Appeal Unfounded; Administrative Action Against Prosecutorial Acts Held Inadmissible for Lack of Administrative-Court Jurisdiction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.03.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Adresei nr. 12310 din 19 decembrie 2014 şi soluţionarea cererilor adresate pârâtului în data de 09.12.2014, în sensul admiterii cererii sale de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de trimitere a cauzei la un parchet egal în grad.

Prin sentinţa nr. 1564 din 3 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, reţinând că soluţionarea cererilor de recuzare şi/sau strămutare nu constituie acte administrative, care să fie supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, ci, în cauză, sunt aplicabile, exclusiv, prevederile Codului de procedură penală.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând cauza, admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată şi cu obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 100.000 RON.

A susţinut recurenta-reclamantă, în esenţă, că instanţa a încălcat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, prin respingerea cererii sale, ca inadmisibilă, pentru că actele contestate sunt acte administrative.

În opinia sa, instanţa a interpretat greşit art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. c) şi lit. h) din Legea nr. 554/2004, pentru că actele pe care le-a contestat sunt acte administrative.

Astfel, la data de 09.12.2104, a adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere, prin care a solicitat şi trimiterea cauzei la un alt parchet egal, în temeiul art. 326 C. proc. pen., şi recuzarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 70 C. proc. pen. Procurorul General nu i-a răspuns cererii şi a trimis cererea spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

La data de 14.01.2015, s-a adresat din nou Procurorului General solicitând soluţionarea cererilor sale, precizând că este de competenţa acestuia, fără a primi răspuns.

Astfel, neprimind răspuns la cererile sale, s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererilor sale, şi nu să soluţioneze cererile de recuzare şi de trimitere la un parchet egal în grad, cum greşit a reţinut prima instanţă, denaturând obiectul cererilor sale.

De asemenea, a primit răspuns, vătămător, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, tocmai parchetul pe care îl recuzase şi faţă de care a formulat cerere de trimitere la un alt parchet.

3. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a soluţiei instanţei de fond.

A apreciat intimatul-pârât că actele contestate nu au caracterul unor acte administrative sau asimilate în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nemulţumirile recurentei se circumscriu în jurul modalităţii de soluţionare a unui dosar penal, nr. x/2012, astfel că dispoziţiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de legea procesuală penală, respectiv art. 289 şi 339 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 iunie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul acţiunii priveşte anularea Adresei nr. 12310 din 19 decembrie 2014 şi obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererilor adresate în data de 09.12.2014, în sensul admiterii cererii sale de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de trimitere a cauzei la un parchet egal în grad.

Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. x/2014, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie i-a comunicat recurentei-reclamante faptul că "plângerea sa, înregistrată la lucrarea cu nr. 12310/2014, a fost trimisă, împreună cu înscrisurile anexate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare".

Prin cererile adresate Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 09.12.2014, A. a formulat cerere de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu-Mare şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare şi a solicitat strămutarea plângerilor adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a Dosarului penal nr. x/2012 la alte parchete egale în grad.

Toate aceste acte şi cereri adresate parchetului nu întrunesc calitatea de acte administrative, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, de act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, răspunsul Ministerului Public la cererea adresată de recurenta-reclamantă, prin care i se comunică faptul că plângerea sa a fost înaintată spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, este un act de procedură penală, specific dreptului penal, de răspuns la o cerere vizând un dosar penal. Nu are caracterul unui act administrativ, pentru că nu are scopul organizării executării legii sau executării în concret a legii şi nu naşte, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice individuale de drept administrativ.

De asemenea, nici obligarea pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererilor de strămutare sau de recuzare formulate în legătură cu un dosar penal, nu îmbracă forma refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere, care să fie asimilat actului administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, se reţine că instanţa de fond a examinat în mod real susţinerile reclamantei, astfel cum au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, ţinând cont de probatoriul administrat şi interpretând corect prevederile legale în materie în raport cu întreg contextul factual, actele emise de procuror, în cursul/în legătură cu soluţionarea unui dosar penal sau cele prin care privind soluţionarea unei cerere de recuzare/strămutare, nefăcând parte dintre actele administrative ce pot face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, neputând reţine incidenţa niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 1564 din 3 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.