Eligibility for rural development aid: artificial creation of conditions and linked enterprise status under Regulation (EU) No 65/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/39/2015, reclamanta A. Întreprinderea Individuală a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 13352 din 09 aprilie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x din 09 februarie 2015 şi, implicit, a debitului în sumă de 175.873,43 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 174 din 16.09.2015, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. Întreprinderea Individuală, care a solicitat casarea acesteia şi admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În condiţiile în care autoritatea intimată, pe baza aceloraşi documente, a emis două opinii total diferite, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru Dezvoltare Rurală;

* Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului şi a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C-434/12;

* Întreprinderea Individuală A. are ca activitate principală "facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată", cod CAEN 5529, iar ca activităţi autorizate "lucrări de pregătire a terenului", cod CAEN 4312 şi "lucrări de demolare a construcţiilor", cod CAEN 4311, iar acestea nu au legătură cu obiectul principal de activitate al S.C. "B." S.R.L. sau cu obiectele secundare ale acestei societăţi;

* S.C. "B." S.R.L. a împrumutat recurenta, iar banii au fost restituiţi la datele convenite de părţi; împrumutul a fost realizat doar pentru asigurarea contribuţiei private, achitarea utilajului fiind realizată prin credit bancar;

Întreprinderea Individuală A. este persoană juridică diferită de persoana fizică A., iar aceasta din urmă a deţinut calităţi în ambele entităţi juridice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare analizat constituie dovada clară a unei nereguli săvârşite intenţionat de către recurentă, neregulă care a afectat întregul contract de finanţare şi a atras incidenţa:

- O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora; H.G. nr. 875/2011;

- art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995;

- art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.04.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.06.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului acestuia, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 13352 din 09 aprilie 2015 emisă de APDRP şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. x din 09 februarie 2015, privind proiectul "Achiziţie miniexcavator, localitatea Marginea, comuna Marginea, judeţul Suceava", prin Măsura 312, ce face obiectul Contractului de finanţare din data de 26.02.2014, beneficiar A. Întreprinderea Individuală.

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reţinut conduita defectuoasă a recurentei, "proiectul fiind afectat de crearea de condiţii artificiale, toate aspectele analizate conducând la concluzia că S.C. "B." S.R.L. a contribuit atât financiar cât şi prin intermediul acţionarei cu 50%, A., la crearea unei noi entităţi şi anume beneficiarul FEADR ÎI A., în vederea eludării criteriilor de selecţie specifice Măsurii 312, cu scopul final de a deservi interesele economice ale S.C. "B." S.R.L.", ceea ce atrage incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Pe cale de consecinţă, emitentul a dispus rezilierea contractului de finanţare aflat în discuţie, precum şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 175.873,43 RON, din care 167.079,75 RON contribuţie din fonduri UE şi 8.793,68 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei potrivit căreia sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului şi a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C-434/12.

În mod indubitabil, aşa cum a argumentat şi judecătorul fondului, în speţa de faţă sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanţa europeană în hotărârea mai sus arătată.

Instanţa de control judiciar reţine că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei - are ca obiectiv susţinerea măsurilor de diversificare a economiei rurale şi cuprinde ajutoarele pentru înfiinţarea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării mediului economic.

În acord cu cele precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, persoana fizică A. controlează în proporţie de 100% Întreprinderea Individuală A., în calitate de titular, şi în proporţie de 50% S.C. "B." S.R.L., în calitate de acţionar şi administrator, cele două entităţi juridice fiind legate prin intermediul aceleiaşi persoane fizice. În aceste condiţii, este evident faptul că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-au finanţat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcţionează, ci s-a finanţat, în mod real, o singură entitate (familie) a cărei activitate profită doar acestea.

În altă ordine de idei, existenţa elementului subiectiv presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că persoana fizică A. a înfiinţat forma de organizare A. Întreprindere Individuală pentru a depune proiect FEADR aferent Măsurii 312, întrucât societatea la care era administrator - S.C. B. S.R.L - nu se încadra în condiţiile de eligibilitate impuse de Fişa măsurii, neîntrunind condiţiile legale pentru a fi considerată micro-întreprindere, în contextul în care această măsură viza sprijinirea micro-întreprinderilor.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă.

Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

- recurenta are ca activitate principală cea identificată cu cod CAEN 5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată", iar ca activităţi secundare, cele identificate cu codurile CAEN 4312 - "Lucrări de pregătire a terenului" şi 4311 - "Lucrări de demolare a construcţiilor";

- S.C. "B." S.R.L. are ca activitate principală "Lucrări de construcţii a lucrărilor rezidenţiale şi nerezidenţiale"- cod CAEN 4120, iar printre activităţile secundare se numără şi cele identificate cu codurile CAEN 4312 - "Lucrări de pregătire a terenului" şi 4311 - "Lucrări de demolare a construcţiilor";

- recurenta şi S.C. "B." S.R.L. au acelaşi sediu social, în satul Marginea, comuna Marginea, nr. 703, judeţul Suceava;

- între cele două entităţi juridice aflate în discuţie s-au derulat şi operaţiuni financiare: conţinutul extraselor de cont depuse la dosar probează concluzia autorităţii de control în sensul că sursa de finanţare a proiectului a fost asigurată în fapt de către S.C. "B." S.R.L.; astfel, la 08.07.2013 apare încasat de la S.C. "B." S.R.L. suma de 85.000 RON; la 11.07.2013 apare plata inversă de 84.950 RON; la 30.07.2013 apare încasat de la S.C. "B." S.R.L. suma de 80.000 RON, care este returnată în aceea zi, fără comision; d-na A. depune la data de 12.02.2014 suma de 80.000 RON, reprezentând creditare societate, dar din care face o plată de 79.980 RON către S.C. "B." S.R.L., reprezentând c/val. factură.

Înalta Curte consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existenţa elementului subiectiv.

Concluzionând, instanţa de control judiciar consideră că este corectă aprecierea primei instanţe în sensul că recurenta nu reprezintă o întreprindere autonomă, ci o întreprindere legată, conform dispoziţiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 în care se menţionează că "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente."

În altă ordine de idei, Înalta Curte nu poate primi critica recurentei în sensul că partea adversă nu putea emite procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare dedus judecăţii în condiţiile în care aceasta a avut cunoştinţă de aspectele prezentate în cuprinsul său chiar de la momentul selectării cererii de finanţare.

În art. 2 alin. (4) din Contractul de finanţare analizat a fost prevăzută o "perioadă de monitorizare de 2 ani de la data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă"; verificările ex post derulate în speţa de faţă se încadrează în această perioadă şi nu pot fi limitate de faptul că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate şi selecţie.

Totodată, nu poate fi incidentă situaţia reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, deoarece autoritatea publică competentă în acest domeniu nu a putut stabili încă de la depunerea cererilor de finanţare intenţia de eludare a schemei de ajutor. Este de observat faptul că numai după efectuarea controalelor s-a putut stabili existenţa legăturilor financiare în sensul anterior precizat, precum şi a celorlalte elemente care confirmă existenţa condiţiilor artificiale, nefiind vorba despre culpa autorităţii competente.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 174 din 16 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2017.