Salary re-indexation coefficient and administrative order validity: failure to substantiate rejection of military personnel salary claims

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, la data de 7.09.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviaţie - B. Bucureşti, anularea Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015 emis de pârât, obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi salariale cuvenite în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, acordarea punctajului aferent calculării pensiei prin raportare la cuantumul corect al salariului, obligarea pârâtului la plata normei de hrană aferente perioadei 22.04.2015-30.04.2015, la plata diferenţei indemnizaţiei de chirie pentru perioada martie-aprilie 2015 şi la plata diferenţei indemnizaţiei lunare pentru chirie aferente lunii aprilie 2015, precum şi obligarea la plata prejudiciului material ocazionat de diferenţa dintre salariul mediu brut obţinut în anul 2015 şi media brută a pensiei obţinută.

2. La primul termen de judecată, reclamantul a completat cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea Anexelor nr. 1 la Ordinele Inspectorului General al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne nr. 25099 din 18 martie 2015 şi nr. 23392 din 22 octombrie 2014.

3. Prin sentinţa civilă nr. 3003 din 11.11.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

4. Prin sentinţa civilă nr. 79/CA din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului A. ca nefondată.

5. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că, din Ordinele nr. 23392 din 22 octombrie 2014 şi nr. 25099 din 18 martie 2015 şi anexele la acestea, se observă faptul că nu există nicio diferenţă efectivă în ceea ce priveşte elementele celor două solde, astfel cum au fost trecute în Anexele la Ordine, precum şi nivelul constant al cuantumului soldelor funcţiei, respectiv în luna noiembrie 2014 - 784 RON şi decembrie 2014 - aprilie 2015 - 870 RON, prin urmare nu poate fi reţinută susţinerea reclamantului în sensul că i-au fost micşorate nelegal drepturile salariale, aceste drepturi fiind stabilite încă prin Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, necontestat; a reţinut că reclamantul a susţinut în primul rând faptul că Anexele nu i-au fost comunicate, însă acest aspect nu poate constitui motiv de nelegalitate a acestor acte administrative, pe de altă parte fiind puţin probabil ca o persoană cu experienţa profesională a reclamantului să nu fi solicitat spre consultare anexele ordinelor, cât timp în cuprinsul acestora era consemnat expres faptul că, cuantumul soldelor şi al sporurilor sunt stabilite conform anexei, ce face parte integrantă din ordin.

6. De asemenea, a arătat că nu poate fi reţinut ca motiv de nelegalitate încălcarea art. 6 din C. civ., cât timp actele administrative contestate nu au fost emise în aplicarea acestei dispoziţii legale, iar în ceea ce priveşte pretinsa retrogradare, a observat că în Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 este consemnat faptul că, începând cu data de 06.10.2014, comandor A., transferat de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul Afacerilor Interne, se numeşte în funcţia de ofiţer specialist I, gradul prevăzut al funcţiei comandor. Menţiunea cu privire la gradul reclamantului, acela de comandor, este păstrată şi în cuprinsul Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015.

7. În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, curtea a constatat că sunt secundare, subsecvente primului capăt de cerere, izvorând din solicitarea reclamantului de a i se aplica c.i.=5,77 în loc de c.i.=4,40, iar faţă de soluţia dată primului capăt de cerere, a respins, ca nefondate, şi celelalte solicitări ale reclamantului.

III Recursul formulat de reclamant

8. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, pe fond admiterea acţiunii completate şi precizate, obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată de la fond şi din recurs.

9. În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa nu a avut în vedere motivele de nulitate precizate, nici normele speciale de drept material invocate aplicabile, astfel:

- Instanţa nu a analizat nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva organului emitent, şi anume faptul că Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015, ca şi Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, necontestat, şi ambele anexe contestate, au fost emise de un organ necompetent, Inspectorul General, şi nu de Ministrul Afacerilor Interne, care avea singular atribuţia în acest sens, potrivit Ordinului nr. 160 din 6 noiembrie 2014;

- Instanţa nu a analizat nelegalitatea Anexei Ia Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 prin motivul de nulitate invocat, necomunicarea Anexei împreună cu Ordinul din care face parte la locul de muncă al reclamantului, pârâtul nefăcând dovada contrară, notificarea în Ordinul de Zi pe Unitate al Unităţii Speciale de Aviaţie Caransebeş fiind conformă numai cu conţinutul Ordinului, nu şi cu cel al Anexei, astfel încât nu a avut cunoştinţă de conţinutul Anexei şi al drepturilor salariale de care a fost lipsit prin transfer;

- Instanţa s-a raportat greşit la o prezumţie în privinţa aducerii la cunoştinţă şi nu pe dovezile concrete, inexistente la dosar, în privinţa comunicării anexelor împreună cu Ordinele; instanţa a omis a constata că, coeficientul de indexare era prestabilit prin Ordinul iniţial, nr. 23392 din 22 octombrie 2014, neputând fi modificat în Anexă, soldele şi sporurile cuprinse valoric în Anexa la Ordin trebuie să se circumscrie Ordinului din care Anexa face parte, şi nu să îl modifice;

- Instanţa a reţinut greşit că art. 6 C. civ. nu a fost încălcat în privinţa Ordinului nr. 25099 din 18.03.2015 şi a Anexei contestate, Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015, cu Anexa aferentă, puteau produce efecte juridice numai pentru viitor, neputând retroactiva, poate produce efecte numai începând cu data luării la cunoştinţă, respectiv a comunicării actului administrativ pe fax la locul de muncă, în 26.03.2015;

- Instanţa trebuia să se raporteze la drepturile salariate concret realizate de reclamant la locul de muncă anterior, de la care a operat transferul, fiind drepturi câştigate, care nu s-au pierdut prin transferul consimţit de reclamant, neputând fi modificate trintr-o anexă la ordinul de transfer, comunicată numai la momentul emiterii celui de-al doilea ordin; instanţa a redat drepturile modificate prin Anexa la primul Ordin faţă de drepturile salariale corespunzătoare clasei expres menţionate în Ordinul din care face parte Anexa, fără a constata existenţa niciunei modificări salariale produse prin Anexă; anexa contestată singular la primul Ordin, din 22.10.2014, modifică coeficientul de indexare al gradului, din 5,77, prevăzut expres în Ordin, în 4,40; a doua anexă, la ordinul din 18.03.2015, modifică gradul şi funcţia gradului, retrogradându-l nelegal din comandor în căpitan comandor;

- În privinţa Ordinului iniţial nr. 23392 din 22 octombrie 2014, instanţa reţine că nu a fost contestat şi, din acest motiv, conchide neîntemeiat că nu se poate contesta singular Anexa la acesta, însă nu s-a făcut dovada aducerii la cunoştinţa reclamantului a Anexei, nici a comunicării la unitatea angajatoare; anexa raportează neîntemeiat, în parag. (3), solda lunară ipotetică şi nu concretă, la momentul încadrării ipotetice la 31.12.2009, care nu a existat, întrucât pârâta nu exista la acel moment, fiind înfiinţată ulterior, la 31.10.2013; este nelegală şi neîntemeiată transpunerea reclamantului pe o funcţie inexistentă la data de referinţă înscrisă în Ordin, nu respectă drepturile salariale câştigate la locul de muncă de la care a operat transferul, din cadrul M.Ap. N., cu grad de comandor, drepturi însuşite expres de pârâtă prin Ordinul iniţial nr. 23392 din 22 octombrie 2014 (c.i., clasă de salarizare, grad), modifică neîntemeiat funcţia reclamantului de comandor, în căpitan comandor, fără să fi operat nicio retrogradare;

- În mod greşit s-a constatat de instanţă că prin Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 s-a revenit în parte la primul Ordin, cât timp Ordinul iniţial nr. 23392 din 22 octombrie 2014 prevede expres coeficientul de indexare ca fiind 5,77, şi nu 4,40;

- Instanţa a interpretat greşit chestiunea vizând retrogradarea funcţiei şi gradului: a invocat această chestiune echivalentă ca rezultând, în principal, din coeficientul de indexare modificat prin anexa la primul Ordin nr. 23392 din 22 octombrie 2014, corespunzător unor grad şi funcţii inferioare celor de comandor, deţinute de reclamant la locul de transfer; Instanţa greşit a reţinut că la noul Minister, al Afacerilor Interne, ofiţer specialist I este gradul corespunzător funcţiei de comandor de la Ministerul Apărării Naţional, cât timp a făcut concret dovada că noul c.i. corespunde unor grad şi funcţii inferioare; Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 şi Anexa la acesta modifică neîntemeiat gradul funcţiei, din comandor în căpitan comandor, grad mai mic, fără să fi intervenit nicio retrogradare în funcţie, contrar disp. art. 33 din Legea nr. 80 din 11 iulie 1995, drepturile salariale şi valoarea pensiei, egală cu ultimul salariu lunar obţinut; are grad superior, de comandor (corespunzător celui de colonel), potrivit art. 2 alin. (2) lit. c) b) ultima teză (a treia) din Legea nr. 80/1995, cu aceeaşi funcţie, gradul de căpitan-comandor (corespunzător celui de locotenent-colonel) este inferior celui de comandor, fiind prevăzut distinct la art. 2 (2) lit. a) teza a doua din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare;

- Instanţa reţine neîntemeiat că soldele primite de reclamant au avut un nivel constant în perioadele noiembrie 2014 (784 RON) şi decembrie 2014-aprilie 2015 (870 RON), conform tabelului aflat la fila 28 în dosarul de fond; drepturile salariale primite ulterior nu corespund coeficientului de 5,77, stabilit prin Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, ci sunt inferioare acestuia; or, c.i. de 5,77 nu a fost contestat, este cel corect de referinţă şi trebuia păstrat consecutiv, şi nu micşorat printr-o pretinsă anexă neadusă la cunoştinţă.

10. Recurentul reclamant a mai invocat faptul că instanţa de fond a constatat greşit caracterul secundar al tuturor celorlalte capete de cerere, ca derivând din coeficientul de indexare de 5,77, în loc de 4,40; dintre acestea, trebuiau analizate, de sine stătător: capătul având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 232,00 RON, echivalentul în drepturi băneşti al normei de hrană pentru perioada 22.04.2015-30.04.2015 (8 zile), sumă neprimită deloc în perioada 22-30.04.2015; capătul având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 240,00 RON, cu titlu de indemnizaţie lunară pentru chirie aferentă perioadei 22.04.2015-30.04.2015 (8 zile), din luna în care a avut loc schimbarea poziţiei de activitate a reclamantului, dreptul salarial nefiind acordat în integralitate.

11. De asemenea, recurentul reclamant a mai arătat că în mod greşit nu au fost analizate şi admise la plată: suma de 6.000,00 RON - diferenţa drepturilor salariale cuvenite în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, perioada de lucru efectiv a reclamantului în cadrul pârâtului după transfer, raportat la c.i. 5,77 faţă de 4,40, suma de 760,00 RON - diferenţa indemnizaţiei de chirie din perioada martie-agrilie 2015 integral, potrivit c.i. 5,77 faţă de c.i. 4,40, suma de 355.215 RON - prejudiciul material constând în drepturile salariale nerealizate de reclamant pentru perioada de 7 ani şi 1 lună până la vârsta legală de trecere în rezervă prevăzută de Anexa VI din Legea nr. 263/2010, constând în diferenţa dintre salariul mediu brut obţinut în anul de referinţă 2013, lucrat integral în cadrul MApN, drept câştigat, comparativ cu drepturile salariale câştigate la locul de transfer, şi media brută a pensiei obţinute în prezent, până la vârsta legală modificată de trecere în rezervă - 57 ani şi 6 luni.

IV Apărările intimatului

12. Prin întâmpinare, intimatul pârât Inspectoratul General de Aviaţie-B. Bucureşti a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate şi a aplicat în mod temeinic legea.

13. Referitor la solicitarea privind anularea Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015, a arătat că, atât Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015, cât şi Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 sunt temeinice şi legale. Din Anexa 1 la Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 reiese foarte clar că solda funcţiei îndeplinite, pentru care a fost plătit efectiv reclamantul, are un coeficient de încadrare de 4,40, deşi conform Ordinului nr. 23392 din 22 octombrie 2014 era încadrat pe o funcţie având c.i. 5,77, aceasta deoarece, potrivit actelor normative care au stabilit modalitatea de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea efectivă s-a realizat prin raportare la funcţia similară la nivelul lunii decembrie 2009.

Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 nu reprezintă altceva decât o revenire la Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, de numire a reclamantului în funcţie, nu a făcut altceva decât a constatat faptul că reclamantul avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi de natură salarială, şi solda de merit în procent de 20 % din solda de funcţie, aspect omis iniţial de către Ministerul Apărării Naţionale; în plus, acelaşi Ordin nr. 25099 din 18 martie 2015 a mai constatat faptul că reclamantul a beneficiat de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei similare la 31.12.2009 (c.i. 4,40), în acord cu toate reglementările legale privind salarizarea personalului din instituţiile bugetare, menţionate anterior.

14. Referitor la celelalte capete de cerere, a arătat că acestea sunt subsecvente primului capăt de cerere, toate având legătură cu solicitarea reclamantului de a fi plătit cu c.i. 5,77.

V Procedura de filtrare a recursului

15. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 4 mai 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

16. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

17. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi sunt incidente motive de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:

18. Reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviaţie-B. Bucureşti, anularea Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015 emis de pârât, obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi salariale cuvenite în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, acordarea punctajului aferent calculării pensiei prin raportare la cuantumul corect al salariului; obligarea pârâtului la plata normei de hrană aferente perioadei 22.04.2015-30.04.2015, la plata diferenţei indemnizaţiei pentru perioada martie-aprilie 2015 şi la plata diferenţei indemnizaţiei lunare pentru chirie aferente lunii aprilie 2015, precum şi obligarea la plata prejudiciului material ocazionat de diferenţa dintre salariul mediu brut obţinut în anul 2015 şi media brută a pensiei obţinută în prezent. La primul termen de judecată, reclamantul a completat cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea Anexelor nr. 1 la Ordinele Inspectorului General al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne nr. 25099 din 18 martie 2015 şi nr. 23392 din 22 octombrie 2014.

19. Prin Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 emis de Inspectorul General al Inspectoratului General de Aviaţie din cadrul Ministerului Afacerilor de Interne, comandorul A., transferat de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul Afacerilor Interne, a fost numit începând cu data de 06.10.2014 în funcţia de ofiţer specialist I (c.i.= 5,77, clasa de salarizare 72, gradul prevăzut al funcţiei comandor) la Detaşamentul de zbor, poziţia 18 din statul de organizare al Unităţii Speciale de Aviaţie Caransebeş şi s-a menţionat că acesta beneficiază de solda corespunzătoare funcţiei similare în luna decembrie 2013, de ofiţer specialist I, de solda de grad, gradaţia, sporurile şi indemnizaţiile în cuantumurile stabilite potrivit anexei care face parte integrantă din ordin.

20. Conform Anexei la Ordin, a cărei anulare s-a solicitat, anexă care cuprinde elementele soldei lunare corespunzătoare transpunerii şi încadrării ipotetice la data de 31.12.2009, care se iau în calcul la stabilirea soldei lunare brute de care beneficiază comandorul A. începând cu data de 6.10.2014, sunt prevăzute solda corespunzătoare funcţiei îndeplinite, respectiv de ofiţer specialist I (c.i.=4,40), prevăzută cu gradul de căpitan - comandor (c.i.=1.70), solda pentru gradul profesional deţinut de comandor (c.i.=1.80).

21. Prin Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 emis de Inspectorul General al Inspectoratului General de Aviaţie din cadrul Ministerului Afacerilor de Interne, a cărui anulare s-a solicitat, s-a revenit în parte la Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, în sensul că, comandorul A. beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei similare la 31.12.2009 de ofiţer specialist I (c.i.=4.40), conform anexei care face parte integrantă din Ordin.

22. Conform Anexei la Ordin, a cărei anulare s-a solicitat, care cuprinde elementele soldei lunare corespunzătoare transpunerii şi încadrării ipotetice la data de 31.12.2009, care se iau în calcul la stabilirea soldei lunare brute de care beneficiază comandorul A. începând cu 6.10.2014, sunt prevăzute solda corespunzătoare funcţiei îndeplinite, respectiv de ofiţer specialist I (c.i.=4,40), prevăzută cu gradul de căpitan - comandor (c.i.=1.70), solda pentru gradul profesional deţinut de comandor (c.i.=1.80).

23. Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 a fost emis ca urmare a Notei raport nr. 19642 din 17 martie 2015, prin care s-a propus revenirea la Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, întrucât, prin adresa nr. A 1345 din 3 martie 2015, C. Borcea din cadrul MAPN revine la certificatul de drepturi băneşti seria x din 12 noiembrie 2014, în sensul că acesta beneficiază de soldă de merit în procent de 20% din solda de funcţie.

24. Examinând considerentele sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015 şi a Anexelor nr. 1 la Ordinele nr. 25099 din 18 martie 2015 şi nr. 23392 din 22 octombrie 2014, deşi, aparent, sentinţa este motivată, aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

25. Din examinarea motivelor de recurs, raportat la motivele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, potrivit dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., fără a fi analizate cele invocate prin precizările depuse la dosar cu nerespectarea dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ., şi a considerentelor instanţei de fond, rezultă că instanţa de fond nu a răspuns în totalitate motivelor invocate prin cererea iniţială şi cererea de completare, pentru care reclamantul a solicitat anularea, nemulţumit de încadrarea şi drepturile salariale stabilite. Instanţa nu trebuie, în mod evident, să răspundă fiecărui argument invocat de către părţi, având posibilitatea să le grupeze şi să le analizeze, însă este obligată să analizeze motivele de nelegalitate invocate şi să arate considerentele pentru care constată netemeinicia acestora, raportat la probele administrate şi dispoziţiile legale incidente.

26. Instanţa de fond, învestită cu cererea de anulare a Ordinului nr. x din 18 martie 2015 şi a anexelor la Ordinele nr. 25099 din 18 martie 2015 şi nr. 23392 din 22 octombrie 2014, nu a examinat motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată şi cererea de completare, şi anume, modificarea coeficientului de încadrare de la 5,77, stabilit în Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, emis la data transferului, la 4,40, în anexa la Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, în Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 şi anexa la acesta, modificarea gradului funcţiei, din comandor în căpitan comandor, faptul că ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015 nu putea produce efecte juridice pentru trecut, ci numai pentru viitor.

27. De asemenea, nu a analizat motivele de nelegalitate referitoare la faptul că anexele la ordine cuprind un c.i. de 4,40, mai mic faţă de cel anterior, de 5,77, din Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, şi faptul că se referă la elementele soldei lunare corespunzătoare încadrării ipotetice la 31.12.2009, şi nu la momentul efectiv al transferului.

28. Deşi instanţa reţine, din Ordinele nr. 23392 din 22 octombrie 2014 şi nr. 25099 din 18 martie 2015 şi anexele la acestea, faptul că nu există nicio diferenţă efectivă în ceea ce priveşte elementele celor două solde, astfel cum au fost trecute în Anexele la Ordine, din conţinutul celor două ordine rezultă diferenţe în ceea ce priveşte coeficientul de încadrare, pe care instanţa nu le-a observat şi nu le-a examinat, şi anume 5,77, prin Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014, cu menţionarea funcţiei de ofiţer specialist I, cu gradul prevăzut al funcţiei de comandor, solda corespunzătoare funcţiei similare în decembrie 2013, de ofiţer specialist I, respectiv 4,40 prin Ordinul nr. 25099 din 18 martie 2015, prin care se revine, în parte, la ordinul anterior, cu menţionarea drepturilor corespunzătoare funcţiei similare la 31.12.2009, de ofiţer specialist I, precum şi în ceea ce priveşte data ipotetică avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiilor similare, decembrie 2013, respectiv 31.12.2009, în condiţiile în care anexele celor două ordine se raportează la 31.12.2009.

29. Aceste aspecte au fost invocate şi sunt motivele principale ale formulării cererii de chemare în judecată de către reclamant, nemulţumit de modificarea coeficientului de încadrare stabilit iniţial şi de stabilirea drepturilor salariale, ca urmare a transferului, iar instanţa de fond avea obligaţia să le examineze, raportat la dispoziţiile legale în baza cărora au fost emise ordinele şi stabilite încadrarea şi drepturile salariale, menţionate în preambulul acestora.

30. Cu privire la comunicarea anexelor celor două ordine, instanţa a reţinut că acest aspect nu poate constitui motiv de nelegalitate a acestora, însă, referitor la motivele privind efectele juridice ale actelor, instanţa nu a analizat susţinerile reclamantului, raportat la natura juridică a actelor contestate şi temeiul emiterii acestora.

31. De asemenea, în ceea ce priveşte motivul invocat privind faptul că a intervenit o retrogradare in funcţie, deşi instanţa a observat că în Ordinul nr. 23392 din 22 octombrie 2014 este consemnat faptul că, începând cu data de 06.10.2014, comandor A., transferat de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul Afacerilor Interne, se numeşte în funcţia de ofiţer specialist I, gradul prevăzut al funcţiei comandor, iar menţiunea cu privire la gradul reclamantului, acela de comandor, este păstrată şi în cuprinsul Ordinului nr. 25099 din 18 martie 2015, nu a examinat motivele invocate de reclamant referitoare la faptul că i-a fost stabilită solda corespunzătoare funcţiei îndeplinite, respectiv de ofiţer specialist (c.i. 4,40) prevăzută cu gradul de căpitan-comandor (c.i. 1,70) şi la faptul că noul c.i. corespunde unor grade şi funcţii inferioare, de căpitan comandor.

32. În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, curtea de apel a constatat în mod greşit că cererile privind obligarea pârâtului la plata normei de hrană aferente perioadei 22.04.2015-30.04.2015 şi la plata diferenţei indemnizaţiei lunare pentru chirie aferente perioadei 22.04.2015-30.04.2015 sunt subsecvente primului capăt de cerere, izvorând din solicitarea reclamantului de a i se aplica c.i. 5,77 în loc de c.i. 4,40, şi, pe cale de consecinţă, în mod nelegal le-a respins ca nefondate.

33. Aceste cereri nu rezultă din solicitarea reclamantului de a i se aplica c.i. 5,77 în loc de c.i. 4,40, întrucât, în motivarea acestora, reclamantul a invocat neachitarea şi nu faptul că i-ar fi fost achitate raportat la c.i. 4,40 în loc de 5,77. Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa nu a analizat şi cele 2 capete de cerere formulate de reclamant.

34. Celelalte capete de cerere, respinse ca neîntemeiate, ca urmare a respingerii cererilor de anulare a ordinului şi anexelor, sunt, într-adevăr, subsecvente acestora, întrucât se raportează la coeficientul de încadrare invocat de reclamant ca fiind cel corect, şi anume plata diferenţelor de drepturi salariale cuvenite în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, raportat la c.i. 5,77 faţă de 4,40, acordarea punctajului aferent calculării pensiei prin raportare la cuantumul corect al salariului, cu c.i. 5,77, plata diferenţei indemnizaţiei de chirie din perioada martie-agrilie 2015, potrivit c.i. 5,77 faţă de 4,40, precum şi obligarea la plata prejudiciului material ocazionat de diferenţa dintre salariul mediu brut obţinut în anul 2015 şi media brută a pensiei obţinută de reclamant.

35. Pentru aceste motive, având în vedere că motivarea în fapt şi motivarea în drept sunt elemente esenţiale ale hotărârii judecătoreşti, condiţii ale unui proces echitabil, şi reprezintă o premisă absolut necesară a exercitării de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar, iar instanţa de fond era obligată să examineze motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată. respectiv să analizeze cele două capete de cerere care nu erau suvbsecvente cererilor de anulare, Înalta Curte constată că instanţa de fond, deşi, teoretic, s-a pronunţat pe fondul cererii de chemare în judecată, a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, motiv de casare cu trimitere, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ., iar faţă de motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

VII Soluţia instanţei de recurs

36. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.

37. În rejudecare, instanţa de fond va avea în vedere dispoziţiile art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ., va judeca din nou cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, potrivit considerentelor arătate, cererea de anulare a Ordinului nr. x din 18 martie 2015 şi a anexelor la Ordinele nr. 25099 din 18 martie 2015 şi nr. 23392 din 22 octombrie 2014 emise de pârât, pe cale de consecinţă şi capetele de cerere subsecvente acestora, precum şi cele 2 capete de cerere care nu sunt subsecvente şi pe care în mod greşit nu le-a analizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 79/CA din 11 mai 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2017.