Revocation of "strict secret" security clearance based on unloyalty: sufficiency of classified evidence and pre-consent to non-disclosure of reasons under Law No. 182/2002

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/40/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani şi Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, anularea Dispoziţiei nr. 1/245 din 17.06.2013, emisă de Şeful I.P.J. Botoşani, prin care s-a luat măsura eliberării sale din funcţie şi de punere la dispoziţia unităţii pe o perioadă de 3 luni, restabilirea situaţiei anterioare (repunerea în funcţia de Şef al Poliţiei Flămânzi, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor drepturilor salariale de la data de 17.06.2013 şi până la repunerea în funcţia anterioară, precum şi constatarea nulităţii actelor administrative emise de Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin care a fost retrasă autorizaţia de acces la informaţii clasificate, nivelul strict secret seria x din 02 martie 2012, precum şi obligarea acestuia de a îndeplini formalităţile impuse de Legea nr. 182/2002 pentru emiterea unei noi autorizaţii privind accesul său la acest tip de informaţii clasificate.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2014, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate act administrativ formulat de reclamantul A., formarea unui nou dosar în care instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de necompetenţă invocată de reclamant şi a suspendat judecarea celorlalte capete de cerere până la soluţionarea definitivă a dosarului disjuns.

Prin sentinţa nr. 1765 din 19 noiembrie 2014, pronunţată în dosarul nou format sub nr. x/40/2014, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect anularea deciziei de retragere a autorizaţiei de acces, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.12.2014, sub nr. x/40/2014.

La data de 12.02.2015, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Raportului nr. x din 08.04.2013 şi a Raportului nr. x din 29.04.2013, acte care au stat la baza emiterii deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 100 din 4 mai 2015, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Raportului nr. x din 08.04.2013 şi a Raportului nr. x din 29.04.2013 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, formulată de reclamantul A..

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată, a considerat instanţa că aceasta este inadmisibilă pentru că rapoartele în discuţie sunt operaţiuni administrative premergătoare actului administrativ de retragere a autorizaţiei ORNISS, operaţiuni care nu sunt apte, prin ele însele, a da naştere, a modifica sau stinge raporturi juridice.

Pe fondul cauzei, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002, ori de câte ori apar indicii că menţinerea autorizaţiei ORNISS pentru o persoană autorizată în acest sens, nu mai este compatibilă cu interesele de securitate, Departamentul de Informaţii şi Politică Internă are obligaţia de a efectua verificări în vederea identificării riscurilor de securitate aferente gestionării informaţiilor secrete.

Cum din rapoartele nr. S/1173805 din 18.04.2013 şi nr. S 1173960 din 29.04.2013, documente analizate personal de judecătorul cauzei, rezultă indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către reclamant a unor fapte care îl pun pe acesta într-o situaţie de incompatibilitate cu deţinerea autorizaţiei ORNISS, curtea de apel, reţinând că nemotivarea neacordării avizului de securitate, respectiv retragerea ulterioară a acestuia a fost consimţită expres de reclamant prin completarea formularelor prevăzute de Anexa nr. 15 şi Anexa nr. 16 din Standardele Naţionale de Securitate, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, motivele retragerii autorizaţiei ORNISS constituind motive pentru respingerea cererii de îndeplinire a formalităţilor pentru emiterea unei noi autorizaţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 100 din 4 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate, precum şi în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra fondului cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant critică sentinţa recurată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a făcut o insuficientă analiză şi o apreciere eronată a probelor administrate în cauză;

- instanţa de fond nu a dezvoltat motivele clare menite să justifice împrejurarea că reclamantul se afla într-o situaţie de incompatibilitate privind accesul la informaţii clasificate, preluând doar susţinerile făcute în conţinutul celor două rapoarte de către autoritatea pârâtă, fapt ce conduce la concluzia că nu a avut parte de un proces echitabil şi de un judecător echidistant.

- nu au fost analizate motivele invocate referitor la încălcarea Standardelor Naţionale de Protecţie a Informaţiilor Clasificate în România;

- nu s-a avut în vedere Ordonanţa de clasare din 5.07.2013 emisă în dosar nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, la care a ataşat o copie a diplomei sale de licenţă.

De asemenea, la punctul de vedere transmis cu privire la raportul asupra admisibilităţii recursului, a anexat o copie a Ordonanţei de clasare din 13 iunie 2016, emisă în dosar nr. x/2013 al PÎCCJ-DNA-Serviciul Teritorial Suceava.

Prin încheierea de şedinţă din 9.05.2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ. şi îndreptată prin încheierea din Camera de consiliu de la 10.10.2017, recursul reclamantului A. a fost admis în principiu.

La 26.09.2017 (data poştei), recurentul reclamant a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent referitoare la nemotivarea corespunzătoare a sentinţei, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu apărările intimatului pârât sau îl nemulţumesc pe recurentul reclamant, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Examinarea legalităţii actului administrativ contestat s-a realizat efectiv prin analizarea de către judecătorul fondului şi, ulterior, de către instanţa de recurs, inclusiv a documentelor care au stat la baza emiterii acestora, depuse la dosar (cele neclasificate) sau la compartimentul special prevăzut de lege (cele clasificate), în vederea consultării în condiţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor - asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la informaţii clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 140 din 6 februarie 2014, care stabilesc cadrul juridic pentru prezentarea şi examinarea unor asemenea documente în cadrul procedurii judiciare.

Referitor la criticile ce pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că - în contextul emiterii de către Şeful I.P.J. Botoşani a Dispoziţiei nr. 1/245 din 17.06.2013, prin care recurentul reclamant a fost eliberat din funcţie şi pus la dispoziţia unităţii pe o perioadă de 3 luni pe motiv că nu mai putea îndeplini una dintre atribuţiile principale ale funcţiei de Şef al Poliţiei Oraşului Flămânzi (lit. D) pct. 24 din Fişa postului) - acesta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ decizia DIPI de retragere a autorizaţiei B 60926 din 2 martie 2012 de acces la informaţii clasificate "secret de stat" nivel Strict secret.

Înalta Curte reţine că decizia de retragere a autorizaţiei a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 160 lit. f) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, iar din probatoriul administrat în cauză şi analizat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014, rezultă că incompatibilitatea reţinută în sarcina recurentului a fost stabilită în mod corect prin raportare la situaţia de fapt stabilită de intimat, din care au reieşit indiciile unui comportament incompatibil cu calitatea avută de recurent, indicii care au justificat retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.

Aceste indicii s-au referit la comportamentul incorect şi lipsa de loialitate a recurentului (art. 160 lit. f), iar faptul că prin Ordonanţa din 13 iunie 2016, emisă în dosar nr. x/2013 al PÎCCJ-DNA-Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus clasarea cauzei penale (pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului şi abuz în serviciu şi, respectiv, pentru că fapta nu există, în cazul celorlalte infracţiuni sesizate) este lipsit de relevanţă sub aspectul existenţei - la data retragerii autorizaţiei de acces - a indiciilor de risc de securitate care au justificat legal măsura.

De altfel, Înalta Curte subliniază faptul că retragerea autorizaţiei de acces nu a fost determinată de reţinerea săvârşirii unor fapte de natură penală sau contravenţională în sarcina recurentului, ci pentru incompatibilitatea stabilită de art. 160 lit. f) din H.G. nr. 582/2002, care vizează "lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine".

În plan procesual, se reţine că Rezoluţia nr. 77/31 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei a stabilit că orice act administrativ face obiectul controlului judiciar, iar autoritatea emitentă trebuie să prezinte instanţei toate documentele relevante.

La rândul său, Curtea Constituţională, în exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 182/2002, a reţinut că "prevederile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informaţiile clasificate, protecţia acestor informaţii prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum şi interdicţia clasificării unor categorii de informaţii ori accesul la informaţiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile şi libertăţile constituţionale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege."

În cauză, recurentul a luat la cunoştinţă de retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, având posibilitatea legală, de altfel valorificată, de a formula apărări şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor sale, pretins a fi fost încălcate de către intimat.

Astfel, recurentul a putut contesta legalitatea actului administrativ emis de intimat, care la rândul lui a pus la dispoziţia instanţei documentele cu caracter secret, neputându-se reţine încălcarea Standardelor invocate sau a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, verificând la Compartimentul de documente clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii, aceste documente (inclusiv adresa/raport nr. S/1173805 din 8.04.2013 şi adresa/raport nr. S/1173960 din 29.04.2013, clasificate "secret de serviciu"), instanţa de recurs a putut constata conţinutul acestora, care confirmă susţinerile intimatului şi justifică măsurile dispuse prin actul administrativ contestat.

De asemenea, a constatat că procedura de retragere a avizului securitate a fost respectată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 175 din Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002, "(...) autorizaţia de acces îşi încetează valabilitatea şi se va retrage în următoarele cazuri: (...); b) prin decizia conducătorului unităţii care a eliberat certificatul/autorizaţia; c) la solicitarea autorităţii desemnate de securitate competente; (...)"

În acelaşi timp, în conformitate cu art. 176 din actul normativ sus-menţionat, "La retragerea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces, în cazurile prevăzute la art. 175 lit. a)-d), angajatului i se va interzice accesul la informaţii secrete de stat, iar conducerea unităţii va notifica despre aceasta la ORNISS."

După luarea deciziei de retragere, unitatea va solicita ORNISS înapoierea exemplarului 2 al certificatului de securitate sau al autorizaţiei de acces, în vederea distrugerii ambelor exemplare, pe bază de proces-verbal.

În baza raportului nr. SS/765646 din 11.04.2013 şi a raportului nr. SS765911 din 7.05.2013, ambele cuprinzând propuneri motivate de retragere a autorizaţiei de acces, MAI - DIPI, în calitate de ADS competentă, a procedat, în temeiul art. 175 - 176 din Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002, la retragerea autorizaţiei de acces - seria x din 2.03.2012, recurentul reclamant nemaiavând acces la informaţii clasificate "secrete de stat", împrejurare comunicată IPJ Botoşani cu adresa din 11.06.2013.

La notificarea MAI - DIPI nr. S/766003 din 16.05.2013, ORNISS - prin adresa din 3.06.2013 - a revocat decizia iniţială de avizare pozitivă a recurentului pentru accesul la informaţii clasificate şi a procedat la restituirea exemplarului nr. 2 al autorizaţiei, potrivit legii.

Prin urmare, actul administrativ contestat fiind legal emis, nu se poate reţine o vătămare produsă recurentului reclamant prin vreo faptă ilicită sau prin exces de putere, în materia informaţiilor clasificate fiind apt a fi vătămat doar interesul instituţiei, angajatul nebucurându-se de un drept subiectiv de a cunoaşte documente clasificate "secret de stat".

Nu se poate reţine nici că actul contestat nu a fost motivat, astfel cum a invocat recurentul, intimatul motivând în fapt şi drept măsura dispusă, iar faptul că nu au fost comunicate şi dezvoltate pe larg cauzele ce au condus la măsurile contestate nu poate fi reţinut ca motiv de nelegalitate a actelor emise în cauză, ţinând cont de caracterul clasificat al documentelor premergătoare, dar şi de faptul că, încă de la completarea formularului de securitate (Anexa 15 la H.G. nr. 585/2002), care a stat la baza emiterii autorizaţiei de acces la documente clasificate, recurentul a luat cunoştinţă de proceduri (inclusiv de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 care instituie obligativitatea reverificării autorizaţiei ori de câte ori apar indicii că menţinerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate) şi a consimţit ca acordarea/neacordarea avizului de securitate să nu fie motivată.

Ca urmare, critica formulată de recurent în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondată, instanţa de fond interpretând corect dispoziţiile legale în raport de normele juridice aplicabile situaţiei de fapt dovedite prin materialul probator administrat în cauză.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 100 din 04 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2017.