Incompatibility of insolvency practitioners before courts with judicial relatives; non-cumulation of legal advisor and insolvency practitioner roles

Asupra recursului de faţă:

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.07.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2/III/22.02.2013 pronunţată în dosar nr. x/2012 de către Consiliul Naţional de Conducere din cadrul UNPIR, solicitând anularea acestei decizii şi menţinerea deciziei nr. 12/15.06.2012 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNPIR, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 138 din 23.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B. şi s-a anulat Decizia nr. 2/III din 22.02.2013 emisă de CNC al UNPIR, menţinându-se Decizia nr. 12/2012 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNPIR; s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de intimata B. prin întâmpinare cu privire la art. 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006; au fost obligate intimatele să plătească petentei 3050 RON cheltuieli de judecată, în solidar, conform art. 455 noul C. proc. civ.

1.3. Recursurile

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B., criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

Prin recursul lor, recurenţii pârâţi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR) şi Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii ca fiind legală şi temeinică a Deciziei nr. 2/III/2 din 22 februarie 2013 emisă de Consiliul Naţional de Conducere al UNPIR.

1.3.1. Recursul formulat de recurenţii-pârâţi Consiliul National de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) şi Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România

1.3.1.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenţii au arătat că în mod greşit a apreciat instanţa de fond ca pârâta B. a reprezentat C. in dosar nr. x/2008 in calitate de practician în insolventa. La momentul reprezentării societăţii C. de către pârâta B. in dosar nr. x/2008 în faţa Curţii de Apel Galaţi, aceasta societate nu mai deţinea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., fiind înlocuită de judecătorul sindic în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei prin sentinţa pronunţată la data de 07.10.2010.

Faptul ca C. nu mai deţinea calitatea de practician in insolventa al debitorului D. S.R.L. după pronunţarea sentinţei judecătorului sindic din data de 07.10.2010 rezulta din dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care arata că "hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs". Astfel, ca efect al hotărârii executorii pronunţate de judecătorul sindic la data de 07.10.2010, calitatea de practician in insolventa a C. a încetat la data de 07.10.2010.

Faptul ca împotriva acestei hotărâri pronunţate de judecătorul sindic practicianul in insolventa C. a formulat recurs nu înseamnă ca în etapa judecării recursului acesta avea calitatea de practician al debitoarei D. S.R.L., ci aceasta calitate o deţinea E., iar pârâta B. a reprezentat C. in calitate de consilier juridic.

Conform prevederilor art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat in Monitorul Oficial nr. 684 din 29.07.2004 cu modificările ulterioare, consilierul juridic trebuie să îşi îndeplinească sarcinile încredinţate de angajatorul sau şi stabilite prin fisa postului, in caz contrar putând fi sancţionat disciplinar; de asemenea, conform prevederilor art. 24 din Statutul profesiei de consilier juridic, acesta nu era incompatibil sa reprezinte C. în propria cale de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic la data de 07.10.2010.

Astfel, conform art. 40 din statutul profesiei de consilier juridic, acesta era dator sa reprezinte interesele societăţii al cărui angajat este. În aceste condiţii, instanţa de fond in mod greşit a apreciat ca pârâta B. a reprezentat C. în calitate de lichidator şi nu de consilier juridic, schimbând încadrarea juridica a acesteia in vederea aplicării unei sancţiuni netemeinice.

Nu poate fi primita motivarea instanţei de fond deoarece a admite acest raţionament al instanţei de fond, ar însemna a se îngrădi dreptul consilierilor juridici de a se angaja la societăţi de insolventa şi a le reprezenta in fata instanţelor de judecata.

De asemenea, din motivarea instanţei de fond se poate observa faptul ca aceasta nu a analizat cu atenţie probatoriul cauzei, deoarece din probatoriul administrat rezulta ca la acea vreme practicianul în insolventa C. era înlocuit, conform sentinţei din data de 07.10.2010 pronunţată de judecătorul sindic in dosar nr. x/2008 şi nu mai deţinea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., iar recursul promovat de C. viza tocmai hotărârea judecătorului sindic din data de 07.10.2010 prin care a fost înlocuit.

Ca şi consilier juridic al C., pârâta era obligata conform statutului şi fisei postului sa asigure consultanta şi reprezentare angajatorului sau. Astfel, in prezenta speţa dedusa judecăţii, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca îşi regăsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 26 şi 27 alin. (2) şi (3), din O.U.G. nr. 86/2006 şi art. 3 lit. g), 16 şi 26 din Codul privind conduita etica a membrilor UNPIR.

Or, pentru clarificarea exercitării profesiei de practician in insolventa a pârâtei trebuie avute in vedere atât dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 86/2006, cat şi dispoziţiile art. 20, 24 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei care reglementează principalele atribuţii ale practicianului. Printre aceste atribuţii nu se afla şi aceea de a promova şi susţine recursul la hotărârea judecătorului sindic prin care practicianul in insolventa a fost înlocuit. Conform Legii nr. 85/2006, practicianul in insolventa nu este parte in dosar, acesta este organ care aplica procedura. Or, susţinerea recursului promovat de societatea la care aceasta este angajata, reprezintă fara doar şi poate o activitate de jurist şi nu de practician in insolventa, nefiind incidente dispoziţiile art. 26 şi 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006 şi art. 3 lit. g), 16 şi 26 din Codul privind conduita etica a membrilor UNPIR.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.1.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 12 din 15 iunie 2012, Comisia Superioara de Disciplina a UNPIR a admis sesizarea disciplinara formulată de intimata-reclamantă şi a dispus sancţionarea practicianului in insolventa B. cu suspendarea din profesie pe o perioada de 3 luni. În motivarea Deciziei nr. 12 din 15 iunie 2012, Comisia Superioara de Disciplina a avut in vedere prevederile legale stipulate la art. 27 alin. (2) (fost 29 alin. (2), înainte de republicare) din O.U.G. nr. 86/2006.

Aşadar, pârâta B. a incalcat in mod flagrant dispoziţia legala mai sus menţionata, având in vedere ca a fost împuternicită/delegată în calitate de lichidator/practician in insolventa şi a reprezentat in aceasta calitate interesele lichidatorului judiciar/practicianului în insolvenţă C. in fata Curţii de Apel Galaţi (unde magistrat era unchiul sau) la termene succesive in dosarul de faliment nr. x/2008 al S.C. D. S.R.L.. Daca ar fi avut doar calitatea de jurist nu ar fi fost înscrisa in tabelul practicienilor in insolventa ca fiind practician definitiv angajat/colaborator F. SPRL şi in nici un caz nu ar fi putut compărea in fata instanţei, iar pe de alta parte calitatea in care pârâta B. a fost împuternicita sa reprezinte interesele C. in fata Curţii de Apel Galaţi a fost invariabil aceea de lichidator/practician in insolventa.

Comisia a reţinut ca abaterea săvârşită de B. nu consta doar in prezenta acesteia in instanţa, ci şi in faptul ca practicianul in insolventa B. şi-a încălcat obligaţia sa legala de a se abţine, aşa cum este ea prevăzuta de art. 29 din O.U.G. nr. 86/2006.

Împotriva Deciziei Comisiei Superioare de Disciplina au formulat contestaţie atât practicianul in insolventa B. care a solicitat anularea acesteia ca nefondată şi netemeinica, cat şi intimata, care a solicitat mărirea perioadei de suspendare de la 3 luni la 1 an. În motivarea contestaţiei sale, practicianul B. a afirmat ca s-a prezentat in dosar nr. x/2008 al Curţii de Apel Galaţi la un singur termen de judecata.

Intimata a arătat că a anexat copii de pe mai multe încheieri de şedinţa şi de pe delegaţiile/împuternicirile contestatoarei care atesta prezenta acesteia, în calitate de lichidator, la Curtea de Apel Galaţi la termenele din: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 şi 23.02.2011.

Intimata a arătat că pârâta a compărut in fata instanţei de nenumărate ori, chiar daca având statut de angajat, în calitatea sa de practician in insolventa, aşa cum figurează în delegaţiile/împuternicirile depuse la dosar şi in tabelul practicienilor in insolventa, angajata in cadrul C.e, una din formele prevăzute de legea de organizare a profesiei de practician in insolventa.

Se arată că art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 prevede in mod expres ca "Interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplica şi practicianului in insolventa care se foloseşte de forma de organizare profesionala sau de raporturile de conlucrare profesionala stabilita de prezenta ordonanţa de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor."

În plus, Legea nr. 85/1996 (Legea insolventei) preciza la art. 9 alin. (5) faptul că administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aibă calitatea de practician in insolventa, potrivit legii, iar potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 86/2006 exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii.

În mod absolut nelegal şi netemeinic, in pofida actelor depuse la dosarul cauzei şi in pofida considerentelor şi deciziilor Instanţelor de judecata raportate la situaţia de fapt din speţa, Consiliul National de Conducere al UNPIR ca Instanţa de disciplina a admis contestaţia practicianului in insolventa B. şi in acest sens a emis Decizia nr. 2/III/2 din 22 februarie 2013 a cărei anulare am solicitat-o, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea noastră.

Intimata a arătat că recursul UNPIR şi al Consiliului National de Conducere al UNPIR este motivat prin preluarea integrală a deciziei anulate de instanţa de fond.

Pornind de la sentinţa judecătorului sindic din 7.10.2010 prin care C. a fost înlocuit din funcţia de lichidator, se afirma ca prezenta practicianului in insolventa B. la Curtea de Apel Galaţi (unde magistrat este unchiul ei) a fost doar la un singur termen de judecata, in data de 05.05.2011, când la acel termen a întreprins activitate de jurist şi nu de practician în insolvenţă, deoarece C. nu mai avea calitatea de administrator/lichidator judiciar in dosarul de faliment al D. S.R.L., ci doar de simplu reclamant care a formulat recurs la Curtea de Apel Galaţi pentru a ocupa din nou poziţia de administrator/lichidator judiciar.

Intimata a arătat că aceste afirmaţii sunt greşite, deoarece practicianul B. a fost de mult mai multe ori prezenta la Curtea de Apel Galaţi, la nenumărate termene de judecata la care a reprezentat interesele entităţii din care făcea parte, in mai multe dosare, aşa cum rezulta in mod evident din încheierile de şedinţa depuse la dosarul de cercetare disciplinara. De fiecare data, pârâta B. a fost împuternicita de angajatorul său C. sa stea în instanţa la Curtea de Apel Galaţi în calitate de practician în insolvenţă/lichidator, aşa cum reiese din delegaţiile/împuternicirile depuse la dosar.

Nu se poate susţine că înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar C. dispusa de către judecătorul sindic la data de 7.10.2010 anulează de la acea data, in mod automat, calitatea de practician în insolventa atât ale C., cat şi ale reprezentantei sale B.. C. a formulat recurs la Curtea de Apel Galaţi, in calitatea sa de practician in insolventa şi nu de reclamant, deoarece conform legii doar in calitate de practician in insolventa acesta putea sa solicite redobândirea poziţiei de administrator judiciar/lichidator la S.C. D. S.R.L.

Atât C., cat şi reprezentanta sa in instanţa, B., au continuat şi continua să aibă calitatea de practicieni in insolventa deoarece nu se aflau in niciuna dintre situaţiile de suspendare/incetare a calităţii de practician in insolventa prevăzute de art. 36 şi 37 din O.U.G. nr. 86/2006. De altfel, nici măcar pârâta nu a susţinut in contestaţia sa ca nu ar fi mai avut calitatea de practician in insolventa, pentru ca angajatorului C. (care a delegat-o sa ii reprezinte in recurs) ii încetase funcţia de lichidator, ci doar a pretins ca s-a prezentat in fata Curţii de Apel Galaţi sa susţină recursul in calitate de jurist.

Schimbarea intre cele doua calităţi, de practician în insolventa şi de jurist, nu este posibila şi nu poate fi reţinută având in vedere ca în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, astfel că C. in care funcţiona practicianul B. nu îşi putea schimba calitatea procesuala in recurs. De altfel, in acelaşi sens este şi art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, care precizează faptul că societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de practician în insolventa.

Se invocă prev. art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/1996 şi ale art. 26 din O.U.G. nr. 86/2006 şi se concluzionează în sensul că pârâta a avut calitatea de practician in insolventa şi a fost delegata şi s-a prezentat la mai multe termene in aceasta calitate sa susţină in fata Curţii de Apel Galaţi, la care magistrat era unchiul ei, recursul formulat de practicianul in insolventa C. pentru ca acesta sa redobândească poziţia de lichidator la D. S.R.L.. Mai mult, in cadrul acelui dosar se judeca şi recursul formulat pentru diminuarea unei creanţe din tabloul creditorilor, tablou întocmit de administratorul/lichidatorul judiciar C., iar SPRL-ul nu putea sta in fata instanţei de recurs - Curtea de Apel Galaţi decât în calitatea sa de administrator/lichidator judiciar - practician in insolventa pentru a-şi susţine punctul de vedere.

Chiar presupunând, prin absurd, ca parata ar fi fost jurista, aceasta s-ar fi făcut din nou vinovata de încălcarea legii (art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic care prevede ca: "exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu ...d) funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară; art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic, care prevede că "calitatea de jurist este suspendată: a) in caz de incompatibilitate". În aceste condiţii se impunea trecerea paratei in Secţiunea a V-a a Tabloului UNPIR, la categoria persoane incompatibile, şi nu la Secţiunea I subsecţiunea D - practicieni definitivi angajaţi sau colaboratori ai formelor de exercitare a profesiei.

În drept, au fost invocate prev. art. 205-208 din C. proc. civ.

1.3.1.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenţii-pârâţi nu au depus răspuns la întâmpinare, deşi aceasta le-a fost comunicată în termenul legal.

1.3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă B.

1.3.2.1. În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

Recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, nefiind respectat principiul contradictorialităţii. Astfel, la termenul de judecata din data de 09.01.2015, primul termen de judecata, recurenta a formulat o cerere pentru lipsa de apărare in vederea angajării unui apărător care sa-i reprezinte interesele in cauza, cerere ce a fost respinsă nemotivat de instanţa, deşi era prima cerere in acest sens; se mai arată că motivul amânării a fost acela că în perioada 06.01.2015-23.02.2015, fiul în vârsta de 9 ani a avut probleme medicale, care au necesitat atât internări in spital (mama şi copil) în spitale din Bucureşti, cât şi prezentări la serviciul de urgenţă din cadrul Spitalului Judeţean Brăila.

Recurenta a arătat că nu şi-a exercitat profesia de practician in insolventa in una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, ci a avut doar calitatea de practician insolventa salariat in cadrul societăţii C. Bacău, astfel încât nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 12 din O.U.G. 86/2006.

Faptul ca este afin de gradul al III -lea cu un magistrat de la Curtea de Apel Galaţi, respectiv cu dl. G. de la secţia de contencios administrativ şi fiscal poate constitui, eventual, un motiv de bănuiala legitima, fiind incidente dispoziţiile privind strămutarea, dar nu poate constitui motiv de incompatibilitate, recurenta nefiind organizată în una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 6/2006.

Mai mult decât atât, contestatoarea a solicitat strămutarea pricinii ce face obiectul dosar nr. x/2008, cerere ce a fost admisă, dosarul fiind judecat la Curtea de Apel Piteşti, astfel încât acesteia nu i-a fost adusa niciun fel de vătămare drepturilor sale procesuale.

Totodată, sesizarea a fost depusă la data de 06.01.2012, respectiv la 7 luni după rămânerea definitiva şi irevocabila a deciziei Curţii de Apel Piteşti şi după 2 luni de la închiderea procedurii debitoarei S.C. D. S.R.L. Brăila (sentinţa din 9.11.2011 de închidere a procedurii de faliment, lichidator judiciar fiind E. Constanta).

Recurenta a arătat că instanţa de fond a interpretat in mod greşit dispoziţiile legale, dând dovadă de prejudecată; cheltuielile de judecata sunt admise fara a arata documentele in baza cărora se solicita şi ce reprezintă acestea.

Instanţa a dat o interpretare greşita dispoziţiilor art. 8 din O.U.G. nr. 6/2006 şi art. 20 din Legea nr. 85/2006, care se refera strict la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute in sarcina administratorului judiciar sau lichidatorului, considerând în mod greşit că redobândirea calităţii de lichidator judiciar al C. în cadrul dosarului de la Curtea de Apel Galaţi reprezintă tot o atribuţie a practicianului în insolventa desemnat in cauza.

Totodată, nu a ţinut seama de dispoziţiile art. 1 din legea contenciosului administrativ, care prevede ca orice persoana vătămata in drepturile ei poate să solicite anularea actului; actul administrativ nu ii aduce nici o vătămare, sancţiunea aplicabila este o sancţiune personala şi persoana care este vătămata in condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2006 este pârâta, iar nu reclamanta.

Recurenta a arătat că activitatea sa in faţa Curţii de Apel Galaţi a fost strict juridica de reprezentare a societăţii C. Bacău ca parte in cadrul dosarului, neputând îndeplini atribuţii de practician in insolventa, deoarece nu avea calitatea pe administrator/judiciar al debitoarei la data judecării dosarului în faţa Curţii de apel Galaţi, secţia maritimă fluviala şi comerciala.

Pentru nerespectarea principiului contradictorialităţii prin încălcarea dreptului la apărare, recurenta-pârâtă a solicitat casarea in condiţiile art. 497 C. proc. civ., iar faţă de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului in sensul respingerii contestaţiei formulate de către S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.2.2. Întâmpinarea

Celelalte părţi nu au formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurenta-pârâtă B., deşi acesta le-a fost comunicat în termenul legal.

2. Procedura de soluţionare a recursurilor

2.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În conţinutul raportului întocmit în cauză, s-a reţinut că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, urmând ca raportul să fie înaintat spre analiză completului de filtru în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017, completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

2.2. Decizia Curţii Constituţionale

La dosarul de recurs a fost depusă Decizia nr. 688 din 20 octombrie 2015 a Curţii Constituţionale, prin care a fost soluţionată excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţia invocată de pârâta B. în dosar nr. x/2014.

2.3. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

2.3.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul National de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR)

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este următoarea:

La data de 06.01.2012, intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o plângere împotriva recurentei-pârâte B., pentru încălcarea repetata a prevederilor art. 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006 şi ale principiului fundamental prevăzut de art. 3 lit. g) şi ale art. 16 şi 26 din Codul de etica profesionala a membrilor UNPIR.

Prin decizia nr. 12 din 15.06.2012 emisa de Comisia Superioara de Disciplina a UNPIR, a fost admisa cererea intimatei-reclamante şi s-a dispus sancţionarea practicianului in insolventa B. cu suspendarea din profesie pentru o perioada de 3 luni.

În motivarea acestei decizii, Comisia Superioara de Disciplina a retinut în esenţă faptul că pârâta B. era incompatibilă să exercite profesia de practician in insolventa in fata Curţii de Apel Galaţi, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Împotriva acestei Decizii, pârâta B. a formulat contestaţie, arătând în esenţă faptul ca aceasta este angajata cu contract individual de munca F. SPRL in funcţia de consilier juridic, fiind totodată şi practician in insolventa înscris în tabloul UNPIR.

Prin Decizia nr. 2/111/2 din 22.02.2013 emisa de Consiliul National de Conducere al UNPIR, a fost admisa contestaţia formulata de pârâta B. şi a fost modificata în tot Decizia nr. 12 din 15.06.2012 a Comisiei Superioare de Disciplina, in sensul respingerii contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L.

În motivarea deciziei sus menţionate, Consiliul National de Conducere al UNPIR a retinut în esenţă faptul ca, pe rolul Tribunalului Brăila a fost înregistrat dosar nr. x/2008 ce avea ca obiect procedura insolventei privind pe debitoarea D. S.R.L., dosar in cadrul caruia a fost desemnat in calitate de practician in insolventa C.

În cadrul acestui dosar de insolventa, la data de 07.10.2010 judecătorul sindic in baza art. 19 din Legea nr. 85/2006 a dispus inlocuirea practicianului in insolventa C. cu E., sentinţa ce a fost recurată de C.

În cadrul soluţionării recursului, pârâta B. a reprezentat interesele societăţii la care este angajata in calitate de consilier juridic; atât B., cat şi partea pe care o reprezenta nu puteau să-şi exercite atribuţiile prevăzute de art. 20 şi 24 din Legea nr. 85/2006, întrucât C. nu mai avea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., având calitatea de recurent împotriva sentinţei de înlocuire. Se mai retine ca B. nu se afla in stare de incompatibilitate, deoarece a acţionat in calitate de consilier juridic.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie in fata Curţii de Apel Bucureşti, contestaţie ce a fost admisa prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs.

Problema de drept dedusă judecăţii prin prezentul recurs este aceea dacă recurenta-pârâtă B. a încălcat prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 şi ale art. 3 lit. g), art. 16 şi 26 din Codul de etică al UNPIR.

Pentru rezolvarea acestei probleme de drept, instanţa de recurs trebuie să stabilească calitatea în care pârâta B. a reprezentat societatea C. în cadrul dosar nr. x/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, instanţă în cadrul căreia funcţiona ca judecător magistratul G., rudă de gradul al III lea cu aceasta. În speţă, trebuie stabilit dacă această reprezentare a avut loc în calitatea de practician în insolvenţă sau de consilier juridic.

Recurentul-pârât UNPIR şi recurenta-pârâtă B. au susţinut faptul că aceasta din urmă a avut ca temei de reprezentare calitatea sa de consilier juridic.

Pe de altă parte, reclamanta, Comisia Superioară de Disciplină şi prima instanţă au reţinut că temeiul reprezentării a fost cel al calităţii de practician în insolvenţă.

Pârâta B. este practician în insolvenţă înscris în Tabloul UNPIR începând cu data de 03.12.2007, fiind angajată cu contract individual de muncă F. SPRL Bacău. Astfel, din Tabloul practicienilor în insolvenţă aflat pe site-ul recurentei-pârâte, rezultă că pârâta B. este practician în insolvenţă definitiv angajat/colaborator F. SPRL.

Din cuprinsul contractului individual de muncă aflat la dosarul de fond, rezultă că pârâta a fost angajată pe perioadă determinată în calitate de jurist la societatea C. S.R.L. Bacău începând din anul 2004, cu prelungiri succesive.

Dosar nr. x/2008 aflat pe rolul Tribunalului Brăila avea ca obiect procedura de insolvenţă privind pe debitoarea S.C. D. S.R.L. Brăila, dosar în cadrul căruia C. Bacău fusese desemnată administrator judidicar/lichidator.

În cadrul acestui dosar, la data de 07.10.2010, judecătorul sindic a dispus, în baza art. 19 din Legea nr. 85/2006, înlocuirea societăţii C. Bacău din calitatea sa de lichidator judiciar cu societatea E. Constanţa, sentinţă ce a fost recurată de C. Bacău. Această soluţie a fost pronunţată prin sentinta nr. 864 din data de 07 Octombrie 2010 de către Tribunalul Brăila sectia comercială şi de contencios administrativ.

Recursul a fost strămutat de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Piteşti, ca urmare a cererii de strămutare formulate de S.C. A. S.R.L.. Recursul a fost astfel soluţionat de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în cadrul dosar nr. x/2008/a1 prin decizia nr. 1515/R-COM din 10 Iunie 2011.

În cadrul soluţionării recursului, la termenul din 05.05.2011, pârâta B. a reprezentat interesele societăţii recurente C. Bacău în acest dosar.

Dispoziţiile legale incidente sunt următoarele:

- art. 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă:

"(2) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror.

(3) Interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică şi practicianului în insolvenţă care se foloseşte de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor. Practicienii în insolvenţă sunt obligaţi să comunice UNPIR instanţele la care nu îşi pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancţiunea suspendării."

- art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România din 29.09.2007:

"Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvenţă în conduita lui, în relaţiile profesionale cu ceilalţi, sunt:

g) respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară."

- art. 16 din Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România din 29.09.2007:

"Membrii persoane fizice şi societăţi profesionale vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară în calitatea lor de practicieni în insolvenţă."

- art. 26 din Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România din 29.09.2007:

"Practicienii în insolvenţă nu îşi vor exercita profesia cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 86/2006."

Înalta Curte constată că sesizarea făcută de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a privit încălcarea repetată a acestor dispoziţii legale, fiind invocate mai multe termene de judecată: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 şi 23.02.2011; 05.05.2011.)

În ceea ce priveşte reprezentarea societăţii la termenul din 05.05.2011, Înalta Curte constată că decizia UNPIR cuprinde o eroare de fapt, ce apoi s-a reflectat în eroare de judecată, privind greşita aplicare a prevederilor legale menţionate mai sus.

Astfel, la pagina 4 din decizia UNPIR, se menţionează faptul că în cadrul soluţionării recursului la termenul din 05.05.2011, pârât B. a reprezentat societatea C. Bacău în dosar nr. x/2008 ce a avut ca obiect înlocuirea lichidatorului judiciar; or, reţine UNPIR, societatea C. nemaiavând calitatea de lichidator judiciar al debitoarei, era doar reclamant iar pârâta B. a reprezentat societatea amintită în calitate de consilier juridic.

Înalta Curte constată, mai întâi, faptul că eroarea cu privire la data soluţionării recursului schimbă consecinţele juridice ale reprezentării efectuate de pârâta B.. Astfel, recursul a fost soluţionat la data de 10.06.2011, iar nu la 05.05.2011, de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în cadrul dosar nr. x/2008/a1 prin decizia nr. 1515/R-COM din 10 Iunie 2011.

Pe de altă parte, Comisia Superioară de Disciplină a avut în vedere termenul din 05.05.2010, iar nu din 05.05.2011.

Ca urmare, considerentele avute în vedere de UNPIR cu privire la termenul din 05.50.2011 nu pot fi avute în vedere ca şi motivare a deciziei sale, neexistând un asemenea termen în cauzele ce fac obiectul prezentei analize. În realitate, termenul avut în vedere de prima instanţă de disciplină este cel din 05.05.2010, care nu a avut legătură cu înlocuirea lichidatorului judiciar, înlocuire ce s-a produs la 07.10.2010, deci ulterior.

În subsidiar, în ipoteza în care s-ar putea considera că menţiunea din decizia UNPIR referitoare la data de 05.05.2011 este o eroare materială, iar UNPIR a avut în vedere în realitate termenul de soluţionare a recursului la sentinţa de înlocuire a lichidatorului judiciar, va fi analizată şi incidenţa normelor legale privind incompatibilitatea raportat la acest termen (10.06.2011).

Susţinerea pârâtei B. şi a UNPIR a fost în sensul că, atâta timp cât C. fusese înlocuită prin încheierea din 07.10.2010 (încheiere ce are efect executoriu), în cadrul recursului această societate nu mai avea calitatea de lichidator judiciar, astfel că nici reprezentantul său pârâta B. nu putea avea această calitate. S-a reţinut ca argument faptul că pârâta B. este practician în insolvenţă înscris în Tabloul UNPIR de la 3.12.2007, dar angajată cu contract individual de muncă în funcţia de consilier juridic la aceeaşi societate. În fine, s-a reţinut că printre atribuţiile lichidatorului judiciar nu se află şi aceea de a promova şi susţine recursul la hotărârea judecătorului sindic prin care practicianul în insolvenţă a fost înlocuit în dosar.

Înalta Curte reţine că, într-adevăr, faţă de prev. art. 12 din Legea nr. 85/2006, sentinţa prin care a fost înlocuit lichidatorul judiciar era executorie, de la data de 07.10.2010 C. nemaideţinând această calitate. Cu toate acestea, nu se poate separa în mod logico-juridic, recursul prin care această societate urmărea redobândirea calităţii de lichidator judiciar faţă de debitor de instituţia juridică a insolvenţei; cu alte cuvinte, toate normele juridice de drept material şi procesual ce trebuie respectate în cadrul dosarelor de insolvenţă în faţa instanţei de judecată, trebuie respectate şi în această ipoteză, neexistând o exceptare expresă a legiuitorului în acest sens.

Ca atare, normele juridice referitoare la respectarea regimului incompatibilităţilor sunt pe deplin aplicabile şi recursului împotriva soluţiei de înlocuire a lichidatorului judiciar.

În ceea ce priveşte calitatea în care pârâta B. a reprezentat societatea C. la acest termen, aspect care va interesa şi analiza pentru celelalte termene invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că nu poate fi avută în vedere susţinerea acesteia, în sensul că temeiul juridic al reprezentării a fost acela de consilier juridic, iar nu de practician în insolvenţă.

Se constată că în mod evident, o persoană fizică nu poate fi concomitent consilier juridic şi practician în insolvenţă în cadrul aceleiaşi societăţi.

Această constatare rezultă din prev. art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (conform cărora "exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară"), precum şi din prev. art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic ("calitatea de jurist este suspendată în caz de incompatibilitate").

Câtă vreme intervenise o suspendare de drept a calităţii de consilier juridic, odată cu dobândirea ulterioară a calităţii de lichidator judiciar, indiferent de menţiunile efectuate în Tabloul UNPIR, este evident că pârâta B. nu mai putea folosi calitatea de consilier juridic în mod efectiv. Astfel, la termenul din 10.06.2011, indiferent de menţiunile din practicaua deciziei de soluţionare a recursului, pârâta B. putea fi doar lichidator judiciar în reprezentarea societăţii C..

Un argument distinct dar în acelaşi sens este reprezentat şi de prev. art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, potrivit cărora:

"Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu:

a) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior juridic sau economic;

b) calitatea de avocat, expert contabil, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator ori expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei."

Or, calitatea de consilier juridic nu este enumerată printre calităţile compatibile cu cea de practician în insolvenţă.

Pe de altă parte, cu egală putere se impun şi prev. art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora:

"administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă, potrivit legii."

În concluzie, nu se poate reţine susţinerea recurentei-pârâte B., în sensul că temeiul juridic al reprezentării în faţa instanţei a societăţii C. a fost acela de consilier juridic, iar nu de practician în insolvenţă.

Sunt nerelevante toate susţinerile recurenţilor-pârâţi UNPIR şi Consiliul Naţional de Conducere al UNPIR referitoare la dispoziţiile legale aplicabile statutului profesiei de consilier juridic ce ar fi fost încălcate de pârâta B. dacă aceasta s-ar fi prezentat ca şi practician în insolvenţă, în loc de consilier juridic; cât timp, faţă de disp. art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic coroborat cu prev. art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic, ca urmare a dobândirii calităţii de practician în insolvenţă în cadrul societăţii C., calitatea sa de consilier juridic era suspendată, ceea ce conduce la suspendarea tuturor obligaţiilor decurgând din această calitate.

Nu se poate reţine nici îngrădirea dreptului consilierilor juridici de a se angaja la societăţi de insolventa şi a le reprezenta in fata instanţelor de judecata, prin această interpretare, deoarece reglementarea unei incompatibilităţi legale este la latitudinea legiuitorului şi are în vedere principii generale legate de asigurarea îndeplinirii atribuţiilor în condiţii optime.

În plus, prin Decizia nr. 688/2015 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, pronunţată ca urmare a sesizării de către prima instanţă în cauza de faţă, instanţa constituţională a analizat şi chestiunea generală dacă stabilirea unei interdicţii în exercitarea unei profesii încalcă sau nu dreptul la muncă. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că nu există o asemenea încălcare în situaţia dată, întrucât existenţa anumitor interdicţii sau incompatibilităţi este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei; prin instituirea interdicţiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădeşte alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.

În ceea ce priveşte susţinerea că, în concret, pârât B. a îndeplinit exclusiv atribuţii de consilier juridic, susţinerea recursului promovat de societatea la care aceasta este angajata fiind o activitate de jurist şi nu de practician in insolventa, în mod corect a stabilit prima instanţă că este nefondat.

Astfel, o astfel de susţinere intră în contradicţie cu interesele societăţii C. Bacău care erau de natura proceselor specifice de insolvenţă; Înalta Curte reţine că nu a existat un echivoc al reprezentării juridice: consilier juridic sau practician în insolvenţă, cât timp scopul împuternicirii oferite de C. era "să ne reprezinte interesele în dosar nr. x/2008", adică interesele sale legate de activitatea de insolvenţă.

Astfel, devin aplicabile disp. art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006, pârâta în calitate de practician în insolvenţă aflându-se în stare de incompatibilitate la Curtea de Apel Galaţi, unde funcţiona ca judecător o rudă a sa până la gradul al III-lea.

În ceea ce priveşte celelalte termene la care pârâta a reprezentat societatea (termenele din: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 şi 23.02.2011), se constată că plângerea formulată de intimata-reclamantă a privit încălcări succesive, care au fost analizate ca atare de Comisia Superioară de Disciplină, aceasta reţinând ca fiind definitorie pe cea din data de 05.05.2010.

Pe de altă parte, UNPIR a analizat exclusiv termenul din data de 05.50.2011, cu privire la care s-a reţinut deja că a fost în mod eronat avut în vedere, omiţând a analiza restul încălcărilor reclamate.

Ca atare, Înalta Curte va avea în vedere toate termenele invocate prin plângerea efectuată de intimata-reclamantă.

Astfel, la termenul din 05.05.2010 în dosar nr. x/2008, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent "lichidator" B. în baza delegaţiei pe care o depune la dosar.

La termenul din 10.09.2010 în dosar nr. x/2008 R2, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent pentru lichidatorul judiciar al intimatei debitoare consilier juridic B.. Împuternicirea emisă pentru acest termen se referă la calitatea de lichidator a pârâtei B.

La termenul din 13.10.2010 în dosar nr. x/2008 R3, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent pentru lichidatorul judiciar al intimatei debitoare consilier juridic B.

La termenul din 26.01.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., în baza delegaţiei pe care o depune la dosar. Împuternicirea emisă pentru acest termen se referă la calitatea de lichidator a pârâtei B.

La termenul din 23.02.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., consilier juridic.

La termenul din 23.03.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., consilier juridic.

Cu privire la termenele din 05.05.2010 şi 10.09.2010, nu există nicio justificare pentru care pârâta B. nu a comunicat incompatibilitatea sa, deşi avea această obligaţie sub sancţiunea suspendării, societatea C. fiind lichidator judiciar al debitorului aflat în insolvenţă, iar recurenta-pârâtă B. fiind desemnată pe împuterniciri cu denumirea de lichidator.

În ceea ce priveşte termenele ulterioare datei de 07.10.2010, în toate practicalele se menţionează calitatea sa de lichidator judiciar, fiind valabile raţiunile de mai sus referitoare la faptul că nu se poate separa în mod logico-juridic recursul prin care această societate urmărea redobândirea calităţii de lichidator judiciar faţă de debitor de instituţia juridică a insolvenţei. Astfel, toate reprezentările făcute ulterior de pârâta în dosarele de insolvenţă ale aceluiaşi debitor aveau ca temei de drept calitatea de lichidator judiciar.

Criticile recurentei referitoare la evaluarea probatoriului nu pot fi avute în vedere în faza procesuală a recursului, cât timp recursul poate privi numai aspecte de nelegalitate (nu şi de netemeinicie).

În concluzie, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului promovat de recurenta-pârâtă UNPIR şi întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.3.2. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă B.

În ceea ce priveşte critica legată de greşita respingere a cererii de amânare a judecăţii cauzei pentru lipsă de apărare, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă invocă în recurs o motivaţie a cererii de amânare diferită de cea invocată în faţa primei instanţe.

Dacă în faţa primei instanţe, a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător (motivaţie avută în vedere de prima instanţă), prin cererea de recurs se arată că motivul amânării a fost acela că în perioada 06.01.2015-23.02.2015, fiul în vârsta de 9 ani a avut probleme medicale, care au necesitat atât internări in spital (mama şi copil) în spitale din Bucureşti, cât şi prezentări la serviciul de urgenţă din cadrul Spitalului Judeţean Brăila. Or, această împrejurare de fapt nu a constituit motivul invocat în faţa primei instanţe, care în mod corect a soluţionat cererea de amânare prin raportare la prev. art. 222 alin. (1) din C. proc. civ. şi a reţinut că nu a fost dovedită o împrejurare temeinic justificată pentru amânarea judecăţii.

În ceea ce priveşte susţinerea că recurenta-pârâtă nu şi-a exercitat profesia de practician in insolventa in una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, ci a avut doar calitatea de practician în insolventa salariat in cadrul societăţii C. Bacău, astfel încât nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 12 din O.U.G. nr. 86/2006, nu poate fi reţinută; incompatibilităţile se referă, în mod evident, la practicienii în insolvenţă salariaţi sau asociaţi, fără a face distincţie, iar acolo unde legea nu distinge, nici cel care o aplică şi o interpretează nu trebuie să o facă.

De aceea, împrejurarea că rudenia recurentei cu un magistrat de la Curtea de Apel Galaţi poate constitui şi un motiv de bănuiala legitima, fiind incidente dispoziţiile privind strămutarea, nu poate duce la neaplicarea dispoziţiilor legale privind incompatibilităţile şi disciplina profesională. Faptul că strămutarea a şi fost dispusă şi că nu există o vătămare a drepturilor procesuale a titularului plângerii disciplinare nu are relevanţă, deoarece constatarea unei încălcări a deontologiei profesionale nu este condiţionată legal de existenţa unei vătămări.

În ceea ce priveşte susţinerea că instanţa de fond a interpretat in mod greşit dispoziţiile legale, dând dovadă de prejudecată, Înalta Curte constată că o eventuală cerere de recuzare pe motiv de antepronunţare trebuia făcută de recurenta-pârâtă în termenul procesual stabilit de C. proc. civ., neputând fi invocată direct în recurs ca motiv de nelegalitate a soluţiei pronunţate.

În ceea ce priveşte critica legată de faptul că prima instanţă ar fi acordat cheltuieli de judecata fără a arata documentele in baza cărora se solicita şi ce reprezintă acestea, se constată că deşi prima instanţă nu a motivat în ce constau aceste cheltuieli, din actele aflate la filele 161, 162 şi 3 din dosarul de fond, rezultă că suma de 3050 RON reprezintă taxa judiciară de timbru şi onorariul avocaţial conform chitanţelor din 18.07.2014 emise de cabinetele de avocat H. şi I. Astfel, lipsa motivării sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată nu determină o vătămare procesuală suficientă pentru casarea sentinţei, cât timp din actele dosarului se poate identifica raţiunea acordării acestora.

În ceea ce priveşte restul susţinerilor din recurs, referitoare la inexistenţa incompatibilităţii şi la exercitarea în fapt a profesiei de consilier juridic, iar nu pe cea de practician în insolvenţă, Înalta Curte va reţine că se aplică prin analogie aceleaşi raţiuni expuse mai sus, cu ocazia soluţionării celuilalt recurs.

În concluzie, şi recursul formulat de recurenta-pârâtă B. este nefondat.

2.4. Temeiul de drept al soluţiei date recursurilor

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B., ca nefondate.

În temeiul art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a acestora, instanţa de recurs îi va obliga pe recurenţii-pârâţi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B. la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial conform chitanţelor din 02.06.2015 emise de cabinetele de avocat H. şi I.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B. împotriva sentinţei nr. 138 din 23 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi B. la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.