FEADR Measure 121 financing termination for artificial splitting of projects by affiliated entities to circumvent single-aid caps

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2015, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 3222 din 29 ianuarie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 02 decembrie 2014, acte emise de pârâtă, precum şi suspendarea efectelor Procesului-verbal contestat, în baza art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2040 din 13.07.2015, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a celor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014, în vigoare la data controlului, întrucât a reţinut faptul că autoritatea publică pârâtă poate efectua controale oricând, iar acestea pot să vizeze şi aspecte existente încă de la depunerea cererii de finanţare, semnarea contractului şi plata tranşelor.

Recurenta apreciază că această soluţie creează instabilitate în circuitul civil şi subiectivism din partea pârâtei, care poate oricând să rezilieze contractul de finanţare. În baza textului legal enunţat, pârâta poate să efectueze un control ulterior, însă acesta trebuie să vizeze aspecte ulterioare achitării cererii de plată, care s-au modificat după această dată şi au determinat schimbarea situaţiei de fapt şi de drept avută în vedere de pârâtă la ultima plată.

- Prima instanţă a aplicat eronat prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece a reţinut în mod nejustificat culpa societăţii recurente. Or, această dispoziţie normativă instituie principiul conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă. În plus, intimata nu a probat existenţa culpei societăţii, deşi avea această obligaţie legală, iar instanţa a omis să cerceteze noţiunea de "grup de producători" şi scopul pentru care acesta este constituit, scop care, însă, a fost avut în vedere de către intimată atunci când a acordat societăţii 10 puncte pentru proiect.

- Judecătorul fondului nu a ţinut seama de prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995, care statuează asupra faptului că măsurile şi sancţiunile administrative comunitare pot fi aplicate agenţilor economici care au comis abaterea, dar şi tuturor celor obligaţi să-şi asume răspunderea sau să vegheze ca aceasta să nu fie comisă.

- În Ghidul solicitantului aplicabil în cauza de faţă nu se interzice ca societăţi care fac parte din acelaşi grup de producători să acceseze fonduri nerambursabile pe Măsura 121 şi nici nu se prevede că societăţi care au asociaţi rude/afini nu pot accesa în acelaşi timp fonduri europene în cadrul aceleiaşi măsuri. În Ghid se stabileşte o excepţie cu privire la societăţile care doresc să acceseze fonduri nerambursabile, respectiv societăţile care au acelaşi acţionar/asociat majoritar: acestea nu pot să acceseze 2 sau mai multe investiţii în cadrul Măsurii 121. În Ghid nu există nicio interdicţie legată de accesarea unui număr maxim de proiecte într-o localitate, situaţie în care nu poate fi plafonat ajutorul nerambursabil la o anumită sumă de bani accesată într-un anumit sat.

În opinia recurentei, acceptarea ideii că societăţi diferite, cu asociaţi diferiţi, dar între care există legături de rudenie, nu pot accesa fonduri europene pe aceeaşi măsură contravine principiului nediscriminării.

- Prima instanţă nu a motivat existenţa în cauză a condiţiilor artificiale, aşa cum ele sunt definite de Decizia Comisiei Europene şi a aplicat în mod greşit Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Recurenta arată faptul că este greşită interpretarea instanţei în sensul că ea funcţionează pe piaţă pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor grupului de persoane care acţionează în interes comun şi care formează grupul de producători S.C. "B." S.R.L., fiind dependentă de S.C. "C." S.R.L.

- Curtea de Apel a interpretat şi aplicat greşit obligaţiile stabilite în sarcina recurentei relative la asigurarea cofinanţării şi a statuat fără un temei legal că societatea nu a asigurat cofinanţarea pe parcursul derulării proiectului.

Recurenta menţionează faptul că, la data la care s-a derulat controlul, proiectul era finalizat în întregime, ultima tranşă de plată fusese achitată de către AFIR, iar solicitantul trebuia să facă dovada cofinanţării înainte de semnarea contractului de finanţare. Faptul că dovada cofinanţării s-a făcut cu extrase de cont din care rezultă că anumite sume de bani au provenit de la S.C. "D." S.R.L. nu este ilegal, atâta timp cât acestea au provenit din raporturi contractuale legitime.

- Instanţa de fond a omis să analizeze apartenenţa recurentei la grupul de producători şi punctarea acesteia pentru că făcea parte din grup, însă a menţionat faptul că există raporturi contractuale cu societăţi din grupul de producători şi că, în esenţă, aceste raporturi reprezintă un indiciu al acţiunii concertate a reclamantei cu celelalte firme din grup. Recurenta apreciază că interpretarea instanţei este vădit eronată, atâta timp cât minim 75% din producţia proprie se impunea a fi comercializată prin intermediul grupului de producători.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele dezvoltate la filele 39-60 dosar.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a concluziilor scrise prezentate de părţi, a dispoziţiilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 3222 din 29 ianuarie 2015 prin care intimata-pârâtă a soluţionat contestaţia administrativă şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sub nr. x din 02 decembrie 2014, privind proiectul "Construire fermă vaci".

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantei, apreciind că actele administrative deduse judecăţii sunt legale.

Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost motivată corespunzător şi este expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor naţionale şi europene incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte B.ele menţionate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil în speţa de faţă, interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva Sila EOOD din 12.09.2013, precum şi elementele din care rezultă faptul că atât recurenta cât şi S.C. "D." S.R.L. (în prezent, S.C. "C." S.R.L.) au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceştia au divizat artificial un proiect FEADR pe Măsura 121 în două proiecte.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reţinut conduita defectuoasă a recurentei în derularea Contractului de finanţare din 26.08.2011, întrucât aceasta împreună cu S.C. "D." S.R.L. "au creat condiţii artificiale, în scopul depăşirii plafonului financiar nerambursabil al Măsurii 121", fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Pe cale de consecinţă, emitentul a dispus rezilierea contractului de finanţare aflat în discuţie, precum şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 3.747.971,55 RON, din care 3.268.084,10 RON (tr. I - 80%, tr. II şi III - 95%) contribuţie din fonduri UE şi 479.887,45 RON (tr. I - 20%, tr. II şi III - 95%) contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

6.2.1. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Recurenta apreciază că intimata poate efectua un control ulterior la beneficiarul finanţării FEADR doar dacă s-au ivit elemente noi după momentul achitării cererii de plată.

Conform textului normativ anterior enunţat, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit poate dispune "efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate."

În art. 2 (8) din contractul de finanţare încheiat de părţi a fost prevăzută o perioadă de monitorizare de minim 2 ani, începând cu data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă; verificările ex post efectuate în cauză se încadrează în această perioadă şi nu pot fi îngrădite de împrejurarea că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate şi selecţie, cu atât mai mult cu cât, în evaluarea împrejurărilor care au concurat la constatarea neregulii au fost avute în vedere şi elemente ulterioare încheierii contractului de finanţare, legate de modul în care beneficiarul a obţinut fondurile necesare contribuţiei proprii şi a efectuat plăţile.

Mai mult decât atât, însuşirea tezei recurentei ar lipsi de conţinut mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile.

6.2.2. Înalta Curte consideră ca fiind nefondată critica recurentei referitoare la aplicarea eronată de către judecătorul fondului a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece a reţinut în mod nejustificat culpa societăţii recurente, în condiţiile în care aceasta a fost punctată pentru faptul că face parte dintr-un grup de producători.

Conform dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Din interpretarea acestor prevederi rezultă în mod indubitabil faptul că, pentru a fi înlăturată obligaţia de rambursare, culpa autorităţii trebuie să fie contrabalansată de buna-credinţă a beneficiarului finanţării nerambursabile.

Or, prima instanţă a motivat convingător că, în speţa de faţă, recurenta s-a aflat ea însăşi în culpă pentru neregulile constatate prin actul de control.

În contextul analizei de faţă, împrejurarea că recurenta făcea parte dintr-un grup de producători nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Astfel, criteriile de selecţie au fost stabilite în aşa fel încât sprijinul să îndeplinească obiectivele Măsurii 121, pentru a prioritiza acele proiecte care să corespundă cel mai bine acestor obiective.

Indiscutabil, recurenta a primit punctaj pentru că făcea parte dintr-un grup de producători, deoarece s-a avut în vedere faptul că investiţia sa avea mai multe şanse să rămână viabilă, ca urmare a comercializării produselor în cadrul grupului, adică în comun.

Apartenenţa recurentei la grupul de producători a reprezentat un criteriu de acordare a unui punctaj mai mare, însă acest aspect nu trebuie să conducă la concluzia că îndeplinirea obligaţiilor contractuale trebuie să se facă în coparticipare cu ceilalţi membri ai grupului de producători, întrucât nu există nicio clauză contractuală expresă în acest sens.

În acelaşi timp, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 precizează faptul că solicitantul trebuie "să acţioneze în nume propriu" şi "să asigure surse financiare stabile şi suficiente pe parcursul implementării proiectului."

6.2.3. Instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la încălcarea principiului nediscriminării, deoarece s-a apreciat atât de către autoritatea intimată cât şi de prima instanţă că societăţi diferite, cu asociaţi diferiţi, dar între care există legături de rudenie, nu pot accesa fonduri europene pe aceeaşi măsură.

În cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 02 decembrie 2014 a fost menţionat modul în care grupul de persoane format din E., F., G., H. (membrii în grupul de producători B. S.R.L., asupra căruia exercită controlul prin deţinerea majorităţii drepturilor de vot), între care există o apropiată relaţie de rudenie, eludează restricţiile de accesare impuse în cadrul Măsurii 121 (limitarea la un singur proiect în implementare, în acelaşi timp, în cadrul aceleiaşi măsuri) prin introducerea unei noi cereri de finanţare de către o altă societate (recurenta) asupra căreia manifestă un control direct (prin acţionarul unic H.), care funcţionează pe aceeaşi piaţă cu S.C. "C." S.R.L. (care este, la rândul său, beneficiarul finanţării nerambursabile prin Măsura 121 şi care a realizat o investiţie similară - fermă de vaci), care primeşte sumele necesare cofinanţării proiectului de la aceleaşi societăţi, membre ale grupului de producători B. S.R.L. şi a cărui funcţionare este dependentă de existenţa S.C. "C." S.R.L.

Într-adevăr, după cum a subliniat şi prima instanţă, nu există în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 o interdicţie expresă ca societăţi distincte cu asociaţi persoane fizice distincte între care există relaţii de rudenie să acceseze fonduri europene în cadrul măsurii aflate în discuţie, dar această chestiune trebuie analizată nuanţat, respectiv prin raportare la elementele obiective şi subiective care, interpretate coroborat, ar putea conduce la concluzia obţinerii unui avantaj necuvenit.

Or, în cauza de faţă, instanţa de fond a procedat la analizarea elementelor obiective şi subiective pentru a stabili dacă au fost create "condiţii artificiale" pentru accesarea Măsurii 121.

6.2.4. Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei referitoare la faptul că prima instanţă nu a motivat existenţa în cauză a condiţiilor artificiale, aşa cum ele sunt definite prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată de CJUE în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD, şi a aplicat în mod greşit Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Înalta Curte constată că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că obiectivul general al Măsurii 121 (criteriul obiectiv), respectiv creşterea competitivităţii sectorului agricol nu poate fi considerat îndeplinit în cauza de faţă, în condiţiile în care recurenta este o societate controlată de un grup de persoane care acţionează în interes comun şi care a mai depus un proiect în cadrul aceleiaşi măsuri (prin S.C. "C." S.R.L. - fosta S.C. "D." S.R.L.), cu obiective similare cu cele ale societăţii recurente. În realitate, procedându-se astfel, s-a urmărit obţinerea unui ajutor financiar nerambursabil peste plafonul impus de Fişa Măsurii 121.

În altă ordine de idei, instanţa de control judiciar arată faptul că existenţa elementului subiectiv presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă.

Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

Indicatorii fizici şi funcţionali-legali:

Recurenta a realizat o ferma de vaci, cu următoarele componente: adăpost vaci; sală de muls şi spaţii tehnologice; zona de tratament; fânar; platforma betonată, construcţii noi edificate în anul 2014. S.C. "D." S.R.L. a depus în aceeaşi zi, 29.10.2010, un proiect similar cu cel al recurentei, având ca obiect extindere fermă de vaci. Cele două investiţii sunt amplasate alăturat, funcţionând ca un tot unitar, neputând fi privite independent. Recurenta nu are autonomie funcţională, deoarece utilităţile necesare asigurării investiţiei sunt asigurate numai prin intermediul şi cu acceptul S.C. "D." S.R.L. (actuala S.C. "C." S.R.L.): necesar de apă, depozitare temporară a îngrăşămintelor şi pesticidelor, pregătire şi păstrare hrană pentru animale, gararea utilajelor agricole pe platforma specială amenajată, etc.

Recurenta şi S.C. "D." S.R.L. sunt administrate şi deţinute de membrii de familie, cu grade de rudenie apropiate.

Asociatul unic şi administratorul societăţii recurente, d-na H. are domiciliul la aceeaşi adresă la care are domiciliul şi dl. G., soţul d-nei E., care are calitatea de asociat unic şi administrator al S.C. "D." S.R.L., respectiv în localitatea Gătaia, jud. Timiş. La aceeaşi adresă are sediul social şi o altă societate care face parte din grupul de producători, respectiv S.C. "I." S.R.L.

La data depunerii cererii de finanţare, societatea recurentă şi S.C. "D." S.R.L. făceau parte din grupul de producători B. S.R.L., în cadrul căruia S.C. "D." S.R.L. deţinea cea mai mare parte a drepturilor de vot, dl. G., soţul administratorului S.C. "D." S.R.L. fiind preşedinte al consiliului de administraţie al B. S.R.L..

Recurenta şi S.C. "D." S.R.L. au acelaşi număr de telefon de contact şi de fax (0256.410.198), iar această situaţie conduce la concluzia exprimată şi de judecătorul fondului în sensul că cele două societăţi funcţionează pe piaţă pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor grupului de persoane care acţionează în interes comun şi care formează grupul de producători B. S.R.L..

Înalta Curte apreciază că este pertinentă aserţiunea primei instanţe potrivit căreia recurenta, împreună cu alte societăţi, putea să fie membră în cadrul unui grup de producători, însă, în cauza de faţă "tocmai această poziţie şi legătura de rudenie/afinitate dintre cei doi administratori ((al reclamantei şi al S.C. "D." S.R.L.) a creat şi favorizat contextul de fapt şi de drept în urma căruia partea reclamantă a obţinut un avantaj nejustificat."

Indicatorii de afaceri/contabili/financiari

În vederea îndeplinirii criteriului de eligibilitate EG5 - Asigurarea cofinanţării investiţiei - recurenta a prezentat două extrase de cont emise de J. şi K., soldurile finale ale acestora însumând 4.587.920,95 RON. În concret, este vorba despre:

1. Extrasul contului y emis de J. în data de 27.10.2010, ora 13:59, pentru ziua de 26.10.2010, care prezintă un sold iniţial creditor de 77,12 RON, iar la ora 15:39 prezintă un sold final creditor de 3.882.841,21 RON, valoarea din soldul final creditor al contului fiind asigurată prin viramente efectuate în aceeaşi dată, astfel:

- La ora 15:05, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.811.751,88 RON, conform OP nr. 251 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest", plătitor fiind S.C. "D." S.R.L. din contul x;

- La ora 15:19, contul beneficiarului este creditat cu suma de 867.000,00 RON, conform OP nr. 258 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind B.;

- La ora 15:28, contul beneficiarului este creditat cu suma de 84.024,21 RON, conform OP nr. 260 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind L.;

- La ora 15:39, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.120.000,00 RON, conform OP nr. 270 din 26 octombrie 2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind S.C. "I." S.R.L.

Astfel, într-un interval extrem de scurt de timp, beneficiarul încasează în cont de la grupul de producători B. S.R.L. şi de la alte entităţi membre ale aceluiaşi grup de producători, respectiv S.C. "D." S.R.L. şi S.C. "I." S.R.L., sume consistente ca urmare a achitării unor "facturi restante", în condiţiile în care în perioada anterioară, după cum în mod judicios a evidenţiat şi prima instanţă, societatea recurentă nu a avut încasări substanţiale, comparabile cu cele anterior descrise.

2. Extrasul contului x emis de K. în data de 27.10.2010, pentru ziua de 27.10.2010, care prezintă un sold iniţial creditor de 705.101,11 RON, şi un sold final creditor de 705.079,74 RON.

Corect a punctat judecătorul fondului aspectul că recurenta putea să primească plata unor facturi de la cei care au achiziţionat bunuri sau servicii. Însă, un indiciu important al acţiunii concertate a părţii cu societăţile care fac parte din grupul de producători este reprezentat de faptul că la data de 27.10.2010, din soldul iniţial de 3.882.841,21 RON, recurenta a efectuat pe parcursul zilei următoarele plăţi:

- la ora 15:13, o plată în valoare de 596.400 RON, conform OP nr. 22 din 27 octombrie 2010, către G., reprezentând "restituire creditare firmă";

- la ora 15:13, o plată în valoare de 580.000 RON, conform OP nr. 23 din 27 octombrie 2010, către S.C. "C." S.R.L., reprezentând "fact rest";

- la ora 15:13, o plată în valoare de 2.386.900 RON, conform OP nr. 1 din 27 octombrie 2010, către F., reprezentând "restituire creditare firmă";

La ora 16:23, în urma altor două plăţi efectuate de recurentă către M. (15.000 RON) şi S.C. "I." S.R.L. (30.000 RON), soldul final al contului este de 274.521,21 RON.

La data de 31.10.2010, contul prezintă un sold final creditor de 1.269,21 RON.

În raport de situaţia contabilă anterior prezentată, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia la care a ajuns atât emitentul procesului-verbal contestat cât şi prima instanţă, în sensul că, după data prezentării dovezii capacităţii de cofinanţare a proiectului, sumele înregistrate în rulajele celor două conturi ale recurentei nu se mai ridică la nivelul celui prezentat în dosarul cererii de finanţare, ceea ce reprezintă în mod indubitabil o încălcare a criteriului de eligibilitate anterior nominalizat.

În aceeaşi ordine de idei, este de reţinut şi faptul că S.C. "D." S.R.L. (actuala S.C. C. SRL) a depus în dosarul cererii de finanţare, ca dovadă a capacităţii de cofinanţare a proiectului, doua extrase ale contului x emise de J., unul pentru ziua de 25.10.2010 şi unul pentru ziua de 26.10.2010. Din extrasul de cont emis de J. în data de 26.10.2010 - ora 13:07, pentru ziua de 26.10.2010, rezultă un sold final creditor al contului x în cuantum de 3.407.741,17 RON. Cu toate că suma de 3.407.741,17 RON din contul x este prezentată de S.C. "D." S.R.L. ca dovadă a capacităţii de cofinanţare a proiectului, la ora 15:05 (ulterior emiterii extrasului de cont prezentat în dosarul cererii de finanţare), în aceeaşi dată de 26.10.2010, S.C. "D." S.R.L. plăteşte către S.C. A. S.R.L. suma de 1.811.751,88 RON, conform extrasului de cont J. prezentat de S.C. A. S.R.L. în dosarul cererii de finanţare. Aşadar, se poate constata faptul că aceeaşi sumă de bani a fost utilizată pentru a proba cofinanţarea a două proiecte pe Măsura 121.

Instanţa de control judiciar menţionează că aspectele mai sus prezentate confirmă existenţa elementului subiectiv.

Concluzionând, Înalta Curte reţine faptul că toate elementele constatate în cazul recurentei sunt în măsură să demonstreze faptul că este o societate controlată de un grup de persoane care acţionează în interes comun şi care a mai depus un proiect în cadrul Măsurii 121 (prin S.C. "C." S.R.L.), cu obiective similare celor ale recurentei. Procedându-se astfel, s-a urmărit eludarea restricţiilor privind mărimea proiectelor eligibile şi suma maximă a ajutorului per beneficiar.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2040 din 13 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.