Lawful effect of judicial annulment of a norm administrative act on subsequent individual decisions and the invalidity of a two-year registration decadenza penalty

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului şi cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.05.2014, sub nr. x/44/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) şi Baroul Brăila, constatarea îndeplinirii criteriilor legale prevăzute de art. 291 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat privind înscrierea sa pe Tabloul avocaţilor din cadrul Baroului Brăila şi obligarea pârâţilor la înscrierea pe Tabloul avocaţilor conform dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat.

La data de 05.09.2014, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând şi anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 210 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Brăila, având ca obiect "obligaţia de a face", astfel cum a fost completată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 210 din 21 octombrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile subsumate acestui motiv de nelegalitate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

Refuzul Baroului Brăila din data de 09.12.2013 este nelegal, întrucât:

- trebuia emis de Consiliul Baroului şi nicidecum de decanul acestuia;

- nu există o hotărâre de constatare a caducităţii Deciziei UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2013;

- în cauză nu sunt incidente prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât nu s-a aflat şi nu se află în stare de incompatibilitate.

Prima instanţă a reţinut în mod eronat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2014 nu este incidentă în cauză, cu toate că se referă exact la situaţia juridică referitoare la reclamantă.

Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 produce efecte retroactive întrucât se referă şi la situaţii juridice născute în trecut, respectiv la decizia UNBR emisă în privinţa reclamantei.

Decizia de numire în profesie este definitivă şi nu poate fi desfiinţată decât pe cale judecătorească, iar nu prin acte interne ale profesiei.

Prima instanţă a ignorat faptul că valorificarea caducităţii unei hotărâri de primire în profesie se face pe baza unei deciziei individuale, decizie care nu a fost emisă nici până la data pronunţării sentinţei recurate. Art. 32 din Statutul profesiei de avocat prevede în mod expres procedura de declarare a caducităţii deciziei de primire în profesie.

Prima instanţă a reţinut în mod greşit situaţia de fapt, făcând o calificare greşită a actului dedus judecăţii, întrucât nu este vorba de neînscrierea reclamantei în Barou, ci de înscrierea pe Tabloul avocaţilor, care este o altă noţiune.

Forţa juridică a Deciziei UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 este inferioară prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995 şi art. 32 din Statutul profesiei de avocat, astfel că prima instanţă trebuia să facă aplicarea acestor acte normative, în detrimentul actului administrativ individual, mai ales că este vorba de un drept câştigat.

Cu privire la art. 21 din Decizia UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, recurenta a invocat prin cererea de recurs excepţia de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susţinând că textul invocat adaugă la lege, respectiv la art. 32 din Statutul profesiei de avocat întrucât instituie o sancţiune neprevăzută de lege.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Intimata UNBR a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru următoarele motive:

Prin Decizia nr. 8823 din 14 iunie 2002 a Consiliului UNBR, recurenta a fost primită în profesia de avocat ca urmare a promovării examenului de primire în profesie, dar nu a înţeles să solicite înscrierea sa în Baroul Brăila o perioadă de mai mulţi ani. Solicitarea de înscriere în Tabloul avocaţilor a fost făcută abia în noiembrie 2013.

Consiliul UNBR, prin Decizia nr. 268 din 22.09.2007, a adoptat Regulamentul - Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi a examenului de obţinere a titlului profesional de avocat definitiv care, la art. 21 alin. (1) stabilea că "Neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afişării rezultatului examenului, a candidatului declarat admis, atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou", iar la alin. (2) al acestui articol se prevedea că "Pentru candidaţii declaraţi admişi în urma examenului organizat în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament".

Această decizie a fost publicată atât pe site-ul UNBR, cât şi pe site-ul Baroului Brăila, fiind adusă la cunoştinţa persoanelor interesate.

Susţinerea recurentei că decizia respectivă nu îi este aplicabilă pentru că nu poate retroactiva în ce o priveşte nu este întemeiată pentru că, chiar dacă a fost primită în profesia de avocat în anul 2003, art. 21 alin. (2) din Regulament face referire tocmai la persoanele aflate în situaţia acesteia, care trebuiau să ceară înscrierea în barouri într-un termen de maxim 2 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului, sub sancţiunea de a fi decăzute din dreptul de a solicita înscrierea în barouri.

Prin simpla împrejurare că nu s-a respectat termenul de 2 ani prevăzut în Regulament, decizia de primire în profesie a devenit caducă, în temeiul Regulamentului, nemaifiind necesar să se emită o altă decizie de constatare a caducităţii acesteia sau să fie necesară intervenţia justiţiei pentru constatarea caducităţii ei.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat pentru ca acestea privesc starea de incompatibilitate, iar nu solicitarea înscrierii în barouri.

Cum corect a reţinut şi prima instanţă, adresa Baroului Brăila prin care i s-a adus la cunoştinţă recurentei-reclamante că i s-a respins cererea de înscriere în Tabloul avocaţilor al Baroului Brăila s-a emis în baza deciziei Consiliului baroului luată în şedinţa acestuia din data de 04.12.2013 şi era normal să fie semnată de decan, care a avut şi calitatea de preşedinte al şedinţei, semnând adresa respectivă în exercitarea atribuţiilor legale şi statutare.

Tot corect a reţinut prima instanţă că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2014 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Trebuie avut în vedere că neînscrierea recurentei-reclamante pe tabloul avocaţilor a fost determinată de faptul că aceasta nu a înţeles să o solicite în interiorul termenului de 2 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului - Cadru adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268/2007, pe când situaţia avută în vedere în decizia Curţii Constituţionale este cu totul alta, ea privind rezolvarea stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de avocat.

Referitor la excepţia de nelegalitate a prevederile art. 21 din Regulamentul - Cadru, intimata UNBR a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ţinând seama că Regulamentul - Cadru adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268/2007 este un act administrativ cu caracter normativ, emis pentru un anumit domeniu şi pentru persoane nederminate şi anume cele care au fost declarate admise la examenele de primire în profesia de avocat, precum şi acelea care urmau să fie admise în această profesie.

4.2 Intimatul Baroul Brăila a formulat concluzii scrise la 16.10.2017 şi 12.11.2017, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat, iar, în subsidiar admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru a se discuta natura actului juridic contestat de reclamantă, respectiv adresa din 9 decembrie 2013 ce i-a fost comunicată de decanul Baroului Brăila.

În opinia intimatului-pârât, instanţa trebuie să analizeze cu prioritate admisibilitatea acţiunii cu care reclamanta a înţeles să investească instanţa şi să constate că actul care a făcut obiectul contestaţiei prealabile şi, apoi, al dosar nr. x/2014 îl constituie adresa decanului Baroului Brăila nr. 729 din 9 decembrie 2013. Or, acest înscris nu este un act administrativ care poate face obiectul controlului de legalitate, nici din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acesta nefiind apt să creeze, să modifice sau să stingă raporturi juridice, dar nici din perspectiva dispoziţiilor speciale ale art. 46 din Statutul profesiei de avocat, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995.

În continuare, s-a precizat că actul care a produs efecte juridice a fost Decizia Consiliului Baroului Brăila din data de 4.12.2013 consemnată în Registrul de şedinţă şi despre care a fost informată prin adresa decanului Baroului Brăila nr. 729 din 9 decembrie 2013, act care i s-a şi comunicat ulterior, în şedinţa publică din data de 17.10.2017 şi pe care nici până în prezent reclamanta nu a înţeles să îl conteste.

Referitor la critica ce vizează faptul că refuzul de înscriere pe tabloul avocaţilor trebuia emis de Consiliul Baroului Brăila şi nu de decanul acestuia, intimatul-pârât a susţinut că este nefondată, întrucât decizia a fost luată de Consiliul Baroului, în exercitarea prerogativelor legale instituite de art. 46 din Statutul profesiei de avocat, raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, aspect asupra căruia recurenta-reclamantă a fost informată prin adresa emisă de decanul Baroului Brăila cu nr. 729 din 9 decembrie 2013.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 21 din Decizia UNBR nr. 268/2007 a fost anulat irevocabil prin Decizia Î.C.C.J. nr. 1084 din 10 martie 2013, apărările intimatului au fost în sensul că recurenta nu se poate prevala de efectele deciziei pronunţate de Î. C. civ..J. întrucât această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte şi faţă de terţi.

În situaţia în care se va aprecia că Decizia UNBR nr. 268/2007 nu are caracter de act normativ, ipoteză pentru care intimatul Baroul Brăila a opinat, s-a solicitat aplicarea art. 21 din această decizie, ţinând seama de faptul că recurenta-reclamantă a renunţat la excepţia de nelegalitate privind art. 21 din Decizia UNBR nr. 268/2007.

Totodată, s-a solicitat să se observe că Decizia nr. 8823 din 14 iunie 2002 prevede, la art. 2, că Baroul Brăila va dispune înscrierea pe tablou după verificarea şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 13, 14, 15, 17, 18 şi 19 din Lege, după îndeplinirea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 51/1995 şi după depunerea jurământului.

Or, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei înscrierea pe tablou, fără să precizeze dacă pe tabloul avocaţilor definitivi sau al celor stagiari (în condiţiile în care persoanele care au exercitat alte profesii juridice, pentru a fi înscrise pe tabloul avocaţilor definitivi trebuie să facă dovada că au susţinut şi promovat examenul de definitivare în acele profesii), ceea ce este inadmisibil.

În privinţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2014, intimatul Baroul Brăila a susţinut că nu mai are incidenţă în cauză, având în vedere că prin Decizia UNBR nr. 994/2013, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, a fost schimbată motivarea refuzului înscrierii pe tabloul avocaţilor.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data de 1 martie 2016 s-a constatat că raportul întocmit de magistratul-asistent în procedura de filtrare a recursului a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi s-a dispus comunicarea acestuia, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 7.02.2017, recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act că a revenit la numele avut anterior căsătoriei acela de B., sens în care a depus la dosarul cauzei în copie sentinţa civilă nr. 2133/2016 şi actul de identitate.

Prin încheierea din data de 7 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., s-a dispus admiterea în principiu a recursului declarat de reclamanta B. împotriva sentinţei nr. 210/2014 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 30 mai 2017.

În şedinţa publică din data de 30 mai 2017, instanţa a luat act de renunţarea recurentei-reclamante la invocarea excepţiei de nelegalitate privind Decizia UNBR nr. 268/2007.

Prin concluziile scrise înregistrate la instanţă la data de 25.04.2016, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului împotriva sentinţei civile nr. 210 din 21 octombrie 2014, iar în rejudecare după casare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâţilor la înscrierea pe Tabloul avocaţilor conform dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat.

Suplimentar susţinerilor din cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a învederat instanţei următoarele:

În urma promovării examenului organizat de UNBR în anul 2002 a dobândit dreptul personal nepatrimonial de a deţine calitatea de avocat. Acest drept a fost constatat prin Decizia UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2002.

Acest drept câştigat, de a fi avocat, nu l-a pierdut şi îl deţine în continuare întrucât de la data obţinerii lui şi până în prezent nu s-a aflat în situaţiile strict prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat, de natură a duce la pierderea acestuia.

De asemenea, faţă de dreptul dobândit ca urmare a examenului de primire în profesia de avocat, confirmat prin Decizia nr. 8823/2002, nu a fost emisă o decizie de caducitate.

Prima instanţă face o confuzie între primirea în profesia de avocat, care se face prin decizia de primire în profesie, şi înscrierea pe Tabloul avocaţilor.

Primirea în profesie s-a făcut prin Decizia UNBR nr. 8823 din 14 iunie 2002, iar calitatea de avocat nu este condiţionată de înscrierea într-unul dintre barourile de avocaţi.

Prima instanţă şi-a motivat hotărârea pe dispoziţiile unui act administrativ cu caracter normativ (pe care l-a catalogat greşit ca fiind act administrativ cu caracter individual), Decizia UNBR nr. 268/2007, act administrativ care adaugă la lege şi retroactivează, fiind decăzută în mod greşit din dreptul dobândit prin decizia de primire în profesie, în condiţiile în care Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat, la data promovării examenului, nu reglementau un termen de decădere.

În sprijinul nelegalităţii acestui act administrativ cu caracter normativ pe care prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea vine Decizia Î.C.C.J. nr. 1084/2015, pronunţată în dosar nr. x/2012*, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de UNBR împotriva sentinţei civile nr. 1743 din 2 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind menţinută această sentinţă prin care au fost anulate dispoziţiile art. 24 din anexa Deciziei nr. 268 din 22 septembrie 2007 a Consiliului UNBR privind Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi a examenului de obţinere a titlului de avocat definitiv.

Anularea acestui act unilateral cu caracter normativ implică obligaţia autorităţilor administrative care nu mai pot aplica pe viitor acest text, întrucât prin Decizia nr. 10/2015, Î.C.C.J. a statuat că "Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti".

Referitor la starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat, invocată de intimată, se impune a se constata obligativitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2014 prin care s-a stabilit că sintagma "care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este neconstituţională.

La data de 12.10.2017 recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a reiterat susţinerile anterioare şi, în plus, a solicitat, cu privire la înscrierea în tabloul avocaţilor, ca această înscriere să fie ca avocat definitiv, ţinând seama de data intrării în profesie (2002), schimbarea condiţiilor de intrare în profesie prin modificarea legislaţiei din 25 iunie 2004, evoluţia în timp a Legii nr. 51/1995, dar şi faptul că, de la data formulării prezentei acţiuni şi până la data soluţionării acesteia au trecut cca. 3 ani, timp în care ar fi putut efectua perioada de stagiu.

În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art. 492 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

Litigiul dedus judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra refuzului de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor, refuz exprimat de Consiliul Baroului Brăila în şedinţa din data de 4.12.2013 şi comunicat prin adresa din 09 decembrie 2013, precum şi asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013.

Prin cererea înregistrată la Baroul Brăila sub nr. x din 18 noiembrie 2013, reclamanta a solicitat înscrierea în tabloul avocaţilor potrivit Deciziei Consiliului Uniunii Avocaţilor din România nr. 8823 din 14 iunie 2002, cu motivarea că până la acea dată şi-a desfăşurat activitatea ca şi consilier juridic acumulând o experienţă de peste 5 ani.

Prin Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor din România nr. 8823 din 14 iunie 2002 s-a aprobat primirea reclamantei în profesia de avocat ca urmare a promovării examenului organizat în sesiunea 20-21 aprilie 2002 şi s-a dispus ca Baroul Brăila să procedeze la înscrierea acesteia în barou "după verificare şi aplicarea dispoziţiilor art. 13, 14, 15, 17, 18 şi 19 din Lege, făcând menţiuni corespunzătoare dispoziţiilor legale susindicate în hotărârile de înscriere în barou, după îndeplinirea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 51/1995".

Nici în cererea adresată Baroului Brăila la data de 18.11.2013 şi nici în faţa primei instanţe reclamanta nu a precizat dacă solicitarea sa vizează tabloul avocaţilor definitivi sau al celor stagiari.

În aceste condiţii, analiza instanţei de control judiciar se va raporta exclusiv la cadrul procesual stabilit în primă instanţă, ţinând seama de conţinutul cererii nr. x din 18 noiembrie 2013 şi al Deciziei Consiliului Uniunii Avocaţilor din România nr. 8823 din 14 iunie 2002.

(i) Referitor la inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ invocată de intimatul Baroul Brăila

Conform art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se poate adresa instanţei de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Lege pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate.

În raport de prevederile art. 2 alin. (2) din Lege, este asimilat actului administrativ unilateral şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. i) defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.

Prin raportare la aceste prevederi legale şi ţinând seama de obiectul acţiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost conturat în faţa primei instanţe, respectiv refuz nejustificat de soluţionare a cererii de înscriere în tabloul avocaţilor, Înalta Curte constată că demersul judiciar iniţiat de reclamantă este admisibil, urmând să dispună respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de intimatul Baroul Brăila.

(ii) Referitor la legalitatea refuzului Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor

Acest refuz a fost exprimat de Consiliul Baroului Brăila în şedinţa din data de 04.12.2013, consemnat în Procesul-verbal al şedinţei de la acea dată şi comunicat reclamantei prin adresa din 9 decembrie 2013, semnată de decanul Baroului Brăila.

Această împrejurare rezultă atât din Procesul-verbal al şedinţei Consiliului Baroului Brăila din data de 04.12.2013, depus la dosarul cauzei în copie certificată şi prezentat în original la termenul de judecată din data de 5.12.2017, cât şi din conţinutul adresei nr. x din 09 decembrie 2013.

Prin urmare, este neîntemeiat motivul de nelegalitate potrivit căruia refuzul de soluţionare a cererii trebuia emis de Consiliul Baroului şi nu de către decanul acestuia.

În justificarea refuzului de înscriere în tabloul avocaţilor, Consiliul Baroului Brăila a invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995 şi art. 32 din Statutul profesiei de avocat, dar şi obligaţia reclamantei de a renunţa la starea de incompatibilitate în termen de 2 luni de la data emiterii Deciziei nr. 8823/2002.

O primă observaţie care se impune este aceea că însăşi UNBR, în procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei, prin Decizia Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, a infirmat existenţa stării de incompatibilitate invocată de Consiliul Baroului Brăila, reţinând că "din extrasul de pe carnetul de muncă (pag 12-13) reiese că petenta a fost angajată în funcţia de consilie juridic la Primăria Făurei în data de 27.10.2003, după emiterea deciziei de primire în profesie, astfel că la această dată nu se afla în stare de incompatibilitate".

Neexistând la data emiterii Deciziei nr. 8823 din 14 iunie 2002 o situaţie care să determine starea de incompatibilitate, în sarcina reclamantei nu exista obligaţia de a proceda la rezolvarea acesteia în termen de 2 luni de la data emiterii deciziei de primire în profesie.

De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 521 din 14 iulie 2014 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate privind art. 25 din Legea nr. 51/1995 şi s-a constatat că sintagma "care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei" prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este neconstituţională.

Prin urmare, refuzul Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor este unul nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că sub acest aspect criticile recurentei sunt întemeiate.

(iii) Referitor la legalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013

Prin această decizie a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva adresei Consiliului Baroului Brăila nr. 729 din 09 decembrie 2013, motivat de faptul că, de la data primirii în profesie şi până la data formulării cererii de înscriere în tabloul avocaţilor au trecut peste 11 ani, perioada în care nu a întreprins nimic în acest sens, astfel că a fost decăzută din dreptul de a solicita înscrierea în tabloul avocaţilor la expirarea termenului de 2 ani de la intrarea în vigoare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, respectiv 22 septembrie 2009.

Au fost invocate în cuprinsul deciziei Consiliului UNBR prevederile art. 24 din Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007, în care se stipulează următoarele:

"Art. 24-(1) Neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afişării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou.

(2) Pentru candidaţii declaraţi admişi în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament".

Preliminar, se observă că, în urma formulării contestaţiei administrative, Consiliul UNBR nu s-a limitat la analiza legalităţii refuzului Consiliului Baroului Brăila de înscriere a reclamantei în tabloul avocaţilor, prin raportare la motivele invocate în justificarea acestuia, la punctul de vedere exprimat în cuprinsul contestaţiei şi la dispoziţiile legale incidente, ci a invocat noi elemente de fapt şi de drept care, în opinia Consiliului UNBR, ar putea constitui temeiul refuzului de înscriere în tabloul avocaţilor şi al menţinerii deciziei Consiliului Baroului Brăila.

O astfel de conduită procedurală este însă nelegală, întrucât echivalează nu numai cu încălcarea dreptului la apărare, ci şi cu nesocotirea principiului de drept non reformaţio in peius.

Examinând legalitatea deciziei Consiliului UNBR de respingere a contestaţiei administrative prin raportare la temeiul de drept pe care aceasta s-a fundamentat, respectiv art. 24 din Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1443 din 02 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2012*, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1084 din 10 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost anulate prevederile art. 24 din anexa Deciziei Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 prin care a fost adoptat Regulamentul - Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi a examenului de obţinere a titlului profesional de avocat definitiv.

S-a stabilit astfel, cu putere de lucru judecat, că Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 este un act administrativ cu caracter normativ şi că prevederile art. 24 din cuprinsul acesteia sunt nelegale, întrucât adaugă la normele legale cu forţă juridică superioară prin reglementarea unui nou caz de încetare a calităţii de avocat.

Relativ la efectele generate de această hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care a fost anulat în parte un act administrativ cu caracter normativ, are aplicabilitate Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 458 din 25 iunie 2015.

Prin această decizie s-a stabilit că:

"Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti".

În considerarea caracterului obligatoriu al acestei decizii, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de control judiciar va ţine seama în soluţionarea prezentei cauze de interpretarea dată prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, va constata că hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare a prevederilor art. 24 din Regulamentul adoptat prin Decizia Consiliului UNBR nr. 268 din 22 septembrie 2007 produce efecte şi asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013, decizie contestată în cauză şi întemeiată pe prevederile normative anulate.

Intimatul Baroul Brăila nu se poate prevala de nepublicarea în Monitorul Oficial a hotărârii judecătoreşti irevocabile de anulare a prevederilor art. 24 din Regulament, întrucât UNBR a fost parte în acel proces, iar principiul puterii lucrului judecat se opune ca existenţa în realitatea juridică a acestei hotărâri judecătoreşti să fie ignorată în cursul proceselor generate de aplicarea dispoziţiilor normative anulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Decizia Consiliului UNBR nr. 994 din 24 mai 2013 este lipsită de suport legal, astfel că se impune anularea acesteia, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate şi sub acest aspect.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi admiterea acţiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B. împotriva sentinţei nr. 210 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa nr. 210 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, rejudecând cauza:

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de intimatul-pârât Baroul Brăila.

Admite acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Brăila.

Anulează Decizia nr. 994 din 24 mai 2014 emisă de Consiliul U.N.B.R.

Obligă pârâţii la înscrierea reclamantei în Tabloul avocaţilor din cadrul Baroului Brăila, potrivit Deciziei nr. 8823/2002 emisă de Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2017.