Limits of revision for excess of claims in administrative challenge to 25% sanction on EU-funded contract

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.07.2014, reclamantul Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică-CERT-RO a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 196 din 11 iunie 2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de CERT-RO, înregistrată la MDRAP sub nr. 10-CTS din 16.05.2014 şi renunţarea, în totalitate, la măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P din 24.04.2014, prin care s-a propus aplicarea sancţiunii de reducere de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. 738 din 01 noiembrie 2013 - "Servicii pentru concepţie, producţie şi difuzare de emisiuni tematice (documentare) în domeniul criminalităţii informatice pentru proiectul Sistemul Naţional de Combatere a Criminalităţii Informatice "Cyber Crime" - cod SMIS 37595".

Prin sentinţa civilă nr. 2927 din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 196 din 11 mai 2014 şi Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P/24.04.2014 şi a obligat pârâtul la plata sumei de 2.550 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

1.2. Hotărârea supusă revizuirii

Împotriva sentinţei, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 2001 din 30 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul MDRAP, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat cerere de revizuire de către intimatul-reclamant Centrul Naţională de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând revizuirea Deciziei nr. 2001/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi menţinerea sentinţei civile nr. 2927/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca temeinică şi legală.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs, cu toate că nu a existat un răspuns la întâmpinare, a constatat cu de la sine putere că ar exista un prejudiciu cert dacă nu se aplică reducerea de 25% din valoarea contractului nr. x din 01 noiembrie 2013.

Astfel, instanţa de recurs, fără să cunoască sau să înţeleagă mecanismul de alocare a fondurilor europene nerambursabile, s-a pronunţat asupra unor aspecte pe care recurentul nu le-a dovedit şi nici nu le-a menţionat în motivarea recursului.

A mai apreciat revizunetul că instanţa de recurs, în mod tendenţios, deşi cunoştea că eventualele sume cu titlu de daune, ce ar fi putut fi datorate de CERT-RO, nu au mai fost alocate din fondurile aferente proiectelor nerambursabile europene, cu de la sine putere, a constatat existenţa unui prejudiciu iminent şi, mai mult, a extins prejudiciul la nivel european. Ori, în fapt, la nivel naţional, beneficiarii au fost obligaţi întâi să facă cheltuieli în proiectele implementate şi, ulterior, după o analiză a cererilor de rambursare la nivel naţional, acestea se trimit spre aprobare Uniunii Europene care, în limita fondurilor disponibile, rambursează sumele cheltuite în cadrul proiectelor deja implementate.

Faptul că instanţa nu a ţinut cont de actele dosarului şi s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut rezultă şi din aspectul că CERT-RO nu a cerut suspendarea la executare, deoarece pârâtul-recurent nu a decontat sumele pretinse a fi prejudiciu.

Astfel, singurul prejudiciu care ar fi putut fi constatat de instanţa de judecată era cel cauzat CERT-RO, şi nicidecum în sarcina recurentului-pârât, cum în mod abuziv a constatat instanţa de recurs.

A mai arătat revizuentul că instanţa de recurs, prin motivarea deciziei, a reţinut că prevederile Ordinului ANRMAP nr. 509/2011 sunt restrictive, astfel că a anulat, fără a fi învestită legal, un ordin emis de autoritatea competentă de a reglementa şi monitoriza procedura de achiziţii publice, aspect care excedează cauzei şi obiectului acesteia, încadrându-se în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În continuare, revizuentul a reiterat cele expuse în acţiune, referitoare la situaţia de fapt, şi susţinerile sale formulate faţă de recursul pârâtului MDRAP.

A apreciat că aplicarea unei corecţii de 25% reprezintă o sancţiune maximă aplicabilă, în condiţiile în care Decizia C (2013) 9257 final a CE din 19.12.2013 pentru aprobarea Ghidului privind stabilirea corecţiilor financiare ce se fac de către Comisie pentru cheltuielile realizate din fonduri cu cofinanţare europeană cu nerespectarea procedurilor de achiziţie publică (Ghidul COCOF) stabileşte corecţiile financiare de 10% sau 5%.

3. Apărările formulate de intimat

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca neîntemeiată, revizuentul formulând, de fapt, un recurs la recurs, fiind nemulţumit de soluţia pronunţată prin decizia atacată.

Considerentele instanţei de recurs sunt numai argumentele care au determinat convingerea instanţei asupra adevărului şi justeţii soluţiei pronunţate, prin cererea de recurs solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate a acţiunii S.C. A. S.R.L.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

4.1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, o va respinge, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În sensul acestor dispoziţii, pe care se întemeiază prezenta cerere de revizuire, prin "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii.

Astfel, este de reţinut că, prin formularea din textul menţionat, se face referire la aplicarea principiului disponibilităţii, care nu îngăduie instanţei să depăşească obiectul acţiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunţa asupra unui capăt de acţiune.

Acest caz de revizuire priveşte numai obiectul acţiunii. Instanţa de judecată - în speţă, instanţa de recurs care a evocat fondul prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri -, poate pune în discuţie temeiuri noi de drept, neinvocate de reclamant în acţiune sau de pârât în apărare.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, CERT-RO a solicitat anularea Deciziei nr. 196 din 11 iunie 2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi renunţarea, în totalitate, la măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P din 24.04.2014, prin care s-a propus aplicarea sancţiunii de reducere de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. 738 din 01 noiembrie 2013.

Criticile aduse hotărârii de recurs, şi care vizează ipoteza plus petita a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, că instanţa de recurs, fără să cunoască mecanismul de alocare a fondurilor europene, a constatat cu de la sine putere că ar exista un prejudiciu, şi că nu a ţinut cont de documentele aflate la dosar, nu pot fi încadrate în motivul de revizuire menţionat, având în vedere soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ.

Sunt nefondate şi susţinerile revizuentului privind faptul că instanţa s-ar fi pronunţat asupra legalităţii Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, motivarea instanţei vizând dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 şi aspectul dacă a existat sau nu o abatere de la legalitatea procedurii de achiziţie publică finalizată prin încheierea contractului de servicii pentru concepţie, producţie şi difuzare de emisiuni tematice (documentare) nr. 738 din 01 noiembrie 2013.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în realitate, revizuentul tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac să nu presupună o nouă judecare a cauzei sau să deschidă părţii recursul la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.

În soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în cauză, instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele învestirii, ţinând cont de normele de procedură civilă şi de cele ale art. 8 raportat la art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 509 şi art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO împotriva Deciziei nr. 2001 din 30 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal‚ ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.