Rural Development Project Funding Ineligibility and Repayment Upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.04.2014 sub nr. 165/35/2014, reclamanta I.I. A. a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.008 din 12.09.2013 emis de către Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit, precum şi a actelor subsecvente acestuia şi anularea Deciziei nr. 36263 din 08.11.2013 emisă de intimată prin care a fost soluţionata plângerea prealabila în contradictoriu cu pârâţii APDRP şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 6 din 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ pronunţată în dosar nr. x/2014, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta I.I. A. împotriva pârâţilor Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare, ca neîntemeiată.

2. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta I.I. A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. şi a solicitat în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa competentă, având în vedere că procesul-verbal a cărui anulare a fost solicitată este un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv CRFIR 6 Satu Mare, caz în care competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului şi nu curţii de apel; în subsidiar, a solicitat rejudecarea litigiului în fond şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta a arătat prin recursul formulat că a înţeles să atace şi încheierile din 15 septembrie 2014 şi din 24 noiembrie 2014 ale Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din acelaşi dosar.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

2.1.1. Raportat la excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Oradea in soluţionarea prezentei cauze in prima instanţa

După cum in mod judicios s-a stabilit la nivelul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014, "întrucât Organismele Regionale Intermediare sunt autorităţi publice locale, competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele emise de aceste organisme aparţine, în primă instanţă, instanţei de contencios administrativ a tribunalului de la sediul autorităţii publice emitente sau de la sediul sau domiciliul reclamantului. Soluţia este susţinută de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede stabilirea competenţei după rangul autorităţii emitente, text aplicabil în condiţiile în care O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede dispoziţii speciale cu privire la competenţa instanţei de contencios administrativ de soluţionare a litigiilor privind deciziile administrative emise în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva notelor de constatare şi aplicare a corecţiilor financiare, conform O.U.G. nr. 66/2011, de Organismele Regionale Intermediare."

În atare condiţii rezultă în mod neechivoc faptul ca in prezenta speţa, date fiind şi concluziile întâlnirii mai sus-indicate, competenta de soluţionare a cauzei in prima instanţa revenea Tribunalului Bihor şi nu Curţii de Apel Oradea.

2.1.2. Recurenta a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a retinut incidenţa in cauza a noţiunii de "neregula", definită de către O.U.G. nr. 66/2011, noţiune care nu este incidentă in cauza, dat fiind faptul ca acesta a intrat in vigoare la o data ulterioara datei la care recurenta a semnat contractul de finanţare. Astfel, dat fiind faptul ca însăşi O.U.G. nr. 66/2011 defineşte noţiunea de neregula, iar acest act normativ nu era în vigoare la momentul semnării contractului de finanţare, acest text legal nu poate servi drept temei de drept al rezilierii contractului de finanţare.

O.U.G. nr. 66/2011 conţine nu doar norme procedurale ci şi norme materiale (in speţa, chiar definiţia "neregulii") şi deci, prin prisma principiului neretroactivităţii normei juridice, O.U.G. nr. 66/2011 nu putea guverna un act juridic încheiat anterior intrării in vigoare a acestora. Aceasta a fost şi concluzia întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014, ocazie cu care, raportat tocmai la aplicarea prevederilor O.U.G nr. 66/2011 s-a convenit in mod unanim ca analiza condiţiilor de fond referitoare la existenţa abaterii şi a prejudiciului se face prin raportare la legea în vigoare la data încheierii actului generator de nereguli.

Conform Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2013 contestat, Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit (APDRP) identifica in cadrul art. 8, faptul că investiţia realizata de către I.I. A. a devenit neeligibila ca urmare a prevederilor legale şi contractuale încălcate prezentate in Cap. 7 din procesul-verbal de constatare. Sancţiunea aplicata a fost declararea ca neeligibila şi, in consecinţa, datorata a sumei de 570.388,92 RON echivalentul a 131.486,61 euro.

Comisia a motivat şi a consemnat in cadrul Procesului-verbal nr. x/12.09.2013 faptul că s-a constatat ca proiectul a suferit o modificare substanţială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. S.R.L. şi a fost încălcat art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, iar nerespectarea criteriilor de eligibilitate a dus la neîncadrarea în categoria micro-întreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004.

Anterior acestui control ex-post, in perioada ianuarie-martie 2013 s-a efectuat primul control la beneficiarul proiectului, in urma căruia s-a încheiat primul Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2013 în baza suspiciunii de neregulă/fraudă IRD 0.1 nr. 5608/26.02.2013, control in urma căruia s-a constatat ca nu se confirma suspiciunea de neregula constând în crearea in mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de finanţare in cadrul măsurii.

Conform Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", in versiunea 4 din iunie 2010, in cadrul cap. 2.1 sunt prezentaţi beneficiarii eligibili. Astfel, beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, in sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, trebuie sa fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenţi economici) care se vor angaja că până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată 3 şi să funcţioneze ca microîntreprindere.

Microîntreprinderea este definita conform art. 4 din Legea nr. 346/2004 ca fiind acele întreprinderi care "au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în RON".

Totodată legea stabileşte, in funcţie de cele trei criterii şi anume: numărul mediu de salariaţi, cifra de afaceri anuala neta şi activele totale, daca o întreprindere este micro, mică sau mijlocie. Fiecare corespunde unui tip de relaţie pe care o întreprindere o poate avea cu alta întreprindere. Aceasta distincţie e necesara pentru a stabili o imagine clara a situaţiei economice a unei întreprinderi (daca este micro, mica sau mijlocie), dar şi pentru a le exclude pe cele care nu sunt IMM-uri. În cadrul procesului-verbal contestat, comisia a constatat, in mod netemeinic şi nelegal, ca cele 7 firme funcţionează pe aceeaşi piaţa relevanta ori pe pieţe adiacente.

Prevederile alin. (4) al art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 stabilesc următoarele:

"întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.".

În ciuda celor reţinute de către instanţa de fond, recurenta nu este o întreprindere legata, pentru ca intre niciuna dintre cele 6 societăţi comerciale indicate şi aceasta nu exista raporturile descrise in cuprinsul art. art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004. În sprijinul aceleiaşi idei se arată şi faptul ca Autoritatea de Management din cadrul Programului POS CCE respectiv Ministerul Economiei, a publicat Ghidul practic pentru stabilirea categoriei unei întreprinderi, în cadrul căruia se face următoarea precizare:

"Două întreprinderi care au încheiat un contract de franciza nu sunt neapărat legate. Acest lucru depinde de termenii fiecărui contract individual de franciza. Doar daca acesta conţine una din cele 4 caracteristici menţionate anterior, atunci întreprinderile sunt considerate a fi legate."

Rezultă că nu este suficient ca cele doua întreprinderi să desfăşoare activitatea pe pieţe relevante sau adiacente, pentru ca acestea sa fie calificate întreprinderi legate, fara ca intre ele sa existe raporturile descrise mai sus.

Aşa fiind, in cuprinsul sentinţei nu se regăseşte absolut niciun element care sa determine sau sa justifice existenta unor legături nelegale. Pentru a stabili daca cele doua intreprinderi sunt legate, se impune a se stabili regimul juridic ale celor doua parti: beneficiarul proiectului - întreprinderea: Individuala A. şi B. S.R.L., societate care nu a beneficiat de finanţare nerambursabila şi pe care comisia considera ca i s-a creat un avantaj nejustificat. Întreprinderea Individuala A. este o entitate juridica distincta de cea a persoanei fizice, iar persoana fizica A. este asociat in S.C. B. S.R.L. cu un procent de 50%, deci nu este asociat majoritar.

Conform Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieţii in zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", în cuprinsul capitolului 3, se fac câteva precizări relevante: acţionarii majoritari ai unei societăţi comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în acelaşi timp şi pentru aceleaşi tipuri de investiţii, în cadrul Măsurii 312. Totodată, se fac şi Precizări referitoare la noţiunea de acţionar majoritar:

"O persoană fizică/persoană juridică care este acţionar/asociat majoritar în sensul majorităţii absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acţiunilor/părţilor sociale) din punct de vedere al acţiunilor/părţilor sociale în două sau mai multe societăţi nu poate solicita fonduri FEADR, în acelaşi timp şi în cadrul aceleiaşi măsuri, decât în cadrul unei singure societăţi".

Se constata astfel, ca din precizarea făcuta in Ghid, A. nu este asociat majoritar in B. S.R.L., iar B. S.R.L. nu are un proiect similar în derulare, în acelaşi timp şi pentru aceleaşi tipuri de investiţii, în cadrul Măsurii 312. Întreprinderea Individuala A. nu deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor in B. S.R.L., precum nici B. S.R.L. nu deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor in II A.; Întreprinderea Individuala A. nu are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a S.C. B. S.R.L. şi nici viceversa: Întreprinderea Individuala A. nu are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra S.C. B. S.R.L., în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia, şi nici viceversa; Întreprinderea Individuala A. nu este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective, şi nici viceversa. Se constată ca intre cele doua entităţi juridice in discuţie nu exista nici unul dintre aceste tipuri de raporturi.

Sub un alt aspect, exista diferenţe diametrale de optica raportat la concluziile celor doua controale efectuate.

Un element relevant in cadrul primului control ii constituie faptul ca echipa a procedat la verificarea la fata locului, utilajele nu au fost găsite la locul de garare la data verificării in teren, acestea erau pe şantierele unde aveau contractate lucrări; au fost identificate pe şantierele unde prestau lucrări utilajele achiziţionate după serii şi au fost fotografiate utilajele găsite. Verificarea documentara iniţială s-a efectuat de către echipa de control încrucişat intre cele 7 proiecte ale beneficiarilor se B.construcţii srl, se D. S.R.L., E. II, F. II, A. II, G. II, H. II, analizând mai multe documente (certificat constatator emis de către Oficiul Registrului prin care s-a verificat conformitatea/păstrarea sediului social, contractul in baza căruia s-a obţinut dreptul de folosinţa al sediului, structura acţionariatului, administrarea societăţii beneficiare prin identificarea administratorilor, identificarea numărului de salariaţi activi ai firmei beneficiare prin accesarea aplicaţiei naţionale REGIS, înregistrările contabile ale beneficiarului şi identificarea mijloacelor fixe, a veniturilor, verificarea contractelor de prestări servicii în baza cărora societatea beneficiara obţine venituri constante pe anii 2011 şi 2012, se identifica ponderea serviciilor prestate către se B. srl, dar şi prezenta altor contracte de furnizare servicii încheiate cu alţi clienţi, verificarea documentelor bancare). Rezultatele acestei verificări documentare iniţiale au fost ca "pe parcursul implementării proiectului, au fost respectate condiţiile prevăzute Ia momentul respectiv in Ghidul Solicitantului şi prevederile procedurale in vigoare, iar prin documentele prezentate, beneficiarul dovedit îndeplinirea obiectivelor propuse prin memoriul justificativ din cererea de finanţare."

Verificarea documentara ulterioara s-a efectuat de către echipa de control, încrucişat între cele 7 proiecte ale beneficiarilor se B.construcţii srl, S.C. D. srl, E. II, F. II, A. II, G. II, H. II, analizând mai multe documente (certificat constatator emis de către Oficiul Registrului prin care s-a verificat conformitatea/păstrarea sediului social, contractul in baza căruia s-a obţinut dreptul de folosinţa al sediului, structura acţionariatului, administrarea societăţii beneficiare prin identificarea administratorilor, identificarea numărului de salariaţi activi ai firmei beneficiare prin accesarea aplicaţiei naţionale REGIS, înregistrările contabile ale beneficiarului şi identificarea mijloacelor fixe, a veniturilor, verificarea contractelor de prestări servicii in baza cărora societatea beneficiara obţine venituri constante pe anii 2011 şi 2012, se identifica ponderea serviciilor prestate către se B. S.R.L., dar şi prezenta altor contracte de furnizare servicii încheiate cu alţi clienţi, verificarea documentelor bancare.) Rezultatele acestei verificări documentare ulterioare au fost ca "proiectul a suferit o modificare substanţială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. SRL"; "este evidenta fracţionarea artificiala a imobilului pentru a crea sedii sociale pentru cele 7 firme din grupul B. SRL"; iii) "cele 7 firme împreuna cu S.C. B. S.R.L. funcţionează pe aceeaşi piaţa relevanta ori pe pieţe adiacente" .

Analizând temeinic cele expuse mai sus, se constata ca verificările efectuate de către echipele de control sunt identice atât ca tip de verificare (documentara şi la fata locului) cat şi sub aspectul documentelor analizate, insa concluziile sunt diferite.

Dată fiind schimbarea diametrală de optică a instituţiei intimate, recurenta a subliniat că se impune motivarea acesteia, motiv pentru care a solicitat prin intermediul acţiunii introductive audierea in calitate de martori a angajatelor A.P.D.R.P (AFIR) care au efectuat controalele. Cu toate acestea şi cu toate ca proba solicitata era in măsura a face lumina raportat la motivele care au determinat o asemenea schimbare de optica la nivelul APDRP, instanţa de fond a procedat prin intermediul încheierii de şedinţa din data de 01.10.2014 la respingerea probei solicitate, reţinând faptul ca toate aspectele ce puteau fi relevate prin audierea martorilor rezulta din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei. Recurenta a arătat că audierea celor 3 persoane constituia o proba pertinenta şi concludenta, cu atât mai mult cu cat in cuprinsul sentinţei recurate instanţa nu tratează in nici un fel problema existentei unor diferenţe diametrale de soluţii in cadrul celor doua controale.

În egala măsura, instanţa de fond a reţinut că beneficiarul serviciilor prestate de către recurentă este S.C. B. S.R.L., ceea ce atrage neeligibilitatea proiectului. Recurenta a arătat că in niciun moment nu s-a negat faptul ca intre cele doua entităţi s-au desfăşurat raporturi comerciale, fără a se presupune ca S.C B. S.R.L. ar fi singurul client al recurentei. Din contra, la momentul depunerii proiectului de finanţare (deci la o data mult anterioara însăşi aprobării finanţării), s-a indicat drept potenţial client pe S.C B. S.R.L. Asa fiind, în condiţiile in care aceste conexiuni nu au fost considerate problematice la momentul încheierii contractului ori la momentul implementării proiectului, in prezent demersurile intimatei constituie un veritabil abuz.

De asemenea, in mod nelegal, instanţa de fond a considerat că recurenta ar fi adus modificări substanţiale proiectului, ceea ce ar justifica măsura rezilierii acestuia.

În accepţiunea contractului, modificarea substanţială este aceea "care afectează condiţiile de implementare respectiv de punere in aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare in natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale, caracteristice proiectului."

Din economia textului rezulta ca o modificare substanţială este aceea care modifica condiţiile iniţiale in baza cărora s-a acceptat cererea de finanţare şi s-a semnat contractul de finanţare sau din faza de implementare. Cum în faza de implementare s-a constatat de către prima comisie, in baza aceloraşi documente analizate, ca nu exista suspiciune de neregulă şi, în concluzie, nu exista modificări substanţiale care sa afecteze condiţiile de implementare, iar de la momentul primei verificări pana la cea de-a doua, nu au avut loc schimbări care sa altereze/modifice in vreun fel datele prezentate la prima verificare, rezultă că nici la momentul celui de-al doilea control nu au existat modificări substanţiale care sa afecteze condiţiile de implementare.

Conform Memorandumului Programului National de Dezvoltare Rurala, in cadrul Măsurii 312, referitoare la micro-întreprinderi, se va acorda prioritate investiţiilor generatoare de locuri de muncă şi selectării proiectelor cu mai mult de un loc nou de muncă/25.000 euro.

Conform Ghidului solicitantului, obiectivele specifice se referă la:crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole. precum şi crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi. Obiectivele operaţionale se referă la crearea de micro-întreprinderi precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spaţiul rural; încurajarea iniţiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri şi femei; încurajarea activităţilor meşteşugăreşti şi a altor activităţi tradiţionale şi Reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Noţiunea de "modificare substanţială adusa proiectului presupune în mod obligatoriu existenta unor acţiuni ulterioare momentului încheierii contractului, acţiuni care coroborate cu existenta unei vinovăţii în forma intenţiei din partea titularului contractului sa aducă in mod efectiv modificări proiectului, constând in afectarea condiţiile de implementare care pot rezulta dintr-o schimbare in natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului.

Având în vedere ca proiectul respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile, a atins obiectivele specifice şi operaţionale prin crearea unei micro întreprinderi in spaţiul rural care se înscrie în sfera zonelor defavorizate, a creat şi a menţinut pe parcursul anilor de implementare locuri de munca înregistrând in prezent şase salariaţi aşa cum s-a obligat prin cererea de finanţare, a redus gradul de dependenta fata de activităţile agricole din zona, având in vedere ca rezilierea contractului de finanţare conduce la efecte economice şi financiare cu impact negativ atât la nivelul societăţii beneficiare, cât şi la nivelul salariaţilor, efectul fiind acela de a declara salariaţii actuali în şomaj şi de încetare a activităţii, nu există motive temeinice de suspiciune de neregulă.

În drept, au fost invocate prev. art. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 200 RON taxă judiciară de timbru conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Întâmpinarea

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Raportat la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea în soluţionarea prezentei cauze în primă instanţă, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.008 din data de 12.09.2013 precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 36263/08.11.2013 sunt acte administrative atât din prisma faptului că sunt emise de o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cât şi din prisma obiectului cererii de finanţare, respectiv obţinerea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice (80 % contribuţia financiară a Comunităţii Europene şi 20% contribuţia publică naţională).

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală. De asemenea, cererea de chemare în judecată are ca obiect sume provenite din finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, situaţie care se circumscrie prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 şi 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare, acţiunea ce are ca obiect anularea actelor administrative emise de A.P.D.R.P (actualmente A.F.I.R.) este de competenţa de judecată a instanţei de contencios administrativ, în cauza dedusă judecăţii fiind competentă Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a realizat o largă prezentare a cadrului general care reglementează atât activitatea A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.), cât şi modul de evaluare şi selectare în vederea încheierii unui contract având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil prin FEADR.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta-reclamantă conform căruia actul normativ reprezentat de O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi incident în cauză, dat fiind faptul că acesta a intrat în vigoare ulterior semnării contractului de finanţare, se arată că este nefondat. Chiar dacă la momentul încheierii contractului de finanţare în speţă erau aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, la momentul întocmirii Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 29.008/12.09.2013, aceste prevederi legislative erau abrogate, în speţă fiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Chiar şi în ipoteza în care prevederile dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu ar fi incidente în cauză, aceasta nu schimbă fondul neregulii, beneficiarul încălcând atât dispoziţiile art. 11(3), precum şi ale art. 16(3) din Anexa I la Contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamantei legate de netemeinicia neregulilor cuprinse în Procesul Verbal şi de faptul că la primul control APDRP nu a sesizat neregula, se arată că în perioada verificărilor Ex-post se pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la concluzia că beneficiarii respectivi au creat condiţii artificiale, în perioada de implementare a proiectelor elementele identificate neputând duce la o concluzie clară în acest sens.

Recurenta a încălcat atât prevederile Contractului de Finanţare, cât şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65 din 27 ianuarie 2011

Prin Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană de în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD, s-a explicitat modul de aplicare a Articolului 4(8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, iar Curtea a confirmat jurisprudenţa anterioară conform căreia condiţiile care contravin obiectivelor schemei, necesită atât elemente obiective cât şi subiective. Aceste obiective ar putea fi puse sub semul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operaţiunile economice ale altei companii fără a căuta să obţină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

În ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite. În cazul măsurii 312 aceste obiective sunt acelea de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit deoarece entităţile juridice A. II, G. II, H. II, S.C. B.construcţii S.R.L., E. II, F. II, S.C. D. S.R.L. operează pe aceeaşi piaţă sau pe o piaţă adiacentă pentru a crea un avantaj indirect societăţii S.C. B. S.R.L. care este beneficiarul real al utilajelor achiziţionate prin proiect, şi mai ales pentru că s-au constatat elemente comune intre cele şapte societăţi beneficiare de finanţare FEADR, toate aceste firme făcând parte din Grupul B..

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor şapte beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat şi celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit şi modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat se încalcă prevederile art. 4 indice 4 şi art. 4 indice 5 ale Legii nr. 346/2004.

Prin urmare, urmând strict dispoziţiile legale şi dând valoare situaţiei de fapt (acelaşi asociat la cele două entităţi cât şi acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele şapte entităţi sunt întreprinderi legate. Totodată, este lipsit de tăgadă faptul că asociatul majoritar al societăţii cunoştea situaţia de fapt, domeniul de activitate şi codurile CAEN al celor două societăţi. În aceste condiţii asociatul S.C. B. S.R.L. şi titular în II A., dna. A., a completat şi semnat declaraţia potrivit căreia această societate este societate autonomă la dosarul cererii de finanţare. În consecinţă, solicitantul I.I. A. a acţionat în sensul creării în mod artificial a condiţiilor de eligibilitate. Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR, care sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economica, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

"Steguleţele roşii", terminologie consacrată la nivel comunitar, reprezintă indicatori de fraudă sau nereguli, iar identificarea acestora constituie un evident semnal de alarmă pentru intimată, în ceea ce priveşte finanţarea cercetată. Particularităţile identificate, prin verificarea încrucişată a celor şapte contracte de finanţare, nu pot conduce decât la o singură concluzie, şi anume că s-a urmărit încă de la bun început depăşirea plafonului de minimis (achiziţionarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracţionarea artificială a investiţiei.

Potrivit Ghidului solicitantului aferent măsurii 312, care la pag 20 dispune: "Acţionarii majoritari ai unei societăţi comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în acelaşi timp şi pentru aceleaşi tipuri de investiţii, în cadrul măsurii 312."

În acest sens s-au adus precizări cu privire la noţiunea de acţionar majoritar, in sensul că: "O persoana fizica/persoana juridica care este acţionar/asociat majoritar în sensul majorităţii absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acţiunilor/părţilor sociale) din punct de vedere al acţiunilor/părţilor sociale în doua sau mai multe societăţi nu poate solicita fonduri FEADR, în acelaşi timp şi în cadrul aceleiaşi masuri, decât în cadrul unei singure societăţi."

Pentru a eluda prevederile legale, comunitare şi procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create şapte entităţi juridice, cu evidente legături.

Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există similitudini şi elemente comune între beneficiari şi care duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăti prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312. Totodată această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât şi ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeaşi măsură - situaţie interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv conform prevederilor art. 3, alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 care prevede că "un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiaşi măsuri cofinanţate din FEADR, cu condiţia ca primul proiect să fie finalizat."

Aşadar, în speţă sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200 000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent deforma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Astfel, s-a apreciat că aceşti şapte solicitanţi au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar. Similitudinile dintre cele şapte proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că aceşti beneficiari au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceştia au divizat artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în şapte proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depăşirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11(3) din Anexa I la contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă. Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., ale Legii nr. 554/2004, O.U.G. 41/2014, O.U.G. nr. 13/22.02.2006, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, Regulamentului CE nr. 65/2011, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi aceasta din urmă i-a fost comunicată în termenul legal.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 27 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate; pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Alte aspecte

La termenul din 06 iunie 2017, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei cu privire la recurenta-reclamantă, s-a dispus citarea administratorului judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă J. cu menţiunea de a preciza poziţia sa procesuală faţă de recursul declarat de recurenta anterior intrării sale în procedura insolvenţei.

La termenul din 12 decembrie 2017, a fost depusă la dosar dovada confirmării recursului de către administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă J..

3.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

3.3.1. În ceea ce priveşte motivul de casare referitor la excepţia necompetentei materiale a primei instanţe in soluţionarea prezentei cauze

Deşi recurenta a invocat prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acest motiv de casare s-ar încadra în prev. art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii").

Pe de altă parte, deşi s-a indicat în cererea de recurs ca obiect al criticii încheierea din 24.11.2014, se constată că instanţa de recurs a fost învestită cu critici referitoare la încheierea din 15 septembrie 2014, acesta fiind termenul la care prima instanţă a procedat la verificarea competenţei sale.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de către intimatul-pârât Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare (în prezent Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare) şi aprobat de intimata-pârâtă Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit şi anularea deciziei emise de intimata-pârâtă Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit prin care a fost soluţionata contestaţia.

În mod necontestabil, conform art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, ulterior nemaiputând fi invocată. Cu atât mai mult, nu poate fi formualtă o astfel de critică direct în recurs, astfel că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. ca excepţia necompetenţei materiale să fi fost invocată în condiţiile legii. Ca atare, acest prim motiv de casare invocat de recurentă nu poate fi analizat pe fond, excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe nefiind invocată în cadrul termenului procedural indicat de art. 130 din C. proc. civ.

Doar în subsidiar, se reţine de către instanţa de recurs că în litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 (cum este litigiul de faţă), instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1 indice 1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Având în vedere că actul ce poate fi atacat în faţa instanţei este, conform art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, doar decizia de soluţionare a contestaţiei, pentru aplicarea criteriului organului emitent, instanţa trebuie să se raporteze la emitentul acestei decizii. Or, având în vedere calitatea acestuia de autoritate publică centrală, în mod corect prima instanţă şi-a constatat competenţa materială. Soluţia avansată la nivelul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014 şi menţionată de recurentă nu are forţa juridică obligatorie, fiind doar o modalitate faptică prin care corpul judecătoresc dezbate chestiuni teoretice ce ar putea duce la unificarea jurisprudenţei.

În concluzie, acest motiv de casare formulat împotriva încheierii din 15 septembrie 2014 pronunţate în cauza de faţă de către prima instanţă, este nefondat.

3.3.2. În ceea ce priveşte motivul de casare referitor la invocarea greşitei reţineri a incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 asupra contractului de finanţare

În principal, înalta Curte reţine că această critică a fost formulată direct în recurs, nefiind dedusă judecăţii în faţa primei instanţe, ceea ce este în măsură să ducă la încălcarea prev. art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanţă şi nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Or, invocarea unui nou motiv de nulitate a actelor administrative atacate, motiv ce nu a fost invocat în faţa primei instanţe, reprezintă o schimbare a cauzei şi chiar a obiectului cererii de chemare în judecată (în concepţia procedurală potrivit căreia fiecare motiv de nulitate a actului administrativ reprezintă un capăt distinct de cerere).

Astfel, acest motiv de casare nu poate fi analizat pe fond, opunându-se în acest sens dispoziţiile imperative mai sus citate.

Cu toate acestea, în subsidiar, Înalta Curte reţine că nu există o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, a principiului legalităţii şi a principiului previzibilităţii şi predictibilităţii legii în cauza de faţă, deşi contractul de finanţare nr. C312M011060500146/04.04.2011 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30 iunie 2011. Se impune a se sublinia, astfel, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, iar stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime. De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, ca urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Soluţia avansată la nivelul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel, organizate la Suceava in perioada 23-24 octombrie 2014 şi menţionată de recurentă nu are forţa juridică obligatorie, fiind doar o modalitate faptică prin care corpul judecătoresc dezbate chestiuni teoretice ce ar putea duce la unificarea jurisprudenţei.

3.3.3. În ceea ce priveşte motivul de casare referitor la invocarea inconsecvenţei organului de control

Printr-un proces-verbal de control anterior (procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.03.2013), s-a reţinut că nu se confirma suspiciunea de neregula constând în crearea in mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de finanţare in cadrul măsurii. Suspiciunea de neregulă a fost constituită de IRD 0.1 nr. 5608/26.02.2013.

Prin procesul-verbal din prezenta cauză (procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2013), s-a consemnat că proiectul a suferit o modificare substanţială în perioada de monitorizare prin crearea unui avantaj nejustificat firmei B. S.R.L. şi a fost încălcat art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare, iar nerespectarea criteriilor de eligibilitate a dus la neîncadrarea în categoria micro-întreprinderilor potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004. Acesta a avut ca bază Suspiciunea de neregulă/suspiciunea de fraudă IRD 0.1 nr. 10026/04.04.2013 şi în cuprinsul său s-a reţinut că la verificarea anterioară, comisia a procedat la verificarea pe teren a celor şapte proiecte cu sediul în satul Luncasprie nr. 33, com. Dobreşti şi constatând că utilajele se află pe şantierele unde au lucrări, comisia nu a mai considerat necesar efectuarea unui control suplimentar la faţa locului pentru recurentă, astfel că s-a trecut la o verificare documentară. Ca urmare a infirmării primei suspiciuni, s-a demarat un control ex-post documentar, având la bază întreaga documentaţie şi informaţiile suplimentare primite ca urmare a controlului anterior efectuat.

Acest al doilea control a avut ca temei o adresă emisă de OJPDRP Bihor nr. 1786/26.03.2013, ce a stat la baza emiterii Suspiciunii de neregulă/suspiciunii de fraudă IRD 0.1 nr. 10026/04.04.2013.

OR, conform prev. art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora."

Înalta Curte mai reţine, în acelaşi sens, prev. art. 14 din H.G. nr. 875/2011:

"Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, primite de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare iniţial."

Astfel, pe de o parte, organul de control avea temeiuri de fapt reprezentând date suplimentare pentru a proceda la o nouă verificare.

Pe de altă parte, conform art. 4 din O.U.G. nr. 66/2011, "entităţile publice care au calitatea de autorităţi cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sau de beneficiari ai programelor finanţate integral sau parţial din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora au obligaţia organizării şi exercitării activităţii de control intern, de control preventiv şi de identificare şi gestionare a riscurilor, precum şi a exercitării activităţii de audit intern, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, precum şi cu Standardele internaţionale de audit."

Astfel, nu poate fi reţinută critica recurentei-reclamante în sensul inconsecvenţei organului de control, cât timp ceea ce denumeşte recurenta ca fiind "schimbare de optică" a fost cauzată de datele suplimentare reprezentate de noua suspiciune de neregulă. Din noul proces-verbal reiese care a fost temeiul noului control, astfel că nu se poate reţine critica nemotivării sub acest aspect.

În plus, în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Stärke GmbH din 16 martie 2006, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar; nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

3.3.4. În ceea ce priveşte critica legată de respingerea probei cu cei 3 martori, critică ce s-ar referi la încheierea din 24 noiembrie 2014, Înalta Curte că această critică ar putea fi analizată numai sub aspectul respectării normelor procedurale referitoare la încuviinţarea probatoriului.

Or, se constată că nici la termenul din 24 noiembrie 2014, nici anterior şi nici ulterior, reclamanta reprezentată prin apărător nu a susţinut oral cererea de încuviinţare a probei cu martori, chiar dacă aceasta fusese formulată în scris în cererea de chemare în judecată. Atâta timp cât, la termenul de închidere a cercetării judecătoreşti, recurenta-reclamantă prin avocat a arătat că nu mai are cereri de formulat, în mod implicit prima instanţă a constatat nesusţinerea solicitării formulate în scris şi nu s-a mai considerat învestită cu această cerere. Astfel, această critică din recurs nu se verifică în actele procesuale ce au fost efectuate în faţa primei instanţe.

3.3.5. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sub aspectul greşitei aplicări a legii de către prima instanţă, prin reţinerea existenţei unei nereguli, o primă critică a recurentei este aceea că recurenta nu este o întreprindere legată cu celelalte întreprinderi reţinute prin actul de sancţionare, pentru ca intre niciuna dintre cele 6 societăţi comerciale indicate şi aceasta nu exista raporturile descrise in cuprinsul art. 4 indice 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004.

În ceea ce priveşte susţinerea că în mod greşit s-a reţinut calitatea sa de întreprindere legată cu celelalte 6 întreprinderi, Înalta Curtea reţine mai întâi că, potrivit Ghidului solicitantului Programul National pentru Dezvoltare Rurala -PNDR, Axa 3 -Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, măsura 3.1.2. "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", in versiunea 4 din iunie 2010, in cadrul cap. 2.1, beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile care, in sensul prevederilor Legii 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, trebuie sa fie întreprinderi autonome, sau persoanele fizice (neînregistrate ca agenţi economici) care se vor angaja că până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată 3 şi să funcţioneze ca microîntreprindere.

Prin actul contestat în cauza de faţă, s-a reţinut că S.C. B.construcţii S.R.L. a creat împreuna cu beneficiarii E. II, F. II, A. II, G. II, H. II şi S.C. D. S.R.L., condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în cadrul FEADR.

Ca urmare a verificării menţinerii eligibilităţii proiectului "Achiziţie de utilaje şi echipamente pentru pregătirea terenului" al cărui beneficiar este recurenta A. II, s-a constatat faptul ca proiectul a suferit o modificare substanţială in perioada de monitorizare, prin aceea că a fost creat un avantaj nejustificat firmei S.C. B. S.R.L., avantaj evidenţiat sintetic in Anexa nr. 1 la procesul-verbal, în care sunt prezentate toate conexiunile dintre cele şapte firme beneficiare. Aceste conexiuni sunt următoarele, astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond:

- conform declaraţiei responsabilului legal al întreprinderii individuale, principalul client este S.C. B. S.R.L.;

- A. II, alături de celelalte sase firme in discuţie are obiectul principal de activitate (codul CAEN 4312) lucrări de pregătire a terenului, iar S.C. B. S.R.L. are obiectul principal de activitate (codul CAEN 4120) lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidentiale, cele şapte firme beneficiare prezentând anexat un tabel ce conţine 37 de contracte de lucrări ale S.C. B. S.R.L. cu diverşi beneficiari, contracte care ar urma sa fie subcontractate celor şapte beneficiari FEADR; organul de control a constatat că cele 7 firme împreuna cu S.C. B. S.R.L. funcţionează pe aceeaşi piaţa relevantă ori pe pieţe adiacente;

- A. II are sediul social şi respectiv locul de implementare a proiectului la adresa sat Luncasprie nr. 33, comuna Dobresti, judeţul Bihor, ca urmare a unui Contract de comodat nr. 1 încheiat in 23.02.2010 cu G., cei doi soţi fiind asociaţi la S.C. B. S.R.L.. De altfel, în data de 22.04.2013, la o verificare ad-hoc pe teren anunţată telefonic, nicio persoana din grupul celor şapte firme şi angajaţii acestora nu se afla la sediile din sat Luncasprie nr. 33, com. Dobresti, judeţul Bihor, reţinându-se fracţionarea artificială a imobilului pentru a crea sedii sociale pentru cele 7 firme din Grupul B., utilizarea acestora cu titlu gratuit şi fără plata utilităţilor;

- dovada cofinantării care se depune înaintea semnării Contractului de Finanţare a constituit-o un extras bancar in care apare transferul de bani de la S.C. B. S.R.L.;

- din extrasele de cont prezentate de A. II şi ceilalţi sase beneficiari se constata ca din conturile acestuia au retras sume de bani aceleaşi persoane. Din situaţia transmisa de ITM - Bihor, rezulta faptul ca cele trei persoane figurează ca salariaţi angajaţi la S.C. B. S.R.L.;

- din situaţia transmisă de ITM Bihor, rezultă că titularul întreprinderii individuale, A. figurează ca salariat la S.C. B. S.R.L., dar figurează şi ca administrator şi asociat cu 50%, alături de soţul G..

Recurenta a contestat afirmaţia intimatei în sensul că cele 7 firme funcţionează pe aceeaşi piaţa relevanta ori pe pieţe adiacente.

Exemplul adus de recurentă referitor la contractul de franciză nu are relevanţă în soluţionarea problemei de drept dacă în mod corect intimata a calificat recurenta ca fiind întreprindere legată cu celelalte întreprinderi, deoarece nu doar prin intermediul unei francize se poate realiza o astfel de calificare.

Înalta Curte constată că în mod corect au reţinut organul de control şi prima instanţă faptul că cele 7 firme funcţionează pe aceeaşi piaţa relevanta ori pe pieţe adiacente. Astfel, conform clasificării CAEN, clasa 4312 include: curatarea amplasamentelor; lucrari de mutare a pamântului: excavatii, umplere, nivelarea şi împrejmuirea amplasamentelor, saparea santurilor, eliminarea pietrelor, dinamitari etc.; pregatirea santierelor pentru exploatari miniere; îndepartarea surplusului de pamânt şi alte lucrari de dezvoltare şi pregatire a santierelor miniere, cu exceptia amplasamentelor în al caror subsol se afla zacaminte de petrol şi de gaze naturale; executarea drenurilor (scurgerilor) pentru amplasamentul cladirilor; executarea canalelor de scurgere pentru terenuri agricole şi forestiere. În schimb, clasa 4120 include: constructia tuturor tipurilor de cladiri rezidentiale; asamblarea şi ridicarea de constructii din prefabricate pe santier; modificarea şi renovarea structurilor rezidentiale existente.

Cele 6 întreprinderi au acelaşi obiect de activitate, funcţionând pe aceeaşi piaţă relevantă, în timp ce B. S.R.L. funcţionează pe o piaţă adiacentă. În plus, în condiţiile în care veniturile recurentei din prestările de servicii provin în principal de la S.C. B. S.R.L., aceasta fiind principalul furnizor dar şi principalul client, concluzia de mai sus capătă un surplus de certitudine.

Pe de altă parte, cum în mod corect susţine recurenta, nu este suficientă pentru a se realiza o asemenea calificare doar funcţionarea pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, fiind necesare mai multe elemente de fapt care să ducă la concluzia respectiva, conform alin. (4) al art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004:

"Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.".

Recurenta contestă existenţa unei legături în sensul celor avute în vedere de textul invocat, prin faptul că recurenta este o entitate juridica distincta de cea a persoanei fizice, iar persoana fizica A. este asociat in S.C. B. S.R.L. cu un procent de 50 %, deci nu este asociat majoritar.

Conform Ghidului solicitantului, "o persoană fizică/persoană juridică care este acţionar/asociat majoritar în sensul majorităţii absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acţiunilor/părţilor sociale) din punct de vedere al acţiunilor/părţilor sociale în două sau mai multe societăţi nu poate solicita fonduri FEADR, în acelaşi timp şi în cadrul aceleiaşi măsuri, decât în cadrul unei singure societăţi".

Organul de control a reţinut că, asociaţii cu 50 % din S.C. B. S.R.L., respectiv A. şi G., sunt asimilaţi acţionarilor majoritari, deoarece au o cotă egală de participare, iar în A. II şi G. II sunt titulari.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 4 indice 4 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, reţinând că recurenta este întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L., faţă de faptul că asociaţii cu cote egale de 50% din B. S.R.L. sunt titulari în întreprinderile individuale ce le poartă numele şi funcţionează pe pieţe adiacente cu societatea comercială amintită. Ca urmare, declaraţia recurentei de la depunerea cererii în sensul că este întreprindere autonomă, s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea.

Înalta Curte reţine că, în lumina deciziei pronunţate de CJUE (C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben), atât intimata, cât şi organul fiscal, au făcut o corectă calificare a recurentei ca fiind întreprindere legată cu societatea S.C. B. S.R.L..

Astfel, instanţa europeană a decis că art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economica unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă, şi de asemenea că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Astfel, în urma acestei hotărâri pronunţată de CJUE, poate fi interpretată ca afiliere legătura identificată:

- prin prisma prevederilor articolului 3, aliniatul 3, parag. (1);

- prin prisma unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi,

- prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf;

- prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nici o constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia micro-întreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii.

În prezenta cauză, la data depunerii cererii de finanţare, Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii a fost întocmita incorect şi incomplet de către solicitant, fără să declare toate întreprinderile în care este implicat sau deţine participaţii şi care îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente şi asupra cărora acţionarul, administratorul şi reprezentantul legal de proiect exercita o influenţă dominantă.

Este evident că deciziile privind activitatea S.C. B. S.R.L. pot fi luate doar cu acordul ambilor asociaţi deţinători a 50% din participare, pentru că altfel deciziile nu se pot lua; ca atare, concluzia organului de control în sensul că asociaţii cu 50% din S.C. B. S.R.L., respectiv A. şi G., sunt asimilaţi acţionarilor majoritari deoarece au cota egală de participare, iar in A. II, respectiv G. II sunt titulari, este corectă în lumina principiilor statuate mai sus de CJUE în Hotărârea din Cauza HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben, care a permis reţinerea legăturii dintre chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere de exprimarea concretă a legiuitorului, dar avute în vedere ca esenţă prin analogie. Rezulta, deci, faptul ca intreprinderile sunt legate, funcţionând pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente şi deci Declaraţia Anexa nr. 4.2 dată de recurentă la depunerea cererii nu era conformă adevărului.

În ceea ce priveşte caracterul de întreprinderi legate, Înalta Curte mai reţine ca argumente subsidiare şi cele statuate cu caracter definitiv prin hotărârile judecătoreşti ce au verificat legalitatea proceselor-verbale de bereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare emise cu privire la o parte din societăţile enumerate în cauză:

- în ceea ce priveşte Întreprinderea Individuală F., în dosar nr. x/2014 prin Decizia nr. 2126 din 23 iunie 2016 a ICCJ-SCAF s-a reţinut cu caracter definitiv faptul că cele întreprinderile verificate au acţionat pe aceeaşi piaţă relevantă şi că între acestea au existat legături de ordin juridic şi economic care anihilează autonomia de voinţă a întreprinderilor individuale atrase în acest grup;

- în ceea ce priveşte Întreprinderea Individuală G., în dosar nr. x/2014, prin Decizia nr. 2354/22 iunie 2017 a ICCJ-SCAF s-a reţinut că există elemente comune între recurentul din acea cauză şi ceilalţi solicitanţi de proiecte care duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, prin fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar;

- în ceea ce priveşte S.C. D. S.R.L., în dosar nr. x/2014, prin Decizia nr. 788/2 martie 2017 a ICCJ-SCAFs-a reţinut că sancţiunea a fost stabilită nu numai ca urmare a elementelor precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi ca urmare a unor indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Astfel, atât în raport de prevederile legale naţionale cât şi cele comunitare, în mod corect a reţinut prima instanţă că recurenta este întreprindere legatăn iar nu autonomă, motiv pentru care susţinerile acesteia din prezentul recurs apar ca vădit nefondate.

În ceea ce priveşte susţinerea că la momentul depunerii proiectului de finanţare (deci la o data mult anterioara însăşi aprobării finanţării), s-a indicat drept potenţial client pe S.C B. S.R.L, iar în condiţiile in care aceste conexiuni nu au fost considerate problematice la momentul încheierii contractului ori la momentul implementării proiectului, in prezent demersurile intimatei constituie un veritabil abuz, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Astfel, sunt distincte declararea ca întreprindere autonomă şi comunicarea relaţiilor comerciale existente cu o societate şi constatarea faptului că, în realitate, cele două entităţi erau legate.

Pe de altă parte, într-o situaţie similară ca şi reguli de drept, CJUE a reţinut în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l’Intérieur, de l’Outre mer, des Collectivités territoriales et de l’Immigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Stärke GmbH din 16 martie 2006 că "împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere şi ofertă care avea ca obiect atribuirea contratului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca tare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

Reiterând cele statuate deja în prezentele considerente, faptul că neregula ar fi fost ignorată de autoritatea competentă la momentul acordării cofinanţării nu poate fi reţinut ca un argument în favoarea recurentei; în speţă, nu a existat o astfel de situaţie, cât timp recurenta a completat declaraţia cu menţiunea că este întreprindere autonomă, iar nu legată, pentru a opune faptul că organul de control trebuia sa ştie existenţa legaturilor cu celelalte societăţi.

În ceea ce priveşte susţinerea că în mod nelegal, instanţa de fond a considerat că recurenta ar fi adus modificări substanţiale proiectului, Înalta Curtea că este nefondată.

În accepţiunea contractului, modificarea substanţială este aceea "care afectează condiţiile de implementare respectiv de punere in aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare in natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale, caracteristice proiectului."

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă faptul că există elemente comune între recurenta-reclamantă şi ceilalţi solicitanţi de proiecte şi care duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, prin fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar.

Conform prevederilor art. 11 alin. (3) din contractul de finanţare - în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care autoritatea contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevarate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti; în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din anexă.

Clauzele contractului de finanţare semnat de părţile litigante conferă dreptul autorităţii contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia şi să recupereze sprijinul acordat, în situaţia identificării unor nereguli, art. 5 (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, art. 9(1) lit. a) din Regulamentul CE nr. 1698/2005.

Neregula, aşa cum este definită această noţiune de legiuitor, în O.U.G. nr. 66/2011, "reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

De asemenea, pe perioada de valabilitate a contratului de finanţare, beneficiarul se obligă prin contract să nu modifice substanţial proiectul.

Modificările substanţiale sunt acelea care afectează condiţiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei intreprinderi sau unei colectivităţi publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului; încetarea sau delocalizarea activităţii pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

Conform prevederilor Regulamentului nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţi în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: articolul 4 alin. (8), "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În raport şi de soluţia jurisprudenţială dată de CJUE în cauza C- 434/12 Slancheva Sila EOOD, se reţine, din împrejurările concrete ale speţei, că obiectivul măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăţi concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Prin urmare, intimata-pârâtă în mod legal a constatat nemenţinerea eligibilităţii proiectului nr. C 312M011060500142 din 04.04.2011, finanţat prin FEADR, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi contractuale.

Înalta Curte reţine caracterul nefondat al susţinerii că includerea solicitantului in categoria întreprinderilor legate nu atrage consecinţă imediată şi inevitabilă a respingerii proiectului ca neeligibil, în sensul că intimata ar fi trebuit să constate că recurenta a atins obiectivele specifice şi operaţionale prin crearea unei micro întreprinderi in spaţiul rural care se înscrie în sfera zonelor defavorizate, a creat şi a menţinut pe parcursul anilor de implementare locuri de munca înregistrând in prezent şase salariaţi aşa cum s-a obligat prin cererea de finanţare, a redus gradul de dependenta fata de activităţile agricole din zona.

O asemenea verificare cu privire la îndeplinirea obiectivelor ar fi putut fi incidentă dacă recurenta ar fi declarat statutul său de întreprindere legată cu celelalte întreprinderi; or, aceasta omiţând a declara acest statut, declarându-se întreprindere autonomă cu ignorarea acestui aspect, nu poate invoca propria culpă în neîndeplinirea condiţiei de eligibilitate constând în statutul solicitantului.

Această practică de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât şi ca întindere, în mai multe proiecte mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeaşi măsură - situaţie interzisă prin prevederile legale în vigoare.

Conform prevederilor art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 22 4/2008:

"un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiaşi măsuri cofinanţate din FEADR, cu condiţia ca primul proiect să fie finalizat."

Aşadar, în speţă sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200 000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent deforma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Astfel, s-a apreciat că aceşti şapte solicitanţi au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar. Similitudinile dintre cele şapte proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că aceşti beneficiari au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceştia au divizat artificial un proiect FEADR pe Măsura 312 în şapte proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depăşirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

3.4. Temeiul procedual al soluţiei date în recurs

Pentru toate aceste argumente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă I.I. A. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă J. împotriva sentinţei nr. 6/CA/2015 - P.I. din 19 ianuarie 2015 şi a încheierilor din 15 septembrie 2014 şi din 24 noiembrie 2014 ale Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Satu Mare, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 decembrie 2017.