VAT Refund Delays: Mandatory Nature of 45-Day Processing Deadline and Exclusion of Taxpayer-Requested Inspection Suspension from Late Interest Calculation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 12.12.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. and B. (fosta A. Siemens B., denumită în continuare,, A." sau,, Societatea") a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi, solicitând:

(1) Anularea Deciziei nr. 55251 din 01.10.2014 emisă de către AF Nerezidenţi, prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată de A. împotriva refuzului AF Nerezidenţi de a emite actele administrative fiscale ce atestă dreptul reclamantei la plata dobânzilor fiscale aferente rambursării cu întârziere a TVA în sumă de 3.478.789 RON, refuz înregistrat la AF Nerezidenţi sub nr. x din 08 iulie 2014; şi, pe cale de consecinţă,

(2) Obligarea AF Nerezidenţi şi DGRFP Bucureşti:

- să emită actele administrative fiscale ce atestă dreptul A. la plata sumei de 1.825.772.5 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA în sumă de 6.465.842 RON, solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare nr. 99198/A din 23.12.2009 şi 80492 din 25 octombrie 2010;

- să efectueze plata dobânzilor fiscale în sumă de 1.825.772.5 RON în contul bancar al A. ce va fi indicat în acest scop.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 704 din 13.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. and B. (fostă A. Siemens B.), în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi; s-a anulat Decizia nr. 55251 din 01 octombrie 2014 emisă de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi; au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.825.772,5 RON dobânzi fiscale pentru rambursarea cu întârziere a TVA de 6.465.842 RON, solicitată prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare nr. 99198A din 23.12.2009 şi nr. 80492 din 25.10.2010.

Totodată, au fost obligate pârâtele la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

- Hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.), în esenţă, pentru următoarele motive:

Pe fondul cauzei instanţa de fond în mod nelegal a dispus obligarea la plata de dobânzi în cuantum de 1.185.772,5 RON.

Se arată că inspecţia fiscală în vederea rambursării TVA solicitată de societatea nerezidentă A. s-a desfăşurat in perioada 24.07.2012 -21.11.2012.

În vederea finalizării inspecţiei fiscale, în data de 06.08.2012, organele de control au transmis contribuabilul nerezident A., Solicitarea de înscrisuri nr. 112917 din 06.08.2012 cu nota explicativă ataşată. Deoarece reclamanta nu a putut pune la dispoziţia organelor de control toate documentele necesare, aceasta a solicitat suspendarea inspecţiei, în conformitate cu art. 2 lit. f) din Ordinul 14 din 05 ianuarie 2010, prin Adresa înregistrată la DGRFPB sub nr. x din 08 august 2012.

Inspecţia fiscala a fost suspendata în perioada 09.08.2012 - 03.10.2012, respectându-se prevederile art. (2) lit. f) din Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 14/2010, urmare a solicitării de suspendare a inspecţiei fiscale depusa de contribuabil.

În urma consultării aplicaţiei informatice ce gestionează declaraţia informativa privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional cod 394 din data de 24.07.2012, referitoare la contribuabilul A. - RO 21361768, s-a constatat ca exista neconcordante intre sumele declarate de furnizori şi cele declarate de contribuabil.

Pentru diferenţele constatate, s-au solicitat explicaţii scrise, reprezentantului contribuabilului.

De asemenea, pe parcursul inspecţiei fiscale parţiale desfăşurate la contribuabilul nerezident A., în vederea clarificării tuturor aspectelor legate de activitatea desfăşurată de acesta, au fost solicitate două note explicative şi solicitările de documente nr. 112917 din 06 august 2012 şi nr. 113340 din 16 octombrie 2012, pentru fiecare din acestea dându-se un termen de 5 zile lucrătoare.

Pentru perioada la care se face referire a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscala nr. x din 13 decembrie 2012, Decizia de nemodificare nr. F-B 405 din 13.12.2012 şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-B 404 din 13.12.2012, prin care s-au stabilit următoarele:

- pentru DNOR nr. 99198 din 23 decembrie 2009, aferent perioadei 15.03.2007 - 30.11.2009;

- suma solicitată la rambursare de societate 9.884.701 RON, suma aprobata la rambursare conform inspecţiei fiscale 3.448.824 RON, suma respinsa la rambursare 6.435.877 RON;

- pentru DNOR nr. 80492 din 25 octombrie 2010, aferent perioadei 01.12.2009 - 30.09.2010 suma solicitată de 29.965 RON, suma aprobată la rambursare conform inspecţiei fiscale 29.965.

Potrivit art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererilor de restituire se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului şi data înregistrării primirii acestor informaţii la organul fiscal competent".

- Totodată, instanţa de fond a acordat dobânzi de întârziere şi pentru perioada în care au fost solicitate informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei în soluţionarea cererilor.

În vederea efectuării restituirii de TVA aprobata la rambursare către reclamanta s-a transmis Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 13.12.2012, către Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi cu adresa din 13 decembrie 2012.

Conform concluziilor raportului de inspecţie fiscală şi a deciziilor de rambursare s-a întocmit dispoziţia de plată, de către Administraţia Fiscala pentru Contribuabili Nerezidenţi, rambursandu-se suma aprobata la rambursare către contribuabilul A., conform Instrucţiunilor nr. 802520/03.07.2009 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate de ministrul finanţelor publice în care se precizează: "începând cu luna noiembrie 2009 principiile utilizate în selecţia de rambursare sunt următoarele:

- suma necesară pentru rambursarea lunară se va încadra într-o sumă stabilita la nivel naţional de comun acord cu Direcţia generală trezorerie şi contabilitate publică din cadrul M.F.P.;

- selecţia deconturilor care urmează a fi rambursate, conform principiilor menţionate se realizează din baza de date naţională cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, cu ajutorul aplicaţiei informatice pusa la dispoziţie de D.G.T.I. Decontarea lunara efectivă se realizează automat la 3 termene fixe".

Deciziile de rambursare emise din SERADN în data de 19.12.2012, au fost selectate pentru restituire TVA conform Selecţiei Naţionale pentru data de 14.01.2013, respectiv data restituirii efective a TVA către societatea A..

Selecţia naţională se transmite lunar, conform Instrucţiunilor nr. 802520 din 03.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA, cu modificările şi completările ulterioare.

Reclamanta a calculat greşit dobânzi şi pe perioada suspendării inspecţiei fiscale pentru clarificarea neconcordantelor între sumele declarate de furnizori şi cele declarate de contribuabil şi pe perioada de la data finalizării raportului de inspecţie fiscala până la restituire, conform Selecţiei Naţionale.

Se arată de recurentă că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., este un termen de recomandare pentru soluţionarea cererilor depuse de contribuabili, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 182/2008 în dosar nr. x/2006.

- Instanţa de fond nu a ţinut cont ca aceste dispoziţii prin care se acorda practic posibilitatea prelungirii termenului de 45 de zile sunt aplicabile in speţa de faţă şi prin urmare nu are cum să fie calculate dobânzi pentru perioada în care termenul prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală a fost prelungit.

Art. 105 alin. (6) din C. proc. fisc., cu modificările şi completările ulterioare:

"Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz".

Urmare a cererilor privind rambursarea taxei pe valoarea adăugata solicitata prin deconturile de taxa pe valoarea adăugata cu sold negativ şi opţiune de rambursare, aferenta deconturilor lunilor noiembrie 2009 şi septembrie 2010 Activitatea de Inspecţie Fiscala - Serviciul Inspecţie Fiscală Reprezentante Străine şi Nerezidenţi a procedat la soluţionarea cererilor şi emiterea deciziei aferente.

Includerea în planul de control a deconturilor de TVA cu suma negative şi opţiune de rambursare aferente perioadei noiembrie 2009 şi septembrie 2010, s-a efectuat ţinând cont de:

- art. 105 alin(6) din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare: "Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară; în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz".

- aprobarea direcţiei de specialitate din cadrul ANAF;

- de documente fiscale ale societarii aferente perioadei pentru care s-a efectuat inspecţia fiscală;

- neconcordanţele constatate între informaţiile declarate de contribuabilul A..

- volumul lucrărilor, respectiv deconturile de TVA cu sume negative şi opţiune de rambursare, coroborat cu numărul personalului din cadrul inspecţiei fiscale.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea din data de 26 aprilie 2017 pronunţată în Camera de Consiliu s-a admis în principiu recursul, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă reclamanta A. and B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate şi normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele următoare:

- În ceea ce priveşte critica referitoare la natura termenului de 45 zile prevăzut de disp. art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, ca fiind un termen de recomandare

Art. 70 din Codul de procedură fiscală dispune că:

"(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate", în timp ce art. 124 din acelaşi cod sancţionează întârzierea organului fiscal, stabilind că:

"(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".

Hotărârea invocată de recurenta-pârâtă cu titlu de jurisprudenţă (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 182/2008) nu poate fi relevantă câtă vreme este pronunţată într-o cauză având ca obiect "suspendare executare act administrativ".

În schimb, în sensul că organul fiscal datorează dobânzi pentru soluţionarea cu întârziere a deconturilor de TVA, Înalta Curte s-a pronunţat prin mai multe decizii (e.g. 4167/2010, 7494/2013).

De asemenea, CJUE prin mai multe hotărâri preliminare şi, mai ales, în cea pronunţată la data de 24 octombrie 2013 în cauza C-431/12 (Steaua Română) a subliniat că din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanţă (par. 25); atunci când rambursarea excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralităţii sistemului fiscal al TVA impune ca pierderile financiare astfel generate persoanei impozabile prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere (par. 23).

Se reţine că, invocarea de către recurenta-pârâtă a Instrucţiunilor MFP nr. 802520 din 3.07.2009 privind rambursarea lunară a TVA, prin care s-au stabilit, începând cu luna noiembrie 2009, "principiile utilizate în selecţia de rambursare" contravin reglementărilor cu forţă juridică superioară citate anterior.

CJUE în cauza C283/81CILFIT a statuat că, fără a fi direct obligatorii, dezlegările date prin alte hotărâri preliminare se impun tuturor instanţelor naţionale privind problemele respective de drept comunitar.

- Termenul de 45 zile pentru rambursarea TVA este stabilit prin art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. privitor la termenele de soluţionare a cererilor contribuabililor, fiind un termen imperativ.

Curtea reţine că necesitatea acordării de dobânzi de către Stat în cazul rambursării cu întârziere a sumelor TVA solicitate de contribuabil se impune şi în baza aquis-uliul comunitar din materia TVA, astfel cum acesta a fost interpretat de către Curtea Europeană de Justiţie, întrucât dispoziţiile din legislaţia romana referitoare la rambursarea TVA sunt rezultatul transpunerii legislaţiei comunitare din domeniul TVA, iar jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în materie este obligatorie pentru instanţele din România odată cu data aderării la Uniunea Europeana.

În primul rând, în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie s-a reţinut în mod constant că "Statele Membre au o oarecare libertate de manevră în stabilirea condiţiilor de rambursare a TVA în exces, dar ca nu ar putea să aducă atingere, prin impunerea acestor condiţii, principiului neutralităţii TVA prin impunerea unei sarcini asupra contribuabilului de a suporta în tot sau în parte TVA, ceea ce implica în mod necesar "ca TVA să fie rambursată într-o perioadă de timp rezonabila prin plata unor sume de bani sau prin luarea unor masuri echivalente şi ca în orice caz, metoda adoptată pentru rambursare nu poate să implice niciun fel de risc pentru contribuabil" (parag. (17) al spetei Şosnowska).

În mod similar, din opinia exprimata de Avocatul C. în speţa "Comisia Europeana vs. Italia", reiese că, atunci când face referire la rambursare, art. 18 alin. (1) din Directiva a II-a de TVA (care reglementează la nivel de principiu mecanismul de funcţionare a sistemului comun de TVA) nu are în vedere cu siguranţă printre modurile de rambursare vreunul în care contribuabilul îndreptăţit la rambursare în calitate de creditor să fie confruntat cu vreun risc, oricare ar fi acesta, motiv pentru care Curtea Europeana de Justiţie reţine în hotărârea pronunţată în cauza ca întrucât rambursarea TVA "este unul dintre elementele esenţiale de aplicare a principiului neutralităţii sistemului comun de TVA, condiţiile stabilite de Statele Membre în privinţa rambursării nu pot aduce atingere acestui principiu, prin punerea contribuabilului în situaţia de a suporta în tot sau în parte, riscul sarcinii TVA" (parag. (33).

De aceea, Curtea Europeana de Justiţie concluzionează că "Statele Membre, prin condiţiile impuse pentru rambursarea TVA, trebuie să îndreptăţească contribuabilul să recupereze într-o manieră adecvată în întregime suma care ii este datorată spre rambursare. Aceasta implica în mod necesar ca rambursarea să aibă loc într-o perioada rezonabila de timp, prin plata sau mijloace echivalente, şi în orice caz, orice metoda de rambursare adoptata nu trebuie să genereze vreun risc financiar pentru contribuabil." .

În al doilea rând, se reţine că principiul neutralităţii TVA reprezintă aplicarea în materia TVA a principiului legal general al nediscriminării, întrucât competitorii nu pot fi trataţi în mod diferit din perspectiva TVA.

- Or, dacă nu s-ar acorda dobânzi unui contribuabil care beneficiază de rambursare TVA cu întârziere, acesta s-ar afla într-o poziţie de discriminare fata de un alt contribuabil, competitor de-al sau, care ori nu a fost pe poziţie de rambursare de TVA (respectiv, suma TVA aferentă achiziţiilor sale a fost mai mare decât suma TVA aferentă livrărilor sale), ci pe poziţie de plată TVA (adică, suma TVA aferenta achiziţiilor sale a fost mai mică decât suma TVA aferent livrărilor sale) ori care a beneficiat de o rambursare imediată şi fără întârziere a TVA, ceea ce potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie ar fi de neconceput.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că pretenţiile deduse din rambursarea cu întârziere a TVA sunt întemeiate în raport de prevederile art. 70 şi art. 124 C. proc. fisc.

- În ceea ce priveşte complexitatea activităţii desfăşurate, suspendarea inspecţiei fiscale în perioada 9.08.2012 - 3.10.2012

Potrivit susţinerilor organelor fiscale, soluţionarea cu întârziere a deconturilor TVA este justificată prin:

"(i) reorganizările din cadrul ANAF care au avut loc în 2009, precum şi numărul redus de echipe de inspecţie fiscală în anul 2012, raportat la numărul total al deconturilor care trebuia soluţionate, (ii) planificarea soluţionării deconturilor de TVA în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul teritorial fiscal, conform Ordinului MFP nr. 2017/2011, (iii) planificarea şi desfăşurarea activităţii de inspecţie fiscală în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare, aprobate prin Ordin ANAF şi (iv) prin invocarea unor dispoziţii legale care nu sunt aplicabile situaţiei de fapt expusă anterior".

Organele fiscale au recunoscut faptul că cererile reclamantei privind rambursarea TVA s-au soluţionat cu întârziere prin expirarea termenului de 45 zile reglementat imperativ de art. 70 din C. proc. fisc. însă motivează prin cele arătate mai sus, considerând că acestea reprezintă cauze obiective care nu pot atrage culpa autorităţii pârâte şi în consecinţă plata dobânzilor pentru întârzierea în soluţionarea cererilor.

Valorificând jurisprudenţa comunitară expusă mai sus, Înalta Curte constată că într-adevăr, în aplicarea principiului neutralităţii TVA nu trebuie să se impună asupra contribuabilului sarcina de a suporta în tot sau în parte ceea ce nu este necesar, metoda adoptată pentru rambursare să nu implice niciun risc pentru contribuabil. În acelaşi timp se reţine şi principiul nediscriminării în materia TVA.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 694 din 20.10.2015 privind constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 124 alin. (1) raportat la art. 70 din O.G. nr. 92/2003 ale cărei considerente şi dispoziţii sunt general obligatorii în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a reţinut (cu nuanţa speţei dedusă judecăţii Curţii Constituţionale) că nu rezultă justificări obiective pe care să se întemeieze diligenţa substanţială de tratament echitabil între stat şi contribuabili.

Aplicând în cauza de faţă precizările Curţii Constituţionale se reţine că nici statul nu poate primi tratament juridic substanţial diferit în aceeaşi materie. Cu alte cuvinte, împrejurarea că (s-ar considera că) organele fiscale din motive de organizare internă neimputabile contribuabilului sunt culpabile pentru efectuarea cu întârziere a inspecţiei fiscale şi implicit a soluţionării cererii de rambursare TVA conduce la acelaşi tratament privind perioada în care inspecţia fiscală a fost suspendată la cererea reclamantei în perioada 9.08.2012 - 3.10.2012.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. f) din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 14/2010 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a inspecţiei fiscale:

"alin. (2) Inspecţia fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii şi numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea inspecţiei fiscale: f) la solicitarea scrisă a contribuabilului ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective confirmată de echipa de inspecţie fiscală care conduce la imposibilitatea continuării inspecţiei fiscale. Pe parcursul unei inspecţii fiscale contribuabilul poate solicita suspendarea acestei, doar o singură dată".

Prin urmare, pentru crearea unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor (contribuabilii) se constată că perioada de suspendare sus menţionată nu va intra la calculul dobânzii datorate de recurenta-pârâtă pentru soluţionarea cu întârziere a cererii de rambursare TVA, dezavantajul economic invocat de a nu dispune temporar de sumele echivalente TVA nu mai poate fi invocat în această perioadă.

Împrejurările invocate de recurenta-pârâtă nu justifică prelungirea termenului de soluţionare a cererii aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în condiţiile în care aceste măsuri/solicitări de informaţii au fost cerute oricum după expirarea termenului de 45 zile care este imperativ.

În ceea ce priveşte perioada şi calculul dobânzilor solicitate

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a efectuat o analiză în contradictoriu cu ambele părţi în chestiunea privind modalitatea şi elementele de calcul ale sumei reprezentând dobânzi corespunzătoare fiecărei perioade şi raportat la cuantumul diferit al acestei dobânzi şi prevederile legale aplicabile - cu excluderea perioadei de 56 zile cât a durat suspendarea inspecţiei fiscale, conform art. 2 lit. f) din Ordinul preşedintelui ANAF nr. 14/2010 - 9.08.2012 - 3.10.2012.

De asemenea, în considerentele sentinţei atacate, precum şi în dispozitivul acesteia se face menţiunea că pârâta este obligată să plătească reclamantei dobânzi fiscale pentru rambursarea cu întârziere a TVA de 6.465.842 RON, în condiţiile în care TVA recunoscută la rambursare prin RIF şi decizia de impunere care a fost achitată efectiv la data de 23.01.2013, este în cuantum de 3.478.789 RON.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că în cauză este necesară efectuarea eventual a unei expertize contabile care să determine certitudinea obligaţiei fiscale care să fie executată de organele fiscale.

Nu este suficientă motivarea că organele fiscale nu au contestat calculul făcut de reclamantă, instanţa de fond şi-a însuşit aceste calcule fără a avea o dezbatere contradictorie privind acest cuantum, organele fiscale contestând primordial obligaţia de a plăti dobânzi fără a face vreo referire la cuantum.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 raportat la art. 498 C. proc. civ., se va admite recursul, casa sentinţa recurată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei nr. 704 din 13 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2017.