risk and management commissions, removal of clauses on interest adjustment and prepayment penalties, and a demand to freeze the Swiss Franc to RON exchange rate at the contract date. The ICCJ ruled that it lacked material competence because the appellate decision was issued by a Tribunal, not a Court of Appeal, and therefore the "hierarchically superior instance" for hearing the extraordinary appeal of cassation is the Court of Appeal, not the ICCJ, pursuant to Article 483(4) of the Code of Civil Procedure. Key legal provisions cited include Articles 132, 494, and 483(4) of the Code of Civil Procedure, which establish that cassation appeals against Tribunal decisions fall under the jurisdiction of the respective Courts of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 483 alin. (4) C. proc. civ; Hierarchical competence for cassation appeals against tribunal decisions: Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra excepţiei de necompetenţă materială, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 654/18.10.2016, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. x/2014, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. A. S.A. - Sucursala Drobeta-Turnu Severin şi, în consecinţă: a respins acţiunea împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. A. S.A., şi B. S.A. prin întâmpinare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C. şi D., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., şi B. S.A., a constatat existenţa clauzei abuzive privind comisionul de risc înserată la pct. 5.1 lit.
a) din Condiţiile speciale coroborat cu art. 3.5 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit din 23.04.2007 şi a clauzei abuzive privind comisionul de administrare credit prevăzută la pct. 5.1 lit.
b) din Condiţiile speciale ale convenţiei de credit din 23.04.2007, a dispus anularea acestor clauze şi obligă pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc şi comision de administrare de credit, la care se va adăuga dobânda legală de la data achitării fiecărei sume la data restituirii efective, a constatat existenţa clauzei abuzive privind ajustarea dobânzii înserată la pct. 3 lit. d). din Contractul de credit bancar din 23.04.2007 şi dispune înlăturarea ei, a constatat existenţa clauzei abuzive privind comision rambursare anticipată înserată la pct. 9.d din Contractul de credit bancar din 23.04.2007 şi dispune înlăturarea ei, a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.1 şi 4.3 din Condiţiile Generale la Contractul de credit din 23.04.2007 şi dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, a respins ca lipsite de interes celelalte capete de cerere, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 RON reprezentând onorariu de avocat - 500 RON (redus de la suma de 1200 RON) şi onorariu expert - 1100 RON, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 RON reprezentând taxa de timbru pentru obligarea la plata daunelor morale.
Prin Decizia nr. 321/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. B. S.A. (fostă A.) Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 654/18.10.2016, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. x/2014, a fost admis şi apelul formulat de apelanţii reclamanţi C. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi, în consecinţă:
A fost schimbată în parte sentinţa primei instante în sensul că:
S-a luat act de renunţarea la judecata cererii cu privire la caracterul abuziv al articolului 3 litera d). din contractul părţilor, referitoare la ajustarea dobânzii şi la obligarea stabilirii dobânzii fixe de 4,25%.
A fost respins capătul de cerere privind caracterul abuziv al clauzelor 4.1 şi 4.3 din condiţii generale, îngheţarea cursului valutar şi efectuarea plăţilor la valoarea cursului de la data încheierii contractului.
A fost obligată apelanta intimată S.C. B. S.A. la plata către apelanţii intimaţi C. şi D. la plata sumei de 1162,87 CHF, din care 43,33 CHF reprezentând contravaloare comision de risc pentru perioada 21.06.2010 - 26.07.2010, 921,37 CHF reprezentând comision de administrare pentru perioada 25.08.2010 - 25.03.2015 şi 198,17 CHF reprezentând dobânda legală pentru comision de risc şi administrare pentru perioada 25.06.2010 - 31.12.2015.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost obligaţi apelanţii intimaţi C. şi D. la plata sumei de 1.500 RON către apelanta intimată S.C. B. S.A., cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs recurenţii-reclamanţi D. şi C., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Mehedinţi a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.
Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.
În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Decizia civilă nr. 321/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,.
Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi D. şi C. împotriva Deciziei nr. 321/2017 din 21 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2018.
Procesat de GGC - NN