Whether statutory minimum sentence for robbery with a knife is excessive given defendant's youth and lack of prior convictions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's conviction and sentencing for two counts of robbery, resulting in a final sentence of seven years' imprisonment and the mandatory payment of civil damages to two victims and judicial costs to the state. The dispute centered on whether the imposed penalties were excessively severe, with the defendant arguing for mitigation based on his personal circumstances and the low value of the stolen goods. The material facts involved two separate incidents where the defendant, using a knife and physical force, robbed young female victims in residential buildings of mobile phones, cash, and jewelry. The court determined that the lower courts correctly applied the specific statutory minimum penalty under Article 211(2) of the Penal Code, and the individualization of the sentence under Article 72 was appropriate given the defendant's young age and lack of prior criminal record, rejecting the claim that the sentence violated principles of proportionality.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 lit. a) C. pen, art. 34 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen, art. 211 alin. (2) C. pen; Whether statutory minimum sentence for robbery with a knife is excessive given defendant's youth and lack of prior convictions: Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.A. la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.
Conform art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.
Instanța a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpatul la plata sumelor de: 3.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă Șt.A. și 7.000.000 lei, cu același titlu către partea civilă S.M.C.
Inculpatul a fost, totodată, obligat și la plata sumei de 2.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în ziua de 5 mai 2002, în jurul orei 11,50, inculpatul, prin amenințarea cu un cuțit, i-a luat din geantă părții vătămate S.M.C., aflată pe scara blocului unde locuia, telefonul mobil și suma de 600.000 lei, lanțul de la gât, brățara de la mână și două inele din aur, după care a fugit.
Bunurile au fost vândute contra unor sume de bani, cheltuiți în interes personal.
La fel a procedat și cu partea vătămată Șt.A., în ziua de 14 iulie 2002, în sensul că, a urcat în lift cu aceasta, a coborât cu ea și după ce a pălmuit-o i-a smuls de la gât lănțișorul.
Pe întreaga desfășurare a procesului penal, inculpatul a recunoscut și a regretat faptele săvârșite, contribuind în acest fel la stabilirea corectă a situației de fapt.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 529 din 11 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului prin care solicita reducerea pedepselor aplicate, apreciate ca prea aspre în raport cu datele sale personale și valoarea prejudiciilor produse.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, cu reiterarea aceluiași motiv de netemeinicie care a format și obiectul cererii de apel, privind asprimea pedepselor.
Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
La stabilirea și menținerea pedepselor instanțele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de individualizare și proporționalizare prevăzute de dispozițiile cuprinse în art. 72 C. pen., pe care le-au raportat la fiecare faptă în parte, și anume inculpatul a urmărit victimele, femei tinere, în blocurile în care locuiau, după care cu un cuțit pus la gât le lua bunuri de valoare.
Pedepsele de câte 7 ani închisoare, reprezintă minimul special al pedepsei prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen., iar instanțele s-au oprit la el având în vedere că inculpatul este deosebit de tânăr (la data săvârșirii faptelor avea 19 ani) și la prima confruntare cu legea penală, astfel că nu au aplicat pedepse „greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.”.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.A., va constata că acesta este arestat în altă cauză și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 529/ A din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.