Revision inadmissible for failure to prove document withholding and lack of merits resolution in double route codes for identical transport path

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 iulie 2017, S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (noul C. proc. civ.).

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că, în cursul judecării dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, a luat cunoştinţă despre licenţele de execuţie ale S.C. B. SRL pentru traseul Iaşi-Piatra Neamţ, precum şi despre graficele de circulaţie aferente licenţelor. Numărul de kilometri al traseului este de 135/126 km, nicidecum 146 km.

Arată revizuenta că aceste înscrisuri îndeplinesc rigorile legii pentru a justifica incidenţa cazului de revizuire, fiind determinante pentru soluţia pronunţată de instanţa de recurs întrucât atestă că traseul are acelaşi număr de kilometri şi este unic, indiferent de numărul de staţii.

2. Decizia instanţei de recurs atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, şi a fost obligată recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3.875 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L., cu aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut faptul că, la data de 28.02.2013, pârâta CNMSI a organizat şedinţa electronică de atribuire a traseelor din cadrul Programul de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019, cu privire la traseul Iaşi C. S.R.L. - Piatra Neamţ - D. S.R.L. figurând în acest Program codul de traseu 2335 şi codul de traseu 2337.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a participat la şedinţa de atribuire a ambelor coduri, fiindu-i atribuită Cursa nr. 1 (unica cursă) a traseului având codul 2335; în ceea ce priveşte traseul având codul 2337 acesta are un număr de 11 curse, reclamanta înscriindu-se la atribuirea Curselor nr. 1, 4, 5, 6, 8 şi 9.

Cursele nr. 1, 4, 5, 6, 8 şi 9 aferente traseului având codul 2337 au fost atribuite pârâtei S.C. B. S.R.L., reclamanta clasându-se pe locul doi, obţinând un punctaj inferior acestui operator, aşa cum rezultă din Adresa nr. x din 15.05.2013 emisă de ARR.

Instanţa de recurs a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că traseele interjudeţene având aceste coduri de traseu au figurat şi în programele de transport anterioare, art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, stabilind că programul de transport interjudeţean se întocmeşte în baza programului de transport anterior.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a contestat Programul de transport rutier interjudeţean 2008 - 2013 nu este de natură să determine imposibilitatea contestării actualului program de transport, recurenta-reclamantă având la dispoziţie prevederile Legii nr. 554/2004 pentru a contesta în instanţa de contencios administrativ actul administrativ pe care îl consideră nelegal, în speţă Programul de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019.

Instanţa de recurs nu a reţinut critica recurentei referitoare la constatarea instanţei de fond că cele două trasee în discuţie nu sunt identice, între ele existând o diferenţă de parcurs, în sensul că traseul 2335 are mai multe staţii decât traseul 2337.

În acest sens, Înalta Curte a avut în vedere faptul că traseul 2335 se efectuează pe ruta: Iaşi - Pod Iloaiei - Târgu Frumos - Strunga Băi - Roman - Horia - Dulceşti - Bozieni - Baratca - Girov - Dărmăneşti - Piatra Neamţ, iar traseul 2337 se efectuează pe ruta: Iaşi - Târgu Frumos - Roman - Piatra Neamţ.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, programul de transport este programul întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate.

Se constată că la întocmirea acestui program se au în vedere mai multe elemente şi nu exclusiv traseul, astfel că existenţa unor diferenţe între aceste elemente, cum este cazul graficelor de circulaţie în speţă, este de natură să justifice alocarea unor coduri de traseu diferite.

Recurenta-reclamantă a susţinut că existenţa aceluiaşi parcurs (şi implicit distanţe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de expertul E. al cărui cuprins şi concluzii evidenţiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cât şi cele ale pârâtei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeaşi rută şi aceeaşi distanţă pe traseul Iaşi - C. S.R.L. - Piatra Neamţ - D. S.R.L.

Sub acest aspect, Înalta Curte a reţinut că expertiza concluzionează în sensul existenţei unei diferenţe de distanţă între cele două trasee şi chiar dacă această diferenţă nu este mare, nu se poate considera că pe cele două trasee este parcursă aceeaşi distanţă.

Potrivit dispoziţiilor pct. 5 din anexa 19 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, la pct. 4 din anexa 18 a ordinului se acordă puncte astfel: se vor lua în considerare ziua, luna şi anul de când operatorul de transport rutier a deţinut neîntrerupt licenţa de traseu pentru traseul respectiv până la data de referinţă.

Punctajele pentru vechimea neîntreruptă care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudeţene sunt prevăzute de pct. 4 din anexa 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare.

A reţinut instanţa că pentru a beneficia de vechime neîntreruptă pe traseul 2337, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada că anterior datei de 31.12.2012 a deţinut licenţă pentru traseul 2337, or această dovadă nu a fost făcută, nefiind depuse copii ale licenţelor din care să rezulte o vechime pe acest traseu de peste 8 ani.

În consecinţă, a constatat instanţa de recurs că este nefondată susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia a exploatat traseul Iaşi - C. S.R.L. - Piatra Neamţ - D. S.R.L. un interval de timp mai mare de 8 ani şi, prin urmare, este îndreptăţită să obţină un punctaj de 12 puncte aferent acestui criteriu, în condiţiile în care nu a dovedit că pentru traseul 2337 avea o vechime de peste 8 ani, care să îi permită atribuirea exclusivă a curselor 1, 5 şi 9 ale traseului având codul 2337, precum şi atribuirea, alături de intimata S.C. B. S.R.L., a curselor 4, 6 şi 8 ale aceluiaşi traseu.

S-a reţinut de instanţă şi că recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. ii din Ordinului MTI nr. 980/2011 potrivit cărora Programul de transport interjudeţean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deţinător al licenţei de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi staţii sau autogări.

Având în vedere aceste prevederi se opinează în sensul că, din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în staţii sau autogări) pe un traseu deja atribuit şi pentru care a fost emisă o licenţă de traseu, este evident că nu se poate susţine că în urma introducerii de noi staţii se creează un nou traseu. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de staţii de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naştere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Susţinerea nu a fost reţinută de instanţa de recurs, întrucât dispoziţiile invocate de către recurentă se referă la modificarea programului de transport interjudeţean, program care, aşa cum s-a menţionat anterior, are în vedere mai multe elemente şi nu exclusiv traseul, putând fi vorba despre o modificare a graficului de circulaţie, care determină modificarea programului de transport interjudeţean, şi nu despre apariţia unor noi trasee cărora să li se atribuie alte coduri de traseu.

Înalta Curte a reţinut că este corectă soluţia primei instanţe de respingere a cererii reclamantei de obligarea a pârâtei ARR la stabilirea unui singur cod de traseu, în condiţiile în care capătul principal de cerere având ca obiect anularea parţială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudeţean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privinţa dispoziţiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 şi 2337) pentru traseul Iaşi C. S.R.L. - Piatra Neamţ - D. S.R.L. a fost respins, iar cererea în discuţie are un caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere. De aseemnea, s-a avut în vedere că la atribuirea curselor traseului interjudeţean 2337 au fost respectate prevederile legale incidente în materie, respectiv prevederile Ordinului MTI nr. 980/2011, care condiţionează atribuirea de o anumită vechime deţinută de operatorul de transport pe traseul respectiv, vechime care, aşa cum s-a arătat, nu a fost dovedită de către recurenta reclamantă.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea depusă la dosar de Autoritatea Rutieră Română s-a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei atacată, ca temeinică şi legală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata S.C. B. S.R.L. s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, motivat de faptul că înscrisurile la care face referire revizuenta nu sunt determinante şi sunt înscrisuri ulterioare, care nu existau la data întocmirii Programului de transport 2013-2018, fiind străine de situaţia de fapt dedusă judecăţii.

La data de 16.10.2017 a formulat întâmpinare şi intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, prin care a solicitat respingerera cererii, ca inadmisibilă, motivat de împrejurarea că revizuenta nu face dovada că înscrisurile au fost reţinute de partea potrivinică sau că nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, pe de o parte, Înalta Curte reţine că revizuirea poate fi cerută pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., atunci când, după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În speţă însă, se constată că la dosar nu există dovada reţinerii înscrisului doveditor de către vreuna dintre intimate sau a imposibilităţii înfăţişării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Înalta Curte reţine că revizuenta nu a invocat în cuprinsul cererii un motiv temeinic care a împiedicat-o să uzeze de posibilitatea solicitării în chiar dosar nr. x/2013 (dosar în care s-a pronunţat decizia atacată) a administrării probei cu licenţele de execuţie ale S.C. B. S.R.L. pentru traseul Iaşi-Piatra Neamţ şi graficele de circulaţie aferente, iar în cazul refuzului de prezentare a înscrisurilor, să solicite instanţei de recurs să ordone înfăţişarea acestora, conform art. 293 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de lege.

Astfel, art. 509 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că obiectul revizuirii îl constituie o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Regula prevăzută de acest text legal este deci în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii. Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunţate de instanţele de recurs prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată. Aceasta întrucât, de principiu, respingând recursul ca nefondat, instanţa de recurs nu evocă fondul - analiza acestei instanţe se rezumă la motivele de recurs.

În consecinţă, decizia atacată în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul ca nefondat, nu poate constitui obiect al revizuirii, independent de motivele de revizuire formulate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi văzând prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2017.