Territorial competence for union-initiated labor disputes determined by union headquarters location.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/3/2016 reclamantul A. reprezentat de Sindicatul B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău a solicitat suspendarea punerii în executare a Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie, constatarea inexistenţei Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 600/500/20005 şi a drepturilor şi obligaţiilor decurgând din acesta, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, anularea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior destituirii şi plata de către pârâţi a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa nr. 106 din 11.01.2017 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău cu nr. x/114/2017, la data de 29.06.2017.

La termenul de judecată din data de 8.08.2017, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1224 din 17.10.2017, Tribunalul Buzău a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul controversat care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Prin cererea de chemare în judecată, Sindicatul B., în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., a solicitat suspendarea punerii în executare a Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu destituirea din poliţie, constatarea inexistenţei Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 600/500/20005 şi a drepturilor şi obligaţiilor decurgând din acesta, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, anularea Dispoziţiei Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior destituirii şi plata de către pârâţi a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale şi, ca urmare, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 C. proc. civ., republica.

Prin urmare, în astfel de situaţii în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de mandatar legal al reclamanţilor, ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamanţilor, pentru determinarea competenţei teritoriale, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va ţine seama de sediul sindicatului-reclamant, iar nu de domiciliul membrilor de sindicat în numele căruia acţionează.

Întrucât organizaţia sindicală are calitate procesuală activă se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional al B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Statul Român prin Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2017.