Recovery of time spent on hourly-pay duties during standard working hours under military university regulations

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 7 martie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E. F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., III., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF. şi GGG. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea Deciziei administrativ-jurisdicţionale nr. 116/CJ 683/2012 şi a Deciziei de impunere nr. A-808 din 24.04.2012 emise de Ministerul Apărării Naţionale-Direcţia de Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi Fraudelor Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2840 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 116/CJ 683/2012 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Decizia şi imputare nr. A808 din 24 aprilie 2012.

2. Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva soluţiei instanţei de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, arată că instanţa de fond a reţinut eronat că la baza cercetării administrative a stat premisa greşită a imposibilităţii desfăşurării altor activităţi remunerate în timpul programului normal de lucru. În realitate, aceasta nu este nicidecum o premisă greşită ci este o premisă legală obligatorie. Neîntrerupt, pe perioada avută în vedere de cercetarea administrativă, a existat obligaţia legală de recuperare a orelor prestate în regim "plata cu ora" în timpul programului normal de lucru, obligaţie prevăzută chiar în reglementările interne adoptate, pe baza principiului autonomiei universitare, de Universitatea Naţională de Apărare Carol I.

Atât actele normative cât şi reglementările interne care prevedeau efectuarea orelor prestate în regim "plata cu ora" doar în afara programului normal de muncă şi recuperarea celor efectuate în timpul acestuia au fost prezentate în detaliu în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă.

Exercitarea dreptului la muncă nu poate avea loc cu încălcarea legii şi nici nu poate înfrânge principiul autonomiei universitare, consacrat de art. 32 alin. (6) din Constituţie. Universitatea, prin organele sale legal constituite şi în condiţiile normelor de drept aplicabile, a hotărât prin reglementări obligatorii pentru toţi membrii comunităţii academice că orele prestate în regim "plata cu ora" în timpul programului normal de muncă trebuie recuperate şi aceste reglementări sunt în vigoare şi în prezent.

Universitatea Naţională de Apărare Carol I, înainte de a fi o instituţie de învăţământ, este unitate militară - HHH. Bucureşti, iar personalul militar din această instituţie este remunerat, potrivit Legii nr. 138/1999 şi Legii cadru nr. 284/2010, cu solda lunară, care se plăteşte pentru programul de lucru normal, în zilele lucrătoare, în limita a 8 ore zilnic (adică 40 de ore săptămânal). Doar pentru orele efectuate în regim "plata cu ora" este avut în vedere gradul didactic al cadrului militar, situaţie în care interesul cadrelor militare este, evident, de a efectua mai multe ore în regim "plata cu ora", în detrimentul celor care ar trebui efectuate în cadrul programului normal de lucru de 8 ore.

În ceea ce priveşte personalul civil, sunt aplicabile prevederile Ordinului ministrului apărări naţionale nr. M.119/2003 pentru aprobarea MRU -6-Regulamentul de ordine interioară pentru personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale. Conform acestui Ordin, personalul civil trebuie să îndeplinească atribuţiile prevăzute în fişa postului ocupat şi să folosească timpul de lucru în scopul realizării acestora, fiindu-i interzis să desfăşoare, în cadrul programului de lucru, alte activităţi decât cele legate de atribuţiile postului. Programul de lucru al personalului civil angajat cu normă întreagă este tot de 40 de ore pe săptămână (art. 9 alin. (1) lit. a), art. 11 lit. d) şi g), art. 12 lit. f) din Ordinul citat).

Prin urmare, neefectuarea celor 40 de ore de lucru săptămânal determină reducerea corespunzătoare a veniturilor lunare, aspect regularizat în urma cercetării administrative.

Împrejurarea că orele efectuate în regim "plata cu ora" trebuiau prestate în afara programului normal de lucru de 8 ore este susţinut şi de prevederile OMEC nr. 4209/2004 (pct. II.2. art. 1) şi Ordinul MEC nr. 3541/2006 (art. 12).

În anul 2006, Universitatea Naţională de Apărare Carol I a solicitat Ministerului Educaţiei şi Cercetării clarificări privind interpretarea prevederilor pct. 12 din anexa la Ordinul ministrului apărării nr. M.61/1998, potrivit cărora timpul consumat de cadrele militare în activitate pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor didactice rezervate, vacante sau temporar vacante din programul de lucru la instituţia militară unde sunt încadrate se recuperează în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, pe baza unui program aprobat de comandanţii unităţilor militare, care se va consemna în ordinul de zi pe unitate. Prin adresa din 23 mai 2006 a Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-a comunicat că plata cu ora se poate face numai pentru orele efectuate în afara programului de lucru aferent funcţiei de bază a personalului angajat.

Sunt citate şi reglementările interne cuprinse în art. 55 din Metodologia de stabilire a sarcinilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică în Universitatea Naţională de Apărare, aprobată de Senatul Universităţii la data de 4.02.2004 precum şi, apoi, în art. 29 din Metodologia se stabilire a sarcinilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică în Universitatea Naţională de Apărare, aprobată de Senatul Universităţii la data de 15.06.2006.

Potrivit soluţiei primei instanţe, intimaţii-reclamanţi au fost plătiţi de două ori pentru efectuarea unei ore fizice de 60 de minute, respectiv atât pentru o oră prestată în regim "plata cu ora", cât şi pentru activităţile care ar fi trebuit efectuate în timpul programului normal de lucru. În situaţia în care ar fi menţinută soluţia primei instanţe ar trebui să se precizeze dacă se recuperează orele efectuate în regim "plata cu ora", prestate în timpul programului de lucru. În caz contrar, s-ar putea ajunge la situaţia în care, în timpul programului normal de muncă, persoanele ar efectua mai multe ore în regim "plata cu ora", acestea fiind plătite mult mai bine, putându-se ajunge la situaţia paradoxală în care, în timpul programului normal de muncă, majoritatea orelor efectuate ar fi prestate în regim "plata cu ora", iar cadrele didactice ar fi plătite pentru două funcţii, deşi, în timpul respectiv nu puteau îndeplini atribuţiile ambelor funcţii.

Apărările intimaţilor

Prin întâmpinare, intimaţii reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta se întemeiază pe greşita înţelegere a sintagmei "programul aferent funcţiei de bază" al personalului didactic din învăţământul universitar, fie militar sau civil.

Cifrele de şcolarizare sunt stabilite în raport de nevoia de pregătire a personalului MApN şi, în funcţie de acestea, se aprobă planurile de învăţământ, analizându-se posibilitatea îndeplinirii curriculei, stabilindu-se volumul total de ore convenţionale (nu fizice) care trebuie prestate de personalul didactic încadrat în Universitatea Naţională de Apărare (militar şi civil), în funcţie de specializare.

"Programul de lucru aferent funcţiei de bază" al personalului didactic din învăţământul superior este cel stabilit în condiţiile secţiunii I, "Norma didactică şi de cercetare" din Legea nr. 128/1997. Ordinul MApN nr. M.42/2000 nu are aplicabilitate în instituţiile de învăţământ.

Cele 40 de ore de lucru săptămânal se desfăşoară în condiţiile art. 80 din Legea nr. 128/1997 şi a fişei postului, cuprinzând următoarele activităţi: activitate didactică normată, activitate în folosul învăţământului, activităţi cu specific militar, cercetare ştiinţifică. Cadrele didactice şi-au îndeplinit în totalitate programul de lucru înscris în fişa postului, în condiţiile Capitolului IV Secţiunea I din Legea nr. 128/1997, dar au efectuat şi una-două norme peste programul normal de muncă, din care a fost salarizată o singură normă.

Însăşi cercetarea administrativă a concluzionat că personalul didactic şi-a îndeplinit în totalitate atribuţiile privind norma didactică, doar că, datorită nevoii de pregătire a cadrelor militare din MApN şi din sistemul de ordine publică şi siguranţă naţională, s-a aprobat un număr de cursuri peste posibilităţile de susţinere normale cu cadrele didactice încadrate în universitate. Situaţia creată a presupus efectuarea de ore peste norma didactică, aprobate de Ministerul Apărării Naţionale prin rapoarte anuale şi din care rezultă fără echivoc că doar o parte au fost salarizate, în condiţiile în care acestea au fost efectuate în totalitate, conform programării orare.

Legislaţia privind învăţământul superior (art. 80 din Legea nr. 128/1997) lucrează cu ore convenţionale, iar nu fizice, în vreme ce actele administrative atacate s-au referit la un presupus timp fizic, care nu a fost recuperat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 aprilie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2015, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte o constată fondată pentru următoarele argumente.

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prima instanţă a admis cererea reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anulând decizia nr. 116/CJ/683/2012 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, precum şi decizia de imputare nr. A808 din 24 aprilie 2012, pe baza considerentelor că, la baza cercetării administrative care a condus la emiterea deciziei de imputare, a stat o premisă greşită care a alterat întregul raţionament pe care se întemeiază atragerea răspunderii materiale în sarcina reclamanţilor. Această premisă greşită ar fi aceea a imposibilităţii desfăşurării unei alte activităţi remunerate în timpul programului normal de lucru, deşi aceste activităţi nu au presupus lipsa reclamanţilor de la locul de muncă şi nici neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu care le-au revenit în perioada avută în vedere de cercetarea administrativă.

A mai reţinut prima instanţă că pârâtul nu a susţinut existenţa vreunei nereguli în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu care le-au revenit reclamanţilor în aceleaşi perioade în care activităţile suplimentare au fost efectuate, aşa încât nu există un prejudiciu.

Înalta Curte constată că primele argumente, de principiu, pe care soluţia primei instanţe se întemeiază nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivă au fost invocate alte motive de nelegalitate a actelor administrative şi anume: cercetarea administrativă a evidenţiat fapte neconforme cu realitatea; prejudiciul stabilit a fost calificat greşit drept cert, în condiţiile în care cercetarea administrativă a reţinut, consecutiv, trei rânduri de sume diferite ca reprezentând prejudiciul produs, a fost nesocotită decizia definitivă nr. 61/CJ400/2011 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, iar stabilirea pagubei a avut loc. (prin procesul-verbal A 1165 din 28 martie 2012) în baza unei legislaţii care nu era în vigoare în perioada pentru care a fost efectuată cercetarea; nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 121/1998 la stabilirea eventualei pagube şi aplicarea greşită a prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol, deşi nu a fost dovedită reaua-credinţă a reclamanţilor; alte erori individuale în calculul propriu-zis al invocatei pagube; nelegala repunere în termenul de refacere a cercetării administrative, dispusă prin decizia administrativ-jurisdicţională nr. 121/CJ734/2011; stabilirea răspunderii şefilor de catedră deşi acţiunea în răspundere materială faţă de aceştia era prescrisă; neluarea în calcul în cadrul cercetării administrative a instituţiei suplinirii colegiale; derularea cercetării administrative şi pentru perioada 11.10.2005-01.06.2006, în condiţiile în care în legislaţia vremii nu era prevăzută obligaţia recuperării timpului consumat şi nici modul de ţinere a evidenţei acestuia (Ordinul nr. M 61/1998 neprevăzând acest lucru, iar ordinul M 76/2006 intrând în vigoare la 01.06.2006).

Prima instanţă nu a analizat aceste motive de nelegalitate şi nici apărările corelative opuse de pârât, ci s-a rezumat la afirmaţiile de principiu anterior menţionate.

Aceste afirmaţii de principiu sunt apreciate de Înalta Curte ca insuficiente pentru a conduce la soluţia de anulare a actelor administrative atacate, având în vedere că, pentru perioada cercetată, a existat un cadru normativ şi regulamentar, redat pe larg în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă, conform căruia, independent de numărul de ore convenţionale (în sensul prevederilor capitolului IV, secţiunea I din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic) presupus de norma didactică aferentă funcţiei, reclamanţii erau datori să presteze activitate 40 de ore fizice săptămânal, pentru care au fost remuneraţi în cadrul funcţiei. În acest sens sunt prevederile art. 24 alin. (6) din Ordinul M.A.N. nr. M.61/1998 şi art. 16 alin. (1) din Ordinul M.Ap. N. nr. 119/2003.

Potrivit Ordinului M.E.C. nr. 4209/2004 (pc. II.2 art. 1din Norma metodologică aprobată) şi Ordinului M.E.C. nr. 3541/2006 (art. 12 din Metodologia aprobată prin anexa 1), orele rămase libere din posturile didactice vacante, rezervate sau temporar vacante puteau fi acoperite prin plata cu ora, însă numai pentru ore efectuate în afara programului de lucru aferent funcţiei de bază a personalului angajat.

Potrivit pct. 12 din anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M.61/1998, modificat prin Ordinul M.Ap. N. nr. M.76/2006, exista obligaţia de recuperare a timpului consumat din programul de lucru, de cadrele militare în activitate, pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţiilor didactice rezervate, vacante sau temporar vacante, recuperare care urma să aibă loc în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, pe baza unui program aprobat de şeful unităţii militare, consemnat în ordinul de zi pe unitate. În acelaşi sens sunt şi prevederile cuprinse în art. 55 din Metodologia de stabilire a sarcinilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică în Universitatea Naţională de Apărare, aprobată de Senatul Universităţii la data de 4.02.2004 precum şi, apoi, în art. 29 din Metodologia se stabilire a sarcinilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică în Universitatea Naţională de Apărare, aprobată de Senatul Universităţii la data de 15.06.2006.

De altfel, cercetarea administrativă a avut în vedere documentele intitulate "Evidenţa activităţilor executate în afara programului în compensarea orelor realizate în sistemul plata cu ora", întocmite în respectarea prevederilor normative anterior menţionate.

Prima instanţă a ignorat fără temei acest cadru normativ şi regulamentar, avut în vedere de cercetarea administrativă, necorelând afirmaţiile de principiu pe care se întemeiază sentinţa recurată cu regulile normative specifice, aplicabile.

Lipsa raportării la cadrul normativ/regulamentar şi neanalizarea motivelor cererii şi a apărărilor opuse de către pârât echivalează cu necercetarea fondului, situaţie în care se impune soluţia admiterii recursului declarat de pârât şi casării sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2840 din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2015.