Challenge to certificate of property ownership over land: standing based on legitimate interest and exclusion of public domain

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la 11.01.2011 sub dosar nr. x/3/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţiala a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x, emis la 27.06.1994, in favoarea C. S.A., pentru suprafaţa de 21.2090,75 mp.

La data de 17.02.2011, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepţie, în baza excepţiilor invocate, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

A invocat pârâta: 1. excepţia necompetentei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului; 2. excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti; 3. excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile; 4. în situaţia admiterii excepţiei necompetentei funcţionale a secţiei de contencios administrativ, reţinând ca obiectul cererii de chemare in judecata este unul de drept civil comun, neavând caracter de contencios administrativ, excepţia netimbrarii cererii pe chemare in judecata; 5. excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei; 6. excepţia lipsei de interes.

La data de 18.02.2011, a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

A invocat pârâtul: 1. excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti; 2. excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; 3. Excepţia tardivităţii acţiunii.

Pe fondul cauzei, a apreciat pârâta că acţiunea este neîntemeiată, arătând în esenţă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate litigios a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Prin sentinţa civilă nr. 698 din 21 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la 14.03.2011 sub dosar nr. x/2011

Prin încheierea din 05.12.2011, Curtea a luat act că pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului renunţă la excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, respectiv că pârâtul B. S.R.L. renunţă la excepţiile inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes.

Prin încheierea din 19.12.2011, Curtea a respins ca nefondată excepţia tardivităţii formulării acţiunii, pentru motivele dezvoltate pe larg în considerentele hotărârii menţionate.

Prin încheierea din 11.03.2013, Curtea a apreciat că a intervenit în cauză, fotă de O.U.G. nr. 96/2012 şi H.G. nr. 9/2013, o subrogare legală în drepturile pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a Autorităţii Naţionale pentru Turism din subordinea Ministerului Economiei.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 20.06.2013, partea reclamantă S.C. A. S.R.L. a indicat faptul că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâţii OCPI şi C. S.A..

Prin încheierea de la acelaşi termen de judecată, Curtea a dispus introducerea în cauză faţă de disp. art. 1 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 a S.C. C. S.A., societatea în favoarea căreia a fost emis certificatul litigios; totodată, Curtea a respins cererea de introducere în cauză a OCPI, apreciind că aceasta nu justifică o calitate procesuală pasivă faţă de obiectul acţiunii, nefiind emitentul actului administrativ litigios.

Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI a depus întâmpinare la data de 20.06.2013, solicitând admiterea excepţiilor invocate, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A invocat pârâtul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei.

De asemenea, a invocat pârâtul excepţia de prescripţie a plângerii prealabile, arătând că reclamanta nu s-a adresat instituţiei cu solicitare de revocare a actului administrativ, in termen legal, ci Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, însa pentru anularea parţiala a acestuia, anularea fiind o modalitate de desfiinţare a actelor normative rezervata exclusiv instanţelor judecătoreşti, sens în care a invocat art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004. S.C. A. S.R.L a adresat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului o plângere prealabila in data de 03.11.2010, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x fiind emis la 27.06.1994, in favoarea C. S.A.

Da asemenea, a invocat pârâtul excepţia tardivităţii acţiunii în raport de disp. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând că iniţierea procedurii administrative prealabile către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, la data de 03.11.2010, nu are nicio înrâurire asupra termenului prevăzut la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de la termenul din data de 05.09.2013, Curtea a respins ca nefiind admisibile cererile de intervenţie voluntară accesorie formulate de D. şi E.

Prin încheierea din 12.09.2013, Curtea a respins ca nefiind fondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, pentru considerentele arătate pe larg în conţinutul acelei încheieri.

Prin încheierea din 14.11.2013, Curtea a respins excepţiile tardivităţii şi prescripţiei invocate tot de pârâtul Ministerul Economiei, pentru considerentele arătate pe larg în conţinutul acelei încheieri.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Turism a depus la data de 20.03.2014, note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 03.04.2014, faţă de cererea formulată de partea reclamantă şi date fiind disp. H.G. nr. 430/2013, Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât şi a Departamentului pentru IMM, Mediul de Afaceri şi Turism.

Pârâtul Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism a depus la data de 24.04.2014, note scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 24.04.2014, Curtea a respins ca nefiind fondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Autoritatea Naţională pentru Turism, date fiind considerentele arătate pe larg în conţinutul acelei încheieri.

Hotărârea şi considerentele instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1423 din 8 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Autoritatea Naţională Pentru Turism, Departamentul pentru Imm, Mediu de Afaceri şi Tulsm, C. prin lichidator judiciar F., şi S.C. B. S.R.L., ca nefondată.

A obligat reclamanta la plata către pârâta societatea B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 27.06.1994 Ministerul Turismului emite Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x în favoarea C. S.A. pentru terenul în suprafaţă de 21.290,75 mp . Rezultă din analiza documentaţiei ce a stat la baza emiterii certificatului litigios că terenul menţionat era alcătuit din două parcele, respectiv una în suprafaţă de 19.264,60 mp situată în Bucureşti, iar a doua în suprafaţă de 2.026,15 mp situată în Bucureşti.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, astfel cum a fost întocmit în cauză, s-a consemnat că în documentaţia topografică întocmită în baza H.G. nr. 834/1991 se regăsesc procesele-verbale de vecinătate ale amplasamentelor din bd. Expoziţiei, nr. 2 (suprafaţa de 19.264 mp) şi din Calea Griviţei (suprafaţa de 2.026 mp); terenul vizat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x din 27 iunie 1994 în suprafaţă totală de 21.290,75 mp reprezintă teren aflat în administrarea C. S.A. la data emiterii respectivului certificat şi se compune din suprafaţa de 19.264,60 mp situată în bd. Expoziţiei, respectiv din suprafaţa de 2.026 mp situată în Calea Griviţei.

A mai arătat expertul că terenul în suprafaţă de 19.264,60 mp vizat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.194 este compus din imobilul nr. 2 din bd. Expoziţiei pentru care s-a acordat N.C. 3434/4 cu IE 205758 cu o suprafaţă de 15.190 mp şi imobilul nr. 2A din bd. Expoziţiei pentru care s-a acordat N.C. 23968 cu IE 229745 cu o suprafaţă totală de 4085 mp. .

Potrivit adresei nr. x/9362 din 09 mai 2007 a Primăriei Municipiului Bucureşti - Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbană, se arată că imobilul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis de Ministerul Turismului şi Hotărârea Adunării generale a asociaţilor nr. 30 din 29 iunie 2007 emisă de B. S.R.L., corpul II în suprafaţă de 4084,76 mp va purta provizoriu numărul 2A pe bd. Expoziţiei, sector 1, Bucureşti . Acest din urmă imobil în suprafaţă de 4085 mp este intabulat în Cartea funciară nr. 72314 sub nr. cadastral 23968, pe numele proprietarului S.C. B. S.R.L.

Rezultă din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză (planşa anexă nr. 2, fila 319 dosar, voi. 2) că o parte din acest din urmă imobil în suprafaţă de 4085 mp se suprapune pe o lungime de 64.08 m + 50.68 m + 88,74 m şi o lăţime variabilă de la 7,13 m la 7,44 m cu un tronson de drum, înregistrat în evidenţele Primăriei Municipiului Bucureşti ca fiind str. Parcului.

Prin adresa nr. x/992 emisă de Primăria Sectorului 1 -Administraţia Domeniului Public se comunică dlui. G. un acord de principiu pentru amplasarea unui chioşc pentru desfăşurarea activităţii de comerţ pe terenul situat în "Dr. Uzinal X Expoziţiei" cu caracter de provizorat.

Prin adresa nr. x/S1/T30 din 05 noiembrie 98 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Departamentul Patrimoniului Imobiliar se comunică S.C. A. S.R.L. că «urmare verificării pe teren efectuate de DGAFI în ziua de 17.10.1998 s-a constatat că ocupaţi cu construcţii provizorii în bd. Expoziţiei intersecţie cu Drum uzinal Mercedes, sector 1, o suprafaţă totală de 53,03 mp teren, conform schiţei efectuate cu următoarele profile de activitate comerţ» .

La data de 08.09.1999 se emite sub nr. 21/19059 adresă de către Primăria Municipiului Bucureşti - Departamentul Patrimoniului Imobiliar către dl. G., consemnându-se că «modul în care abordaţi situaţia amplasamentului din B-dul Expoziţiei intersecţie cu Drum Uzinal Mercedes este complet eronat. Până la această dată nu aţi prezentat niciun fel de document care atestă legalitatea amplasării construcţiei provizorii sau a activităţii cu profil comercial pe care o desfăşuraţi (...) ocupând abuziv terenul aparţinând domeniului privat al Primăriei municipiului Bucureşti. Faptul că terenul situat în sector 6 v-a fost confiscat în baza Legii nr. 4/1973 nu vă dă dreptul de a ocupa abuziv un alt amplasament aparţinând Primăriei Municipiului Bucureşti (...)»

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul arată că «amplasarea fostei construcţii pretinse de partea reclamantă ca aflându-se în deţinerea sa este evidenţiată tot în planul anexa 2 se. 1:1000 cu denumirea C1 - chioşc având o suprafaţă construită reconstruită Se = 18 mp conform menţiunilor din sentinţa civilă nr. 76R din 23.01.1996 a TMB secţia a III a coroborată cu descrierea din acordul 377/1992, fiind amplasată la intersecţia fostului drum uzinal - actual str. Parcului -tronson proprietatea C., ulterior S.C. B. S.R.L. cu bd Expoziţiei. (...) în schiţa anexă A privind amplasarea chioşcului pusă la dispoziţie de reclamantă se descrie o construcţie având o suprafaţă de 97 mp depăşind cu 79 mp suprafaţa de 18 mp recunoscută de reclamant la nivelul anului 1996, din care o suprafaţă de 29 mp s-ar fi aflat pe terenul proprietatea C. şi s-ar fi edificat printre copaci (a se vedea pe plan aliniamentul copacilor existenţi », Curtea de apel a constatat că respectiva construcţie având o suprafaţă limitată la 18 mp apare ca fiind edificată la marginea şi în afara terenului în suprafaţă de 4085 mp, intabulat ca aflându-se în proprietatea B. S.R.L., la o depărtare de câţiva metri de tronsonul de drum identificat ca fiind str. Parcului. Totodată, în planul anexa 4, expertul procedează la reconstituirea amplasamentului construcţiei provizorii în suprafaţă de 97 mp, din care o parte figurează ca suprapunându-se cu terenul menţionat în suprafaţă de 4085 mp, iar diferenţa în afara acestuia, cu menţiunea că ansamblul construcţiei rămâne în continuare amplasată la o distanţă de câţiva metri de tronsonul de drum str. Parcului. Această situaţie de fapt este confirmată şi prin vizualizarea planşelor fotografice ataşate de partea reclamantă la dosar pentru lămurirea amplasamentului construcţiei dezafectate, rezultând din analiza acestora că acea construcţie era orientată înspre bd. Expoziţiei, având acces direct dinspre această arteră de circulaţie, aflându-se totodată la o distanţă de câţiva metri de str. Parcului şi tară legătură directă cu aceasta,

În drept, aplicând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), respectiv art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că pentru a se obţine anularea unui act administrativ unilateral, legiuitorul impune inclusiv condiţia ca persoană interesată care procedează la sesizarea instanţei de judecată, să fi suferit o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim ca urmare a actului respectiv.

Or, în cauza de faţă, partea reclamantă nu justifică existenţa vreunui drept sau interes legitim care să îi fi fost vătămat prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.1994.

Astfel, este necontestat şi evident din probele administrate că partea reclamantă nu deţine în proprietate terenul pe care era edificată construcţia dezafectată, pentru aceasta obţinându-se din partea autorităţii publice locale de sector doar un acord de principiu pentru edificarea ei cu caracter provizoriu, rezultând că ulterior acestui moment suprafaţa construcţiei a fost extinsă fără a se mai demonstra însă acordarea unui accept «in partea proprietarului/proprietarilor terenului ocupat în acest sens. Totodată, la data soluţionării cauzei de faţă, acea construcţie este demolată.

În aceste condiţii, câtă vreme dreptul pretins vătămat al părţii reclamante nu priveşte vreun drept de proprietate al său asupra terenului de sub construcţia pe care o edificase, se deduce că partea reclamantă a acţionat, în legătură cu un pretins interes legitim de exploatare a acelei construcţii.

Dar, nici din această perspectivă nu poate fi recunoscut vreun interes legitim în beneficiul părţii reclamante care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ.

A constat Curtea de apel că trebuie operată o delimitare între suprafaţa de teren vizată de certificatul de atestare a dreptului de proprietate litigios şi care se suprapune potrivit măsurătorilor expertului cu str. Parcului, delimitată de punctele de ridicare 16A - 46A - 43 - 10 şi suprafaţa aflată în continuarea acesteia, delimitată prin punctele de ridicare 10-43-44-39-37-7-8 (plan anexă nr. 2, fila 319 dosar, vol. 2 şi plan anexa 4, fila 320 dosar, vol. 2).

Faţă de prima dintre suprafeţele de teren menţionate, respectiv cea care apare a se suprapune străzii Parcului, Curtea apreciază că partea reclamantă nu justifică niciun drept sau interes legitim în legătură cu motivul de anulabilitate invocat ţinând de lămurirea existenţei respectivei parcele în domeniul public sau în patrimoniul privat al beneficiarului actului administrativ litigios, iar apoi în cel al pârâtei Societatea B. S.R.L..

În al doilea rând, nu se poate recunoaşte nici vreun interes prin prisma exploatării construcţiei dezafectate, dat fiind că în perioada în care aceasta încă exista ca edificat, accesul rezultă cu evidenţă că se făcea în mod direct dinspre b-dul. Expoziţiei, după cum s-a arătat mai sus, str. Parcului aflându-se, deşi în vecinătate, totuşi la o anumită distanţă de amplasamentul construcţiei.

În ce priveşte cea de-a doua suprafaţă de teren menţionată, Curtea a constatat din probele administrate în cauză că nu rezultă producerea unei vătămări în cazul părţii reclamate ca efect al emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În primul rând, din niciun înscris administrat de partea reclamantă nu rezultă că aceasta ar fi avut acordul proprietarului de a ocupa vreo suprafaţă de teren, în urma extinderii tăcute prin dezvoltarea construcţiei dincolo de hotarul şi în interiorul terenului în suprafaţă de 4085 mp din Bucureşti, str. Expoziţiei, nr. 2A.

S-a mai reţinut că în cauză însă, nu a rezultat nerespectarea dispoziţiilor legale menţionate în legătură cu această a doua parcelă de teren îţi discuţie, dat fiind că partea reclamantă nu a demonstrat regimul său cal fiind unul ce ar aparţine domeniului public fie al statului, fie al unităţii administrativ teritoriale, după cum, din analiza documentaţiei ce a stat la baza certificatului de atestare litigios coroborat cu menţiunile şi concluziile învederate ale raportului de expertiză specialitatea topografie reiese că terenul menţionat se afla în patrimoniul beneficiarul actului administrativ atacat, respectiv S.C. C. S.A., la data emiterii acestuia.

Intr-un astfel de context, a conchis Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că partea reclamantă nu a justificat existenţa unei vătămări prin actul administrativ menţionat sub aspectul încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

După pronunţarea sentinţei menţionate, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la 02.09.2014 sub dosar nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1423 din 08 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în raport de disp. art. 281 alin. (1) C. proc. civ. (1865) şi art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (1865).

Prin încheierea din 19 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de îndreptare, lămurire cu privire la sentinţa civilă nr. 1423 din 08.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din analiza dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ. (1865), se constată că se poate proceda la îndreptarea erorii materiale atunci când în actul de procedură emanând de la instanţă s-a inserat o eroare sau omisiune cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi orice alte erori materiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 281' C. proc. civ. (1865) se poate încuviinţa cererea de lămurire a hotărârii atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la dispozitivul hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.

Pin sentinţa civilă nr. 1423 din 08 mai 2014 pronunţată în dosar nr. x/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formu4te de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei/Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Autoritatea Naţională Pentru Turism, Departamentul Pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism, C. şi S.C. "B." S.R.L., ca nefondată, obligând reclamanta la plata către pârâta societatea B. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Se constată astfel, din analiza dispozitivului sentinţei civile în discuţie, că instanţa a soluţionat cererea de chemare în judecată cu care fusese învestită în sensul respingerii şi al obligării reclamantei la plata de cheltuieli de judecată, astfel că sub acest aspect nu se identifică vreo eroare materială ori existenţa de dispoziţii potrivnice sau necesitatea de a lămuri înţelesul, întinderea sau aplicarea sa, cererea de chemare în judecată fiind respinsă, deci invalidată pretenţia societăţii A. de a anulare parţială a actului administrativ litigios - certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 27.06.1994; totodată, cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta este cert, respectiv 5.000 de RON.

A mai reţinut prima instanţă că motivele invocate de partea reclamantă, prin cererea înregistrată la data de 02.09.2014, nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 şi art. 281 C. proc. civ. (1865), ci constituie în realitate critici cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărâri pronunţate, chestiuni ce pot fi valorificate de partea reclamantă în procedura căii de atac a recursului ce îi este deschisă în faţa instanţei ierarhic superioare în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 299 şi urm. C. proc. civ. (1865).

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1423 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs S.C. "A." S.R.L. şi petentele D. şi E., iar împotriva încheierii din 19 septembrie 2014 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi petenta Asociaţia

În recursul reclamantei şi petentelor S.C. "A." S.R.L. şi D. şi E. nu s-a indicat temeiul de drept al căii de atac exercitate decât la modul general "art. 299-306 Cod procedură civilă".

Motivele invocate reprezintă în fapt o reluare a argumentaţiilor expuse în faţa instanţei de fond, cu excepţia contestării ca fiind nejustificate cheltuielile de judecată acordate pârâţilor.

Ulterior împotriva aceleiaşi sentinţe reclamanta şi petenta E. au formulat precizări în care s-a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 7 şi 9 precum şi art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

În motivarea acestora, deosebit de primele argumente, s-a susţinut că instanţa de judecata in momentul in care a respins cererea de chemare in judecata nu a ţinut cont de prevederea, ce are caracter imperativ a art. I din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat - articol ce prevede in mod clar faptul că o societate comerciala cu capital de stat este îndreptăţită sa i se ateste dreptul de proprietate doar asupra terenurilor aflate in patrimoniul sau, la data eliberării certificatului de atestare, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate, astfel ca este nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis in favoarea unei societăţi comerciale. fiind transmisa in administrarea altei instituţii.

De asemenea instanţa de judecata nu a ţinut cont nici de faptul ca str. Parcului este domeniu public din anul 1975 conform Deciziei Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, nr. 871 din 30 iunie 1975, iar conform adresei Serviciului de Evidenta Domeniul Public şi Privat Str, Parcului figurează evidenţiata la poziţia 1132. in anexa Hotărârii CGMB nr. 186 din 08 mai 2008 privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiu/ui Bucureşti, cu completările şi modificările ulterioare, conform evidentei transmise de Primăria Sector 1.

Având in vedere aceste considerente, in mod nelegal instanţa de judecata a considerat caftind legal certificatul de atestarea a dreptului de proprietate a cărui anulare o solicitam, dat fiind faptul ca acesta cuprinde un teren ce face parte din domeniul public.

Referitor la faptul ca, instanţa de judecata a înţeles sa aplice art. 182 alin. (3) C. proc. civ. - cu privire la cererea de înscriere in fals, cerere ce a fost depusa la dosar încă de la primele termene, consideram nelegala aplicarea acestui articol.

Raportat la articolele de lege ale art. 205 alin. (1), art. 109 alin. (1) art. 25 alin. (3) C. proc. civ. apare ca eronată opinia instanţei că partea reclamantă este o persoana juridică, deci o ficţiune juridică fără o existenta reala şi concreta. În aceste condiţii, nu se poate pune problema suferirii vreunei vătămări din perspectiva faptului ca nu ar beneficia de un drept de a circula pe str. Parcului in zona respectivei suprapunere, deoarece o asemenea facultate exista doar in cazul unei persoane fizice, iar nu şi al unei ficţiuni juridice ". nu îşi poate găsi aplicarea in speţa de fata.

Referitor afirmaţia regăsita in cadrul sentinţei civile cu nr. 1423 - respectiv extinderea efectuata de către reclamant asupra construcţie, afirmă faptul că partea din construcţie - care se suprapunea pe terenul paratului S.C. B. S.R.L. a fost edificata in anul 1991 când s-a primit avizul de amplasare - prin urmare la un timp anterior anului de emitere al certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În cadrul sentinţei civile cu nr. 1423 din 08 mai 2013 - nu există o argumentare legală cu privire la decizia luata, fără existenta temeiului de drept cu atât mai mult cu cât chiar din cadrul raportului de expertiza rezulta faptul ca suprafaţa de 4085 mp - cuprinde şi str. Parcului - Domeniu Public.

Se mai arată că, în cadrul sentinţei civile atacate nu este menţionat faptul că a fost formulate obiecţiunii cu privire la raportul de expertiza - dar şi motivul de respingere, fiind încălcat astfel art. 261 alin. (1<SUP>3</SUP>) C. proc. civ.

În raport cu art. 261 şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acţiune nu se examinează probele şi nu se răspunde la toate apărările formulate de părţi, lipsa acestora, instanţa de recurs nu poate analiza temeinicia şi legalitatea hotărâri atacate J. secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 soluţionează acest aspect." Lipsa precizărilor din dispozitivul deciziei privind modul de soluţionare a fiecărui capăt de cerere şi argumentaţia sumară din considerente nu dă instanţei do recurs posibilitatea să analizeze temeinicia .şi legalitatea hotărârii atacate"

Totodată reclamanta împreună cu petenta E. a formulat recurs şi împotriva încheierii din 19.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti fără a indica în concret temeiul de drept al cererii.

În cererea, care poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ. se arată că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la lămurirea şi completarea unor afirmaţii în legătură cu temeiul de drept, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

Instanţa de judecata nu a menţionat articolul de lege care a fost respectat la emiterea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietatea seria x. in condiţiile in care art. 3 din cadrul Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat: "prevederile ari. I nu se aplica terenurilor care, in condiţiile legii, fac parte din domeniul public (...).

Din răspunsurile primite de la Primăria Municipiului Bucureşti rezulta in mod clar şi fără echivoc faptul ca str. Parcului este domeniu public. În cadrul raportului de expertiza anexa 2 este haşurată o porţiune din str. Parcului ca făcând parte din patrimoniul paratei S.C. B. S.R.L. respectiv din suprafaţa de 4085 mp.

Având in vedere cele menţionate şi ţinând cont de art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa de judecata nu a menţionat articolul de lege respectat la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, in condiţiile in care suprafaţa de 4085 mp este formata şi dintr-o porţiune din str. Parcului -reamintim ca este domeniu public - dar cu toate acestea este înregistrata la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara ca fiind proprietatea paratei S.C. B. SRJ.

Un alt aspect omis de instanţa de judecata este că în cadrul paginii cu nr. 11 din sentinţa civila cu nr. 1423. instanţa de judecata face referire la faptul ca reclamanta şi-a extins construcţia. Astfel instanţa de judecata nu a menţionat anul in care s-a efectuat extinderea construcţie, in ce a constat, cat şi actul probator, in baza căruia a ajuns la aceasta concluzie.

2. Apărările intimatelor şi procedura derulată în recurs.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a arătat că a intervenit o subrogare legală în drepturile acestuia pentru Autoritatea Naţională pentru Turism aflată în subordonarea Ministerului Economiei, conform încheierii din 11.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, necontestată.

Pârâta SC "B." S.R.L. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că reclamanta nu a fost vătămata in drepturile sau interesele sale legitime.

Pârâta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 19.264,6 m.p. situat in Bucureşti, B-dul. Expoziţiei, deţinut in mod legal, cum rezulta din înscrisurile puse la dosarul cauzei şi din raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză.

Potrivit Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra renurilor seria x din data de 27.06.1994 emis de Ministerul Turismului. terenul descris mai sus a trecut in proprietatea exclusiva a societăţii comerciale cu capital de stat C. S.A., fiind inclus intr-o suprafaţa totala de 21.290,75 mp.

Identificarea terenului a fost făcuta potrivit planurilor topografice cuprinse in anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrata sub nr. 1 549 din 02 iunie 1994 la Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului al Municipiului Bucureşti.

Aceasta rezulta şi din adresa din 23 aprilie 1997 emisa de către Ministerul Turismului depusa la dosar.

Ulterior SC. C. S.A. devine asociat unic al SC. C. S.R.L..

S.C. C. S.A.. in calitate de asociat unic al S.C. C. S.R.L., a hotărât potrivit Hotărârii din data de 13.08.2004. adoptata in baza Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din data de 09.08.2004, ca, de la data semnării şi înregistrării acestei Hotărâri la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti. dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 19.264,6 m.p. descris mai sus se strămuta la S.C. C. S.R.L..

În acest sens a fost încheiat şi actul adiţional autentificat sub nr. x din 16 septembrie 2004 la BNP H..

Aceasta situaţie este dovedita de încheierea de intabulare nr. 14641 din 20 septembrie 2004 .

S.C. C. S.R.L., noul proprietar al terenului, îşi schimba denumirea din C. S.R.L. in B. S.R.L., subscrisa intimata-parata, potrivit Actului Adiţional nr. 15 din 15 septembrie 2004 emis de avocat I..

Aceasta împrejurare este dovedita de încheierea de intabulare nr. 15931 din 12 octombrie 2004.

Prin încheierea de rectificare nr. 1086 din 23 februarie 2007 a BNP H., se rectifica, fata de greşita tehnoredactare a actului realizata de către avocat. menţiunea cu privire la suprafaţa terenului din actul adiţional autentificat sub nr. x din 16 septembrie 2004 la acelaşi BNP, in sensul ca suprafaţa de teren aflata in proprietate este de 19.264,60 m.p., conform actelor de proprietate, suprafaţa de 15.179,84 m.p. fiind cea din măsurătorile cadastrale.

A fost întocmita documentaţia cadastrala avizata sub nr. x din 15 mai 2007 de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Bucureşti.

În dovedirea acestor susţineri, sunt încheierea de intabulare nr. 924347 din 23 iulie 2007 şi extrasul de carte funciara din data de 25.09.2007.

Declaraţia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren, înregistrata la D.I.T.L. Sector 1 Bucureşti, dovedeşte, de asemenea, suprafaţa terenului, respectiv 19.264,60 m.p.

De asemenea, sunt esenţiale in dovedirea susţinerilor noastre şi a dreptului nostru de proprietate asupra terenului adresa din 09 iulie 2007 emisa de către P.M.B. - Direcţia Evidenta Imobiliara şi Cadastrala şi adresa din 16 februarie 2008 emisa de P.M.B. - Direcţia Evidenta Imobiliara şi Cadastrala.

Astfel, in prezent subscrisa SC. B. S.R.L. este proprietara terenului *in suprafaţa de 19.264,6 m.p., din suprafaţa totala de 21.290,75 m.p., atribuit» prin Certificatul de Atestare seria x din 27 iunie 1994 emis de Ministerul Turismului, teren situat in Bucureşti, sector 1.

Terenul este înscris in cartea funciara a Municipiului Bucureşti, sector 1. cu nr. 72314, având număr cadastral 23968, potrivit încheierii de intabulare nr. 924347 din 24 septembrie 2007.

Aceste aspecte rezulta şi din întreaga documentaţie, întocmita in baza H.G. nr. 834/1991, care a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994, astfel:

Suprafaţa totala de teren de 21.290,75 m.p. menţionata in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994 este compusa din:

- 19.264,60 m.p. situaţi in Bucureşti, sector 1, Bd. Expoziţiei nr. 2 (sediul fostei Companii J.);

- 2.062,15 m.p. situaţi in Bucureşti, sector 1, Calea Grivitei nr. 143 (service auto).

Prin Protocolul nr. 2982 din 26 martie 1991 încheiat intre K. Bucureşti şi SC. J. S.A.. toate mijloacele fixe, construcţiile, suprafeţele de teren, toate obiectele de inventar aparţinând K. se atribuie in exclusivitate către SC. J. S.A.

S.C. J. S.A., înregistrata la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. x din 21 ianuarie 1991, a fuzionat cu S.C. C. S.A., înregistrata la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. 40/18 din 26 decembrie 1990, potrivit Contractului de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991.

Prin aceasta fuziune, SC. C. S.A. a rămas in fiinţa şi a preluat activul, pasivul şi toate obligaţiile SC. J. S.A.

Art. 3 din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 menţionează ca SC. J. S.A. deţine un capital social concretizat in bunurile mobile şi imobile existente la sediile din Bd. Expozitiei nr. 2, sector 1 şi din sector 1.

Ca urmare a fuziunii dintre SC. J. S.A. şi SC. C. S.A.. toate aceste bunuri mobile şi mobile aparţinând SC. J. S.A. (capitalul social) au trecut in administrarea SC. C. S.A.

Potrivit art. 5 din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991, Compania J. S.A. îşi păstrează obiectul de activitate, devenind unica unitate specializata a S.C. C. S.A., şi îşi extinde obiectul de activitate cu desfăşurarea de activităţi turistice.

La irt. 5 alin. (4) din Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 se prevede ca prioritara va fi desfăşurarea de activităţi de transporturi turistice şi in domeniile adiacente in cadrul S.C. C. S.A..

Inclusiv in Actul Adiţional din 02.07.1991 la Contractul de fuziune nr. 789 din 30 iulie 1991 se menţionează, ca şi consecinţa a fuziunii, faptul ca se măreşte capitalul social al S.C. C. S.A. cu capitalul social al SC. J. SA

Astfel, suprafeţele de teren de 19.264,60 m.p., situaţi in Bucureşti, sector 1, Bd. Expoziţiei (sediul fostei Companii J.), şi 2.062,15 m.p. situaţi in Bucureşti, sector 1, Calea Grivitei (service auto), au intrat in capitalul S.C. C. S.A.

Prin Ordinul nr. 42 din 31 martie 1992, s-au aprobat comisiile pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor societăţilor comerciale din comerţ şi turism.

În documentaţia aferenta acestui Ordin, prin Avizul nr. 584 din 01 noiembrie 1993 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei este desemnata societatea L.. S.A. pentru a efectua măsurătorile topografice conform H.G. nr. 834/1991 pentru S.C. C. S.A. şi SC. J. S.A., pentru amplasamentul din Bd. Expoziţiei nr. 2, sector 1.

Aceasta unitate executanta, L. S.A., in memoriul tehnic, realizează calculul analitic al suprafeţelor de teren aparţinând S.C. C. S.A., situate in Bd. Expozitiei, sector 1, respectiv suprafaţa de 19.264,60 m.p.

Aşa cum rezulta din întreaga documentaţie, diferenţa de 2.026,15 m.p. de teren din totalul de 21.290,75 m.p. cuprinsa in Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x/1994 se afla situata in Calea Grivitei, sector 1, fiind sediul service-ului auto.

În aceeaşi documentaţie, in inventarul de puncte (conturul incintei) şi procesele-verbale pentru stabilirea limitei incintei, sunt descrise suprafeţele şi limitele incintei, vecinătăţile, pentru suprafaţa de 19.264,60 m.p., situata in Bd. Expoziţiei, sector 1.

În procesul-verbal nr. x/1/1994 întocmit de Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului se menţionează corectitudinea delimitării, identificării posesorilor şi calculului suprafeţei de 19.264,60 m.p.

În procesul-verbal din 15.04.1994 şi in Situaţia privind stabilirea terenurilor aflate in patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat nr. 1549/1994, întocmite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei - Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Bucureşti, se confirma respectarea prevederilor avizului şi ale H.G. nr. 834/1991, precum şi suprafaţa de!9.264,60 m.p.

Suprafaţa de 2.062,15 m.p. situata in Bucureşti, sector 1, Calea Grivitei nr. 143 (service auto) este descrisa distinct in documentaţia menţionata.

Concluziile raportului de expertiza sunt şi acestea in sprijinul temeiniciei şi legalităţii susţinerilor noastre.

Prin urmare, fata de toate cele de mai sus, terenul nu a aparţinut niciodată şi nu aparţine recurentei-reclamante, aceasta nu este titulara nici unui drept care sa-i fi fost încălcat şi, de altfel, nu face dovada ca i-ar fi fost încălcat vreun drept sau interes legitim.

Rezulta că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost făcuta cu respectarea in totalitate a dispoziţiilor legale in vigoare la momentul emiterii acestuia.

Motivele invocate de către recurenta-reclamanta nu sunt de natura sa contureze o cauză ilicită, o fraudare a legii.

Actele de dobândire a dreptului nostru de proprietate au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale, in cauza neexistând nici un motiv legal de nulitate, in contextul in care trebuie examinata aceasta sancţiune.

Nu exista nici o cauza de nulitate, nici o împrejurare care sa învedereze lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiţii legale de validitate.

Nu au fost eludate dispoziţii legale imperative, nu a fost nesocotita legea, nu a existat o cauza ilicita sau imorala, nu au fost încălcate ordinea publica şi bunele moravuri.

Fraudarea legii exista, potrivit teoriei şi practicii judecătoreşti, atunci când anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale, imperative. Este, deci, o nesocotire a legii.

Frauda la lege in detrimentul altei persoane este definita de teorie şi practica drept acea situaţie in care autorul fraudei are conştiinţa ca prin actul sau produce un prejudiciu terţei persoane.

A frauda legea înseamna a eluda prescripţiile ei aplicabile raportului juridic al pârtilor, a se sustrage de la aplicarea unei norme juridice imperative.

Nici una dintre susţinerile recurentei-reclamante nu este de natura a justifica, a dovedi existenta unei fraude la lege sau existenta unui scop contrar ordinii publice, astfel ca cererea acesteia privind anularea titlului nostru de proprietate urmează a fi respinsa ca neîntemeiata.

În cursul procedurii s-a solicitat de către recurentă sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere de întrebare preliminară cerere ce a făcut obiectul analizei instanţei la termenul în care s-a judecat calea de atac, Înalta Curte respingând-o.

II. Soluţia adoptată în recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În legătură cu motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., raportat la faptul că instanţa de fond nu ar fi examinat probele şi apărările formulate de părţi, cererea reclamantului nu exemplifică în concret aspectele neanalizate.

Simpla reluare a afirmaţiilor aduse în faţa primei instanţe fără raportare la elementele ce nu au făcut obiectul analizei acesteia, în raport de relevanţa ce s-a pretins a avea, nu poate conduce instanţa de recurs la o analiză a temeiniciei soluţiei, în raport de dispoziţiile art. 302 C. proc. civ.

Instanţa de fond a argumentat soluţia în raport de solicitările de anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis în favoarea C. S.A. pentru ambele trupuri de teren în raport de motivele invocate în fiecare caz în parte.

Astfel, câtă vreme în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate topo, critica de gen "este ilogic iraţional" nu reprezintă, cu toate întinderea cererii de recurs, o adevărată motivare a acesteia.

Cât priveşte motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicată în cererea de faţă, faţă de care nu sunt expuse în motivare argumentele, simpla enumerare a textelor Legii nr. 26/1991 a Registrului Comerţului, H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, H.G. nr. 207/2007 nu poate prin ea însăşi induce existenţa unor argumente de nelegalitate, cum acelaşi lucru nu poate fi un argument din simple afirmaţii gen "teren dovedit ca domeniu public", cu singura "dovadă" că terenul poartă denumirea "Strada Parcului".

Concluzionând în legătură cu argumentaţia reclamantei-recurente, se observă că aceasta nu îşi dovedeşte susţinerile deşi sarcina probei îi revenea.

Cât priveşte indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 3041 C. proc. civ., acesta poate fi circumscris în sens larg constatărilor instanţei de fond precum că nu există un interes legitim al reclamantului în anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, concluzie la care a ajuns în urma rezultatelor expertizei efectuate în cauză.

Argumentele generale expuse în recurs, precum asigurarea liberului acces la justiţie nu pot suplini lipsa interesului, iar susţineri precum că interesul poate fi dat de "speranţe legitime de a dobândi proprietatea acestor imobile, nu pot fi primite, prima cerinţă legală, aceea că interesul să fie actual, nefiind îndeplinită.

Nici referitor la cea de-a doua suprafaţă de teren în analiză nu s-a demonstrat în ce a constat în concret vătămarea reclamantei prin emiterea actului de proprietate cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, reclamantei neîncălcându-i-se un drept subiectiv, şi nici măcar un interes privat legitim, cu subliniere asupra acestui ultim aspect.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

După cum rezultă din analiza mai sus expusă, motivele de recurs invocate nu se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi nici art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., astfel că Înalta Curte urmează în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, să respingă ca nefundat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. şi petentele D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 1423 din 08 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. şi petenta E. împotriva încheierii din 19 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2015.