Clawback contribution calculation: Unconstitutionality of including VAT in the medical consumption base for 2012

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1022 din 26.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea reclamantelor A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Instanţa a anulat în parte adresa din 31 iulie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II 2012 şi valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrate în trimestrul II 2012, precum şi adresa din 12 septembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei, sub aspectul includerii TVA în calculul acestor valori. De asemenea, a fost anulată în parte adresa din 31 octombrie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul III 2012 şi valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrate în trimestrul III 2012, precum şi adresa din 27 decembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei, sub aspectul includerii TVA în calculul acestor valori. În rest a fost respinsă acţiunea ca nefondată.

2. Cererile de recurs. Motivele de casare

2.1 Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (în continuare CNAS), criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.

Temeiul juridic al cererii de recurs îl reprezintă dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta criticând interpretarea instanţei de fond cu privire la includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente transmis de CNAS către reclamante pentru trimestrele II şi III 2012.

A precizat recurenta că, în opinia sa, Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor, întrucât deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sunt generale şi obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial.

Recurenta a arătat că TVA la stabilirea contribuţiei claw back s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I-III ale anului 2012, iar începând cu trimestrul IV al anului 2012, ca urmare a apariţiei O.G. nr. 17/2012, această taxă a fost eliminată.

A susţinut totodată că la data la care CNAS a emis notificările contestate de reclamante avea obligaţia legală de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a articolului 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 110/2011.

Un alt argument susţinut de recurenta pârâtă CNAS este acela că decontările realizate de către casele de asigurări de sănătate se realizează numai pentru medicamentele al căror preţ de referinţă se calculează pornind de la preţul maxim de vânzare cu amănuntul cu TVA, astfel că nu există obligaţia legală a CNAS de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat de FNUASS, iar obligaţia legală de stabilire a sumei la care se plăteşte contribuţia claw back, precum şi calculul şi declararea contribuţiei sunt în sarcina celui care o suportă, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

A arătat recurenta CNAS că recurentele reclamante nu au fost prejudiciate prin punerea în aplicare a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată fiind cel descris în C. fisc.

În privinţa reţinerilor instanţei de fond referitoare la obligaţia legală a CNAS de comunicare a consumului de medicamente, iar nu a valorii acestui consum, susţine recurenta că în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 legiuitorul nu face deosebire între aceste două noţiuni, iar la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

A mai criticat recurenta CNAS greşita aplicare a legii în pronunţarea soluţiei atacate, susţinând că în considerentele sale prima instanţă a motivat în baza unor prevederi legale care nu erau aplicabile trimestrelor II şi III 2012, respectiv dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care s-au aplicat cu începere din trimestrul IV al anului 2012.

Referitor la susţinerile instanţei de fond privind imposibilitatea verificării de către reclamantă a raţionamentului CNAS la emiterea notificărilor, având în vedere lipsa motivării acestora, recurenta CNAS a arătat că actele pe care le-a emis sunt motivate atât în fapt, cât şi în drept, prin raportare la prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce impun doar obligaţia transmiterii în format electronic a consumului centralizat de medicamente aferent fiecărui DAPP, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale, şi valoarea procentului "p".

2.2 În cauză au formulat recurs incident reclamantele A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. (denumite în mod colectiv DAPP- deţinător de autorizaţii de punere pe piaţă), fiind indicate dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. ca motive de recurs.

Prin recursul incident reclamantele DAPP au criticat soluţia de admitere în parte a actelor administrativ fiscale contestate, în raport de argumentele exprimate de judecătorul fondului în sensul nelegalităţii în tot a acestor acte, scopul astfel urmărit fiind acela de a determina pronunţarea unei hotărâri de anulare în întregime a notificărilor atacate, conform raţionamentului juridic expus în cuprinsul considerentelor.

Referitor la motivarea de către prima instanţă a soluţiei pronunţate, au susţinut recurentele reclamante că în conţinutul dispozitivului hotărârii atacate nu au fost preluate considerentele favorabile DAPP, privind absenţa motivării actelor administrative atacate.

Recurentele-reclamante au criticat includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului centralizat de medicamente, arătând că taxarea reclamantelor cu privire la aceste venituri reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiile fundamentale privind justa aşezare a sarcinilor fiscale şi neutralitatea fiscală.

S-au formulat apărări referitoare la determinarea eronată şi netransparentă de către CNAS a datelor comunicate către reclamante, cu referire la includerea în mod eronat a unor medicamente care nu au fost comercializate în România în trimestrele II şi III 2012, exemplificând astfel situaţia medicamentelor utrogestan şi androgel, având codurile W12320001, W42276001 şi W42963001.

De asemenea, reclamantele au făcut referire la reţinerea instanţei de fond cu privire la inexistenţa motivării în fapt şi în drept a actelor administrative atacate, precum şi cu privire la reţinerile instanţei în ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere.

În susţinerea acestor critici au arătat recurentele reclamante că sunt prejudiciate prin faptul că CNAS nu a pus la dispoziţia DAPP modul de calcul a obligaţiilor reţinute în sarcina DAPP, datele comunicate de CNAS fiind extrem de sumare, fiind necesar să fie transmise informaţii privind valoarea consumului de medicamente, tipul de compensare şi procentul specific de compensare, valorile specifice de suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii şi furnizorii acestor produse.

3. Apărările intimatelor

Intimatele reclamante DAPP au formulat întâmpinare la recursul declarat de CNAS, solicitând respingerea sa ca nefondat, arătând că, în referire la primul motiv de recurs, vizând includerea TVA în consumul individual de medicamente transmis pentru trimestrele II şi III 2012, argumentele Curţii Constituţionale expuse în decizia nr. 39/2013 sunt pe deplin aplicabile situaţiei de faţă, interpretarea corectă a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 fiind aceea că formula de calcul nu trebuie să includă şi TVA.

4. Procedura de soluţionare a recursurilor

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1.04.2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

4.2 Cu privire la fondul recursurilor. Soluţia instanţei de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul declarat de CNAS este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de recurs îl constituie aplicarea de către prima instanţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 în litigiul de faţă, recurenta opinând că legea în vigoare la momentul emiterii notificărilor contestate a fost respectată, iar deciziile date în controlul constituţional sunt aplicabile doar pentru viitor, adică situaţiilor ivite după publicarea unei astfel de decizii în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 39/2013 Curtea Constituţională a "constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională."

Decizia nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20 februarie 2013, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, "este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor".

Norma cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituţie este una imperativă, de ordine publică, iar aplicarea ei generală şi imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca judecata să se întemeieze pe o dispoziţie legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituţională.

Prin intervenţia instanţei de contencios constituţional, urmare sesizării acesteia cu o excepţie de neconstituţionalitate, s-a dat eficientă unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituţionalitate.

Fiind chemată să verifice conformitatea actelor administrative atacate cu legea in temeiul căreia au fost emise aceste acte, instanţa de contencios administrative este datoare să ţină seama de acest control a posteriori de constituţionalitate, ceea ce determină nelegalitatea actului ce a fost întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituţională.

De altfel, instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în jurisprudenţa sa (decizia nr. 223/2012) asupra întinderii efectelor produse ca urmare a declarării ca fiind neconstituţionale a unei prevederi legale asupra litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în care sunt aplicabile aceste prevederi, efecte cărora prima instanţă le-a conferit deplină eficienţă.

În ce priveşte efectele în timp ale deciziei Curţii Constituţionale, Curtea constată că aplicarea pentru viitor a acestei decizii, prevăzută de art. 147 alin. (4) din Constituţie precum şi de Legea nr. 47/1992, înseamnă aplicarea ei oricăror raporturi juridice guvernate de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale care nu au fost definitiv consolidate, fiind supuse controlului judiciar, aşa cum este şi cazul de faţă. Decizia Curţii se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt stinse la data publicării deciziei, respectiv tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti şi cărora li se aplică în continuare dispoziţiile legale declarate neconstituţionale, adică tuturor cauzelor pendinte.

Declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 după data formulării contestaţiei administrative de către reclamante face ca decizia Curţii Constituţionale să se aplice şi cauzei de faţă în virtutea forţei obligatorii pentru viitor a deciziei, care trebuie avută în vedere de către instanţa de judecată cât timp raportul juridic, prin efectul contestării lui, nu este epuizat.

Din această perspectivă, critica recurentei referitoare la greşita aplicare a Deciziei nr. 39/2013 în cadrul litigiului pendinte este una nefondată, instanţa de fond procedând corect la analiza legalităţii actelor administrative contestate cu luarea în considerare a efectelor produse de controlul de constituţionalitate exercitat asupra sintagmei " care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 110/2011.

Recurenta CNAS se referă în recursul său la reţinerile instanţei de fond privind comunicarea nelegală de către pârâta CNAS a valorii consumului de medicamente şi nu a consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, judecătorul fondului apreciind că cele două noţiuni sunt diferite ca înţeles şi conţinut.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că, în raport de forma în vigoare a actului normativ la data emiterii notificărilor contestate, temeiul de drept incident cauzei îl reprezintă prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, nu dispoziţiile art. 3 din acelaşi act, astfel cum a stabilit prima instanţă.

În formula de calcul inserată în cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 se arată, la alin. (1), că, începând cu trimestrul I al anului 2012, contribuţia trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor, se calculează printr-o formulă ce nu mai include în conţinutul său valoarea procentului "p", singurii indicatori uzitaţi în stabilirea contribuţiei clawback fiind următorii:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS transmite persoanelor DAPP valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Distincţia făcută de prima instanţă referitoare la existenţa unor diferenţe semantice între "valoarea consumului de medicamente" şi "consumul de medicamente" nu este susţinută de intenţia legiuitorului, care, la art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, referindu-se la valoarea procentului "p", face trimitere la comunicarea de către CNAS a consumului trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Din perspectiva efectelor pe care le produce reţinerea acestei similitudini de terminologie legislativă se constată că notificările supuse controlului de contencios administrativ sunt legale, existând un obiect al actului administrativ reprezentat prin valoarea vânzărilor trimestriale, nelegalitatea acestor acte derivând din alte motive de neconformare la legea în baza cărora au fost emise.

Un ultim motiv de recurs al CNAS vizează reţinerile instanţei de fond asupra nelegalităţii actelor administrative contestate din perspectiva nemotivării acestora.

Prima instanţă a reţinut că lipsa unei motivări a notificărilor atacate a condus la imposibilitatea intimatelor reclamante de verificare a raţionamentului CNAS la emiterea acestor acte administrativ fiscale, îndeosebi la stabilirea indicilor CTt şi Bat, şi implicit a procentului "p".

Acest motiv este comun cu cel al recurentelor reclamante DAPP, urmând astfel a fi analizat în mod unitar.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, pe baza raportărilor trimise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Aşadar, conţinutul notificărilor comunicate reclamantelor este unul standard, predefinit prin norma legală, fapt pentru care nu se poate reţine un viciu de legalitate al acestor acte administrativ fiscale ce cuprind datele financiare necesare pentru calculul contribuţiei claw back aferente fiecărui trimestru în care se datorează respectiva taxă.

Prin urmare, contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, se reţine în calea controlului judiciar faptul că notificările contestate nu au un caracter nelegal prin prisma lipsei motivelor de fapt care au determinat emiterea lor, intimatele reclamante având suficiente elemente pentru a verifica datele financiare ce le-au fost astfel comunicate, fiind totodată respectate prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 privind conţinutul acestor formulare electronice trimise persoanelor care se încadrează în titulatura DAPP.

În aceste condiţii, prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., se constată caracterul întemeiat al acestui motiv de recurs al CNAS, vizând reţinerile eronate ale instanţei de fond asupra existenţei unei nemotivări a notificărilor atacate, fiind totodată neîntemeiate susţinerile recurentelor reclamante din recursul lor privind vătămarea produsă lor prin lipsa unei motivări în fapt a acestor acte administrativ fiscale.

Asupra celorlalte motive de recurs formulate de reclamantele denumite colectiv DAPP:

În privinţa efectelor pe care le produce declararea ca fiind neconstituţională a sintagmei "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, deşi a arătat corect în motivarea sentinţei pronunţate că determinarea contribuţiei în raport de valoarea medicamentelor care include şi taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit la impozit, fapt ce atrage nelegalitatea în tot a actelor administrativ fiscale, a reţinut în dispozitivul soluţiei anularea numai în parte a acestor notificări, cu toaste că în considerentele hotărârii a reţinut ca fiind întemeiate şi alte motive de nelegalitate ce ar conduce la anularea în tot a respectivelor acte.

Aceste neconcordanţe între raţionamentul juridic exprimat în considerentele sentinţei atacate şi dispozitivul hotărârii determină reţinerea caracterului întemeiat al motivului de recurs declarat de recurentele reclamante DAPP, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

Notificările comunicate recurentelor reclamante privind valorile vânzărilor totale aferente trimestrelor II şi III ale anului 2012, cu includerea în fiecare sumă a TVA-ului aferent preţului de referinţă suportat din bugetul FNUASS şi al Ministerului Sănătăţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, sunt nelegale în tot, în condiţiile în care aceste sume determină calcului contribuţiei clawback cu încălcarea principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, nelegalitate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea în întregime a acestor acte administrativ fiscale şi emiterea altora cu respectarea dispoziţiilor legale.

Celelalte critici din recursul incident sunt neîntemeiate, după cum urmează:

În privinţa includerii adaosurilor comerciale la valoarea consumului centralizat de medicamente (baza de calcul a contribuţiei trimestriale), recurentele DAPP au susţinut că această modalitate de calcul încalcă principiile fundamentale referitoare la justa aşezare a sarcinilor fiscale şi neutralitatea fiscală, făcând trimitere la jurisprudenţa CEDO referitoare la cerinţa existenţei unui "just echilibru"(Cauza Stere şi alţii împotriva României, parag. (50), cauza Dumitru Daniel şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49), precum şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (decizia nr. 176 din 6 mai 2003).

Contrar punctului de vedere exprimat de recurentele reclamante, Înalta Curte reţine că aspectele legate de chestiunea includerii adaosurilor comerciale în valoarea consumului au format obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate supuse examinării de către instanţa constituţională, care a dezvoltat astfel o jurisprudenţă unitară în sensul reţinerii caracterului constituţional al prevederilor din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la formula de calcul cu includerea acestor adaosuri.

Astfel, prin deciziile nr. 484/2014, 665/2014 şi 668/2014, Curtea Constituţională a reţinut că "această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP."

În considerarea respectării principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, conform celor reţinute în calea controlului constituţional, se reţine că nu există motiv de nelegalitate prin includerea în valoarea consumului a valorii adaosurilor comerciale, fiind respectate prevederile normelor aprobate prin Ordinul MS nr. 75 din 30 ianuarie 2009 privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman.

În recursul incident al reclamantelor DAPP s-a menţionat că au fost comunicate date eronate privind anumite medicamente ce nu au fost comercializate pe teritoriul României începând cu luna ianuarie 2012, fiind indicate aceste medicamente prin codurile W12320001, W42276001 şi W42963001.

Din verificarea notificărilor pe care recurentele reclamante le-au contestat în cauză se observă că aceste coduri CIM sunt atribuite pentru un alt deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a respectivelor medicamente, care însă nu a contestat respectivele valori comunicate, nefiind parte în litigiul pendinte.

Referitor la critica privind soluţionarea capătului de cerere prin care reclamantele au solicitat primei instanţe obligarea CNAS la comunicarea datelor primare în baza cărora au fost determinate valorile vânzărilor trimestriale inserate în notificările a căror anulare s-a cerut, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a apreciat corect caracterul acestei cereri ca fiind una de administrare probe, prin completarea dovezilor depuse la dosar cu alte înscrisuri care să susţină invocata nelegalitate a actelor administrative contestate.

Este evident că o astfel de cerere nu poate forma obiect al unei acţiuni judiciare, astfel că soluţia primei instanţe va fi menţinută şi în calea de atac.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, fiind întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. pentru recursul declarat de pârâta CNAS şi cel reglementat de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. pentru recursul incident al reclamantelor DAPP, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va casa în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare va dispune anularea în totalitate a notificărilor comunicate cu adresele nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 şi MS/FD/2375 din 31 octombrie 2012, precum şi a celor emise în soluţionarea contestaţiilor administrativ jurisdicţionale, menţinând soluţia primei instanţe asupra celui de-al doilea petit al acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantele A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. şi de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 26 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Anulează în totalitate adresa din 31 iulie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II 2012 şi valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrate în trimestrul II 2012, precum şi adresa din 12 septembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei.

Anulează în totalitate adresa din 31 octombrie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul III 2012 şi valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrate în trimestrul III 2012, precum şi adresa din 27 decembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2015.