Annulment of religious property restitution decision due to lack of proof of abusive state takeover within statutory period

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii cererii de strămutare, prin încheierea nr. 2250 din 18 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2015, reclamantul Judeţul Bihor prin Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012, emisă de pârâtă, privind restituirea în natură a imobilului situat administrativ în Oradea, judeţul Bihor, imobil aflat în proprietatea publică a Judeţului Bihor reprezentând fosta Policlinică de Adulţi 1 către Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea prin Episcopia Romano-Catolică Oradea şi menţinerea construcţiei din str. Republicii, Oradea în domeniul public al judeţului Bihor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat autorităţii publice pârâte revocarea Deciziei nr. 2634/2012, în sensul respingerii cererii de retrocedare nr. 32/C/2002 şi menţinerea în domeniul public al judeţului Bihor a imobilului situat în str. Republicii, deşi prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 conţin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, stabilind că deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestaţie direct la instanţă, însă, plângerea a fost formulată în scopul de a soluţiona acest aspect pe cale amiabilă.

Pe cale de excepţie, s-a invocat depăşirea competentei Comisiei Speciale de Retrocedare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare nr. x/2002 nu intră sub incidenţa art. 1 din O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, susţinând inadmisibilitatea Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012, apreciind că Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea prin Episcopia Romano-Catolică Oradea nu era îndreptăţit la restituire, având în vedere că la data depunerii cererii de retrocedare nr. 32 din 19 decembrie 2002 nu exista niciun document care să ateste existenţa Ordinului Mizericordian în Oradea şi înregistrarea acestuia ca persoană juridică la Registrul Comerţului din judeţul Bihor.

Totodată, la data depunerii cererii de retrocedare nu există niciun document care să dovedească faptul că Ordinul Mizericordian este parte componentă a Episcopiei Romano-Catolice, (sau că a fost vreodată proprietarul construcţiei solicitate) prin urmare, solicitanţii nu sunt succesori ai Ordinului Mizericordian existent la Oradea de la 1760, şi astfel nu aveau calitate pentru a solicita retrocedarea imobilului situat în str. Republicii.

Din actele existente a reieşit faptul că Ordinul Mizericiordian a fost înregistrat la registrul comerţului obţinând certificat de înregistrare fiscală abia în 2003, deci la data depunerii cererii acesta nu exista ca persoană juridică.

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că, în privinţa constatărilor din Decizia nr. 2634 din 07.03.2012, imobilul situat în Oradea, pe str. Republicii a intrat în patrimoniul public al judeţului Bihor prin H.G. nr. 867/2002 şi a fost atestat în domeniul public al judeţului Bihor prin H.G. nr. 1973/2004, iar în prezent se află în administrarea Consiliului Judeţean Bihor, clădirea fiind goală, neutilizată.

Potrivit raportului de expertiză efectuat de reclamant, s-a reţinut concluzia că fostul Palat al Finanţelor Publice-Oradea, actualmente Policlinica nr. 1 Oradea - ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, (dar şi clădirea vămilor, depozitul de tutun) fiind amplasate şi figurând pe parcela cu nr. topo 585/1 din acelaşi CF 1607 Oradea nu a fost al Ordinului Călugăresc Mizericordian, ele fiind construite prin finanţarea Ministerului Finanţelor din Budapesta, de către Statul Regal Maghiar, pe terenul oferit de Ordinul Călugăresc Mizericordian, clădirile în cauză fiind proprietatea de drept a Statului Român.

În ceea ce priveşte terenul aferent clădirilor situate în Oradea, str. Republicii, se recunoaşte faptul că terenul aferent acestor clădiri a fost al Ordinului Mizericordienilor, cu excepţia terenului corespunzător nr. topo 585/2 care a fost expropriat de Statul Maghiar prin Consiliul Municipal în baza Procesului-verbal cu nr. x/21388 din 1899 în care se consemnează că pentru îndreptarea liniei de construcţie a Palatului Finanţelor se expropriază suprafaţa de 464 mp din terenul Ordinului Mizericordienilor, fiind plătit cu 7 coroane mp, suprafaţă de teren care a devenit de fapt a Statului Român.

În opinia reclamantului, Comisia Specială de Retrocedare a ignorat faptul că la momentul actual clădirea din str. Republicii, Oradea, este amplasată pe nr. topo 585/7 şi reprezintă imobilul înscris în CF 1607 Oradea la Foaia de avere A - 7 şi la Foaia de proprietate - sub B2, dând o soluţie care nu e corectă, mai ales cu privire la retrocedarea topograficului 585/3 care după cum s-a menţionat mai sus în CF este proprietatea Municipiului Oradea, conform CF.

Astfel, nu se poate concluziona că Palatul Finanţelor ar fi proprietatea unui ordin călugăresc care în activitatea sa de milostenie nu a avut nimic de-a face cu achiziţionarea impozitelor şi taxelor.

Referitor la Registrul - jurnal financiar - (1895-1926), se arată că reflectă doar simple însemnări, fără ştampilă sau antet, motiv pentru care este îndoielnică veridicitatea celor consemnate, care nu pot fi considerate probe solide în favoarea Ordinului Mizericordian din moment ce contrazic chiar şi înscrisurile din CF, iar procesul-verbal privind verificarea şi constatarea bunurilor parohiei încheiat în data de 10 martie 1947, menţionat la alin. (1), lit. e) din cuprinsul motivării deciziei contestate, nu reprezintă un act doveditor de proprietate de care pârâta să se prevaleze în motivarea soluţiei.

Cât priveşte Contractul de închiriere notat la data de 24 martie 1899, în CF Oradea, la Foaia de sarcini C, încheiat la 15 mai 1899 între Ordinul Mizericordian din Oradea şi Administratorul de Finanţe Regale Ungare aprobat prin Ordinul nr. 17859/899, acesta s-a încheiat numai asupra terenului şi a construcţiei vechi de la nr. 265 din moment ce la data de 28.11.1899, deci ulterior încheierii contractului de închiriere dar înainte de data de 1 mai 1900, dată de la care a intrat în vigoare contractul respectiv, se radia casa veche de la nr. 265, aflată pe nr. topo 585 şi se nota casa nouă, fără a se preciza însă că Ordinul Mizericordian era proprietar.

Referitor la prevederile lit. l) şi prevăzute la punctul 1 din Decizie, a apreciat că acestea nu pot fi considerate acte doveditoare pentru Ordinul Mizericordian, iar în ceea ce priveşte punctul 2 şi 3 din Decizie, a arătat faptul că se observă că din imobilele indicate, Decretul 302/1948 se referă la alte imobile decât fostul Palat al Finanţelor Regale din Oradea.

Astfel, decretul respectiv se referă doar la Spitalul Mizericordienilor, clădirea veche situată în str. Republicii nr. x şi nu la imobilul din str. Republicii nr. y, care la data publicării decretului era deja în proprietatea Statului Român (concluzie care reiese în mod incontestabil din toate argumentele prezentate mai sus), în baza aplicării tratatului de la Trianon, art. 191, ca despăgubire de război.

În concluzie, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 2634 din 7.03.2012 şi pe cale de consecinţă menţinerea în proprietatea judeţului Bihor a clădirii din Oradea, str. Republicii.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei contestate.

În esenţă, a arătat că din cererea de retrocedare reiese că respectivul Ordin funcţiona la momentul depunerii cererii de retrocedare, în baza Decretului nr. 177/1948 şi a adresei Secretariatului de Stat pentru Culte, nr. 5554/1991.

În acest sens este şi adresa din 8 septembrie 2000 emisă de către Secretariatul de Stat pentru Culte. Din analiza actelor depuse de către solicitantă la dosarul aferent cererii de retrocedat a reieşit faptul că proprietarul tabular al imobilului în cauză a fost Casa Comună din Oradea a Ordinului Mizericordian din Ungaria.

S-a mai arătat că, prin Adresa nr. x din 4 februarie 2011 emisă de către Secretariatul de Stat pentru Culte, le-a fost comunicat faptul că, Ordinul Mizericordian din Oradea cu sediul în municipiul Oradea, judeţul Bihor este înscris în statul de funcţii şi personal al Episcopiei Romano - Catolice Oradea, pag. 19, poz. 18-19.

Prin cererea completatoare, referitor la invocarea excepţiei cu privire la depăşirea competenţei Comisiei Speciale de Retrocedare, reclamantul a susţint faptul că pârâta şi-a depăşit competenţa în emiterea Deciziei nr. 2634 din 7.03.2012 în baza O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere faptul că imobilul din Oradea, str. Republicii nu a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ci în conformitate cu Tratatul de la Trianon din anul 1920, art. 191.

În acest sens, a solicitat ca pârâta să prezinte documentul care atestă faptul că imobilul din Oradea, str. Republicii a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precizând că un asemenea document sau act normativ nu există.

Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea acesteia şi să se constate că intervenienta este proprietară de drept a imobilului compus din construcţie şi teren, situat în Oradea, înscris iniţial în cf. x Oradea, nr. topo 585/1, ulterior dezmembrat şi transcris în cf. nr. x Oradea, nr. topo 585/3 şi în cf. x Oradea, nr. topo 585/4, imobilul fiindu-i retrocedat în mod legal în baza Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 emisă de către pârâtă, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (3), (11) şi art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, a solicitat să fie obligat reclamantul la încheierea protocolului de predare-primire a imobilului compus din construcţie şi teren situat în Oradea, ce face obiectul Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 emisă de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, în conformitate cu prevederile art. 2 din decizia contestată.

1.1. Prin sentinţa nr. 70 din 16 aprilie 2013, pronunţată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, a respins contestaţia formulată de Consiliul Judeţean Bihor şi a obligat reclamantul la plata sumei de 875 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientului în interes propriu.

1.2. Prin Decizia nr. 4752 din 10 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Judeţul Bihor-Consiliul Judeţean Bihor împotriva acestei hotărâri, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă nu a analizat legalitatea deciziei contestate în raport cu situaţia de carte funciară şi juridică a imobilului retrocedat (construcţie şi teren), fiind necesară stabilirea corectă a acestora prin administrarea de noi probe.

A apreciat că pentru incidenţa art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, trebuia să se stabilească în mod neechivoc că imobilul solicitat prin cererea de retrocedare a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, cu sau fără titlu, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi în acest sens se impunea a fi examinate următoarele motive de nelegalitate invocate prin acţiune:

- nu există niciun act care să ateste naţionalizarea imobilului situat în Oradea, str. Republicii, denumit Palatul Finanţelor şi nici un proces-verbal de preluare a imobilului, cu descrierea acestuia şi cu arătarea proprietarului;

- acest imobil nu putea face obiectul naţionalizării dispusă prin Decretul nr. 302/1948, care a vizat numai instituţiile sanitare particulare;

- acest imobil nu a avut niciodată destinaţia de spital, spre deosebire de imobilul din Oradea, care a fost naţionalizat conform Anexei Tabel la Decretul nr. 302/1948 şi care a fost restituit în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 Episcopiei Romano - Catolice din Oradea prin nota de constatare emisă la data de 25 septembrie 2000 de Comisia specială de restituire pentru Spitalul Mizericordian (Spitalul O.R.L.), nr. topo 584/1, 586,587, 588/1 şi 589;

- imobilul care a făcut obiectul deciziei contestate în prezenta cauză se află din anul 2002 în domeniul public al judeţului Bihor şi în administrarea Consiliului Judeţean Bihor, în baza Hotărârii Guvernului nr. 867/2002, care nu a fost atacată în instanţă pe cale principală sau incidentă.

Totodată, a considerat că se impune efectuarea unor expertize topografice şi în construcţii, pentru lămurirea situaţie de fapt, prin identificarea topografică a imobilului retrocedat şi indicarea numărului administrativ, a numerelor de înscriere în cartea funciară şi a oricăror altor elemente concrete de natură să permită individualizarea bunului respectiv, precum şi suplimentarea probei cu înscrisuri.

1.3. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/35/2012*.

Municipiul Oradea prin Primar a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 a Comisiei Speciale de Retrocedare în ceea ce priveşte retrocedarea în natură către Ordinul Mizericordian Oradea a imobilului construcţie şi teren înscrise în C.F. nr. x Oradea, topo 585/3.

În esenţă, intervenientul a arătat că beneficiarul deciziei contestate, Ordinul Călugăresc Mizericordian din Oradea, nu şi-a dovedit calitatea de fost proprietar şi nici nu poate fi prezumată existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiilor aferente topograficelor 585/4, 585/3 înscrise în C.F. nr. x Oradea, respectiv C.F. nr. x Oradea, solicitând admiterea cererii de intervenţie.

1.4. Prin încheierea nr. 2250 din 18 iunie 2015 pronunţată pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2015 a fost admisă cererea de strămutare a cauzei şi, în consecinţă, la data de 26.06 2015, a fost înaintată Curţii de Apel Piteşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 87 din 6 aprilie 2016, pronunţată în fond după casare, a respins excepţiile invocate de reclamantul Judeţul Bihor - prin Consiliul Judeţean Bihor şi intervenientul în interes propriu Municipiul Oradea prin Primar.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii în nume propriu Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, prin Episcopia Romano - Catolică Oradeaşi Municipiul Oradea, prin Primar, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Decizia nr. 2634/07.03.2012, analizând actele depuse în dosarul intern nr. 32 din 19 decembrie 2002 aferent cererii de retrocedare, Comisia Specială de Retrocedare a constatat că cererea formulată de Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi, în consecinţă, a dispus retrocedarea imobilului construcţie şi teren situat în Oradea, judeţul Bihor, înscris în cartea funciară nr. 15477 a localităţii Oradea, nr. topo 585/4 şi în cartea funciară nr. 77613 a localităţii Oradea nr. topo 585/3.

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi implicit a capacităţii de exerciţiu a Ordinului Mizericordian, invocată de către reclamant, prima instanţă a apreciat că este nefondată, având în vedere că, în calitate de parte componentă a Episcopiei Romano-Catolice, Ordinul Mizericordian întrunea cerinţele privind existenţa ca persoană juridică în condiţiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 177/1948, la data formulării cererii de retrocedare.

Prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, prin H.C.M. nr. 810/1948 s-a interzis funcţionarea ca persoană juridică a Ordinului Mizericordian, cum de altfel s-a statuat cu caracter irevocabil prin Decizia nr. 4752/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă prin HCM nr. 831/1991 a fost abrogată HCM nr. 810/1948, astfel că personalitatea juridică a acestuia a fost reactivată.

Împrejurarea că prin procesul-verbal din 22.01.2003, Episcopia Romano-Catolică a menţionat că Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, ca parte componentă a eparhiei respective, se consideră reînfiinţată din 15.01.2003 este contrazisă de Adresa nr. x din noiembrie 2002.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reţine ca motiv de nulitate a deciziei contestate împrejurarea că aceasta a fost nemotivată în fapt şi în drept, având în vedere că au fost indicate actele care au fost avute în vedere la stabilirea dreptului de proprietate a Ordinului asupra imobilului retrocedat şi temeiurile de drept care au fundamentat decizia de retrocedare.

Referitor la fondul litigiului dedus judecăţii, prima instanţă a reţinut, din probele administrate în cauză, că în mod legal a fost reţinută calitatea de proprietar a Ordinului Mizericordian asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.

Prin Adresa nr. x din 28 octombrie 2005-Instituţia Prefectului Judeţului Bihor a arătat că imobilul din str. Republicii a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada 1890-1900 cu destinaţia de Palat al Finanţelor.

Conform menţiunilor din Cartea Funciară s-a reţinut că în cuprinsul C.F. 1607-B Foaia de proprietate pentru Casa Comună a Ordinului Mizericordian din Oradea, Ordinul Călugăresc Mizericordian din Oradea sub B2, se menţionează:

"Intrat la 28 noiembrie 1899, nr. de înregistrare 19927 pe baza deciziei din 30 noiembrie 1899 cu nr. de înregistrare mai sus menţionat, imobilele cu nr. topo 584-585 de sub A I - odată cu radierea casei vechi cu nr. stradal 265 înregistrat pe nr. topo 585-se intabulează, şi comasat într-o singură partidă notat cu nr. topo (584, 585), se transcrie înapoi sub A1 nr. crt. 7, împreună cu construcţiile noi cu nr. stradal atribuit 265-casă cu faţadă de 2 etaje spre str. Principală azi Republicii, 1 etaj spre str. Staroveczky, în partea interioară 2 spaţii de depozitare parţial cu etaj parţial numai parter-pe baza certificatului emis la data de 26 octombrie 1899 de către Primăria Oraşului Oradea şi pe baza schiţei cu aceeaşi dată".

Sub B4, se menţionează:

"Intrat la 1 Noiembrie 1906, nr. de înregistrare 19306 pe baza procesului-verbal al înţelegerii de expropriere încheiat la 6 mai 1906, aprobat sub nr. x/21388/898 de către comunitatea oraşului Oradea, sub nr. 10018/1899 de către Ministerul de Interne al Regatului Ungar şi sub nr. 21345/898 de către şeful de provincie al Ordinului Mizericordian se notează imobilul cu nr. topo (584-585) de sub AI.7., şi conform schiţei anexate suprafaţa de 105 st. pătraţi cu nr. 584-585/2 se comasează cu domeniul public cu nr. topo 1941 iar suprafaţa de 3.3 st.pătraţi cu nr. 584-585/3 şi suprafaţa de3 st.pătraţi cu nr. 584-585/4 se comasează cu domeniul public cu nr. topo 1951", iar la sub B 5:

"Suprafaţa de 2 iugăre 116.7 st.pătraţi din 584-585/1 se renotează sub AI.8 şi din domeniul public cu nr. topo 1951 o suprafaţă de 10.0 st. pătraţi [ilizibil] suprafaţa imobilului cu nr. topo 584-585/5 [ilizibil] îndreptând la o suprafaţă totală de 2 iugăre 127,5 st. pătraţi.

La sub B 16 se menţionează:

"Intrat în 13 Decembrie 1967, nr. 3354.

În baza adresei Sfatului pop. Oraş Oradea 18099 din 13 Decembrie 1967, şi a Deci. 302/1948 imobilele de sub A, II, 1-6, I, 10, 12, 14 se abnotează din această coală şi se transcrie în coala 15477, nou înfiinţată în favoarea Statului Român".

Din 1925 şi până în 1967, conform menţiunii din Foaia de proprietate 1607 clădirea Palatului finanţelor - Policlinica de adulţi cu nr. topo 585/1 împreună cu celelalte clădiri şi terenuri indicate aici, este notată în proprietatea Ordinului Mizericordian după care din 13.12.1967 s-au notat în C.F. în favoarea Statului Român în baza Decretului de naţionalizare nr. 302/1948.

Prealabil s-a reţinut că în cererea adresată Tribunalului Regal Oradea, Ordinul Mizericordian Oradea a arătat "casa de la nr. 265 proprietatea Casei comune din Oradea a Ordinului Mizericordian înscrisă în C.F. 1607 Oradea A.I cu nr. topo 585 a fost demolată, în locul acesteia pe parcela nr. topo 585 şi 584 s-a construit o clădire cu 2 etaje cu "frontul principal spre strada principală, iar pe frontul spre strada Sztaroveczki este o clădire cu un etaj, în partea interioară a terenului s-a construit un depozit având parţial cu două etaje şi parţial parter. Pentru că aceste clădiri noi s-au construit parţial pe nr. top 585, parţial pe 584 şi 585, şi pentru că atât parcela cu nr. topo. 584 cât şi parcela cu nr. topo 585 cu clădiri ridicate au fost închiriate fiind asigurate prin intabularea de sub nr. 5014/899.

În reprezentarea Casei comune din Oradea a Ordinului Mizericordian din Ungaria, rog respectuos stimatul Tribunal reg. să binevoiţi a abnota parcelele cu nr. topo 584 şi 585 din coala c.f. 1607 Oradea, de sub nr. de ord. A.I. şi având în vedere că clădirile noi au fost construite pe ambele parcele să contopiţi aceste parcele cu nr. topo 584 şi 585 şi să le reînscrieţi tot în coala c.f. 1607 sub A.I. şi în baza certificatului 2/, să fie înscrise în cartea funciară sub nr. top. (584-585) cu menţiunea că spre strada principală este o clădire cu două etaje, spre strada Sztaroveczky cu un etaj, iar în partea interioară este un depozit parţial cu două etaje şi parţial parter, în locul casei de la nr. 265, a rămas tot acelaşi număr de casă".

Urmare cererii formulate Tribunalul Regal, în calitate de Autoritate de Carte funciară, se dispune radierea casei de la nr. 265 din coala c.f. nr. 1607 Oradea de sub nr. de ord. A.I."., nr. top. 585, fiind demolată, apoi în coala cu numărul de mai sus abnotându-se parcele cu nr. top. 584, 585, acestea se vor reînscrie cu nr. topo. nou (584-585) cu suprafaţa corespunzătoare adunată, ca o parcelă cu un singur număr de ordine, în baza adeverinţei eliberate de Primăria Oradea la 28 oct. 1899 şi a schiţei dispune să se noteze casa nou construită pe nr. topo. (584-585) la nr. de casă 265, având 2 etaje la frontul spre strada Principală şi un etaj spre strada Sztaroveczky, iar în interior depozit cu parţial două etaje şi parţial parter, şi încredinţează Biroul de carte funciară să efectueze aceasta".

Prin Certificatul 4130/26 oct. 1899-Primăria Oradea a certificat "în mod oficial faptul că Ordinul Mizericordian a construit un palat cu două etaje cu faţada orientată spre strada principală, o clădire cu un singur etaj dinspre strada Sztaroveczky, cu faţada spre această stradă, iar în curte un depozit parţial fără etaj, parţial cu două etaje, în baza autorizaţiei de construcţie eliberată de Consiliul local municipal pe terenul dinspre strada Sztaroveczky al imobilului înregistrat în cartea funciară nr. 1607 Oradea, proprietate a Ordinului Mizericordian. Terenul pe care s-au construit clădirile de mai sus au o suprafaţă de 4.772,5 mp împreună cu curtea aferentă" .Înscrisul a fost tradus de traducător autorizat.

La fila 1042 s-a depus traducerea autorizată a Încheierii Tribunalului Regal nr. 19927/899, în care se arată că:

"Tribunalul Regal, în calitate de autoritate cadastrală, în baza prezentei cereri, dispune înregistrarea ca clădire demolată a casei sub nr. 265, înregistrată pe imobilul cu nr. topografic 585 din CF nr. 1607 Oradea, foaia A.I.2., apoi înregistrarea imobilelor cu nr. topografic 585, 585 din CF nr. de mai sus, sub A.I.1, 2., (reş)înregistrarea sub nr. crt., unificând într-o parcelă cu un nr. comun topografic terenul şi veniturile nete, corespunzătoare nr. topografic (584-585), înregistrarea clădirii cu două etaje, cu faţada orientată spre strada principală, clădirea cu un singur etaj cu faţada orientată spre strada Sztaroveczky, respectiv depozitul construit în curte, parţial fără etaj, parţial cu două etaje, fiind construcţii noi, înregistrate sub nr. 265, construite pe imobilul cu nr. topografic (584-585(, în baza schiţei şi a autorizaţiei emise la data de 28 octombrie 1899 de către Primăria Municipiului Oradea. Efectuarea înregistrărilor cade în sarcina oficiului cadastral".

De asemenea, prin Adresa nr. x din 28 martie 1962, Sfatul Popular al Oraşului Regional Oradea, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Decretul nr. 302/1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare a solicitat întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului, împotriva Ordinului Mizericordian asupra imobilelor înscrise în coala CF 1607, între care şi Policlinica de adulţi.

Prin încheierea nr. 917/1962, Notariatul de Stat Regional, a dispus ca:

"imobilele cuprinse în coala CF 1607 a Com. Oradea, de sub nr. de ord. A I 3, 6, 11 şi 13 şi +3, cu nr. topo586, 589, 584/1, 588/1 şi 587, proprietatea Mizericordian din Oradea să se abnoteze din această coală de carte funciară şi să se transcrie în coala de c.f. nr. 14664 din nou înfiinţată şi aci asupra acestor imobile să se întabuleze dreptul de proprietate cu titlu de drept naţionalizare în favoarea: Statului Român".

Totodată, prin încheierea nr. 3354/1967 Notariatul de Stat Regional, a dispus "ca imobilele înscrise în coala de carte funciară nr. 1607, al oraşului Oradea, de sub nr. de ord. A, II, 1-6, I, 10, 12 şi 14, cu nr. top. 5127, 5128, 5129, 5130, 5131, 5132, 585/1, 584/2 şi 588/2, înscrise ca proprietate pe numele Casei comunale a Ordinului Mizericordian din Oradea, să se abnoteze din această coală de carte funciară şi să se transcrie în coala de carte funciară nr. 15477, nou înfiinţată şi acolo asupra acestor imobile să se intabuleze dreptul de proprietate cu titlu de naţionalizare în favoarea Statului Roman". În extrasul de carte funciară nr. 15477 sunt indicate mai multe parcele printre care şi nr. topo. 585/1 în suprafaţă de 5329 mp în care apare menţiunea "Statul Român singur proprietar cu titlul de drept de naţionalizare Decretul nr. 302/1948 adus din coala C.F. 1606-înch. 3354/1967".

Imobilul a fost menţionat şi în procesul-verbal privind verificarea şi constatarea bunurilor parohiei Bihor.

Totodată, în fişa individuală a mijloacelor fixe întocmită în 19.09.1963 este indicată Policlinica de Adulţi din Oradea, b-dul Republicii nr. 35, iar la rubrica provenienţa s-a făcut menţiunea "prin naţionalizare-fosta Administraţie Financiară".

De asemenea, şi în privinţa terenului în suprafaţă de 338 mp, pentru care a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Municipiul Oradea, s-a reţinut că acesta a trecut în proprietatea Statului Român prin naţionalizare în baza Decretului 302/1948.

În Anexa nr. 1 - Situaţia juridică şi locativă întocmită de Administraţia Patronatului Imobilelor Oradea se arată că imobilul se află în Oradea, str. Magheru nr. 1- CF 77613 Oradea cu nr. topo 583/3 compus din construcţii şi teren aferent, suprafaţa terenului 338 mp, precizându-se expres că imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 302/1948.

La data de 6 noiembrie 2000, a fost înscrisă menţiunea 18753 conform căreia în baza Hotărârii nr. 147/1999 a Consiliului Local şi a schiţei vizate de O.J.G.G.C. nr. 442/1999, nr. topo 585/1 de la A.I.7. se dezmembrează astfel nr. topo 585/3 cu suprafaţa de 338 mp şi nr. topo 585/4 cu suprafaţa 4.991 mp, nr. topo 585/3 se transcrie în CF în favoarea municipiului Oradea, iar nr. topo 585/4 se reînscrie la A.I.2. în favoarea vechilor proprietari.

Cu privire la terenul în suprafaţă de 338 mp, a fost intabulat dreptul de folosinţă asupra imobilului de sub nr. B.1 în A.I.1. în favoarea Spitalului nr. 4 de boli infecţioase.

Aşa fiind, a apreciat că, în mod legal, în temeiul O.U.G. nr. 99/2000, Comisia de retrocedare a reţinut existenţa dreptului de proprietate al Ordinului Mizericordian asupra imobilului retrocedat, neputându-se reţine că pârâta şi-a depăşit competenţele.

Prima instanţă a apreciat că nu poate fi primită apărarea reclamantului în sensul în care menţiunile din C.F. nu sunt reale, în condiţiile în care acestea nu au fost rectificate în condiţiile legii.

Totodată, nu au putut fi reţinute susţinerile sale în sensul în care bunurile au trecut în proprietatea Statului Român în baza art. 191 din Tratatul de la Trianon, întrucât conform menţiunilor din CF, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare în baza Decretului nr. 302/1948.

Împrejurarea că Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Bihor au comunicat că nu deţin actul prin care s-a naţionalizat fostul Palat al Finanţelor în perioada 1948-1950, conform Decretului nr. 302/1948, nu poate să conducă la concluzia că imobilul ce face obiectul prezentei judecăţi nu a fost naţionalizat, conform Decretului nr. 302/1948, întrucât această concluzie se impune cu evidenţă prin menţiunile din C.F. menţionate.

De asemenea, în Registrul Jurnal Financiar apar consemnări privind banii folosiţi din fonduri proprii şi din împrumuturi contractate de Ordinul Mizericordian în scopul ridicării Palatului de Finanţe, menţiuni privind împrumuturile contractate apar şi în CF 1607 sub C.2 şi C.3 .

Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că decizia contestată a fost emisă în condiţii legale de către Comisia Specială de Retrocedare în limitele competenţelor stabilite de O.U.G. nr. 94/2004.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Ordinul Mizericordian Oradea, prima instanţă a considerat, de asemenea, că este neîntemeiată.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, obiectul acţiunii în prezenta cauză este reprezentat tocmai de anularea deciziei contestate, în temeiul căreia se solicită constatarea dreptului de proprietate, făcând trimitere la prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi reţinând că respectiva decizie nu este definitivă, atâta vreme cât a fost atacată cu contestaţia ce formează prezenta cauză, nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă cu privire la aceasta.

3. Recursurile exercitate în cauză împotriva sentinţei civile nr. 87/F-CONT din 6.04.2016

3.1. Recursul formulat de reclamantul Judeţul Bihor, prin Consiliul Judeţean Bihor, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

Recurentul arată, în esenţă, că instanţa de rejudecare nu a respectat niciunul dintre considerentele Deciziei de casare nr. 4752 din 10.12.2014 (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.), nu a analizat niciunul dintre argumentele reclamantului şi nu a analizat de ce s-au respins apărările sale (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), a interpretat greşit înscrierile de Carte funciară din 1962 şi 1967, schimbând înţelesul lămurit al acestor acte (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), nu a verificat problemele de drept indicate în considerentele deciziei de casare, a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material şi procesual aplicabile în cauză (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

3.1.1. Cu privire la inexistenţa actului de naţionalizare şi situaţia juridică a imobilului retrocedat, aspect cuprins în decizia de casare şi asupra căruia instanţa de rejudecarea avea obligaţia să se pronunţe

Pentru a putea fi aplicabile disp. O.U.G. nr. 94/2000 şi pentru a se verifica legalitatea deciziei de retrocedare, trebuie să existe o dovadă a preluării bunului de către stat, dovadă care nu există, conform adresei Arhivelor Statului din data de 25.11.2015.

Decizia de casare a stabilit cu putere de lucru judecat că, pentru a se putea dispune restituirea bunului ce face obiectul judecăţii, este absolut necesar să se facă dovada că acesta a făcut obiectul unei preluări de către Statul Român în perioada 06.03.1954 - 22.12.1989.

În analiza acestei probleme, nu prezintă importanţă cine a fost în anul 1900 proprietarul imobilului, ci trebuie să se facă dovada existenţei unei preluări de către Statul Român.

Instanţa de rejudecare avea obligaţia să verifice dacă în Decretul nr. 302/1948 este descris imobilul Palatul de Finanţe şi a fost preluat în baza acestui decret, sau dacă există un act prin care s-a pus în executare preluarea, în baza unui act ori aceasta s-a făcut fără titlu.

În opinia recurentului, Spitalul Mizericordian, identificat cu aceleaşi numere de carte funciară şi numere topografice, respectiv CF 1607 Oradea, nr. topo 584/1, 586, 587, 588/1 şi nr. 589, înscris în CF prin încheierea nr. 917/1962 şi nr. 3354/1967 a fost deja restituit Episcopiei Romano-Catolice prin O.U.G. nr. 101/2000, poziţia 19 din anexă.

Intervenientul Ordinul Mizericordian foloseşte exact aceleaşi acte (raportul de naţionalizare - pentru a justifica preluarea Palatului de Finanţe, deşi spitalul avea 20 de încăperi, iar palatul, 96 încăperi).

Argumentul Ordinului Mizericordian, în sensul că Palatul Finanţelor reprezintă "o anexă" nu este fundamentat pe niciun înscris.

În rejudecare, nu s-a reuşit să se demonstreze că Palatul Finanţelor a avut destinaţia de spital la data preluării, mai mult, însuşi intervenientul recunoaşte că în anul 1948 funcţiona în clădire Direcţia Financiară.

Mai arată recurentul că toate nelămuririle şi confuziile create puteau fi desluşite dacă dosarul de restituire, în baza O.U.G. nr. 101/2000, s-ar mai fi găsit în arhiva instituţiei ce a emis Nota de constatare din 25.09.2000.

Din actele dosarului, arată recurentul, rezultă că intabularea în CF a naţionalizării prin Decretul nr. 302/1948 s-a făcut abia prin adresa nr. x/1962, cu referire la imobilele cu nr. topo 586, 587, 589, 588/1, adică numerele ce aparţin Spitalului Mizericordian.

Din greşeală, în cererea de intabulare au apărut şi Policlinica de Adulţi (Palatul Finanţelor) şi Spitalul Dermato-veneric (Casa Vameşilor) deşi acestea nu au legătură cu numerele topo ce se regăsesc în încheierea de intabulare.

La baza acestei încheieri nu există decât o "erată" conţinută în adresa Notariatului de Stat Oradea, ce a determinat doar o "intabulare scriptică".

Mai mult, prin cererea de retrocedare din 19.02.2002, s-au solicitat cu titlu de retrocedare clădiri şi teren în suprafaţă de 5329 m.p., iar prin decizia de retrocedare s-a restituit o suprafaţă totală de 2626 m.p., ce aparţine aceloraşi numere topo.

Recurentul susţine şi că imobilul nu a fost niciodată proprietatea Ordinului, ci a fost construit de Statul Maghiar şi preluat de Statul Român în baza art. 191 din Tratatul de la Trianon.

3.1.2. Analiza comparativă a actelor care au stat la baza retrocedării din anul 2000 cu cele care au stat la baza deciziei din prezenta cauză dispusă prin decizia de casare

Instanţa de rejudecare nu a răspuns considerentelor deciziei de casare în care se arată că neconcordanţele topografice existente între înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi conţinutul notărilor înscrise în cartea funciară nu permit identificarea în concret a imobilului retrocedat prin decizia contestată (construcţie şi teren), cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acesteia nu se regăsesc menţiuni referitoare la suprafaţa de teren, descrierea şi destinaţia construcţiei retrocedate sau orice alte indicii obiective pentru determinarea dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia.

Avându-se în vedere că nu s-au mai găsit actele care au stat la baza dosarului de restituire din anul 2000, nu există un act de preluare a imobilului, iar expertiza dispusă prin decizia de casare nu poate fi efectuată în atare condiţii, recurentul opinează în sensul că instanţa de fond trebuia să admită acţiunea şi să constate că imobilul nu poate fi identificat, neputându-se stabili dacă nu există o confuzie faptică între imobilul ce a făcut obiectul retrocedării din 2000 şi cel restituit prin prezenta decizie contestată.

3.1.3. Cu privire la capacitatea de folosinţă a Ordinului Mizericordian la momentul formulării cererii de retrocedare - 19.02.2002, ce urma să fie verificată la rejudecare

Instanţa de fond a ignorat, susţine recurentul, considerentele deciziei de casare care au înlăturat efectele adresei din 22.11.2002 şi a pronunţat soluţia asupra excepţiei în baza acestei adrese, afirmând totodată că personalitatea juridică a ordinului a fost reactivată.

În combaterea acestei susţineri recurentul arată că ordinul a fost desfiinţat în anul 1949 şi nu a probat reînfiinţarea anterior datei de 19.12.2002.

3.1.4. Cu privire la nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei de restituire ca act administrativ, aspect ce trebuia să fie verificat ca urmare a deciziei de casare

Instanţa de rejudecare constată numai că au fost indicate actele avute în vedere la stabilirea dreptului de proprietate, precum şi temeiurile de drept care au fundamentat decizia de retrocedare.

Contrar acestei susţineri, recurentul arată că decizia nu este motivată, conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, au fost indicate acte fără relevanţă, nu există nicio dovadă a preluării abuzive a imobilului, există o neconcordanţă între obiectul solicitării şi obiectul retrocedării efective, nu există dovada dreptului de proprietate a imobilului în persoana ordinului.

3.1.5. În plus, prin indicarea disp. art. 3041 C. proc. civ., recurentul susţine, în legătură cu lipsa capacităţii de folosinţă a Ordinului Mizericordian, că în perioada 29.07.1949 - 13.12.1991, dată la care prin H.G. nr. 831/1991 s-a abrogat HCM nr. 810/1949, ordinul nu a existat

Astfel, ordinul trebuie să parcurgă o nouă procedură de înregistrare ca persoană juridică, idee susţinută şi de Codex Iuris Canonici, canonul 120 - "prin natura sa, persoana juridică este perpetuă, totuşi ea se stinge dacă este desfiinţată în mod legal de către autoritatea competentă".

Textul era aplicabil din punct de vedere ecleziastic tuturor cultelor aparţinând Bisericii Catolice, apreciază recurentul şi ar trebui să fie aplicabil chiar dacă abia prin H.G. nr. 1218/2006, emisă în temeiul Legii nr. 489/2006, Statul Român a recunoscut aplicarea pe teritoriul României a Codex Iuris Canonici şi l-a înglobat în sistemul de drept pozitiv român.

Ordinul Mizericordian nu s-a înscris nici în Registrul special al Primăriei Oradea din anul 1948 şi nici până în prezent, deşi avea obligaţia conform art. 17 din Decretul nr. 177/1948.

Pe fondul cauzei, recurentul susţine că nu s-a făcut dovada plăţii impozitului de către ordin în cei 49 de ani cât se pretinde că a fost proprietarul imobilului, bunurile nu au fost proprietatea sa, deoarece aşa-zisa Casă a Vameşilor a fost în realitate Spitalul Sztaroveczky care a aparţinut Fundaţiei Sztaroveczky.

Intervenientul a arătat că nr. topo 585/3 (cel de sub colţul Casei Vameşilor) este doar teren şi nu construcţie, fapt contrazis de CF a acelui imobil; nu justifică de ce a cerut 5329 m.p. în 2002 şi de ce acum se mulţumeşte cu 2288 m.p. (topo 585/4) şi 338 m.p. (topo 565/3); nu explică de ce există o diferenţă de 2703 mp între suprafaţa din CF şi cea efectiv măsurată de expertul care a întocmit opinia topografică.

3.2. Recursul formulat de intervenientul Municipiul Oradea, prin Primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

Recurentul-intervenient susţine că instanţa de fond a creat confuzie între fostul Palat al Finanţelor Regale devenit Policlinica de adulţi, situat pe str. Republicii şi aflat în domeniul public al judeţului Bihor, topo 585/4 şi imobilul reprezentând fosta Casă a Vameşilor devenit Spitalul de Boli Infecţioase, situat pe str. Gen. Magheru, topo 585/3.

Se mai invocă faptul că ordinul nu şi-a dovedit calitatea de fost proprietar al construcţiilor aferente topo x, iar prin adresa nr. x din 13.12.1967 s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate numai asupra imobilului-teren, înscris în CF, nr. topo x.

Imobilul aferent topo 585/3 se află în proprietatea Municipiului Oradea şi nu a Statului Român, cum în mod greşit susţine Comisia de Retrocedare.

Acelaşi imobil este situat pe str. G-ral Magheru şi nu pe str. Republicii, cum a reţinut aceeaşi comisie.

4. Apărările formulate de intimaţi

4.1. Întâmpinările intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare

Intimata susţine netemeinicia recursului din perspectiva motivelor de recurs invocate, în speţă, s-a stabilit în mod corect calitatea de fost proprietar a Ordinului asupra imobilului cu nr. topo 585/3 şi împrejurarea naţionalizării imobilului prin Decretul nr. 302/1948.

În privinţa excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a ordinului la data formulării cererii de retrocedare se susţine aplicabilitatea disp.art. 28 din Decretul-lege nr. 177/1948 şi adresa din 22.11.2002, ce demonstrează corecta respingere a excepţiei de către judecătorul fondului.

Se mai susţine că instanţa de fond a respectat considerentele deciziei de casare, a verificat actul în baza căruia s-a naţionalizat imobilul retrocedat şi a apreciat că nu sunt suficiente elemente pentru a dispune efectuarea unor lucrări de specialitate.

4.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-intervenient Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea

Intimatul susţine respingerea recursurilor şi, în primul rând, faptul că în cuprinsul deciziei de casare nu există dezlegări pe nicio problemă de drept, există doar indicaţiile instanţei de casare ce au fost respectate întrutotul la rejudecare, motiv pentru care nu sunt întrunite disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Se susţine de către intimat că instanţa de fond a constatat în mod corect că imobilul a fost preluat abuziv, a constituit proprietatea Ordinului la momentul anului 1948, dovedită cu extrasul de Carte funciară, dar şi cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, indicate la filele 9-12 din întâmpinare (65-68 din dosarul de recurs).

În al doilea rând, intimatul susţine că instanţa de fond, în mod just nu a procedat la efectuarea unor expertize, iar opinia topografică depusă de recurenta-reclamantă reprezintă o probă extrajudiciară.

În al treilea rând, intimatul susţine justeţea respingerii excepţiei nelegalităţii deciziei de retrocedare, pe considerentul că nu ar fi motivată în fapt şi în drept.

Referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a Ordinului, intimatul invocă faptul că, după abrogarea HCM nr. 810/1949, Ordinul a fost reactivat şi nu reînfiinţat.

Cu privire la recursul formulat de Municipiul Oradea, se reiterează excepţia lipsei de interes în formularea unei cereri de intervenţie în nume propriu, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Oradea de a formula o cerere de intervenţie în nume propriu, păstrând motivarea deja formulată la instanţa de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor formulate împotriva sentinţei civile nr. 87 din 6.04.2016 a Curţii de Apel Piteşti

Prealabil analizării motivelor de recurs se va constata că intimatul-invervenient Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea nu a formulat recurs împotriva sentinţei primei instanţe şi nici împotriva soluţiei asupra excepţiilor lipsei de interes şi a lipsei capacităţii procesuale active a Municipiului Oradea pentru formularea unei cereri de intervenţie în interes propriu, astfel încât nu poate reitera excepţiile în calea de atac a recursului, sentinţa fiind definitivă sub acest aspect.

Cu privire la recursurile declarate se va constata temeinicia acestora pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1. Asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a Ordinului călugăresc Mizericordian la momentul formulării cererii de retrocedare - 19.12.2002.

Prin Decizia de casare nr. 4752 din 10.12.2014 a Înaltei Curţi s-a reţinut că prima instanţă şi-a întemeiat concluzia privind existenţa persoanei juridice la data formulării cererii de retrocedare pe adresa din 22.11.2002 emisă de Secretariatul de Stat pentru Culte, deşi un asemenea act nu are efect constitutiv de drepturi şi nu a verificat susţinerile reclamantului în raport de celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal din 22.01.2003 întocmit de Episcopia romano-Catolică Oradea cu privire la reînfiinţarea ordinelor şi mănăstirilor desfiinţate în anul 1948 în care s-a menţionat că Ordinul se consideră reînfiinţat începând cu data de 15.01.2013, prevederile Decretului nr. 810/1949, cele ale Legii nr. 489/2006 şi cele ale Decretului nr. 177/1948.

La rejudecare, instanţa de fond a analizat dispoziţiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 489/2006, înscrisul din 21.06.2001 al Episcopiei Romano-Catolice Oradea, adresa din 22.11.2002 a Secretarului de Stat pentru Culte, procesul-verbal din 22.01.2003 al Episcopiei Romano-Catolice.

În raport de cele arătate reiese că instanţa de rejudecare a respectat îndrumările date prin decizia de casare, analizând toate înscrisurile depuse atât în susţinerea excepţiei, cât şi în combaterea acesteia, fără să îşi întemeieze soluţia exclusiv pe conţinutul adresei din 22.11.2002, astfel cum a invocat recurentul-reclamant.

Nicăieri în cuprinsul deciziei de casare nu s-a stabilit cu putere de lucru judecat că ordinul trebuie să probeze reînfiinţarea acestuia conform Decretului nr. 177/1948, ci doar au fost enunţate prevederile actului normativ, ce urmau să fie analizate de instanţa de rejudecare, ceea ce s-a şi întâmplat prin considerentele sentinţei recurate.

Prin HCM nr. 810/1949 s-a interzis funcţionarea pe teritoriul României a unor formaţiuni/organizaţii a unor ordine şi congregaţii romano-catolice, printre care şi Ordinul Călugăresc Mizericordian, de unde rezultă că se consideră că acestea sunt înfiinţate legal, conform statutelor proprii, dar şi potrivit Decretului nr. 177/1948.

Aşadar, ordinul nu a fost desfiinţat legal pentru ca ulterior, după anul 1990, să existe obligaţia reînfiinţării prin parcurgerea vreunei proceduri existente în Legea nr. 21/1924 a asociaţiilor şi fundaţiilor, în vigoare la acea dată.

Odată cu abrogarea HCM nr. 810/1949, ordinul a intrat în legalitate, ulterior a fost abrogată şi Legea nr. 21/1924, iar actul normativ ulterior ce priveşte asociaţiile/fundaţiile nu se aplică cultelor religioase.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede la art. 8 alin. (2) că dobândirea personalităţii juridice pentru părţile componente ale cultelor se realizează potrivit codurilor canonice proprii.

Astfel, este corect a se reţine că în data de 19.12.2002, data formulării cererii de retrocedare, existenţa personalităţii juridice nu poate fi pusă la îndoială, în raport de prevederile Legii nr. 489/2006, coroborate cu adresa din 22.11.2002, care, deşi are efect declarativ, demonstrează capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a ordinului.

În ceea ce priveşte procesul-verbal nr. x din 22.01.2003, se va constata că şi acesta are un efect declarativ, iar sintagma "reactivare" nu are semnificaţia dobândirii personalităţii juridice, ci doar a reluării activităţii, deoarece ordinul era deja înscris în statul de funcţiuni al Episcopiei romano-catolice.

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că actul din 22.01.2003 a avut rolul de a obţine pentru Ordin codul de înregistrare fiscală şi nu este o dovada a dobândirii personalităţii juridice la această dată, urmând a se respinge ca nefondate motivele de recurs invocate pe acest aspect.

2. Cu privire la existenţa/inexistenţa actului de naţionalizare şi situaţia juridică a imobilului retrocedat

Decizia de casare, amintind prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 republicat a îndrumat instanţa de rejudecare să stabilească în mod neechivoc, dacă imobilul solicitat prin cererea de retrocedare a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, cu titlu sau fără titlu, în perioada 06.03.1945 - 22.12.2989 şi să examineze motivele de nelegalitate susţinute prin cererea introductivă.

În concret, instanţa de rejudecare avea obligaţia să observe dacă există sau nu există acte prin care să se ateste naţionalizarea imobilului, existenţa unui proces-verbal de preluare a imobilului, cu descrierea acestuia şi cu arătarea proprietăţii dacă imobilul putea/nu putea face obiectul naţionalizării dispuse prin Decretul nr. 302/1948, dacă imobilul a avut destinaţia de spital, dacă imobilul se află începând cu anul 2002 în domeniul public al judeţului Bihor şi în administrarea Consiliului Judeţean Bihor.

Instanţa de rejudecare a apreciat că imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 302/1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare, ţinând seama de adresa nr. x/28.03.1962 a Statului Popular al oraşului Regional Oradea, care, în temeiul Decretului nr. 302/19448 a solicitat intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului, împotriva Ordinului Mizericordian asupra imobilelor înscrise în coala CF 1607, între care şi Policlinica de adulţi, fostul Palat al Finanţelor.

S-a mai invocat de către prima instanţă încheierile notariatului de Stat Regional nr. 917/1962 şi nr. 3354/1967, fişa individuală a mijloacelor fixe din 19.09.1963, Anexa 1 la situaţia juridică şi locativă întocmită de Administraţia Patronatului Imobilelor Oradea.

Cele reţinute de instanţa de rejudecare sunt însă greşite, deoarece imobilul retrocedat în prezenta cauză nu a avut niciodată anterior anului 1948 destinaţia de spital, fapt recunoscut şi de intervenientul-intimat şi nu putea fi naţionalizat în baza Decretului nr. 302/1948 ce a privit instituţiile sanitare private.

Din cuprinsul acestui decret, precum şi din procesul-verbal de preluare rezultă fără dubiu că este vorba de Spitalul Mizericordienilor cu 20 de încăperi, având adresa în str. Republicii.

Imobilul naţionalizat prin Decretul nr. 302/1948 apare în Anexa la O.U.G. nr. 101/2000 şi a fost restituit deja, imobilul este identificat la CF 1607 Oradea, topo 584/1, 586, 587, 588/1 şi 589.

Dreptul de proprietate al statului asupra imobilului naţionalizat prin Decretul nr. 302/1948 nu a fost însă înscris în CF până în anul 1962, când Statul Popular cere intabularea dreptului său de proprietate.

Printr-o erată, în anul 1967 se intabulează în favoarea statului şi topo nr. 585/1, numărul aferent Palatului Finanţelor.

Astfel, instanţa de rejudecare ar fi trebuit să constate, urmare a celor dispuse prin decizia de casare, că imobilul nu a fost naţionalizat prin Decretul nr. 302/1948, care a vizat numai instituţiile sanitare particulare şi că imobilul nu a avut niciodată destinaţia de spital.

Din actele dosarului rezultă şi că imobilul, în baza H.G. nr. 867/2002 face parte din domeniul public al judeţului Bihor şi în administrarea Consiliului judeţean Bihor, act ce nu a fost contestat în instanţă.

Cu privire la ceea ce a reţinut instanţa de fond, în sensul că nr. topo 585/1 se referă la imobilul în discuţie, se constată că prin adresa nr. x din 13.12.1967 a Sfatului Popular al oraşului Oradea, s-a solicitat Notariatului de Stat Oradea intabularea dreptului de proprietate a statului român numai asupra terenului şi nu asupra construcţiilor.

De altfel, şi în cererea de retrocedare s-a solicitat restituirea iniţial a 5329 m.p., iar prin decizie se restituie numai 2626 m.p., fără a se explica în niciun mod diferenţa.

Faţă de acestea, din actele dosarului rezultă, contrar celor reţinute de instanţa de rejudecare că imobilul nu a fost naţionalizat prin Decretul nr. 302/1948 şi a fost trecut dintr-o eroare în CF, prin "erată".

3. Cu privire la analiza comparativă a actelor care au stat la baza retrocedării din anul 2000 cu cele care au stat la baza deciziei din litigiul de faţă

Prin decizia de casare s-a impus instanţei de rejudecare să solicite depunerea la dosar a documentaţiei avută în vedere la retrocedarea dispusă prin nota de constatare din 25.09.2000, în temeiul O.U.G. nr. 101/2000, pentru evitarea unor posibile confuzii între ce s-a retrocedat deja şi ceea ce se solicită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000.

Cele dispuse de instanţa de casare nu au putut fi aduse la îndeplinire de către prima instanţă, deoarece actele care au stat la baza retrocedării din anul 2000 nu se mai găsesc, iar intervenientul-intimat nu a depus copii după acestea.

De asemenea, în atare condiţii nu au putut să fie efectuate nici expertizele topo şi construcţii dispuse prin decizia de casare, tocmai pentru identificarea imobilelor, ca urmare a neconcordanţelor existente între actele depuse la dosar, notările succesive din cartea funciară şi pentru a se evita suprapunerile între cele două cereri de retrocedare.

Astfel, şi în prezent se perpetuează aceleaşi confuzii şi neclarităţi, care nu au fost sancţionate, ca atare, de instanţa de rejudecare.

4. Cu privire la nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei de restituire ca act administrativ

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia Specială de retrocedare dispune prin decizie motivată retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, în baza documentaţiei prezentată de solicitanţi.

Solicitanţii au obligaţia să dovedească că imobilele le-au aparţinut în proprietate şi au fost prelevate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român [...] în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.

Deşi în mod formal, cerinţa motivării deciziei este îndeplinită, prima instanţă avea obligaţia să analizeze, conform celor dispuse prin decizia de casare, dacă considerentele de fapt şi de drept expuse de autoritate permit identificarea imobilului retrocedat şi dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru retrocedarea imobilului.

O primă analiză este necesară pentru dovedirea dreptului de proprietate al ordinului asupra imobilului solicitat spre retrocedare.

Prin decizie s-a dispus retrocedarea imobilului construcţie şi teren, situat în mun. Oradea, judeţul Bihor, înscris în CF a localităţii Oradea, nr. topo 585/4 şi în CF a localităţii Oradea, nr. topo x.

Numărul topo x face referire la o parte a terenului şi construcţie ce era denumită Casa Vameşilor, în prezent Spitalul de Boli Infecţioase, care nu are nicio legătură cu Palatul Finanţelor, despre care vorbeşte intervenientul-intimat.

Cu privire la acestea, intervenientul nu a depus niciun act de proprietate, iar sediul se află pe str. G-ral Magheru şi nu, cum se arată în decizia de retrocedare.

Numărul topo 585/4 se referă într-adevăr, la Palatul Finanţelor, iar din actele depuse la dosar nu rezultă în niciun mod preluarea abuzivă a imobilului de către statul român în perioada 1945-1989, cu titlu sau fără titlu.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât în sensul că Palatul Finanţelor nu a fost niciodată proprietatea Ordinului, ci a fost construit de Statul Maghiar şi preluat de Statul Român, în baza art. 191 din Tratatul de la Trianon, se constată că ipoteza nu este probată în niciun mod de către partea ce a invocat-o, urmând a fi respins acest argument din ansamblul motivelor de recurs.

Faţă de acestea, se va constata că nu sunt întrunite motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., ci numai cele de la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În drept, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se modifica sentinţa atacată, în sensul că se va admite acţiunea, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 va fi anulată Decizia nr. 26634 din 7.03.2012.

Pe cale de consecinţă, se va admite şi cererea de intervenţie principală formulată de Municipiul Oradea, prin primar.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Judeţul Bihor prin Consiliul Judeţean Bihor şi Municipiul Oradea prin Primar împotriva sentinţei nr. 87 din 6 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant.

Anulează Decizia nr. 2634 din 07 martie 2012 emisă de Comisia Specială de Retrocedare constituită în baza O.U.G. nr. 94/2000.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Municipiul Oradea prin Primar.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2016.