Appeal against dismissal of suspension request for financial correction note in EU fund management dismissed
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of the request to suspend the enforcement of an administrative decision. The dispute concerned a public utility company's attempt to suspend a "Note of Irregularities and Financial Corrections" issued by the management authority of a national operational program for the environment, alleging legal errors in the sanction and the risk of imminent, irreparable harm to its operations and workforce. The court held that the conditions for interim suspension under Article 14(1) of Law No. 554/2004 were not met because the "well-justified case" requirement demands visible defects of fact or law that create serious doubt about the administrative act's legality, rather than substantive legal arguments that belong in the main annulment proceedings. Since the appellant's arguments focused on the misapplication of substantive norms rather than evident procedural or jurisdictional flaws, the court found no ground for suspension, noting that the subsequent annulment action had also been dismissed as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004; Appeal against dismissal of suspension request for financial correction note in EU fund management dismissed: The dispute concerned a public utility company's attempt to suspend a "Note of Irregularities and Financial Corrections" issued by the management authority of a national operational program for the environment, alleging legal errors in the sanction and the risk of imminent, irreparable harm to its operations and workforce. The court held that the conditions for interim suspension under Article 14(1) of Law No. 554/2004 were not met because the "well-justified case" requirement demands visible defects of fact or law that create serious doubt about the administrative act's legality, rather than substantive legal arguments that belong in the main annulment proceedings. Since the appellant's arguments focused on the misapplication of substantive norms rather than evident procedural or jurisdictional flaws, the court found no ground for suspension, noting that the subsequent annulment action had also been dismissed as inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.06.2015, reclamanta S.C. A. S.A. Botoşani a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management Programul Operaţional Sectorial Mediu, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 300.000 RON, conform dispoziţiilor instanţei.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 153 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, şi a dispus restituirea cauţiunii, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamata S.C. A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-AMPOS Mediu, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
A apreciat recurenta, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat susţinerile sale în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, referitoare la regularitatea procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, cât şi a motivelor de ţin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanţială a actului supus evaluării.
Astfel, există indicii că actul contestat a fost emis cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial aplicabile, pentru că abaterile pentru care a fost sancţionată nu se regăsesc în prevederile legale, nu s-a dovedit că inacţiunea sa este legată de săvârşirea abaterilor prevăzute în H.G. nr. 519/2014.
De asemenea, este inadmisibil pe calea unui control ulterior să se verifice aspecte ce au fost analizate de o autoritate administrativ-jurisdicţională cât şi de o instanţă judecătorească, pentru că rezultatul procedurii prin care a fost declarat câştigător ofertantul S.C. B. S.R.L. a fost contestat la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor de către Asocierea S.C. C. SRL-SC D. SRL-SC E. SRL-SC F. S.A., de către S.C. G. S.R.L. şi de către S.C. H. S.R.L., iar, prin Decizia nr. 1566/C4/1578,1591,1592 din data de 27.05.2014, CNSAS a respins contestaţiile. Împotriva deciziei CNSAS s-a formulat plângere la Curtea de Apel Suceava, care a fost respinsă prin Decizia nr. 6548 din 7 august 2014, ca nefondată.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta a apreciat că, deşi la momentul formulării cererii de suspendare, nu fuseseră solicitate la rambursare cheltuieli aferente contractului, este de necontestat că aceste cheltuieli urmează a fi solicitate.
A menţionat că, în luna aprilie 2015, a înregistrat încasări totale de 13.816.588,18 RON şi a efectuat plăţi totale în sumă de 13.747.799,55 RON. Astfel, executarea sumei de 14.540.646,54 RON ar conduce la poprirea conturilor şi, implicit, la imposibilitatea achitării ratelor lunare reprezentând creanţele bugetare restante eşalonate şi nu ar mai putea să-şi continue activitatea, cu consecinţa încetării contractelor individuale de muncă a celor 475 de salariaţi.
De asemenea, este singurul furnizor al serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul Botoşani.
3. Procedura de soluţionare a recursului
3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.
3.2. Cu privire la fondul recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta S.C. A. S.A. Botoşani a solicitat suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management Programul Operaţional Sectorial Mediu, până la pronunţarea instanţei de fond.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Astfel, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.
Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.
Or, în cauză, recurenta a invocat, ca împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, tocmai criticile de nelegalitate care vizează actul contestat -aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept substanţial aplicabile, a veridicităţii unor documente prezentate -, aspecte care ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi contestaţia/cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, vădita nemotivare a actului administrativ, modificarea semnificativă a actului administrativ în calea recursului administrativ etc.
Nu în ultimul rând, se reţine că reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor până la pronunţarea instanţei de fond, invocând ca temei legal prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din informaţiile furnizate de sistemul informatic ECRIS, se constată că, prin sentinţa nr. 28 din 16 februarie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal din Dosar nr. x/2015, s-a respins acţiunea reclamantei S.C. A. de anulare şi suspendare a Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015, ca inadmisibilă.
Astfel, cererea de anulare a deciziei de impunere fiindu-i respinsă, prevederile art. 15 alin. (4) din lege nu-i sunt aplicabile.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivelor de recurs privind condiţia prevenirii pagubei iminente.
3.3. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare ale hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. Botoşani împotriva sentinţei nr. 153 din 7 septembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2017.