Appeal against ex officio cancellation of VAT registration based on administrator’s criminal record dismissed; lower court annulment upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 martie 2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F., a solicitat: anularea Deciziei nr. 145 din 03 octombrie 2014, emisă de pârâtă, privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei nr. 129 din 08 august 2014; anularea Deciziei nr. 129 din 08 august 2014, emisă de pârâtă, privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 320 din 8 iunie 2015, Curtea Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F., şi în consecinţă: a anulat Decizia nr. 145 din 03 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei nr. 129 din 08 august 2014; a anulat Decizia nr. 129 din 08 august 2014 privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.693,7 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 320 din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:

În raport de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 520/2013, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este o direcţie fără personalitate juridică în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, motiv pentru care, în cauză, calitatea procesuală de pârâtă revine acestui din urmă organ fiscal.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât organul fiscal a interpretat corect dispoziţiile art. 153 alin. (9) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu normele procedurale fiscale emise în aplicarea acestor dispoziţii.

Decizia prin care s-a dispus anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, a fost emisă la data de 08.08.2014, anterior datei la care s-a decis revocarea mandatului administratorului B., care figura cu fapte înscrise în cazierul fiscal, fiind respectate de către organul fiscal prevederile Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare nr. 3331/2013, Secţiunea III, pct. 1, (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), precum şi ale Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare nr. 2101/2010, Cap. III, Secţiunea a 2-a, lit. A) pct. 1 lit. a) şi d).

Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 13.693,7 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea acestora.

În subsidiar, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, prin reducerea onorariului avocaţial corespunzător valorii pricinii şi a muncii îndeplinite de către avocat, luând în considerare şi condiţia ca respectivele cheltuieli de judecată să aibă un cuantum rezonabil.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă A. S.A.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că cererea de recurs nu cuprinde denumirea şi sediul părţii în favoarea căreia se exercită recursul, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susţinând că recursul a fost formulat de o persoană care nu a fost parte în cadrul procesual existent în primă instanţă, având în vedere că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 14 iunie 2017, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă şi constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii este formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi are ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

La data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 520/2013, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabil funcţiona ca o direcţie de specialitate, fără personalitate juridică, în structura Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, reprezentarea în instanţă a acestei pârâte realizându-se prin direcţia juridică din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În condiţiile arătate, în primă instanţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat apărări faţă de pretenţiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, depunând, în acest sens, întâmpinare la dosar.

Cererea de recurs ce face obiectul prezentei cauze, a fost declarată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu motivarea că, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 520/2013, această instituţie publică are calitatea procesuală de pârâtă în litigiul dedus judecăţii.

Ulterior, se constată că potrivit art. 13 1 din H.G. nr. 520/2013, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 816/2015, "(1) În subordinea Agenţiei se organizează şi funcţionează Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, prin preluarea atribuţiilor şi a activităţii corespunzătoare din cadrul aparatului propriu al Agenţiei."

În raport de aceste modificări legislative intervenite cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se reţine că, în cauză, au calitate procesuală de recurente-pârâte, atât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care a declarat prezenta cale de atac, cât şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în calitate de emitent al actelor administrativ fiscale contestate.

Pentru motivele arătate, se apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâte este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Intimata-reclamantă A. S.A. a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 145 din 03 octombrie 2014, emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F., prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia administrativă formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei nr. 129 din 08 august 2014 privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, precum şi acest din urmă act administrativ fiscal.

Prin Decizia nr. 129 din 08 august 2014, emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F., s-a dispus anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153 din C. fisc., începând cu data comunicării acestei decizii, întrucât persoana impozabilă/asociaţii/administratorii, are/au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent.

În concret, prin decizia menţionată, organul fiscal a procedat la anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, în temeiul art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc., prin invocarea cazului în care unul dintre administratorii societăţii reclamante, dl. B., avea fapte înscrise în cazierul fiscal.

Conform dispoziţiilor art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc., în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, reţinute de către pârâtă drept temei în drept al anulării înregistrării în scopuri de TVA:

"Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, (...) dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente. În cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA, numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Din analiza textului de lege redat anterior rezultă, în acord cu judecătorul fondului, că teza I a articolului art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc. stabileşte regula generală referitoare la anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, care priveşte toate persoanele impozabile, iar teza a II-a a acestui articol stabileşte regula specială aplicabilă în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, care prevede în mod expres şi limitativ că, în cazul acestor societăţi, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA, numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001.

Prin urmare, situaţia în care şi administratorii persoanei impozabile au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau fapte expres prevăzute de normele legale, nu este prevăzută de regula specială stabilită în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990.

Continuând pe linia acestui raţionament, se constată că prevederile pct. 66 alin. (16) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI din C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc condiţiile cumulative pe care trebuie să se îndeplinească persoana care are calitatea de asociat majoritar, în sensul art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc. şi anume, să deţină participaţii în cadrul unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, participaţiile deţinute să fie sub forma părţilor sociale sau sub formă de acţiuni, şi să depăşească 50% din capitalul social al societăţii respective.

În consecinţă, dispoziţiile C. fisc. şi legislaţia incidentă în materie de TVA, se referă expres la asociatul/acţionarul majoritar care deţine peste 50% din participaţii sau la asociatul unic al societăţii cu răspundere limitată, acestea fiind considerate în accepţiunea legiuitorului, persoane relevante, care atrag asupra societăţii pe care o controlează eventualele fapte înscrise în cazierul fiscal.

Instanţa de control judiciar reţine că regula specială prevăzută de art. 153 alin. (9) lit. c) teza a II-a din C. fisc. în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, este confirmată şi de normele procedurale incidente în materie.

În acest sens, conform art. 5 lit. c) teza a II-a din Ordinul nr. 3331 din 17.10.2013 pentru aprobarea Procedurii de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA, precum şi a modelului şi conţinutului unor formulare (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), ordin emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală:

"În cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA, numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

De asemenea, în Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3331/2013, care cuprinde Procedura de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA, la Cap. I - Dispoziţii Generale, art. 6 lit. e) teza a II-a prevede în mod expres că, pentru anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc., această procedură se aplică în următoarele situaţii:

"(…) În cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Aceeaşi regulă specială stabilită de art. 153 alin. (9) lit. c) teza a II-a din C. fisc., este reluată şi în Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3331/2013, la Cap. III - Anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, Secţiunea 3, în cadrul căreia art. 1 teza a II-a prevede că, pentru anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc., "în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Rezultă astfel că normele procedurale în materie fiscală confirmă, o dată în plus, regula specială prevăzută de art. 153 alin. (9) lit. c) teza a II-a din C. fisc. în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, potrivit căreia, anularea, din oficiu, a înregistrării persoanei în scopuri de TVA, în cazul acestor societăţi, se dispune numai în situaţia în care asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001.

În consecinţă, această măsură nu se poate dispune în situaţia în care administratorii societăţilor au înscrise astfel de fapte în cazierul fiscal, limitarea expresă stabilită prin normele fiscale interzicând lărgirea cadrului acelor persoane.

Or, în speţă, la data emiterii deciziei de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, societatea reclamantă înregistra un singur caz în care unul dintre membrii Consiliului de Administraţie de la acea dată, respectiv administratorul B., figura cu fapte înscrise în cazierul fiscal, acesta nefiind însă acţionar majoritar al societăţii, ca de altfel, nici acţionar.

În condiţiile arătate, contrar susţinerilor recurentelor-pârâte, se reţine că la data emiterii deciziei contestate, în cazul intimatei-reclamante nu era incidentă niciuna din situaţiile expres menţionate de art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc., motiv pentru care, în mod corect prima instanţă a reţinut că organul fiscal nu putea proceda la anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, măsură care să conducă, subsecvent, la anularea Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA şi la anularea înregistrării societăţii în Registrul Operatorilor Intracomunitari.

Instanţa de control judiciar apreciază neîntemeiată şi criticile formulate de recurentele-pârâte vizând soluţia dată capătului de cerere având ca obiect obligarea organului fiscal la plata cheltuielilor de judecată.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, justificat, de către partea care a câştigat procesul, în mod corect instanţa de fond a apreciat că este întemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul de avocat.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei, în privinţa sumei incluse în aceste cheltuieli reprezentând onorariul avocatului, se reţine că dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. conferă instanţei de judecată posibilitatea de a reduce, motivat, cuantumul onorariului avocaţilor, fără ca prin aceasta să afecteze convenţia dintre avocat şi clientul său, care îşi păstrează toate efectele prevăzute de lege.

În cauză, instanţa de control judiciar apreciază că nu se justifică solicitarea formulată în subsidiar de către recurente, privind reducerea cuantumului onorariului de avocat convenit cu societatea reclamantă, prin prima proporţionalităţii acestuia cu activitatea desfăşurată de avocat, materializată în demersurile întreprinse pentru redactarea acţiunii în contencios administrativ, întocmirea documentaţiei anexate acesteia şi reprezentarea părţii în faţa instanţei de judecată, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, împotriva sentinţei civile nr. 320 din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2017.